Vizuină și viziune între literal și literar (1): întrebări incomode


https://www.tutandgroan.com/wp-content/uploads/2017/01/TG-LandofMilkHoney.jpg

Cam toată lumea este la curent cu discursul unui anumit frate (întîmplător din biserica la care am aderat) ce din nebăgare de seamă, dar cu adîncă certitudine declarase filosofic în plenul școlii duminicale baptiste Vă dați seama fraților că pînă și vulpile au viziuni, dar Fiul Omului n-are unde să-și plece capul?” Cum destul de mulți foști studenți ai unui renumit stabiliment teologic își aduc aminte de fasul unuia dintre catedranții orădeni referitor la diferența dintre literal și literar. Uai em ai meichin saci a fas?

Pentru că(ci- sic!?) mă declar consternat, deranjat și ofuscat de lipsa de relevanță generală a bisericii. Și o percep, în această fază a existenței mele și ale ei, ca o lipsă de viziune. Dar și, un pic mai glumeț, dar și trist, ca o înlocuire a viziunii cu vizuina. Adică noi să stăm bine în Egipt că se luptă Domnul cu anachimii. Ce freș sunt castraveții ăștia! Literal. Sau literar?

Pentru cine nu știe sau a uitat, un anume Ken Robinson, spune despre viziune că „Oamenii vor reuși să producă miracole dacă sunt stimulați de o viziune stimulantă și de un simț al scopului.”1 Adică înțeleasă și adoptată, viziunea energizează, stimulează și prevalează. Să dau un exemplu mai mult sau mai puțin negativ în ceea ce privește poporul ales 1, evreii și apoi poporul ales 2, creștinii sau biserica.

Nu știu dacă evreii staționați în Egipt pe vremea lui Moise erau entuziasmați de viziunea Țării Promise. Dacă ați uitat, pe vremea aceea Canaanul era descris ca o țară (probabil un regat, un ținut, că țări ca acum cîteva sute de ani nu prea erau pe vremea aceea) în care, pe lîngă apă, curgea lapte și miere. Interesant, nu? Dacă ar fi să cuplez fizica cu laptele și mierea aș spune că era cald, dar nu foarte-foarte, ca animalele să se înmulțească și să dea lapte și mierea să fie destul de fluidă ca să curgă. Sau era miere de salcîm mai subțire. Dar nu era invers, adică frig și penurie de animale și albine. Apropo, dacă erau așa multe albine ca să curgă mierea, e clar că aveau ce să polenizeze, deci vegetație nenică, nu glumă!

Probabil, în ciuda unor proteste ulterioare izvorîte în deșert, referitoare la castraveți și alte gustări suculente, dorința majorității asuprite era să se elibereze de sub tutela celei mai avansate civilizații din lume (Din lumea pe care nu au văzut-o, dar oricum propaganda egipteană pretindea că e cea mai cea!). Plîngăcioșii protestanți probabil că erau niște lideri ce supravegheau mulțimea din ghetou și s-au văzut dați la o parte de noua conducere în aventura eliberatoare. Ei nu puteau să nu fie șefi. Ei nu puteau să fie în rînd cu plebea. Atunci și acolo ei erau șefi mulțumiți. Egiptenii aveau nevoie de ei. Evreii aveau nevoie de ei. Mai bine șefi în robie decît oameni liberi. Ei trebuiau să meargă înapoi. Mă mir că nu i-au lăsat să se ducă!

Credibilitatea viziunii L & M (lapte și miere) să fi fost zguduită de cele 12 de iscoade la intrare în zona liberă de exploatare? Ce dovezi au produs iscoadele? Confirmau ele viziunea ce spunea Nici o masă fără lapte și miere? Păi da. Textual, literal: Cu adevărat asta este o țară în care curge L & M.

Și nu prea. Iscoadele au produs rapoarte aproape identice. Mișunau uriașii (un fel de fosile vii, brontozaurus humanoidum), dar existau și niște strugurei ce abia puteau fi duși de două persoane ce probabil că mai ciuguliseră din ciorchine de la piață la locul de adunare. Piață ne-piață, cert este că doi spioni produseră o dovadă-n plus că se anunța vin din belșug.

La lapte însă era închis, albinarii erau în grevă normală, nu japoneză, așa că nu fuse posibil să se producă dovada supremă L & M. Sau cine știe, laptele se brînzise și probabil că mierea (ce rezistase chiar și în mormintele faraonilor îmbălsămați) fuse prea ispititoare și iscoadele păcătuiseră mîncînd-o. Cu toate acestea iscoadele confirmă că asta este țara în care curge L & M. Oare unde au văzut ei L & M?

Ce și cum gîndește poporul? Poporul nu este deziluzionat de absența fizică a produselor promise, de transformarea țării L & M în S & W (struguri and wine), ci de existența unei potențiale împotriviri armate. Deși le menționase popoarele ce ocupau temporar țara, Dumnezeu nu le pomenise evreilor că printre ele se aflau Goliați fioroși de înalți în cetăți mari și tari. L & M ar fi trebuit să motiveze destul de tare poporul ca să L & B (lupte și să biruie).

Dar logic, așa cum spuseseră cele 11 iscoade (12 minus Caleb; Iosua nu știu de unde răsărise… că nu era pe listă), era imposibil ca evreii să pună stăpînire pe țară. În ciuda promisiunii. Dă-l încolo de program laptele și cornul, pardon, laptele și mierea. Prea scump. Nu face! Morții nu mănîncă. Costurile nu justifică obiectivul. Și așa au ajuns eroi Iosua și Caleb.

Cat ză stori șort, după circa 40 de ani, obiectivele sunt atinse pe etape și în ciuda desființării firmei L & M, sintagma aceasta este menționată de cîteva ori ca realitate. Țara aia cu L & M era țara asta. Se confirmă. Dar nu literal. În ciuda absenței mierii și a laptelui. Poporul evreu nu mai părăsește Israelul decît înfrînt. Viziunea bate realitatea. A meritat.

Să trecem la biserică. Biserica a devenit poporul ales, i s-a promis intrarea în Canaanul ceresc. Dar biserica și-a făcut cu sacrificiile de rigoare, un Canaan pămîntesc unde pe alocuri chiar curge lapte și miere. Sau dacă nu curge literal, în lipsa anachimilor și goliaților se poate admite că L & M sunt acolo în principiu.

Chiar mă întreb de ce nu i-a dat prin cap vreunui creștin (sau evreu) să pună undeva un automat la care oricine să poată bea lapte și mînca miere pe gratis. Ca o transpunere în practică, o identificare concretă a țării unde curge L & M. N-ar fi nici prea costisitor, nici prea greu. Să vezi atunci reacții!

Poporul evreu a rămas în istorie, dar și-a pierdut menirea. Pentru că viziunea a devenit vizuină. Și i s-a luat. Apoi i s-a dat. Dar cu ce costuri!

Biserica este în istorie, dar și ea și-a pierdut menirea pentru că nu mai comunică viziunea unui Canaan ceresc infinit superior celui pămîntesc. În ciuda faptului că a devenit relevantă pentru societate. Și se luptă să rămînă așa. Viziunea s-a transformat în vizuină. Ceva în care te simți bine. Ceva lipsit de pericole. Ceva material. Și cum rămîne cu cerul? Literal sau literar? Depinde de viziune!

Dar o altă întrebare care apare este dacă biserica ar trebui să revină la viziunea inițială, a Canaanului ceresc sau va trebui să redefinească ce înseamnă pentru secolul XXI țara în care curge L & M?

1Ken Robinson, Școli creative, 316.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s