Cu trenu-n vacanță: URSS (2) – RSS Moldovenească


https://romd.socialistmodernism.com/index.php/2018/11/01/restaurant-si-motel-struguras/

A venit vameșul român. Stăteam cuminte în patul meu de sus, mai mult dezbrăcat decît îmbrăcat. N-aveam ce s-ascund… El, un tip pe la 30 de ani. I-a scos pe toți afară. Hopa! Mi-a spus să mă dau jos. Apoi să mă îmbrac. Și gata. La mine.

Mai complicat a fost cu timișorenii. Cum să fii timișorean într-un grup din Arad? Suspect. Bagajele! O valiză de lemn tapetată pe interior? Să fim serioși. Vameșul s-a uitat lung la tipul nostru, ce avea mai mult de două bagaje și l-a întrebat uitîndu-se în ochii lui dacă are ceva de declarat. El, uitîndu-se în ochii vameșului a zis că nu. Doi profesioniști. Vameșul scoate briceagul, îl deschide, răzuiește ușor lemnul geamantanului și dă de ascunzătoarea mascată de tapet. O deschide perforînd tapetul cu lama și ce scoate de-acolo? Niște brățări chinezești de ceas. Începe să rîdă spunîndu-i timișoreanului că-i…

Cum mai apăruse un alt vameș se distrau amîndoi. Rîdea și timișoreanul. Doar că tot scoțînd brățări vameșul dă peste o bancnotă de nu-mai-știu-eu-cîte ruble. A făcut o față lungă și le-a spus celor doi timișoreni să coboare amîndoi din tren. Era grav. Deținerea de valută se pedepsea cu închisoarea. Au coborît, dar fără bagaje. Au negociat, s-au tîrguit, certat, au făcut circ. Pînă la urmă au urcat înapoi și am trecut în URSS după ce ne-au schimbat boghiurile românești cu cele sovietice cu ecartament mai mare. Sinistru scrîșneau vagoanele!

A venit și vameșul sovietic. Un tip la vreo 60 de ani, slab, deșirat. Uniformă cenușie, ochi de cioclu. Și-a băgat mîinile în toate bagajele. În ale mele de două ori. De fiecare dată a scos altceva. Dar nimic important. Niciodată batic. Așa am fost singurul ce n-a plătit vamă. Ne-au fost schimbați și 240 de lei în ruble. Bancnota de o rublă îl avea pe Lenin. Copeicile erau foarte mici. Ca valoarea lor…

Curînd am ajuns la Chișinău. Nici nu s-a oprit trenul că de pe peron un bărbat între două vîrste îmi face semn ca și cînd și-ar da jos de la mînă un ceas imaginar: brățări de ceas?

O luăm cu autobuzul spre motelul Strugurel/ Struguraș în afara orașului. Suntem izolați. Vedem centrul în trecere. Obiectivul meu era să vînd tot ce aveam și să-mi cumpăr pe lîngă marfa cerută de prieteni și colegi un binoclu și un tanc pentru developarea filmelor. Eventual o căciulă din blană de iepure.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s