A clona sau a nu clona? – aceasta este prima întrebare


20 years after Dolly | Earth | EarthSky

Omenirea a ajuns la peste 7 miliarde de exemplare. Anumite animale s-au înmulțit, altele au dispărut. Și omul a descoperit clonarea. Ce se întâmplă la clonare? În esență se reproduce identic ceva, se face o copie perfectă a elementului de reprodus. Se pot clona plante, animale și de ce nu, oameni. Se zice că nu s-a făcut asta, dar nu bag mâna-n foc c-ar fi adevărat.

Dar nu se pot clona și sfinții? Că tot avem adn-ul lor conservat în relicve…

Păi, poate se încearcă.

De ce nu? Ar strica la ceva?

Și cu un pic de cercetare arheologică, biologică și genetică atunci când am descoperi ceva atins de Isus Christos am da lovitura. L-am clona pe Dumnezeu.

Serios? La asta nu m-am gândit.

Păi nu te-ai gândit tu. Dar bagi mâna-n foc că nu s-a gândit altcineva?

Păi cine?

Păi… necuratu!

Deci dacă cumva s-ar descoperi ADN-ul lui Isus undeva, pe ceva și s-ar clona, Diavolul ar fi de vină?

Păi da.

Aha…

Și dacă cineva ar clona un sfânt, tot de diavolul ar fi motivat?

Probabil.

Ești răutăcios.

S-ar putea.

Dar dacă cineva ar clona o biserică-ntreagă?

Hmmm…

Diavolul ar putea să facă și asta. Nu degeaba despre una se spunea că este o sinagogă a Satanei.

Păi vezi!

Și cum, cum crezi că face împielițatul ăla?

Simplu.

Se ia una bucată biserică. De preferință una care merge bine. Se face mai întâi o radiografie, un examen eco, un RMN și un CT ca să se vadă că toate funcționează. Nu cumva să cloneze o rablă, o biserică muribundă. Că doar nu e operă de binefacere.

Se vine cu prospectul color, plin de diagrame, cu beneficiile viitoare (păr blond, picioare lungi, voce încântătoare, aer condiționat și ecran panoramic cu dolby sistem) ale echipei de cel mai șic și șok management spiritual. Ultimul răcnet, ca să zic așa, în materie de spiritualitate. Și un nume bombă. Nemaivăzut. Nemaiauzit. Nemaiîntâlnit. Unic. Un pic mai unic.

De preferință de import. Pentru export. Cu viziune. Cu viitor. Cu calități. Cu garanții. Cu ștaif și orientare-n orice plan. Vorba domnului Cațavencu, în plan social, sentimental, industrial și financiar. Pentru țărișoara noastră, be-he-he, Româ-â-nia…

Ca să nu existe înghesuială se face ordine, se semnează proiectul și se face injecția. De ADN. De bani. (Că vorba cuiva, când este un proiect de la domnul, imediat se găsesc bani.) De proiecte. De viziune. De aranjamente. De viitor.

Dacă conform ADN-ului românesc bisericile se rup ca să se înmulțească, în cazul de față nu se mai pune problema asta. Ele se multiplică prin clonare. Aceleași caracteristici se multiplică. Fără prea multe riscuri. Pentru că rețeta este garantată. De marele număr de absolvenți de teologie ce șomează. De marele număr de enoriași trași pe dreapta, stânga sau pe centru de conduceri incompetente. De conul de umbră în care au intrat cu ADN-ul românesc tradițional. Să se facă încă o Biserică a Mântuirii Neamului. Pe lângă cea de la București. Sau lângă cea de la București.

Chiar așa. Cum de nu s-a gândit nimeni până acum? O Biserica baptistă a Mântuirii Neamului Românesc, una penticostală, una adventistă și așa mai departe. Ce, noi nu suntem români? Ba chiar și o Biserică independentă a Mântuirii Neamului.

Deci crezi că ar merge clonarea și în direcția asta?

Păi n-ar merge?

Și metoda tradițională?

Tradițională? Care? Aia cu ucenicizarea?

Un comentariu la “A clona sau a nu clona? – aceasta este prima întrebare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s