Intelectualii în secolul XX…


Jordan Peterson spune că intelectualii francezi (şi probabil nu numai ei) din deceniul şapte al secolul XX au reinventat marxismul după falimentul clar al comunismului odată cu definirea post-modernismului. Care a dus la o altă catastrofă. Deci ăştia au fost de stânga.

De remarcat că un teolog elveţian a spus primul că intelectualii – adică profesorii săi de teologie – ce făceau parte din Reichstag au votat fondurile necesare Germaniei pentru declanşarea Primului război mondial. Se numea Karl Barth şi absolvise la Tubingen, în Germania. Probabil aceşti profi erau de dreapta, dar evident erau şi liberali, adică nu aveau o concepţie conservatoare cu privire la Noul Testament.

Regimurile totalitate – fie ele de dreapta sau de stânga – au vrut să creeze omul de tip nou, să instaureze noua ordine mondială, să impună dominaţia unei minorităţi asupra majorităţii sau a unei majorităţi asupra altor minorităţi. Lichidarea opoziţiei a fost o politică de zi cu zi. Spiritul de turmă, alinierea majorităţii sub presiunea unei minorităţi activiste şi violente a marcat poate cel mai nenorocit secol (în afară de cel în care a bântuit Black Death) din istorie. Şi n-a fost vorba de Evul mediu.

De aceea postmodernismul a căutat o scăpare: cum să justifici existenţa lumii după chipul şi asemănarea ta. În ciuda creării omului după chipul şi asemănarea Lui. Şi a căderii omului. care este evidentă în toate aceste tentative eşuate de a recrea omul.

Cum poate se mai poate justifica intelectual comunismul după existenţa URSS-ului, după Campucia, China comunistă, Coreea de Nord, după grozăviile impunerii Europei comuniste sau după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei?

Războiul ciudat, dar uitat, seamănă prea mult cu cel de azi


Sursa: https://fr.wikipedia.org/wiki/Dr%C3%B4le_de_guerre

Să facem un exerciţiu: să înlocuim Germania cu Rusia, Belgia cu Ucraina şi Aliaţii (Franţa, Marea Britanie) cu UE/NATO. Aşa s-au desfăşurat operaţiunile, greşelile şi războiul. Diferenţa dintre septembrie 1939 şi februarie 2022? Dar diferenţa dintre 2014 şi 2022. Cine i-a permis Rusiei să facă ce face şi de ce?

L’origine de l’expression « drôle de guerre » est revendiquée par le journaliste Roland Dorgelès, mais elle pourrait provenir d’une mauvaise compréhension de l’expression phoney war, confondue avec funny war, utilisée dans un reportage sur les armées franco-britanniques1. Elle s’applique au front occidental, où les hostilités se réduisaient à quelques escarmouches après la modeste offensive de la Sarre.

C’est la « drôle de guerre », selon l’expression attribuée à l’écrivain Roland Dorgelès2. L’installation dans la routine plonge l’armée française dans une « dépression d’hiver » : l’obéissance se relâche, l’alcoolisme atteint des sommets historiques, les villages évacués d’Alsace sont pillés par des soldats français3.

La drôle de guerre prend définitivement fin le 10 mai 1940 lorsque les armées allemandes lancent le Fall Gelb, une vaste offensive sur les Pays-Bas, la Belgique, le Luxembourg violant la neutralité de ces États, puis à travers les Ardennes (la percée de Sedan) afin de prendre à revers la ligne Maginot. Le commandant en chef français, le général Gamelin, avait pourtant été prévenu, en janvier 1940, par des contacts militaires secrets avec les Belges, que ceux-ci avaient saisi, dans un avion qui avait fait un atterrissage forcé en Belgique (incident de Mechelen), des instructions militaires montrant que l’Allemagne allait attaquer dans les Ardennes9. Le 8 mars, un message de confirmation du roi Léopold III en personne parvint encore au Général Gamelin10. Mais l’état-major français n’en tint aucun compte. Et ce fut l’attaque sur Sedan où l’armée française, surprise, ne put s’opposer à la percée allemande menaçant les arrières des armées alliées. Pourtant les troupes d’élite de l’armée belge, les Chasseurs ardennais, avaient contenu les Allemands pendant deux jours, ce qui aurait dû permettre aux Français de mieux se préparer. Un rapport du député français Pierre Taittinger signalait, dès avril, les faiblesses du secteur de Sedan. Mais rien n’y fit. Il en résulta le recul précipité de l’ensemble des armées françaises de l’Est. Pendant ce temps, le gros de l’armée belge était attaqué par le nord de la Belgique et par les Pays-Bas dont l’armée devait se rendre en cinq jours. Les armées franco-anglo-belges, incapables de se reformer pour stopper l’avance allemande, se disloquèrent progressivement après un coup d’arrêt de l’armée belge sur la Dendre et une éphémère et inutile victoire tactique, à Gembloux, des chars français accompagnés par de l’infanterie. La conséquence finale fut l’écrasement de l’armée belge qui capitula le 28 mai, arrivée au bout de ses réserves de munitions. De plus, l’armée anglaise avait sans crier gare abandonné la droite de l’armée belge dès le 25, comme le confirme lord Keyes dans ses mémoires11. Les Belges, depuis le 23 jusqu’au 28, continrent seuls l’armée allemande à la bataille de la Lys, alors que l’encerclement du gros des forces alliées empêchait tout approvisionnement. Les Anglais préparaient hâtivement l’opération Dynamo de rembarquement des forces britanniques. Une large partie des troupes françaises put également être recueillie, sous la protection d’un rideau de troupes françaises qui freinèrent l’armée allemande avant d’être finalement capturées, tandis que les équipements lourds étaient perdus. Cette défaite entraîna aussi l’abandon de la Scandinavie par les forces alliées.

Urmează abandonarea Scandinaviei?

Unde-s verzii?


Mă întreb de ce nici acum Rusia, mare extractivă şi consumatoare de petrol, singura ţară agresoare din lume, nu provoacă reacţia activiştilor ecologişti? Hai, demonstraţi şi voi împotriva producţiei de petrol şi gaze din Rusia de unde vin banii pentru armata personală a lui Putin!

Eco teroriştii au distrus vreo două staţii de benzină din Anglia. Nişte adolescenţi înverşunaţi aidoma Gretei. Greta, unde eşti? De ce nu protestezi împotriva Rusiei ce atacă Ucraina şi poluează, consumă pentrol, etc? Greee-ta?

Au dispărut toţi marii şi mici activişti? S-au ascuns pe sub pătuţurile copilăriei fericite. O, vine bomba! Vine racheta! Mami, scapă-mă!

Păi unde vă este curajul? În şpilhozni? Era un articol unisex de îmbrăcăminte dedicat copiilor mici.

Şi în final, provocarea: vreau să văd un echipament, o maşinărie de război, ceva, un lansator de rachetă, tanc, tănculeţ, avionuţ electric. Pe baterii. Sau pe hidrogen. Să avem – chipurile – un război verde, ecologic. În care cei căzuţi pentru salvarea planetei s-o îngraşe la propriu, nu la figurat. Cinic? Poate. Poate realist.

Nu ne-am bate dacă n-am avea benzină. Sau bani. Sau arme. Asta mă-ndoiesc. Ne-am bate cu pumnii, picioarele, dinţii şi unghiile. Că asta e problema civilizaţiei omeneşti. Cineva vrea mai mult, mai roşu, mai la vest. Şi mulţi cred minciuna.

Iar după (aproape) fiecare război se încheie o pace. Păi era pace înainte de războiul ăla!

Al Treilea Război Mondial este aici


N-ar trebui să ne minţim: Al Treilea Război mondial a început. Pentru simplul motiv că efectele războiului dintre Rusia şi Ucraina sunt mondiale. Probabil că cel mai puţin afectate vor fi unele ţări mici şi foarte sărace din Africa, dar dacă acolo nu mai ajunge bruma de ajutoare din ţările bogate, nu ştiu cum va fi.

Deocamdată luptă URSS contra URSS. Pentru că atât Rusia, cât şi Ucraina, au făcut parte din URSS. Cine nu ştie ce înseamnă asta să dea o căutare pe Internet. Jale a fost, jale a rămas. Ce a mai rămas? Minciunile URSS-ului au rămas. Pentru că ele împreuna cu restul URSS-ului – arme, multe teritorii, politici simboluri şi mentalităţi – au fost preluate de Rusia. Dintre acestea nu lipseşte propaganda URSS sau mai bine zis minciunile sovietice, acum ruse.

Pe ce mizează Rusia când ne potopeşte cu minciuni? Pe faptul că una dintre ele va prinde şi că inventându-le ruşii nu pierd nimic, pe când noi contracarându-le pierdem energie şi suntem foarte supăraţi având o stare de spirit negativă. Ei mint şi se simt bine dacă le merge, noi luptăm pentru adevăr şi suntem revoltaţi, cu creierele pline de hormoni de stres.

În plus, Rusia ne colectează reacţiile şi adevărurile cu care o contracarăm şi aşa îşi pregăteşte alte minciuni, nemaivorbind de faptul că obţine informaţii preţioase: ea minte, noi spunem adevărul, deci livrăm informaţii. În mod normal, la război, un serviciu eficient de combatere a minciunilor Moscovei ar lansa tot nişte minciuni, pentru inducerea în eroare a inamicului. Dar acest lucru îl face doar Ucraina. Pentru că Ucraina a făcut parte din URSS şi cunoaşte acest tip de război al nervilor.

O altă minciuna a Rusiei este catalogarea ucrainenilor ca naţionalişti sau banderişti. Bandera, un patriot ucrainean a luptat împotriva URSS şi împotriva Germaniei în Al doilea Război Mondial.

Dacă luăm doar în calcul ce face Rusia în Ucraina – de fapt ce face ea peste tot unde există ruşi şi are de gând să invadeze – termenul cel mai potrivit pentru ruşii ce se vor eliberaţi este NAŢIONALIŞTI RUŞI, nu etnici ruşi. Iar cei ce îşi apără statul de invazia Rusiei – fie el Georgia, Ucraina, Moldova sau care o fi acesta – sunt patrioţi – georgieni, ucraineni, moldoveni, etc – nu naţionalişti.

Naţionalişti – ce omoară, distrug, violează, fură – sunt ruşii ce cotropesc aceste ţări. Aşa cum au făcut de multe ori pe când erau, se auto-intitulau, sovietici. Ca dovadă graniţele modificate din 1939 ale Finlandei, României, Poloniei, (Ceho)Slovaciei, Japoniei, Chinei şi Germaniei. Nu mai amintim cele ale fostelor republici URSS.

Referitor la războiul Rusiei cu Ucraina sau la ineficienta operaţiune specială, dacă trupele ruse nu se vor retrage în Rusia şi Ucraina îşi bombardează un sat ocupat de Rusia, înseamnă că bombardează Rusia? Cum dreptul internaţional nu înseamnă nimic uot-so-evă pentru Rusia – unde sunt garanţiile internaţionale asupra Ucrainei asumate la predarea armelor atomice? – iată un alt casus belli. O altă ocazie de a invada ce a mai rămas din Ucraina. Faină afacere!