Point of no return sau punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi


Wikipedia says:

The point of no return is the point beyond which one must continue on one’s current course of action because turning back is dangerous, physically impossible or difficult, or prohibitively expensive. The point of no return can be a calculated point during a continuous action. A particular irreversible action can be a point of no return.

Traducerea mea e un pic mai elaborată:

Punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi este acel punct după care trebuie să continui acțiunea, deoarece este prea periculos să te întorci, imposibil sau dificil din punct de vedere fizic sau prea de costisitor. Punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi poate fi un anumit punct pe care l-ai luat în calcul în timpul unei acțiuni în care te-ai angajat. Din această cauză o anumită acțiune ireversibilă poate fi un punct de unde nu mai poţi să dai înapoi.

Forţată de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei Europa a ajuns într-un punct de unde nu mai poate să dea înapoi. Europa a crezut că Rusia s-a schimbat. Dar numai Ucraina s-a schimbat. Şi de asta e război.

În anii 80 ai secolului trecut URSS a crezut că Europa de est este atât de sovietizată încât nu va exista nici o schimbare. Dar, surpriză! Polonia a scăpat de sub influenţa URSS. Apoi Ungaria. Apoi Cehoslovacia. În cele din urmă România şi Bulgaria.

Când URSS a dispărut datorită unei lovituri de palat nereuşită şi refuzul lui Gorbaciov ca URSS să recâştige prin violenţă ţările din estul Europei, Rusia a preluat stindardul căzut. Am crezut că va deveni o ţară democratică. Dar a inventat CSI. Cu fostele ţări din URSS, dar acum chipurile independente. Şi conduse de dictatori. Ucraina a fost una dintre aceste ţări.

Au urmat pentru Ucraina şi Rusia câte un punct de unde nu s-au mai putut da înapoi. Ucraina a luat-o spre democraţiile occidentale, Rusia spre dictaturile de tip sovietic, mimând democraţia, până şi-a dat arama pe faţă.

Europa n-a prea înţeles ce se întâmplă în 2014 şi avea impresia că războiul declanşat de Rusia cu ocuparea Crimeii şi invenţia sovietică a celor două republici separatiste era ca o ceartă în familie: soţul (Rusia) păruieşte soţia (Ucraina) necredincioasă. Propaganda Rusiei avea sens şi credibilitate. Doar că era o etalare fără margini a minciunilor de tip sovietic: orice poate fi folosit în lupta cu duşmanul sau scopul scuză mijloacele.

Din februarie 2022 asistăm la faza a doua a acestui drum de pe care cele două ţări nu se mai pot întoarce. Câştigă Rusia sau Ucraina? Oricum doar Rusia va avea de pierdut dacă câştigă războiul. Şi Ucraina e câştigată chiar dacă pierde. Pentru că rămâne în istorie: nu e totuna să câştigi în chip mârşav sau să pierzi cu eroism. Ceea ce Rusia se pare că a uitat de mult.

Lumea s-a angajat acum tot pe un drum de pe care nu se mai poate întoarce. Cu toate că s-ar putea să ducă la distrugere totală. Se pare că nu mai ţine zicala mai bine un câine viu decât un leu mort. Pentru că totdeauna omul a preţuit libertatea şi în ciuda decadenţei sale morale a ales corect: mai bine să trăieşti o zi liber, decât 100 de ani înlănţuit!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s