Jurnal (4): DEFCON 3?


Nebunie declarată oficial: Putin şi-a pus forţele atomice în alertă maximă. Americanii au trecut la DEFCON 3 în Europa.

Cine-a pus Ucraina-n drum ăla n-a fost om nebun! Şi uite că nu este vorba despre Israel. Deloc, deloc! Ce mai se ambalau apocalipticienii acum câţiva ani că ruşi-s toţi în Israel/Siria. Se vede treaba că doar putini sunt acolo. Că interesul lui Putin e în Ucraina.

A ajuns şi Putin la 70 de ani şi n-a învăţat prea multe în KGB. Adică că lupta subterană are şanse să evite pierderile inutile de resurse: oameni, bani, materiale, pieţe. Şi că războiul duce la rezultate inevitabile pentru că nu poate fi controlat 100%.

Războiul seamănă cu cutia Pandorei care o dată deschisă cu greu mai poate fi închisă şi monştri eliberaţi nu se vor întoarce înapoi. Este extrem de uşor de distrus ceva ce a fost construit în zeci de ani. Cum ar fi pacea din Europa.

Dar ne dăm seama că decât a trăi după principiul capul plecat sabia nu-l taie – decât când vrea – mai bine să murim încercând. Izolarea, pasivitatea şi indiferenţa nu vor curma suferinţa.

USA TODAY a lansat vestea că trupele americane din Europa sunt în DEFCON 3. Adică: The alert status may be raised to Defcon 3, or Round House after a precision strike is carried out by an an enemy. This condition may also be reached after a precision strike is carried out by the United States military or any event that warrants a cautious state of military readiness and alert by U.S forces. Taken from Defcon Level Warning System: https://www.defconlevel.com/levels/defcon-3.php

Pro Ucraina


Sunt prea bătrân să lupt cu arma în mână. Dar pot să lupt altcumva. De ce să dau bani Rusiei lui Putin şi astfel să sprijin agresiunea în Ucraina?

NU MAI CUMPĂR NIMIC DE LA LUKOIL SAU GAZPROM!

Aţi putea face la fel.

BOICOTAŢI PETROLUL RUSESC!

BOICOTAŢI RUSIA AGRESOARE ŞI CRIMINALĂ!

BOICOTAŢI-L PE PUTIN ŞI MILIARDELE LUI!

LUPTAŢI ÎMPOTRIVA TERORISMULUI DE STAT AL RUSIEI!

Jurnal (3). Lumea e şi mai nebună: 24 februarie 2022 ziua când s-a lăsat din nou cortina de fier


Azi noapte trupele Rusiei şi Belarusului au invadat Ucraina. Două ţări unde lipsirea de libertate e la ordinea zilei datorită dictaturii cu partidul unic de guvernare au invadat o naţiune suzerană care îşi apără teritoriul. Putin vrea denazificarea Ucrainei. Mai bine începea cu propria debolşevizare! De ce n-a invadat Belarusul pentru asta? Pentru că corb la corb nu scoate ochii? Probabil. Iar China le ţine isonul.

Ce va urma? În mod logic, fără nici un fel de ajutor extern Ucraina va sucomba. Singura problemă este în câte zile. Nici asta nu mai contează de fapt. Contează că de atâţia ani Occidentul, lumea întreagă a închis ochii la maşinaţiile Rusiei, la minciunile cu care s-a acoperit dictatura kremlinsciană. Lumea a închis ochii să nu vadă. Şi acum primeşte în figură lovitura întrebându-se din postura de victimă: Oare cine urmează?

După scenariul ştiut deja urmează o ţară care era URSS înainte de 1991.

Europei de Vest nu îi vine să creadă că după atâţia ani de afaceri cu Rusia va trebui sau să se predea şi să continue să facă afaceri cu Rusia în termenii ei, adică îmi dai ce vrea sau te fac praf, sau să coboare din nou – cu ce preţ – cortina de fier pentru oprirea incendiului. Cam târziu domnilor.

Mă întreb dacă aţi fost idealişti, naivi sau doar oameni de afaceri. Sau poate toate astea la un loc. Nu mai contează. Important acum este să nu existe trădători. Ceea ce va crea o stare de anxietate.

Dar nici Rusia nu o va duce mult mai bine. Dacă până acum nu avea prea mulţi duşmani în interior, acum va avea câteva milioane de ucraineni. Suntem la 30 de ani de la căderea URSS. Peste încă treizeci de ani nu cred că vor mai fi mulţi nostalgici după comunism în viaţă. Indiferent cine va fi la Kremlin.

Vă mai aduceţi aminte cum a fost ocupată Polonia de URSS în urma pactului Hitler-Stalin. Wiki ne aduce aminte:

Despite a warning by the Comintern, German tensions were raised when the Soviets stated in September that they must enter Poland to „protect” their ethnic Ukrainian and Belarusian brethren from Germany. Molotov later admitted to German officials that the excuse was necessary because the Kremlin could find no other pretext for the Soviet invasion.[212]

212. Nekrich, Ulam & Freeze 1997, pp. 128–9.

Şi aşa am scăpat azi cu viaţă domnule Alexandru Rafila


Azi eram programat la CT. Adică la o scanare computerizată de tomograf. Luni am făcut două analize: una de uree şi alta de creatinină. Necesară pentru pacea personalului medical care mă injecta cu o substanţă de contrast. Dacă nu-mi rezistă rinichi şi mai ştiu eu ce? Analiza a costat cât a costat. Şi se încadra în valorile normale. Chiar foarte normale.

Pe lângă astea am mai adăugat una bucată proaspătă cupon pensie, copie Ci- dacă trebuie… Am copiat şi rezultatatul de la precedentul CT făcut acum un an şi ceva toamna. Şi bineînţeles, după ce am plecat spre Spitalul de Urgenţă Arad, pe la jumătatea drumului, am constatat că mi-am uitat analizele la birou. Trap înapoi cu unsprezece minute înainte de ora programată în urmă cu circa 10 zile. Contra-trap la spital cu un taximetrist de ocazie.

Intru fără să fie nevoie de formular anti-covid, şi ce să vezi, minune: pe hol era o asistentă ce vorbea cu un cârd de foşti, actuali şi viitori scanaţi. Îmi scot documentele ca să-i atrag atenţia, cam ca acum vreo treizeci de ani când fluturai valuta sub ochii schimbătorilor de valută de pe bulevard să vezi care dintre ei dă mai mult.

Sunteţi programat? Da. Şi se uită la trimitere, la analize şi mă întreabă dacă sunt alergic la ceva. Aveam de gând să zic la prostie şi la guvernarea coaliţiei. Dar m-am abţinut. Nu eram la Antena 3. Păi la anticoagulante. Faceţi vreun tratament? Nu. NU? Aha. Păi o să vorbesc cu doamna doctor şi o să decidă ea dacă vă face cu substanţă de contrast sau nu. Nu ştiu dacă vă putem face fără pregătire. Ce pregătire? Păi dacă sunteţi alergic… Să nu vi se întâmple ceva. Şi va trebui să beţi apă. Dacă vreţi vă puteţi lua de la automat sau vă dau eu, dar de la robinet. Se poate cu card, că n-am cheş? Nu. Păi… O să vă cheme doamna secretară. Şi pleacă.

Comentez despre grija sistemului sanitar la care vii pe două picioare – eu atâtea am spre deosebire de alţii care au mai multe, de obicei au patru şi o coadă. Coada variază, picioarele de obicei sunt de copitate. Din alea cu coarne. Trei gealaţi bine făcuţi şi foarte mascaţi stăteau cu trimiterile precum cowboy-şii vestului sălbatic cu colturile-n mână. I-am întrebat cum de nu îşi fac programarea la telefon. Degeaba: nu răspunde nimeni. La mine a răspuns. Că altfel n-aş fi fost aici.

Mă pregăteam să mă scotocesc de ceva mărunţiş, să stau vreo zece minute la poarta spitalului cerând de pomană pentru sufletu răposatului, oricare răposat, ce contează, ca să fac rost de vreo trei-patru lei întru hidraterea-mi medicinală, când apare din nou doamna asistentă.

O să vină doamna doctor, ea decide. Aveţi şi-un card de sănătate? Aveam. Dar era mai mult un card de lipsă de sănătate decât de sănătate.

Uitaţi doamna doctor dânsul e cu alergia. Putem să vă facem CT-ul, dar fără substanţă de contrast. Pentru că nu aveţi pregătire pentru alergie. Dar niciodată n-am făcut niciun fel de pregătire. N-am avut niciun fel de probleme. Unde aţi făcut CT-urile. Păi tot aici. Şi cum aţi reacţionat la anticoagulante? Păi m-am încălzit, mi-am pierdut respiraţia, era să mor. Păi vedeţi! Ce anticoagulante erau? De unde să ştiu eu, nu sunt cadru medical. O să vorbesc cu doctorul dumneavoastră. Beţi apă, vă facem fără substanţă de contrast. De ce nu-mi faceţi cu substanţă de contrast, nu mi s-a întâmplat nimic, niciodată. Am avut pacient ce a şaptesprezecea oară doar a făcut reacţie alergică. Păi asta zic şi eu. Oricând mi se poate întâmpla şi mie. Păi nu riscăm să muriţi aici, la mine. OK. Şi dacă vine la urgenţă cineva refuzaţi să-i faceţi cu substanţă de contrast? S-ar putea să fie alergic şi să nu ştie. Şi ce legătură este între substanţa de contrast şi anticoagulante?

Se uită la mine ca la unul dus cu pluta. Beţi apă şi vă facem fără substanţă de contrast. Dar fără substanţă de contrast CT-ul este inutil. Vreţi bine, nu vreţi, iar bine, nu riscăm să muriţi aici. A, deci vreţi doar să vă acoperiţi cu o hârtie, altfel nu riscaţi. Bun, daţi-mi hârtiile. Nu mai fac niciun CT.

Şi aşa am decis împreună cu personalul sanitar că decât să-mi risc viaţa, mai bine mi-o scap. Ce bine că nu-i război! Ce bine că există oameni preocupaţi de viaţa mea! Deci data viitoare pe lângă programare, cupon pensie – de parcă trebuie să dovedesc că n-am întinerit – copie alte CT-uri, card de sănătate, analize – din nou, alţi bani – mai trebuie şi o asigurare suplimentară de sănătate, copie după ultimul testament, dovadă de la trezorerie că sunt cu dările la zi, inclusiv ITP-ul rablei mele şi dovadă de la hingheri că n-am muşcat vreo căţea-n călduri şi nu sunt din cauza asta însărcinat sau turbat de-a binelea!

Dar mă bucur că sunt în viaţă prin grija personalului medical. Doamne ce frumoasă-i viaţa! Cine-i ministru la sănătate? Să-i fac o dedicaţie…

PS De azi am decis să nu mai ies pe stradă. E un risc prea mare.

Jurnal: Lumea e nebună (2)


Pre-apocalipsa? Acum vreo trei-patru ani mari guriști prevestitori ai invaziei Israelului de către Rusia se uitau degeaba la luna roșie… Le era dor de apocalipsă și simțeau ei că se va declanșa în câteva luni. N-au fost luni, au fost ani. N-a fost Israelul, a fost Ucraina. Cel puțin în cazul Rusiei. Cu China e cam tot așa, dar Israelul lor se numește Hong-Kong și Taiwan.

În urmă cu ceva timp se glumea că turistul rus se duce unde vrea… cu tancul. Cred că nu mai țin astfel de bancuri. Realitatea e prea dureroasă ca să mai glumești cu așa ceva. Cert este că Rusia, fosta URSS își extinde unde vrea, când vrea și cum vrea – asta am văzut – teritoriul. Grav este că Rusia încalcă tratatele internaționale. Pur și simplu nu mai respectă ce a convenit cu alte țări. Ca și URSS. O nebunie! La fel ca Germania lui Hitler.

Nu știu dacă vreun lider aflat la 1000 de kilometri din Rusia a învățat ceva din acest procedeu vechi de acaparare de teritorii. Probabil că n-au citit istorie. Rusia s-a autodeclarat protectoarea popoarelor creștine din Imperiul Otoman cu mult timp în urmă. A atacat de multe ori Imperiul Otoman (12 războaie) și a ocupat temporar sau definitiv teritorii pe care le-a încorporat. Mitul recuceririi Constantinopolului bazat pe un alt mit, cel al continuității Romei (Roma, Constantinopol, Moscova) a căzut o dată cu executarea ultimului țar. Cu toate acestea dorința Rusiei sovietice de a acapara teritorii pe baza doctrinei extinderii la nivel mondial al revoluției proletare abia a început.

În URSS erau inventate partide comuniste naționale care erau injectate în timpul unei intervenții armate în țări ce nu se puteau apăra. Dar nu totdeauna această metodă a funcționat.

URSS a acaparat teritorii la sfârșitul Celui de-al doilea război mondial cu nici o țară n-a mai acaparat. În dauna Finlandei, României, Poloniei, Cehoslovaciei, Germaniei, Japoniei și Mongoliei. Și a inventat așa zisul lagăr socialist/comunist în care era toată Europa de Est. Apoi și-a extins influența în China, Coreea, Vietnam, Cuba, Egipt, Mozambic, Angola, Etiopia, Afganistan, etc.

Susținând că este apărătoarea păcii URSS a creat și experimentat cea mai mare bombă cu hidrogen din lume, cu care Hrusciov, președintele prezidiului al CC al PCUS a amenințat că distruge întreaga Europă. În 1968 a ocupat Cehoslovacia.

În vreme ce critica Occidentul și SUA că se înarmează și escaladează cursa înarmărilor URSS a investit în industria de armament și a produs arme – nu din cele mai bune. Dar la finele anilor 80 din secolul trecut era în pragul falimentului. La fel ca majoritatea statelor unde URSS a impus comunismul.

Ce este diferit acum?

Occidentul a crezut că Rusia chiar își respectă cuvântul. Ca urmare Occidentul nu este pregătit pentru o escaladare militară a conflictului cu Rusia. Mai ales că în afara Franței și a Marii Britanii nimeni din Europa nu posedă arme nucleare. Și Occidentul este dependent energetic de Rusia. Occidentul vrea comerț, trai bun și pace. Rusia vrea trai bun pe banii Occidentului și ciupește cu nerușinare teritorii pe care Occidentul nu le poate apăra. Chiar dacă ar vrea. Cui îi pasă de Ucraina în Occident? America este departe. Ce i-au mai așteptat bunicii noștri pe americani încă din 1944!

Probabil că Occidentul speră că Rusia va fi antrenată într-un război de uzură cu Ucraina și că la un moment dat se va sătura și se va retrage. Nu sunt așa de sigur de asta. Precedentul a fost creat de ocuparea Crimeii. Urmează auto-proclamatele republici ruse independente din Ucraina și de ce nu, Transnistria.

Care este strategia? Recuperarea încetul cu încetul a teritoriilor pierdute de URSS. Pretextul: apărarea minorității ruse, a rușilor ce au înlocuit populația băștinașă trimisă în Siberia de către bolșevicii ruși din perioada sovietică.

Ce urmează pe plan mondial?

La fel cum face Rusia pe uscat, China face uz de un procedeu similar prin implantarea de insule în Marea Chinei de Sud pe care le dotează cu armament. În curând națiunile Asiei vor sucomba. În contextul în care America este o umbră a puterii din secolul trecut.

Până la urmă încep să cred totuși că unii mai pacifiști dintre noi vor prefera să se mute și să trăiască pe Marte. Cu atâtea nebunii și atâția nebuni în jur nici nu m-ar mira!

Nici nu mă mai mir…


Pe vremea răposatului Ceauşescu citeam cu nesaţ fel de fel de cărţulii religioase introduse ilegal în ţară. Aşa a trecut graniţa faimosul indianul Sadu Sundar-Singh şi chinezul Watchman Nee. Ambele circulau sub formă de cărţi bătute la maşină pe hârtie pelur. Unii l-au descoperit pe Staniloae cu a sa cristologie. Apoi s-a cumpărat retipărititul Nou Testament de la Bălgrad. Filocaliile erau mai rare că erau mai ortodoxe. Dar erau multe şi diverse titluri sub pseudonime sau autori străini total necunoscuţi.

Dacă nu aveai o mică bibliotecă de astfel de cărţi, precis împrumutai câte una-două sau citeai broşuri de tipul Siguranţelor sau Promisiunilor. Plus Bii-urile. Exista o sete de carte. Se citea, se discuta, ideile apăreau prin predici.

Şi pe lângă Biblie şi un NT mic de poşetă, aveai acasă o Concordanţă introdusă tot pe şestache. Puteai verifica subiecte după subiecte pentru că cartea, în speţă Biblia era un refugiu de calitate într-o lume atee a minciunii, a lipsei luminii, căldurii şi a literaturii proletcultiste. Şi bisericile erau aşa cum erau. Unele mai intelectuale, altele mai de la sat, altele mai active, dar în esenţă curiozitatea cu aplicare-n credinţă era motorul unor căutări ce vădeau o dinamică îndreptată spre calitate, adevăr, apropiere de Dumnezeu ce mergeau mână-n mână cu frământările personale dictate de condiţia omului în comunism.

Acum s-a dus comunismul. Nu mai circulă cărţi de sertar. Şi am putea să ne întrebăm ca şi Dănuţ Mănăstireanu şi acuma ce (After Liberation, Then What?)?

Păi ne-am reorientat. Ne-am diversificat alegerile în materie de literatură creştină evanghelică. Pe lângă faptul că internetul a dat buzna peste noi cu bloguri, vloguri, podcasturi şi transmisiuni laiv.

Eu nu mă mai mir (de ce a urmat). Vorba vine. De fapt m-am mirat şi încă mă mir. De ce? Mă mir câte cărţi de slabă calitate apar în categoria literatură creştină evanghelică. Şi de aceea nu mă mir că bisericile se golesc. Că între biserică şi cei ce o conduc este o legătură intrinsecă. Adică dacă conducerea e de slabă calitate, biserica nu poate fi mai bună.

Poate veţi întreba ce legătură este între cele două. Păi dacă ai o conducere de calitate nu poţi să ai o biserică vraişte. Şi pentru că nu enoriaşul de rând alege ce literatură să se tipărească, mi se pare că există o legătură între tipul, calitatea şi spiritualitatea unei biserici şi literatura care este promovată şi ajunge pe piaţă. M-aş bucura să n-am dreptate.

Ce am constatat citind cărţi din această categorie? Ca stil, imprecizie în exprimare. Domnilor fraţi şi doamnelor surori care traduceţi şi editaţi, înţeleg râvna, dar nu înţeleg graba. Dacă cineva cunoaşte o altă limbă şi editează – cât de cât – un text şi înţelege despre ce este vorba în acel text, cum ar putea cineva care cumpără cartea, dar nu are aceste calităţi să înţeleagă ceva ce sună încifrat. Am citit cărţi ce sunt mai ermetice ca apocalipsa versiunea Cornilescu!

Pe lângă greşelile unor traducători ce n-au avut contact direct cu cultura anglo-saxonă, se văd lipsuri de tot soiul: adjective puse aiurea, topica englezească, traduceri mot-a-mot, expresii ce n-au sens. Ce ar fi trebuit eliminate la editare. Mai rău este când traducătorul şi editorul cunosc limba din care s-a tradus şi trec fără probleme peste expresii de genul Dumnezeu este în control… De parcă Dumnezeu vine să ne controleze biletele, dacă ne-am tăiat unghiile şi avem batista curată ca-n clasa I-a.

O altă problemă este neadaptarea culturală. De ce? Pentru că se traduc cărţi americane ce nu transmit principii, ci descriu experienţe americane într-o cultură americană. Ce să ia românul nostru din ele, dolarii, maşinile, casele, autostrăzile americane? Poate peste 100 de ani. Dacă tot se spune că suntem cu 100 de ani în urma Americii.

Să sperăm totuşi că nu vom rămâne cu 100 de ani în urmă la traduceri, cu toate că sunt foarte multe de recuperat. Mai ales la calitate.

WAR? – după ciuma brună, ciuma roşie…


Păcat că Albert Camus (1913-1960) n-a mai scris şi volumul al doilea la Ciuma. Poate dacă trăia mai mult ar fi scris. Deşi dacă stau bine să mă gândesc că despre ciuma roşie ar fi trebuit să se scrie mai repede. Pentru că simptomele sale au început cu mai bine de un secol înaintea celei brune.

A fost uşor să scrii despre ciuma brună – nazismul – care s-a dus. Era mult mai greu să faci acelaşi lucru despre ciuma roşie care a proliferat. Trebuia curaj. Nu cred că Camus a avut aşa ceva.

Chiar mă întreb, dacă după 1989 când lagărul socialist/comunist s-a dezmembrat, apoi s-a desfinţat şi URSS (am uitat de Iugoslavia), cum de crede Rusia că purtând un război împotriva unei foste republici sovietice, Ucraina, o să-i motiveze cetăţenii la a accepta ocupaţia?

Din ţările învinse în ultimul război mondial doar Rusia mai deţine teritorii care-i poartă numele. Doar Rusia a mutat arbitrar frontierele. Acum vrea să acapareze un teritoriu pe care l-a depopulat de etnia băştinaşă şi l-a populat cu ruşi vreme de peste 100 de ani.

Ca să nu uităm: România avea graniţă comună cu Polonia şi Cehoslovacia înainte de punerea în aplicare a planului Hitler-Stalin, numit pe nedrept pactul Ribbentrop – Molotov după numele celor doi miniştri de externe ale Germaniei şi URSS-ului.

Jurnal: Lumea e nebună (1)


https://i.pinimg.com/originals/f1/49/18/f1491832be791bdc07e121a864fa4cef.jpg

Citind ştirile constaţi că lumea e foarte ciudată. De exemplu o tanti din Ploieşti a spart un termometru. Şi acum are dosar penal. Nu-mi vine să cred! Eu am spart mai multe termometre – e drept când eram copil, deci scuza că eram minor – şi nu mi-a făcut nimeni dosar penal. Nici măcar nu m-a urecheat. Şi cât m-am jucat cu mercurul ăla ce părea argint viu. Dar a apărut o lege ce spune că mercurul este un metal periculos, toxic de te-omoară. Păi asta ştiam de la poetul Macedonski încoace: el şi-a colectat puţin timp înainte de a muri firele mustăţilor sale într-o cutiuţă. Dar de ce dosar penal? Păi acum mercurul e caracterizat ca un hazard prea mare atât pentru sănătatea, cât şi pentru securitatea omului. Că pe lângă faptul că poţi otrăvi pe cineva, se pot face detonatoare cu mercur pentru bombe.

Nu ştiu câte detonatoare pentru bombe poţi face cu mercurul dintr-un termometru. Nici câţi oameni ai putea otrăvi cu el. Dar ştiu în mod cert că persoana care a dat telefon la poliţie că a spart un termometru cu mercur n-a fost 100% normală. Şi probabil, într-un exces de zel poliţia a aplicat planul de intervenţie ca şi cum era vorba de un kil de substanţă periculoasă. Că de aia a intervenit şi Agenţia pentru Situaţii de Urgenţă. Din chestia asta sper ca judecătorul cel puţin să râdă, să-i urecheze pe participanţii la farsa asta ca să nu mai cheltuie banii statului pe nebunii din astea! Dar suntem în România…

Lumea e nebună!

O altă chestie pe acelaşi calapod vine din străinătate. De la mai nou vestita Kamila Valieva, patinatoarea de 15 ani din Rusia, campioană olimpică. După ce a fost găsită dopată de comisie se spunea că Rusia va pierde medaliile de aur la patinaj pe echipe. Dar n-a fost aşa. Că cică-i pică moralul fetei şi o fi distrusă pe viaţă. Hm… Şi ce să vezi mai noi fetiţa vine cu o explicaţie pentru prezenţa substanţei interzise în interiorul său fizic şi chimic. A băut apă din paharul folosit de bunicul său care era tratat cu un medicament pentru inimă ce conţinea substanţa respectivă. De unde ştia ea asta? Era bună d-aia!

O fi. Dar dac-ar trebui să reacţionăm conform legii, o scuză, neatenţie sau neştiinţa nu constituie o excepţie de la asumarea responsabilităţii. Cam ca în cazul consumului de alcool sau al altor substanţe: degeaba ai fost beat criţă şi ai făcut un accident, nu alcoolul e de vină. E şi cazul ăsta foarte asemănător cu cel al mercurului ploieştean, doar că pe dos. Doar că suntem în China…

Lumea e tot nebună.

Din Statele Unite aflăm că madam Hillary a lui Clinton, cea ce l-a iertat pentru aventura cu Monica Lewinski şi a candidat la preşedinţie a comis multiple ilegalităţi. A accesat serverele lui Trump ca să găsească dovezi că acesta era vândut Rusiei. Asta ar fi un pic de recidivă în stil democrat la Watergate-ul lui Nixon, dar cireaşa de pe tortul de acum al republicanilor este alta: Biden, actualul preşedinte ştia despre această afacere. Hm… Aici suntem în Statele Unite.

Mă întreb cine-i normal?

Şi ca nebunia să fie totală Putin vrea război în Europa. Putin ce s-a jucat cu constituţia ca să rămână preşedinte dincolo de mandatele legale. Putin ce a fost prim-ministru în timp ce fostul prim-ministrul său era preşedinte. Putin ce a modificat constituţia să mai fie preşedinte. Putin ce s-a asigurat de impunitate legală după şi dacă nu va mai fi preşedinte. Putin ce nu ţine cont de acordul de la Viena în care garanta frontierele Ucrainei ce a cedat arsenalul nuclear Rusiei. Putin ce se făcea că nu ştie cine sunt omuleţii verzi şi că echipament militar poate fi cumpărat de la abeceul din colţ, aşa că putea fi oricine. Putin care nu ştia că tancuri, artilerie şi soldaţi ruşi luptau împotriva Ucrainei pe teritoriul acesteia în 2015. Şi garanţii tratatului n-au făcut nimic. Asta-i o nebunie la fel de mare ca a lui Putin. Războiul nu e în Rusia, e în Ucraina. De câţiva ani buni.

Planeta asta e nebună rău. Aniversăm doi ani de pandemie… Un război ne lipsea.

Călăuzire, îndrumare sau şansă (11): cartea


Ei, da, se profilează o carte. Poate cu acelaşi titlu. Poate cu altul. După zece episoade, acesta anunţă materializarea unui proiect mai vechi. Împreună cu prieteni care au adăugat până-n ziua de azi încă două zeci de dovezi pe acest subiect. Care doar ele ar constitui o carte în sine.

Şi mă întreb ce va spune editura. Va fi carte cu cele două zeci într-un capitol, vor fi mai multe cărticele mai mici cu ele presărate printre capitole?

Şi vestea bună, cine are curajul să scrie – îţi trebuie un pic de aşa ceva – poate să posteze în comentarii câte o călăuzire. Cele primite până acum sunt nominale, dar şi anonime. Alegeţi!

Deocamdată am 12000 de cuvinte scrise de mine şi 9000 de alţii. Poate echilibrăm balanţa.

Pe 23 martie se profilează apariţia unei alte cărţi cu titlul Apocalipsa pe neînţelesul tuturor!

Cine vrea un autograf?

Jurnalism trilu-lilu?


O ştire pe Hotnews mi-a atras atenţia: o nouă fabrică de autoturisme în Cluj. Adică ce spune Adevărul: https://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/o-noua-investitie-uriasa-romania-companie-auto-vrea-teren-150-hectare-viitoarea-fabrica-1_6204e7375163ec4271cc7aa4/index.html

Mă uit din curiozitate unde este comuna Luna. Google zice că lângă Turda, nu lângă Cluj. În nici un caz la 15 km. Mai ales de aeroportul de la Apahida.

Tot din curiozitate mă uit la parcul industrial menţionat în articol: Tetarom 5. Ce să vezi? Nu există! O privire la situl Tetarom indică spre Tetarom I, II, III, şi IV, dar nu spre 5. Vezi https://tetarom.ro/ Poate situl nu este actualizat. Dar dacă nu este, de ce nu este?

Deci, dragi jurnalişti, în speţă, Ştefan Lică, autorul articolului, de ce ne induci în eroare? Unde e Adevărul? Şi ce zice Alin Tişe oare? Ce spun proprietarii Tetarom 5?

The Ducks come from the Trucks…


Ştiați că ză dacs cam from ză tracs – ce credea că spune că dacii se trag din traci, dar a ieşit raţele se trag din camioane – a lui Iliescu, a avut un predecesor?

Rațele sau răţoii, ce se dădeau jos din camioane, în loc de dacii se trag din traci (The Dacians come from the Trakians) au venit după aproape 40 de ani de o mîndrețe de exprimare în limba vietnameză a lui McNamara, secretarul de stat al apărării SUA.

Imitîndu-l pe Nguyen Khanh, generalul ce conducea Vietnamul de Sud la acea vreme, McNamara a vrut si el să spună, culmea, de trei ori, Vietnam 1000 de ani, în limba băștinașilor, vietnameza, undeva la țară, unde generalul rostise un discurs foarte elaborat încheiat cu lozinca mai-sus amintită.

Imitațiunea n-a fost prea reușită așa că americanul a strigat în gura mare, la microfon, în fața mulțimii vietnameze, de trei ori:

Rățușca vrea să se întindă pe jos!!!

Cred că aceasta a fost și formula magică a longevității sale pentru că a murit la 93 de ani. Bănuiesc că și Iliescu a folosit un derivat al acestei formule magice pe bază de rațe. Se pare că ea are putere numai dacă cel ce o rostește o rostește într-o limbă străină, pe care nu o vorbește, în fața unei audiențe pentru care ea este limbă maternă. Astfel Iliescu a ajuns la 90 de ani.

Dar, asta mă mai face să cred că se apropie de ziua cînd Iliescu va da ochi cu McNamara și astfel vor putea ține împreună un colocviu despre rațe, rățuște și rățoi… Sper ca magia să se termine și cei doi să nu reapară printre noi. Să rămînă printre rățuște!

De gardă la catafalcul lui Stalin 1953


Din stânga spre dreapta în planul îndepărtat: primul un soldat sovietic, apoi Gh Gheorghiu-Dej, posibil Gh Apostol şi (dr.) Petru Groza. Captură foto de un film aflat pe YT. Pentru anecdotică vezi Funeraliile lui Stalin la https://jurnalul.ro/special-jurnalul/funeraliile-lui-stalin-118380.html

Imaginile din filmul postat pe YT nu confirmă incidentele povestite de Sorin Toma.

Copilul, mama şi versetul: călăuzire


https://prologuepiecesofhistory.files.wordpress.com/2014/06/27440-2013-001-dde.jpg

Citesc o carte – am cumpărat-o şi l-am cadorisit pe un prieten ateu de Crăciun. Peste ceva timp mi-a spus că a citit-o şi că e o carte foarte faină. Mi-a adus-o s-o citesc şi eu. Este Three Days in January. Dwight Einsenhowe’s Final Mission (Cele trei zile din ianuarie. Ultima misiune a lui Dwight Eisenhower – netradusă în româneşte).

Călăuzirea nu a fost scopul în sine al autorului – Bret Baier – ce povesteşte în primele două capitole din cartea sa cum se luau unele decizii prin câteva tipuri de călăuzire.

Pe când era mic copil – viitorul comandant suprem al forţelor aliate din Europa (1942-1945) şi de două ori preşedinte al SUA – şi-a manifestat violent supărarea pentru că nu a fost lăsat să meargă cu fraţii săi la colindat de Halloween. Un pom din curtea casei s-a ales cu nenumăraţi pumni încasaţi de la Ike, ce a primit o bătaie din partea tatălui pentru această ieşire necontrolată. Mama a decis să-i oblojească degetele rănite datorită contactului cu scoarţa pomului înainte de a adormi şi să-i spună un verset din Biblie ce i se părea foarte potrivit:

He that conquers his own soul is greatter than he who taketh a city – Cine-şi cucereşte sufletul este mai mare decât cel ce ia/cucereşte o cetate.

Varianta modernă este a versetului He who is slow to anger is better than a warrior, and he who controls his temper is greater than one who captures a city sau Better to be patient than powerful; better to have self-control than to conquer a city. Mare m-a fost mirarea când nici în Cornilescu n-am găsit nimic despre suflet la adresa asta Pr 16: 32. Cel încet la mânie preţuieste mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieste mai mult decât cine cucereşte cetăţi.

Autorul cărţii precizează că din acel moment Eisenhower a decis să-şi ţină sub control mânia, ceea ce l-a distins în mod special în cariera sa de militar şi de preşedinte al SUA. Iată cum o mamă folosind un verset din Biblie schimbă fără să ştie soarta lumii.

Acelaşi Eisenhower a decis să se ţină Prayer Breakfast şi a decis motto-ul Statelor Unite: In God we trust.

Am de gând să scriu o carte despre călăuzire. De fapt nu mai durează mult până e gata. Poţi să contribui cu o mărturie asemănătoare la capitolul Mărturii? Dacă doreşti poţi fii anonim – sau nu. Depinde de tine.