100% Ilie


Bombănea.

De ceva timp.

Gîndea de bine.

Mai pe sub mustaţă, mai în barbă.

Era cald.

Era prea cald.

Mult, mult prea cald.

Se săturase de mult de propria-i transpiraţie.

Era singur cu transpiraţia sa.

Puțea ca o turmă de țapi în călduri.

Pînă şi corbii se ţineau departe.

Le pica prada din cioc cînd încercau să zboare deasupra lui.

Îşi căscau pliscurile să reziste putorii.

Şi aşa cum un amorit vine totdeauna cu un amalecit, un necaz nu vine singur.

Secă şi pîrîul.

Acum, ce-o să bea?

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s