Și ziceți că a căzut comunismul că s-a interzis un pelerinaj? Mințiți!


Print
YM
Mai mare
|

Patriarhia, reacție virulentă la „deversarea unor atacuri suburbane la adresa Bisericii”: „Zvârcolirea unor inși desfigurați de grimase de ură incontrolabile”

de I.H.     HotNews.ro Joi, 29 octombrie 2020, 11:09 Actualitate

Vasile Banescu

Vasile Banescu Foto: basilica.ro Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, are o reacție virulentă la criticile apărute în spațiul public la adresa Patriarhului Daniel, catalogându-le drept o „deversare a unor atacuri suburbane”, o „zvârcolire a unor inși desfigurați de grimase de ură incontrolabile care nu au nici cea mai vagă idee despre istoria reală, frecvent însângerată a României creștine”. Reamintim că Patriarhul Daniel a spus, marţi, în predica ținută în fața celor câteva sute de credincioşi prezenţi la Catedrala Patriarhală, de Sfântul Dimitrie cel Nou, că „Dumnezeu nu se lasă batjocorit”. El a atras atenția că autorităţile comuniste au interzis închinarea la sfintele moaşte, iar „această umilire a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou a fost răsplătită în sensul că peste câteva luni regimul comunist a căzut”.

Din cîte țin eu minte în 1989 patriarhul de atunci Teoctist Arăpașu, a trimis o telegramă de mulțumire regimului comunist pe cînd la Timișoara mureau oameni, inclusiv pe treptele catedralei ale cărei porți au rămas ferecate. Această telegramă a apărut în ziarul oficial al Partidului Comunist Român, Scânteia. Ea zicea cam așa:

Telegrama de felicitare
Adresata tovarasului Nicolae Ceausescu, presedintele Republicii Socialiste Romania, de membrii sfintului sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor bisericii ortodoxe romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a adunarii nationale bisericesti, prin care isi exprima profunda bucurie si deplina satisfactie pentru realegerea in inalta functie politica de conducere a poporului

Excelentei Sale Domnului Nicolae Ceausescu,

Presedintele Repubicii Socialiste Romania

Membrii sfintului sinod, impreuna cu reprezentantii clerului si credinciosilor bisericii ortodoxe romane, intruniti in sesiune anuala de lucru a adunarii nationale bisericesti, impartasind entuziasmul tuturor fiilor patriei pentru optiunea istorica de realegere a excelentei voastre in suprema functie politica de conducere a poporului, isi exprima profunda bucurie si deplina satisfactie fata de acest mare act patriotic, expresie a vointei unanime a intregii noastre natiuni si va roaga sa primiti, si cu acest prilej, cele mai calduroase felicitari, impreunate cu un respectuos omagiu pentru activitatea stralucita pe care o desfasurati in fruntea tarii, pentru binelesi fericirea intregului popor.

Analizind cu deplina responsabilitate activitatea desfasurata in anul 1989 de biserica ortodoxa romana pe diferite planuri, ierarhii sfintului sinod si reprezentantii clerului si credinciosilor din cuprinsul patriarhiei romane au luat act cu satifactie ca, actionind cu mijloace proprii si in forme specifice, lucrarea lor sa se integreze firesc si armonios in eforturile pe care intreaga noastra natiune, sub inteleapta si clarvazatoarea calauzire a excelentei voastre, le depune pentru o viata tot mai luminoasa si mai prosper.

Adinc recunoscatori pentru climatul de reala si deplina libertate religioasa in care biserica noastra si celelalte culte din tara isi desfasoara nestingherit activitatea, precum si larga intelegere si binevoitoarea apreciere pe care excelenta voastra, personal, le aratati lucrarii noastre, de sprijinire a eforturilor si muncii creatoare a poporului roman, va incredintam, stimate domnule presedinte, ca impreuna cu toti fiii acestui pamint strabun vom ramine neclintiti in hotarirea de a actiona cu tot ce avem mai scump pentru inaltarea patriei noastre dragi, Republica Socialista Romania, suverana si independenta, pe trepte tot mai inalte de progres si de lumina.

Simtindu-ne martori si participanti directi la rodnicile impliniri ale harnicului nostru popor, faurite sub cutezatoarea dumneavoastra gindire si indrumare, intr-o epoca de aur ce va poarta intr-un mod firesc si justificat numele, impliniri ce vor dainui peste milenii, ca repere de necontestat ale acestui timp eroic, va asiguram ca vom sprijini, cu toata hotarirea, infaptuirea maretului program de dezvoltare multilaterala a patriei, prezentat de excelenta voastra la marele forum politic al poporului roman, desfasurat recent in Capitala, slujind in acelasi timp, cu sporita rivna, stralucitele actiuni si initiative de politica externa, elaborate de domnia voastra, precum si nobilele idealuri de intelegere si colaborare intre oameni si popoare, de dezarmare si pace pe pamint.

Ne exprimam aceleasi sentimente fata de mult stimata doamna Elena Ceausescu, savant de larga recunoastere internationala, luminat om de stiinta, care vegheaza ca in tara sa se desfasoare o intensa si densa activitate culturala si stiintifica, spre binele poporului si patriei noastre.

In aceste momente de insufletire romaneasca in prag de An Nou, va rugam sa primiti, mult stimate domnule presedinte, ca simbol al pretuirii ce va pastram, urarile noastre calde si sincere, izvorite din adincul inimii, de sanatate, fericire si de noi puteri de munca, pentru a conduce in acelasi mod stralucit natiunea romana spre noi si marete realizari pentru propasirea necontenita a patriei si bunastarea poporului roman, pentru pace, apropiere si bunavoire intre oamenii si popoarele de pretutindeni.

Intru multi si fericiti ani,
presedintele adunarii nationale bisericesti,
patriarhul bisericii ortodoxe romane
19.XII.1989

Nu numai că Biserica n-a făcut nimic, ci s-a manifestat de partea lui Ceaușescu și a reprimării mișcării de lichidare a comunismului.

Mai mult: de cînd comuniștii au preluat puterea conducerea Bisericii Ortodoxe din România s-a manifestat dramatic și consistent în favoarea politicii regimului comunist conlucrînd cu acesta. Unul dintre exemplele cele mai elocvente este lichidarea Bisericii Greco-Catolice din România în anul 1948.

Comunismul n-a căzut din cauza bisericii. A niciuneia. Comunismul a căzut în ciuda conlucrării conducerii bisericii cu regimul comunist. Asta să vadă prefericitul Dănuț. Și musiu Bănescu.

Și o altă veste deloc îmbucurătoare cu privire la pelerinaje. Vezi aici: https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24386210-mitropolitul-amfilohie-muntenegrului-murit-cauza-covid-19.htm

Învățați, învățați, învățați…


Strategies & Tips for More Efficient Studying - First Things

Autorul acestui citat, Lenin, n-a fost prost. A fost doar comunist. Dar, ca mulți comuniști, și-a dat seama că puterea o dată acaparată nu putea fi păstrată doar cu forța. Trebuia și ceva știință. Ca urmare a lansat lozinca învățării. Susținută și local de Ceaușescu, care era dispus să învețe. Într-o anumită fază a evoluției sale.

N-am habar cum s-ar fi descurcat autoritățile comuniste dac-ar fi fost lovite de pandemie. Cert este că periodic clasa noastră a fost dezinfectată din cauza unor boli ce bîntuiau prin anii 60 ai secolului trecut. Cîteva zile făceam cursuri cu cei din C, înghesuindu-ne cîte trei într-o bancă. Singura dată cînd toate școlile au fost închise circa o săptămînă a fost cu ocazia inundațiilor din 1970. Nu că ar fi trebuit neapărat închise, dar cine știe cine și cum a gîndit măsura. Bucuria elevilor și a profilor!

Dar imperativul învățării a rămas valabil. Prin diferite metode. La noi se punea accentul pe memorare. Dacă aveai memorie bună și dacă acumulai destule cunoștințe se presupunea că le puteai folosi atunci cînd aveai nevoie de ele. La alții se punea accentul pe folosirea cunoștințelor disponibile fără atîta memorare. Pentru că acolo lumea cunoștințelor era mai neutră și mai deschisă. Adică cunoștința nu avea culoare politică sau încărcătură ideologică. Simplu.

Și așa am ajuns și noi în faza asta. După minciunile comuniste din anumite domenii, în care se aplica dictonul lui Lenin, am învățat să descoperim adevărul folosindu-ne materia cenușie. Am devenit independenți ideologic pentru că informația era liberă. Cel puțin aparent.

Dar acum în pandemie dincolo de libertatea și de necesitatea informației este nevoie și de o altă abordare a procesului de învățămînt. Nu de alta dar distanțarea, mascarea, explicarea, aprofundarea și verificarea cunoștințelor trebuie realizate în alte condiții.

Am înlocuit deja învățămîntul F.F. cu I.D.D., o operație mai degrabă cosmetică decît principială, așa că on-line-ul nu ne-a luat prin surprindere, mai ales că am comunicat prin rețelele de socializare de pe internet sau prin aplicațiile de comunicare existente. Ce ne-a luat prin surprindere la nivel macro a fost inabilitatea cadrelor didactice și a școlilor de a se adapta rapid la condițiile unui astfel de învățămînt și lipsa acută de interes a cursanților de la toate nivelele în participarea la ceva ce este catalogat mai degrabă ca fiind un experiment, nu o metodă de predare. De ce?

Pentru că multe școli nu dețin mijloacele necesare pentru o predare eficientă la distanță, pentru că elevii/studenții nu au capacitatea de a participa constructiv și ca urmare s-a ajuns la situații ciudate dar cu care unele școli s-au confruntat în trecut. Vezi situația noi ne facem că predăm, voi vă faceți că învățați. Efectele se vor vedea.

Au existat și măsuri luate pe moment care au simplificat procesul de învățămînt (predare-asimilare-verificare). De exemplu simplificarea bacului, eliminarea tezelor, eliminarea adeverințelor. Unde se vor opri astfel de măsuri și care vor fi criteriile ce vor aduce modificări. De exemplu, cum vei învăța medicină dacă nu vei face disecții pe cadavre? Care este importanța proiectelor practice? Vor trebuie ele eliminate, înlocuite sau se vor găsi alte modalități de realizare? Este necesară frecvența? Este necesar examenul pe stil vechi, adică în sală toată lumea (anul, grupa, etc) pe suport de hîrtie?

Vor prima examenele orale via internet? Sau colocviile? Examenul va fi în stil inchizițional sau în stilul interviului? Mai este nevoie de manuale?

La începutul anilor 80 am citit un material despre satul informatic. În Japonia s-a construit un sat experimental în care toate informațiile erau stocate informatic. Informația se putea multiplica la infinit fără costuri. Reacția era foarte rapidă, de fapt instantanee. Costurile foarte mici pentru că realitatea virtuală necesită costuri mici. Acest sat trăia în viitor. Nu știu cum au rezolvat școlarizarea. Dar ar fi interesant de aflat. Sau cel puțin interesant de aflat cum fac alții. Nu de alta, dar dacă nu se găsește un remediu eficient la pandemie și la efectele ei vom fi nevoiți să închidem școlile așa cum le știam pînă acum și să deschidem altceva. Sau să le reinventăm. Acum este un moment prielnic pentru o revoluție în învățămînt dictată de necesitățile beneficiarului, nu al furnizorilor sau al vreunei ideologii.

Omul va învăța încontinuu. Dar de cele mai multe ori învățămîntul nu este altceva decît practica transpusă în cuvinte, imagini, desene, ce sunt transmise ca o formă de teorie. Lipsa legăturii dintre practică și teorie duce la un învățămînt defect. După cum și lipsa unor metode de transmitere, asimilare, verificare eficiente vor duce la practici deficiente cu efectele negative de rigoare. Sunt de acord că învățăm din eșecuri, dar în condițiile date acum este mult mai bine dacă învățăm rapid din succesele altora. Nu ne putem permite prea multe greșeli din care să învățăm pentru că în pandemie greșelile costă scump și timpul nu se mai întoarce.

În cele din urmă cineva trebuie să definească ce înseamnă succesul în materie de învățare.

Puterea


Despre ce este vorba-n viața asta? Despre putere. Copilul învață despre ea de la mama, tata, frați mai mari. Cînd puterii-îi lipsește dragostea copilul suferă.

La grădi și la școală tot despre putere-i vorba. Aici se încheie alianțe și se fac dușmani. Afli că e bine să fii de partea puterii. Și mai afli cum s-o cîștigi. Te pui bine cu puterea sau te pui rău. Dar ziua se încheie bine că ajungi din nou acasă.

Primul job este tot despre putere. Cineva are puterea să te pună la treabă, dar pentru asta te plătește. Sau te amendează dacă faci boacăne. Deja ai habar ce-i aia poliție, controale, protecția muncii, primă și amendă. Nu prea ai putere, dar îți dai seama că poți să ai o relație bună sau una rea cu puterea.

Intervine și religia, filosofia sau regulamentul care-ți transmite cine, cînd, cum și de ce are puterea, dacă se joacă cu ea, dacă e periculos să mai știu eu ce sau ce să faci să ajungi la putere.

Partidul ce era și mai este-n toate îți poate da sau lua puterea. Prin conspirații, lovituri de palat sau pur și simplu prin vot. E simplu și e complicat. Dar e despre putere.

Ai de gînd să ții de ea ca orbul de bîtă? Senzația puterii-ți dă aripi, șfung și stres. De cele mai multe ori tot din cauza puterii se moare. La propriu și la figurat.

Știu pe unul ce a avut toată puterea și a murit. Apoi a înviat. Cineva i-a dat din nou toată puterea în cer și pe pămînt. Specific. Nu ne-a dat-o nouă. Dar noi tot vrem să i-o luăm. De ce? Ca să fim ca el? Dar am murit ca el? Am înviat ca el? Ni s-a dat ceva așa cum i s-a dat lui? Am făcut noi ceva din ce a făcut el? Sau mai mult? Nu. Dar pretindem. Cînd n-am făcut? Am ajuns niște moaște. Nici măcar sfinte… Dar pretindem.

Călătorie în timp made in China


Pe la minutul 8:15 și mai apoi, vedeți un ceas pe a cărui cadran scrie QUARTZ. Adică un ceas ce a apărut după 1970. Dar acțiunea se petrece în anii 40 ai secolului XX. Chinezul care a făcut filmul a plasat acolo un ceas ce nu avea ce să caute. Așa-i dacă n-ai habar cum se citește o altă limbă decît cea maternă. Și nici ce însemnă QUARTZ. Adică un ceas electronic.

Concluzia? Japonezii au pierdut războiul pentru că chinezii foloseau labombele lor cu ceas ceasuri foarte avansate!

Viața dată peste cap (3)


O școală de teologie evanghelică din România. Speranțe, credință, entuziasm. Studiu, rugăciuni, predici, Biblie. Biserică.

Tineret, mult tineret. Școala are un confesional. Școala are și informatori. De exemplu medicul arondat școlii.

Confidențialitate? Pentru Numele lui Dumnezeu! Păcatul trebuie pedepsit! Exemplar. Sau discret.

Dragostea sau dreptatea? Dreptatea e mai ieftină. Dă rezultate mai rapide.

Destine frînte ca trestia. Spre slava cui? Oare ce scria Isus pe pămînt cînd au adus-o? Cum de au plecat toți?

Cînd sexul, banii și puterea nu corupeau


Anamneza

Adam n-a avut de-a face cu tentații clasice. Sexul nu corupea. Banii n-au fost încă inventați. Aurul și argintul așișderea. Puterea i-a fost dată asupra a tot ce mișca pe pămînt. Adam putea fii primul dictator. Dar n-avea cui să dicteze. Eva stătea la șuetă cu reptilele.

Ipoteza

Așa că șarpele folosește altceva. Vine cu ceva nou. Dincolo de adevăr. O întrebare. Un experiment. O îndoială.  Este adevărul adevărat? Zice el: nu, adevărul este limitat. Deci să explorăm…

Premiza

Ca să ajungi la adevăr trebuie să experimentezi. Și inoculează ideea că un test ar fi de folos. Dacă testul infirmă adevărul, ești mai cîștigat. Dacă testul te face la fel ca și cel ce a impus interdicția pe care o cataloga drept adevăr înseamnă că nu te face egal, ci superior lui.

Pentru că de fapt aceasta era premiza șarpelui ce se pune în locul lui Dumnezeu. Șarpele contestă adevărul. Dacă experimentul său reușește Dumnezeu eșuează. Dumnezeu poate fi declarat mincinos, adică neștiințific. Sau în contradicție cu știința. Dumnezeu va putea fi catalogat ca cel ce a impus o dogmă ce nu se verifică în practică.

Experimentul

Dacă experimentul reușește, QED. Dacă nu reușește, omul eșuează pentru că nu ajunge să-și atingă potențialul. Ăla superior… Dar șarpele este cîștigat în ambele ipostaze. 

Omul este (un animal) curios. Vrea să știe. Celălalt animal doar pretinde că știe tot. Știe multe, dar nu tot.  

Concluzia

Ce a mers bine?

Experimentul a funcționat. Adevărul a fost testat. Dar s-a lăsat cu sancțiuni. Aproape pe vecie. Și pe vecie. Adevărul este totuși monopolul lui Dumnezeu. Chiar și contestat.

Ce a mers rău?

Experimentul a funcționat, dar relațiile au dat kix. Omul s-a ales cu ce a zis șarpele, dar cu ce s-a ales nu s-a dovedit a fi un avantaj. Cel puțin nu unul imediat. Pe termen lung și șarpele și omul au de suferit. Dar omul va avea scăpare.

Rezultatul:

Doar adevărul te eliberează. Cu toate că percepe adevărul, șarpele nu-l poate exploata pentru a se elibera. Nici omul. Adevărul intervine și se revelează omului.