Vechea, noua sau comple(c)ta?


Advanced Evangelism 101 | Preaching Today

Cu ceva timp în urmă, într-o biserică de la ţară, un frate mai trecut dar cu mult sârg avu un discurs ce umeziră ochii surorilor din aceiaşi generaţie şi declanşă un val de aminuri şi alelui. Plus binecuvântările de viaţă lungă la ieşire. Era pe stil vechi.

Apoi veni un alt frate într-o biserică de oraş care explică trebuinţa unei completări. Recte, nimic nu poate fi lăsat afară. Fratele se pocăise pe undeva de încetarismul presupus de după faptele unora dintre apostoli. Deşi fac parte din cei ce nu prea apgradez categoria în care se află oamenii, îmi închipui câteodată şi mai dau şansa unora să îşi schimbe punctele de vedere/orbire după cum le puie mintea sau le dictează interesele. Şi câte-ar fi de povestit aici…

Între timp, între versiunea veche şi cea completă, bănuiesc că circulă versiunea nouă sau uzuală. De Evanghelie – dacă cumva v-aţi întrebat despre ce perorez grafic. Căci Evanghelia şi transmiterea ei, vorba explicaţiunii din parcul de mai-sus, părea mai simplă pe vremuri. Un pic de Ioan şi gata! Un pic de Ştii că eşti păcătos şi o rugăciune. Câteva cuvinte spuse/scrise administrau şocul necesar păcătosului dezorientat de lumea înconjurătoare. Şi asigurau catindaţii pentru botez.

Dar astăzi nu se mai poate aşa. Orice păcătos sau pui de păcătos are un divais, o participare socială cel puţin virtuală, asociată indubitabil cu o redusă capacitate de concentrare asupra subiectului. Şi chiar dacă n-ar avea, nici noi cu Evanghelia noastră n-am rămas la acelaşi nivel ca acum 100 ani. Ne-am modernizat. Avem şi noi ecrane şi ecrănele pline de aplicaţii, haifaiuri şi alte marafeturi. Dar acum Biblia se vinde pe bani. La fel şi Noul Testament. Am apgradat.

Dar revin ca la problema sărbătoririi Paştelui în două timpuri diferite: care o fi originala, adevărata, autentica versiune a Evangheliei? Unde se află? Trebuie cumva eliberată? Pusă-n circulaţie? Sau e demodată, perimată, îngropată şi înmormântată?

Vă las cu întrebările astea…