De ce lumea e sora românului, nu biserica?


Lume, lume soro lume,

C-așa-i lumea trecătoare
Unul naște altul moare
Lume, soră lume
Ăl de naște necăjește
Ăl de moare putrezește
Lume, soră lume.

Dar biserica e văzută ca o închisoare. Sau cel puţin ca arest la domiciliu. Că n-ai voie aia, nici cealaltă, la cutare nici măcar să visezi! Teofil Stanciu zice că sâmbăta dinaintea învierii caracterizează tensiunea dintre noi din lume şi noi ca creştini. Tot în lume. Dar şi în Biserică. Hmmm…

Jurnal (11): Lumea e nebună, Rusia și mai și


https://www.hotnews.ro/stiri-international-25522575-declaratii-halucinante-televiziunile-rusesti-trebuie-demilitarizam-nato-totul-sfarsi-razboi-nuclear-dar-noi-vom-merge-rai.htm

În dezbaterile TV de marți seară s-a ajuns la afirmații halucinante:

  • „(Occidentul) a declarat un război împotriva noastră. Ce mai așteptăm? Va trebui să desfășurăm o operațiune specială de demilitarizare a NATO” – Olga Skabeeva, realizatoarea Rossia 1 supranumită ”Păpușa de oțel de la Putin TV”
  • „Totul se va sfârși cu un atac nuclear, pentru mine, este mai probabil decât alt rezultat. Acest lucru mă îngrozește, pe de o parte, dar, pe de altă parte, cu înțelegerea că este ceea ce este” – șefa canalului de RT, Margarita Simonyan.
  • „Dar noi vom merge în rai, în timp ce ei vor crăpa pur și simplu”, a adăugat celebrul propagandist rus Vladimir Solovyov
  • „Reprezentanții acestor patruzeci de țări diferite sunt Hitlerul colectiv de astăzi”, a spus politologul Mihail Markelov, calificând țările care s-au întâlnit săptămâna aceasta în Germania pentru a ajuta Ucraina drept răul întruchipat.

Imediat după atacurile asupra blocurilor gemene din New York un deștept de reporter a găsit într-o școală creștină o carte a lui Wurbrandt cu un titlu ciudat pentru acel moment: Isus iubește teroriștii. Sau ceva asemănător. Haber- n-avea cine era autorul. Dar trebuie spus că Richard i-a iubit pe soldații sovietici cărora le-a dat literatură creștină, așa că nu e de mirare că orice păcătos indiferent de origine și apartenență politică era iubit ca un suflet ce avea nevoie de mântuire.

În actualul context al războiului Rusia crede că e mântuită în cazul unui atac nuclear și că rușii – cel puțin unii dintre ei, bănuiesc că cei ce nu se opun războiului lui Putin împotriva tuturor țărilor din lumea asta cărora nu le place prea mult Rusia – vor merge direct în rai, pe când restul lumii va crăpa pur și simplu. De-ar fi așa de simplu…

Nu pot iubi paranoia Rusiei căreia îi este frică, dar atacă, este mântuită, dar omoară, răspândește sfânta slavofilie, dar provoacă ură. Paranoicul nu trebuie iubit, trebuie tratat. Mai ales când devine extrem de periculos. Atât de periculos încât îți vine să te bucuri când cei care-l sprijină – Lukașenko ar fi unul dintre ei – dau colțul. Chiar mă-ntreb, ăștia chiar cred că merg în rai? Poate ăla sovietic.

Da ce mă-nteresează pe mine de ei, să-mi văd eu de calea mea!

Pe de-o parte Fiara ce se pune în locul lui Dumnezeu, curva cea mare și Babilonul s-au înțeles să distrugă omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ce va urma?

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25522207-rusii-pravda-scriu-polonia-romania-sunt-candidatele-favorite-pentru-lovituri-rachete-kalibr.htm

Unde poate lovi Rusia logistica și bazele militare ale Occidentului?

Ar putea fi în primul rând România. România ar putea invada acum Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo”, crede jurnalista Liuba Lulko. Cine i-a pus pe sovietici să dea Transnistria RSS Moldovenească?

Deci rusoaica recunoaște că moldovenii sunt frații noștri și nu un alt popor? Ce eroare propagandistică din partea Rusiei! Și să recunoaștem, prostie de cea mai pură calitate: România nu are voie să-și salveze frații, dar Rusia este extrem de îndreptățită s-o facă oriunde pe planeta asta că e planeta Rusia. Eu știam că trăim pe planeta Moldova!!!

Noaptea


După ce am văzut atâtea orori în Ucraina, ce mi-am zis? Să mă destind cu un film. Am ales Night in Paradise. Ultimele minute le-am revăzut de câteva ori. Să-mi mai treacă supărarea. S-a făcut dreptate? Nu. Doar răzbunare.

Dreptate nu va fi niciodată în războiul din Ucraina. Pentru că morţii nu mai învie. Dar răzbunarea va veni. Chiar dacă nu din Ucraina.

O încălcare a drepturilor omului?


Federaţia de tenis a Rusiei se plânge că excluderea tenismenilor Rusiei (şi a Belarusului) de la turneul de tenis de la Wimbledon ar fi o încălcare a drepturilor omului. Nu cred că această federaţie are curajul să se plângă însă că operaţiunea specială a Rusiei lui Putin ar fi un război şi că încalcă orice drept elementar, de la cel al omului la cel al animalelor. Dar ce contează?!

Hitler a amestecat politica cu sportul, URSS-ul a făcut la fel. Ba sportivii dinamovişti şi ŢSKA-işti erau spioni calificaţi să culeagă informaţii oriunde mergeau chipurile să facă cunoscut sportul sovietic. N-am uitat că Dinamo era echipa Miliţiei şi Securităţii şi Steua a armatei. De unde ne-am inspirat? De unde venea lumina: de la Răsărit.

Şi după cum ştim foarte bine că săream în sus de bucurie şi icsaitment când stelistul Hagi câştiga, aşa va sări şi Rusia de bucurie că tenismenii ei vor câştiga – dacă vor câştiga – contra occidentalilor depravaţi. Asta nu e politică, e sport? OK. Poate e, poate nu e, dar în afară de asta, este război. Şi este un război nasol cu nasolul de Lavrov declarând că Rusia n-a atacat Ucraina. Normal. La cât de nebun e Putin se vede treaba c-a atacat naziştii de acum 78 de ani a căror fantome bântuie prin minţile bolnave ale ruşilor aflaţi la putere. Şi care sunt interesaţi de eliberare, democraţie, dreptate, pacificare, dezarmare şi alţi porumbei ai păcii. De export sovietic. Pentru că , nu-i aşa, toate constituţiile comuniste apărau drepturile omului, mai ales a celui sovietic.

Din orice ţară. Acum de exemplu din Ucraina.

Ce s-a schimbat de la Resbelul 1877 a lui Caragiale?


Dintre toți anii trecuți, cu drept cuvânt acesta se poate numi un an caraghios, deși s’au petrecut în cursul lui lucruri foarte serioase, tocmai așa precum adunările legiuitoare sunt niște așezăminte foarte serioase, deși se petrec în ele prea adesea lucruri caraghioase.

În acest an, târîș grăpiș, ar fi mers treburile foarte bine dacă n’ar fi mers rău de tot; politica iarăși nu s’ar fi încurcat așa de mult dacă ar fi fost pace, și mulți onorabili deputați și senatori au dovedit elocent, la Idee, că ar fi fost desigur pace dacă nu era războiu; apoi, întemeiați pe această matură judecată, membrii Clubului Lătrătorii la Lună s’au rostit în ședință solemnă, că dacă nu se făcea războiu era să fie pace bună.

Aceasta poate da o idee, deși slabă în adevăr, despre logica care a predomnit la mersul spiritului public în capitală.

Războiul – iată evenimentul cel mare !

Noi am zis-o și o susținem sus și tare:

Vapoarele turcești umblă pe apă, și când nu umblă… stă pe loc; – oastea rusească stă pe uscat, și când nu stă… umblă.

Aceasta produce senzație în toată lumea europeană, care a ajuns de nu mai are poftă de mâncare, pentrucă nu mai are ce mânca – criză mare ! Apoi, întrucât privește acțiunea războinică chiar, ziceam:

Ca doi berbeci pismătareți, cari stau gata să se arunce unul asupra altuia cu coarnele, astfel două împărății au pornit cu oștile respective să se facă praf.

Să vedem care din doi are să rămâie berbec bătut.

Adevărul e că până acum niciunul, sau mai bine zis amândoi berbecii, se poate spune că au rămas bătuți.

Lumea politică stă pe gânduri și diplomația și-a pierdut catastifele.

În zadar au fost stăruințele, în zadar amenințările: niciun folos.

Țarul este neînduplecat; Sultanul este mahmur.

Cei doi berbeci voiesc cu orice preț să se bată reciproc.

Întrucât privește acest războiu, prevederile noastre sunt categorice:

Dacă nu Sultanul, Țarul va fi învingător – și vice-versa. Aceasta încă nu o știu destul de bine diplomații, și pentru aceasta nu se pot pronunța deocamdată.

Domnea în cercurile diplomatice o mare nedomirire până în zilele trecute, când – Agenția Havas împrăștiă în cele cinci părți ale lumii, o depeșe de o importanță foarte gravă, în care se spunea:

În Asia s’a făcut o mare bătălie. Se asigură că ori Turcii ori Rușii au fost învingători.

Atunci s’au pus oamenii la gânduri, ca să dovedească: este sau nu adevărată știrea dată de numita agenție.

Dupe măture chibzuiri, cântărind probabilitățile, se pronunțară în cunoștință de cauză, că spusele agenției sunt curatul adevăr.

Atunci, pentru asigurarea opiniei publice europene, se hotărîră toți a stărui ca, cel puțin după sfârșirea războiului, să se facă pace.

Să sperăm prin urmare că stăruințele diplomaților vor ajunge la bun capăt.

Textul aparține lui I. L. Caragiale.

Printre gloanțe și știri


În ceea ce privește războiul din Ucraina, media abundă în știri mai mult sau mai puțin prelucrate, mai mult sau mai puțin actuale. Cu greu mai poți face distincție între propagandă și realitate. Mai ales când realitatea este ajustată ideologic. De o parte, de alta sau de mai toată lumea. Și atunci ești pierdut între dorința de obiectivitate sau adevăr și minciună.

Ca urmare alegem o parte pentru a nu ne pierde mințile. Pentru a refuza – în felul nostru personal – să fim influențați. Într-un cuvânt, să ne menținem capabili de a raționa logic. Și aici se-nchide cercul: logica poate fi pro sau contra, rareori neutră față de evenimentele din Ucraina.

Dacă scoți puțin nasul afară, de exemplu te duci în vest, dincolo de UE, viața e calmă, domoală, biznis ez iujuăl. Ca urmare, evenimentele războiului sunt un pic mai umflate ca să stârnească senzație. De fapt au dispărut de pe prima pagină. Scandalurile lumii mondene sunt citite cu nesaț și storc reacții care de care mai belicoase de crezi că războiul s-a mutat prin dormitoarele unor foste sau actuale vedete, că trăim pentru bani și că descoperirea unei supernove la miliarde de ani lumină contează mai mult decât victimele războiului din țara vecină.

Realitatea depășește însă știrile propagate pe ecrane, diverse teorii ale conspirației nu prea mai țin pasul cu evenimentele în desfășurare. Omenirea pare să-și țină respirația pentru următoarea mișcare a Rusiei. Dacă SUA a amânat testul de rutină cu o rachetă intercontinentală ca să nu pară – adică nu cumva să dea impresia – că ar avea de gând să atace Rusia, Rusia dimpotrivă, a testat o astfel de rachetă (unică???) și a anunțat că racheta lor e numai bună de a distruge ce are ea chef.

Bineînțeles că asta dă apă la moara tuturor națiunilor ce posedă astfel de arme, mai puțin Franței care foarte rapid a retractat o reacție ce semăna cu… ,,ba pe-a mătii!” – fiind singura națiune din Uniunea europeană ce posedă arme atomice. Pentru că Marea Britanie nu mai este în UE. Plus că rachetele și încărcăturile ei sunt un pic americane… So aim told.

Deci încercăm – vorba scriitorului din veacul precedent – să stăm strâmb și să judecăm drept. Ceea ce este destul de greu, aproape imposibil. Având în vedere doar ce se publică pe cale oficială. Și aici concluziile diferă.

Unii specialiști – mai trecuți sau mai actuali – susțin că războiul va dura, alții că nu. Unii că Ucraina va câștiga. Alții că Rusia va câștiga oricum. Și de ce să nu-mi dau și eu cu părerea?

Da, Rusia va câștiga teritoriu în Ucraina. Vedem asta din 2014. Nu spun că este normal din punct de vedere al dreptului internațional. Este doar normal pentru că Rusia este agresivă și are de unde să piardă oameni, armament, orice. Doar că acum a pierdut prestigiu internațional. Doar cine este aliatul fără condiții al Rusiei nu poate vedea ce a făcut armata rusă în Ucraina. Indiferent dacă este sau nu genocid recunoscut internațional, efectele bombardamentelor sunt extraordinar de grăitoare. Și Rusiei nu-i pasă de bombardamente, atâta timp cât ele nu sunt executate pe teritoriul ei.

De cealaltă parte Ucraina, indiferent cât armament va primi și cât de superior va fi față de cel ex-sovietic sau de ultimă oră produs în Rusia, nu este capabilă să întoarcă frontul și să asigure o lovitură în flancul invaziei. Ar avea nevoie de tot ce are Rusia acum. Sau de ceva mai mult. Spre deosebire de Ucraina care nu poate ataca Moscova – pe nici o cale, în afară de cea cibernetică – Rusia poate ataca și distruge Kievul.

Ca urmare, Batalionul Azov va fi iremediabil pierdut și propagandistic Rusia va face mare caz de eliminarea naziștilor ucraineni. Pe de altă parte, tind să cred că asta n-ar da bine propagandistic: dacă i-a eliminat de ce mai continuă războiul? Ei, așa ca și-n cazul vânătorii tuturor evreilor din lume întreprinse de naziștii originali, naziștii actuali pot fi găsiți – și dacă nu sunt găsiți sunt inventați – oriunde în lume, mai ales în Europa. Rusia va găsi naziștii care trebuie în Moldova, în Țările Baltice, în Scandinavia, Polonia, România, Cehia și Slovacia. Poate și în Japonia. Dar nu în Ungaria. Evident de ce. Nici în Franța dacă Marie LePen câștigă alegerile.

Dar oare cum stau jocurile de fapt? Păi Europa n-a fost pregătită pentru acest război. Vezi cine este ministru în acest domeniu prin UE. Nici SUA nu prea s-a pregătit pentru așa ceva. După cum am văzut după titlu.

Dar în cele din urmă banii, ego-ul și forța va impune victoria unei părți asupra alteia. Guvernul SUA trebuie să ceară în curând o nouă aprobare pentru a continua să cheltuie pe datorie. Rusia are o datorie de 10% din PIB. USA are peste 100 de baze pe tot globul. Rusia are un teritoriu cam vast și cam 20 de baze în mare parte în foste republici sovietice și sub 10 în construcție în țări africane.

Dar dincolo de asta sau astea, ce se va întâmpla după 9 mai 2022? Va putea Ucraina să-și bombardeze propriul teritoriu ocupat de Rusia? Ce va opri Rusia să atace din nou Ucraina? Și în cele din urmă care este beneficiul aderării Ucrainei la UE? Când se va sfârși războiul? Și de ce?

Ultima știre: https://www.hotnews.ro/stiri-international-25510740-lista-prescurtata-armamentului-german-pentru-ucraina-dezamagire-kiev-controverse-berlin.htm

Interesele dictează.

Alegerile din Franța – o lume în pericol


La France: o analiză a alegerilor

O Româncă la Paris

Nu ne mai putem întreba din politețe unii pe alții: ce mai faceți, cum o duceți cu sănătatea sau ce planuri aveți pentru vacanță?

„Ora e gravă”!

Suntem antrenați îndirect la război, care este, ca toate războaiele : de cotropire și apărare. De multe ori sunt ”guerres fraternelles” – război între frați! De multe ori sunt războaie etnice, de multe ori sunt ideologice și religioase, de multe ori economice, dar de cele mai multe ori, toate la un loc!

Abia am intrat în cataclismul teribil al războiului din Ucraina, că suntem zdrobiți alături de ei, morți alături de ei! Unii dintre noi, cu suflet încă viu și compătimitor, primesc „fugarii”, dându-le primul ajutor. Alții, cu forță de decizie, încearcă toate soluțiile pentru stăvilirea conflictului.

Cât despre mine, inspirațiilemele de povestitoare vă mărturisesc că se sparg încontinuu în fața imaginilor apocaliptice: blocurile de locuințe spulberate, oameni uciși fără noimă pe…

Vezi articolul original 2.564 de cuvinte mai mult

Hollywood, Mosfilm, Ucraina…


În filmele americane de după 1940 americanii salvau Terra fără prea multe eforturi. Tarzan a devenit Superman, aşa că nimic nu mai era imposibil. Până și extratereștri sunt anihilați de inteligenții, talentații și eroicii muritori albi, negri sau latino, dar americani. Cumva, undeva, cu ceva, americanul agent secret, om de știință, președinte sau olecuță nebun, răpune fiara precum Sf George balaurul. Apocaliptic de apoteotic. Bruce Willis, Chuck Norris, Arnold Schwarzenegger sau pălmașul Will Smith înving fără drept de apel. Vorba aia, to infinity and beyond… Hollywood-ul lui Captain America priveils… Răii să piară!

De cealaltă parte a baricadei ideologice cneazul Igor, Alexandr Nevsky, Michail Strogoff și ulterior Lenin, după care Stalin, au concentrat eforturile eroilor populari anonimi în filme eroice cu dușmani bine definiți. Teutonii o încasează, mongolii la fel, tătarii idem și din nou teutonii naziști. Care sunt pacificați, denazificați sau pur și simplu lichidați.

În filmele sovietice este mai multă jale, mai mult dramatism, eroism cucernic comunist. Nu se militează pentru salvarea planetei pentru că lumea va fi salvată de capitalism în realitate. Altfel la ce-ar fi bună revoluția mondială? De ce mondială? Pentru că rușii – nu numai cei sovietici – au răul obicei să-și găsească dușmani peste tot în lume, dar în special printre vecini. De la care au provenit după 1945 alte filme inspirate de studiourile Mosfilm. Dar nici românii, ungurii, bulgarii, polonezii, albanezii, est-germanii, cehoslovacii, nici măcar yugoslavii n-au intenţionat să salveze planeta.

Mosfilmul mai pragmatic, mai terestru, dar foarte internaționalist, avea o alură proletară. Cel puțin inițial. Excela în rimeicul motivat politic. Vezi filmele cu Asaltul Palatului de Iarnă, Potemkin, Tragedia optimistă, Tânăra gardă şi felurite seriale printre care Calvarul. Aidoma eliminării din fotografiile oficiale a personajelor căzute în dizgrație, îl vedem pe Stalin identificat când cu Mesia, când cu Iuda. Sau cu Dumnezeu sau Satana. Ăsta din urmă mai rar sau deloc.

Acum americanii nu dau semne c-ar scăpa ca prin miracol Ucraina. Nici rușii agresori nu seamănă prea mult cu eroii Mosfilmului. Dimpotrivă, seamănă mai mult cu cei pe care ruşii i-au înfrânt în chip creştin sau comunist. Ucraina a fost o piatră de încercare pentru Rusia. Şi una de poticnire. Ucraina a ales ceva diferit de Rusia. Rusia a rămas aceiaşi, dar nu cea din filme. Cea din realitate. Să vedem ce spune despre asta America.

Filmul nu mai bate viaţa. Filmul nu mai bate nimic. Moartea bate totul.

Ce spune rusul Gleb Pavlovsky?


Cine-o fi Gleb Pavlovsky? Un fost ădvaizăr a lui Putin. Acum aflat într-o locaţie necunoscută. Precis cunoscută de Fesebe – zic eu.

Ce zice tovarăşul Pavlovsky? Zice că atacarea Ucrainei este ideea, afacerea şi nereuşita preşedintelui Rusiei, fostul kaghebist Putin. Miroase de la o poştă a ceauşită. Adică miroase a vină dată pe împărat ca să scape sfetnicii cu viaţă. Cel puţin ăştia care-mi plac mie. Adică lui Gleb. Dă-l încolo pe Putin care m-a mazilit. Dacă îi scap p-ăştia, precis revin în forţă. Ş-atunci să vezi!

Că nici el nu şi-a dat seama cât de obsedat era Putin de Ucraina. Păi normal! Nimeni n-a vrut să-şi dea seama. Din simplu motiv că erau toţi CU Putin.

Însă ca să ne dăm seama de unde vin ideile lui Gleb Pavlovsky, câteva date despre cine este el: în perioada 1968-73 pe când studia istoria (ah, ce subiect periculos!) publică în gazeta universităţii o lucrare ce este interzisă de cenzura comunistă. Motivul? „Atitudine anarhistă extremistă de stânga.”

Cam ştim ce vrea să zică asta: o critică la adresa partidului care şi-a pierdut calea cea dreaptă de la Lenin sau chiar dinaintea lui. În concluzie, să nu confundă: tovarăşul Gleb nu era de dreapta, un duşman al partidului comunist, al sovietelor şi nici nu era împotriva URSS. Dimpotrivă. El dorea adâncirea comunismului mai la stânga, nu mai la dreapta, cu ceva nuanţe de negru anarhist. Sau poate nu aşa de negru, dar dădea bine la şedinţa de Komsomol unde trebuia criticat spiritul său anarhic.

Inspirat de ideile interzise, de fervoarea anilor 1968 (mişcările studenţeşti din Franţa, primăvara cehoslovacă) şi provocările intelectualilor dizidenţi de acasă, tânărului Gleb pune la cale o comună politică auto-intitulată „Субъект Исторической Деятельности” (Subiectul Acţiunii Istorice). Dar pică examenul de caracter ce vine la scurt timp când, ameninţat cu închisoarea îşi trădează toţi colaboratorii KGB-ului. În 1982, ca urmare a publicării ilegale a revistei dizidente „Поиски” („Căutări”) este întemniţat şi trimis în exil pentru trei ani în Republica Komi, din estul Rusiei.

Antrenat în perestroika gorbaciovistă, devine eminenţa cenuşie a Kremlinului după pnes la cale realegerea lui Ielţîn şi alegerea lui Putin. Lui i se datorează – după o campanie murdară şi realegerea lui Putin – dar se pare că eşecul său cel mai categoric este datorat revoluţiei portocalii din Kyiv. La acel nivel, în aşa companie nu sunt admise greşeli. Înainte de perestroika pentru astfel de greşeli îţi pierdeai capul. Eliminarea sa ca ădvaizăr la Kremlin se datorează criticilor aduse lui Putin – care se pare că şi-a pierdut încrederea în domnul Gleb. Datele apar în Wikipedia pentru verificare.

Silviu Brucan ar fi echivalentul autohton – oarecum nereuşit – al unui personaj ca acesta.

Dar ce spune acum tovarăşul devenit domnul Gleb şi unde? Aici spune câte ceva: https://www.rferl.org/a/russia-ukraine-invasion-putin-trap-pavlovsky/31787269.html

În primul rând Gleb critică decizia lui Putin de a ataca Ucraina. Dar nu spune nimic de anexarea Crimeii, de ocuparea celor două auto-proclamate republici ruse din Ucraina. În viziunea sa Putin trebuie să obţină rapid un armistiţiu – ce va fi trâmbiţat ca o victorie – pentru a sărbători ziua de 9 mai. Ceea ce Ucraina nu vrea.

Trupele ruse n-au obţinut mari succese la trecerea a 43 de zile de război. Să presupunem că ruşii vor securiza Dombasul şi Luhanskul. Asta nu garantează victoria în război, eliminarea presupuşilor nazişti şi demilitarizarea Ucrainei. Este doar o victorie de etapă cu costuri foarte mari. Dar când i-a păsat Rusiei de vieţile pierdute?

Continuarea luptelor pe termen lung va putea duce la escaladarea conflictului dincolo de graniţele Ucrainei zice Gleb. Aici aş vrea să-l contrazic. Da şi nu. Da este posibil. Nu, nu se va realiza dacă ne aducem aminte de Afganistan. Oricum războiul se poartă în afara Rusiei, aşa că nu îi pasă Rusiei ce şi cât distruge. Dacă nu-i pasă de vieţile soldaţilor ei de ce i-ar păsa de cele ale străinilor. Lozinca cu slavofilia, cu popoarele surori nu ţine.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă în toiul paradei cu ocazia victoriei asupra nazismului mondial – că ăsta după moda rusă poate fi găsit oriunde, după modelul antisemitismului lui Hitler – un bombardament i-ar lua prin surprindere pe conducători fiind transmis în direct la TV? Mirare? Consternare? Mâna Occidentului? A americanilor? NATO? Extratereştrii?

Gleb prezice strângerea rândurilor în jurul lui Putin dacă războiul va dura – mulţumim de prevenire – care sună mai degrabă a ameninţare. Puţine – dar reale şanse adaug eu – ca cei din cercul lui Putin să îl înlăture, mai spune el. Şi ultima prorocie este că sistemul va dăinui. Ceea ce nu ne îndoim. Doar Gorby a reuşit ceva…

Să nu uităm că în 1917 revoluţia ce l-a detronat pe ţar a continuat războiul, apoi revoluţia bolşevică a adus dezastrul. Fiecare înlăturare violentă a unui regim a adus mari suferinţe. La scara Rusiei nu mă miră nimic. Şi să nu uităm: China aşteaptă să câştige ceva. La fel ca SUA în primul şi al doilea război mondial.

Deci Gleb nu este de acord cu invazia lui Putin. Este greşeala lui Putin. Deşi nu Putin conduce ministerele şi nu el pune în practică guvernarea Rusiei. Oligarhii nu pot influenţa politica lui Putin. Nici poporul nu va face nimic.

În această octavă, se pare că aşteptăm un alt mesia. A fost tătucul ţar, apoi Lenin, apoi tătucul Stalin. Cine este următorul tătuc? Despre asta Gleb Pavlovsky n-a mai spus nimic. Nici despre impotenţa Rusiei ce cerşeşte prietenia Chinei, duşmanul de mai ieri.

Războiul, încotro?


Ambasadorul Rusiei la ONU Vasily Nebenzya, 05.04.2022: „The corpses in Boutcha that didn’t exist before the Russian troops arrived … er, er, left, sorry – before they left …”

A trecut mai bine de o lună de când a început războiul Rusiei cu Ucraina. Ceea ce se anunţa oficial pe ruseşte ca o operaţiune specială a devenit foarte clar pe ucraineşte că e război în toată regula. Şi pentru că la război e ca la război, nu lipseşte masacrarea populaţiei civile. Să vedem când se vor descoperi şi masacre ale prizonierilor de război.

În ceea ce-i priveşte pe civili lumea a uitat deja moartea celor doi pensionari în primele zile ale invaziei, lichidaţi cu tunul de un blindat sovietic. Ca să nu se spună că trupele speciale ale ucrainenilor i-au omorât.

Războiul ăsta a dat peste cap toate calculele strategilor. Mai puţin cele ale ucrainienilor ce n-au făcut mari greşeli, dar nici n-au mari realizări. Un egal cu Rusia ar fi o victorie. O înfrângere a Rusiei ar semăna mai degrabă a victorie-n deplasare.

Rusia vrea să ocupe partea de sud-est a Ucrainei. Asta e clar. Ar fi ocupat şi Kievul, dar nu s-a putut. Totuşi, n-ar fi imposibil dac-ar încerca a doua oară mai bine.

La ora actuală prima mişcare a Rusiei ar fi cu totul altceva, în altă direcţie. Ar forţa – cu toate riscurile, adică de a avea pierderi mari, de a fi încercuit şi lichidat – să taie aprovizionarea cu armament din afara Ucrainei. Adică ar executa o operaţiune masivă de desant aerian pentru interzicerea aprovizionării pe cale terestră din Rsezsov. Nu cred că NATO va interveni. Cu cât întârzie mai mult, cu atât mai bine pentru ucraineni. De ce?

Pentru că situaţia s-ar schimba dramatic dacă Ucraina ar intra în posesia unui sistem anti-aerian pentru combaterea ţintelor la mare altitudine. Aceasta va face posibilă deplasarea fără repercusiuni a trupelor ucrainene şi posibilitatea unui contra-atac masiv în est.

Dacă aprovizionarea cu armament occidental ar fi blocată în vest, este posibil ca ea să se mute la Suceava. Mai departe, mai greu, mai complicat. Dar nu imposibil. Nu în Kosice pentru că este o regiune prea muntoasă, transportul în continuare în Ucraina tot în zonă muntoasă. Ce va spune Ungaria în cazul survolării? Ce a spus şi până acum: nimic.

Vrea Rusia o zonă fără arme, neutră chiar prietenoasă? Toţi vrem asta. Doar că Rusia este monstrul care şi-a mai arătat adevărata faţă şi-n Ucraina, aşa că nimeni nu vrea să-i fie acest tip de prieten. Dezarmat şi neutru în faţa Rusiei înseamnă mort. S-a văzut la Bucha.

Azi Rusia a anunţat că se vor descoperi masacre şi în alte oraşe ce au fost ocupate de trupele invadatoare ruse. Cine este mai în măsură să spună asta decât ocupantul rus?

Un aspect interesant, posibil, deşi foarte puţin probabil: trupele Rusiei, aflate pe front, să plece acasă cu tot armamentul. În stilul revoluţiei din 1917 după încheierea păcii de la Brest-Litovsk. Dar libertatea de atunci era mult mai mare, îndoctrinarea şi propaganda mult mai mică. Oricum nimănui nu-i va trece prin minte aşa ceva acum.