Papa și tatăl nostru…


Pope Francis said in 2017 that the prayer should be altered.

Gheorghe Lazăr (Wiki: n. 5 iunie 1779, Avrig – d. 17 septembrie 1823, Avrig a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească (în 1818 a înființat în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul Sava)):

Învățătură. Frîngerea prin care se face împărțirea să să întoarcă cu capu în jos, adică numărătoriul din jos și numitoriul din sus de linie. Apoi să să înmulțească numărătorii între sine și numitorii încă.

Un exemplu, recomandat spre reflexie celor care vor să corecteze Tatăl nostru:

Cînd două numere (4 și 12) așa să potrivesc unul cu altul [sunt într-o asemenea relație] de difereanța lor (8) să ispitește [se verfică] prin scădere…

Așadar, sensul primar, arhaic al verbului a ispiti este a verifica, a pune la încercare, deci nu ne duce pe noi în ispită înseamnă nu ne pune la încercare, nu ne pune în situații grele [căci s-ar putea să nu rezistăm].

O altă aducere din condeiul traducătorului cu care s-au confruntat unii creştini moderni (în anii 80 ai secolului trecut), la care am fost martor, a fost frângerea. Ziceau că dacă scrie frângere aşa să fie. Pâinea să nu fie tăiată. Ca nu cumva să nu mai fie frântă. Probabil ca trupul său?

Unii au fentat frângerea şi au tăiat/crestat un pic pita aia că era prea greu de frânt. Dar să nu uităm un amănunt esenţial: frângere în sensul arhaic însemna împărţire. Deci pâinea indiferent cuma fost frântă, ea a fost împărţită – de drept şi de fapt – între participanţii la Cina cea de taină.

Care n-a fost chiar aşa de taină, adică chiar aşa de secretă.

Iniţiativa acestui post mi-a răsărit în urmă cu ceva timp când papa era criticat că schimbă – în mod strigător la cer – rugăciunea bătută-n cuie Tatăl Nostru. Şi pe când papa îşi vedea de treaba asta, vizitând un prieten am asistat la o scenă incredibilă: o fătuţă de vreo zece ani – cel mult – numai că nu-l trimite recomandat pe papă-n fundul iadului. Sub supravegherea binevoitoare a tatălui său. Mă întrebam ce părere ar avea Tatăl despre asta?

Şi nu m-am putut răbda şi l-am întrebat. Pe tatăl ei. Nu s-au cam aşteptat. Fiica a rămas cu ochii-n soare. Cum am îndrăznit să-i contest autoritatea tatălui. Ce părea din ceruri. Dar nu era. Cred că mulţi ar putea fi întrebaţi.