Eşecul Rusiei în Ucraina (2)


Există nenumăraţi foşti miltari care au analizat şi vor analiza la cald războiul din Rusia şi Ucraina. Evident orice analiză este dependentă de datele obţinute şi se sustrage timpului. De aceea oricât ar fi de bine ancorată în realitate se referă la evenimente depăşite ca evoluţie a războiului. Ca urmare orice analiză nu este 100% conformă cu realitatea de pe teren.

Având în vedere ce se cunoaşte până la această dată, semnalez că eşecul Rusiei se manifestă din câteva motive foarte evidente (vezi primele 4 la https://pasareaphoenixremixed.wordpress.com/2022/07/17/esecul-rusiei-in-ucraina-1/).

5. Un principiu de bază al strategiei militare este că un comandant suprem trebuie aprecieze corect natura războiului pe care îl duce. În cazul lui Putin, nu este clar care este natura acestei operaţiuni speciale. Demarat clasic sovietic cu desantarea de pe Hostomel (imitând ocuparea aeroportului din vecinătatea Pragăi în august 1968), apoi evoluând până la ameninţarea Europei cu lovituri nucleare (vezi pantoful lui Hrusciov de la ONU şi ameninţarea Europei cu cea mai mare bombă atomică din lume, cât şi delirul televiziunii de stat ruse care dorea moartea Occidentului şi drumul spre rai a ruşilor cu această ocazie), Putin & co răspândesc tot atâta dezinformare ca la ocuparea Crimeii în 2014. Doar că este mai puţin credibil.

La o escaladare a războiului în condiţiile deficitului de precizie, funcţionalitate, strategie şi resurse nu ne-am mira să existe o dezechilibrare totală a Rusiei, de care n-ar fi străină chiar China. Dezinformările Rusiei răspândite pe toate canalele de fapt erodează credibilitatea liderilor ruşi pe plan internaţional. Care guvern normal va trata cu Rusia ştiind că una zice şi alta face sau că interpretează realitatea într-un mod – să-l numim – suis generis

6. Rusie este corigentă şi la următorul capitol extrem de important. Nu cred că va mai avea timp de redresări când se va trezi la realitate: politicul – Putin – trebuie să înţeleagă natura războiului, militarii trebuie să poată pună sub semnul întrebării dacă acest tip de politică este neadecvată faţă de ceea ce strategia/războiul poate obţine.

Care este pericolul în acest caz? Evident pericolul pe plan intern este sclerozarea strategiei fără ca politica să ţină seama de realitate, naţiunea este în pericol de a pierde războiul pentru că şi-a pierdut simţul realităţii.

O chestiune extrem de evidentă la fel cum sunt de evidente motivele paranoice ale declanşării acestui război.

7. Rusia nu şi-a pregătit economia pentru război. Este clar că în ciuda ajustărilor motivate de exodul companiilor occidentale şi de blocarea bancară Rusia nu a prevăzut măsuri pro-active ce ar fi preîntâmpinat efectele negative asupra economiei sale. Un semn evident este intrarea Rusiei în imposibilitate de plată.

8. Probabil motivată istorie de victoria din al Doilea Război Mondial Rusia a greşit şi nu şi-a pregătit armata pentru război, ci pentru victorie. O victorie întârziată duce la demobilizare, la întrebări fără răspuns sau la minciuni din partea autorităţilor ruse. Numărul pierderilor şi efectele secundare ale economiei ce nu poate jefui un teritoriu inamic distrus împinge victoria în derizoriu: cu ce va schimba viaţa rusului de rând o astfel de victorie?

Care sunt costurile secundare pe termen lung şi cum o să se reflecte ele în viitor în relaţiile Rusiei cu alte state, dar mai ales cu Europa Occidentală?

9. Mareşalul Motke a enunţat un principiu universal valabil în domeniu strategiei: prima victimă a războiului (a oricărui război) este planul de război care cade din primele zile atunci când toată planificarea, concentrarea, obiectivele şi echiparea nu sunt la nivelul războiului.

Planurile Rusiei au demonstrat din plin acest principiu de care Moscova vrea să facă abstracţie acum când se concentrează pe efortul de a bombarda şi încercui secvenţial sudul Ucrainei. Făcând abstracţie de o ofensivă ucraineană, această strategie limitată va costa enorm şi va dura prea mult timp pentru a justifica rezultatele obţinute. Cu toate acestea, da, Rusia nu şi-a alterat strategia care spune că superioritatea în artilerie (proprie armatei sovietice din 1943), urmată de atacuri ale infanteriei susţinute de blindate vor duce la victorie. Destul de limitat pentru anul 2022, mai ales în cazul lipsei supremaţiei aeriene.

10. Principiul surprizei a fost total ignorat în ciuda propagandei că nu va exista un atac. Se pare că miza politică imediată a Rusiei a fost ignorată în favoarea mizei ulterioare, ce face ca războiul dintre Rusia şi Ucraina de acum să semene foarte mult cu începutul războiului fino-sovietic din 1939-40.

Rămâne de văzut cum se va termina acest război, diferit din cauza ajutorului dat Ucrainei de Occident şi de condamnarea Rusiei de 44 de ţări.

Eşecul Rusiei în Ucraina (1)


Există nenumăraţi foşti miltari care au analizat războiul din Rusia şi Ucraina. Evident orice analiză este dependentă de datele obţinute şi se sustrage timpului, aşa că orice analiză, oricât ar fi de bine ancorată în realitate se poate referi doar la timpul trecut, nu la prezent sau viitor. Ca urmare orice analiză este deja depăşită de evoluţia războiului.

Nu pretind că ceea ce scriu este o analiză, nici că ceea ce am scris ar avea niscaiva longevitate. Cu toate acestea, dar mai ales pentru că pregătesc Eşecul Ucrainei în războiul cu Rusia, voi prezenta doar punctele negative ale implicării Rusiei în acest conflict.

Deci, având în vedere ce se cunoaşte până la această dată, semnalez că eşecul se manifestă din câteva motive foarte evidente.

1. Această operaţiune specială nu are o limită de timp. Nesiguranţa dată de lipsa unei limite provine din imposibilitatea prognozării succesului. Acest aspect are influenţe negative asupra mobilizării şi concentrării resurselor. Un termen precis ar fi permis un efort concis, concentrat, de scurtă durată. Direcţia Kiev probabil că ar fi trebuit obiectivul unic al acestei operaţiuni speciale. Ce o fi special în această operaţiune, n-am remarcat.

Lipsa unui termen precis dă impresia că va urma un război fără sfârşit, ce vizează doar victoria finală. Dar nu există niciun fel de garanţie că un astfel de proiect va avea şanse de reuşită. Conflictele anterioare ne fac să tragem concluzia că nu există un conflict non-stop şi că în cele din urmă va exista un sfârşit.

2. Războiul nu poate impune modificări politice. Proclamarea din partea Rusiei a unui scop politic fost o greşeală. Miza o reprezenta imposibilitatea revenirii la guvernare a ucrainenilor occidentali. Probabil de aceea politicienii, armata şi televiziunea Moscovei dau impresia că genocidul început pe 24 februarie este un scop în sine. Dar un astfel de plan va aduce beneficiile scontate pe termen lung?

În loc să aibă o graniţă sigură cu Ucraina şi să ţină duşmanul declarat în afara limitelor naţionale, Moscova a decis să-şi lărgească teritoriu cu o suprafaţă în care în mod clar şi-a făcut destui duşmani care vor vrea să se răzbune. Din diverse motive. Mai repede sau mai târziu.

Probabil că Rusia ar fi avut mult mai mult de câştigat dacă s-ar fi manifestat ca prietenul Ucrainei, nu ca duşmanul ei de moarte. Explicabilă subita decizie a Suediei şi a Finlandei de a adera la NATO. Şi în cazul lor Rusia ar fi avut mai multe de câştigat dacă nu le trata ca pe două ţări inamice.

3. Cum poate victoria Rusiei să se transforme în rezultat politic? Ocupaţia nu este o soluţie. Ocupaţia necesită forţe pe care Rusia nu le are. Un eventual rezultat politic pozitiv pentru Rusia ar necesita un timp îndelungat într-o zonă ce va deveni nesigură şi instabilă atât politic cât şi militar. Am văzut relativ recent că ocupaţia nu este o soluţie politică pe planeta aceasta.

Distrugerea totală a teritoriului inamic în scopul ocupării acestuia semnalează o strategie nesigură şi riscantă: în primul rând inamicul – în cazul acesta Ucraina – nu mai are nimic de pierdut şi în al doilea, ucrainenii capturaţi (civili sau militari) nu vor deveni obedienţi cetăţeni ruşi.

4. Războiul este totdeauna dialectic, nu-şi schimbă natura. Este un cameleon. Indiferent care sunt datele, forţele care se opun nu garantează succesul programării sale. Şi dinamica dialecticii sale trece, depăşeşte gândirea care tinde să-l ţină sub control.

În prima fază a desfăşurării războiului comandamentele ruse au demonstrat că nu înţeleg realitatea cu care se confruntă pe vastul câmp de luptă. Ţinta politică şi cea tactică nu a făcut faţă creierului de cameleon al războiului dotat cu doi ochi ce privesc concomitent în direcţii diferite. Din această cauză au rezultat pierderi materiale şi de vieţi omeneşti ce nu puteau fi evitate.

De Alexandru Nădăban Publicat în 2022

To be or not to be… HIMARS


HIMARS-ul american este tipic… american. Când te uiți la el nu se poate să nu-ți dai seama la prima vedere că time is money. Pentru că este containerizat. O mai veche idee ce a prins și la noi pe vremea lui Ceaușescu. Dar la trenuri. Știați că plecările la fix a trenurilor containerizate din anii 70-80 se raportau ministrului transportului? Pariez că nu știați. Pe lângă asta aveam un coeficient de rulaj la vagoanelor demn de invidiat. Și ce dacă containerele și vagoanele erau goale? Planul era îndeplinit. La noi taim nu era mani

Exact așa este și cu diferența dintre HIMARS și sistemele sovietice și post-sovietice.

Un alt exemplu. Americanii au ajuns pe Lună, sovieticii au trimis două Lunahod-uri. Acum mulți-mulți ani. Noi l-am trimis pe Prunariu la sovietici să-l zboare-n spațiu. La ce ne-a folosit? La ce ne folosește?

Și acum să trecem la nemți. Nemții s-au bătut cu toată lumea. În afară de Ungaria și alte câteva state neutre. Și s-au bătut cu toată lumea cam în același timp, pe multe fronturi. La un moment dat aveau două în Franța, unul în Italia, unul, sau poate chiar două, în est. Deci multe!

Dar ce a fost specific nemților în războiul contra întregii lumi? Printre altele, concentrarea blindatelor. Târziu de tot le-a picat fisa și altora că blindatele nu se risipesc pe tot frontul, ci se concentrează pentru a sparge apărarea, a încercui inamicul care se va preda pentru că a rămas fără aprovizionare (muniție, combustibili, hrană, madicamente) și nu poate primi întăriri, rezervele fiind împiedicate să ajungă. Manstein, Guderian și Rommel au dat câteva lecții. Nu pe gratis.

Evident HIMARS nu sunt tancuri. Nu rup frontul. Nici nu încercuiesc. Vederea lor nu provoacă panică. Doar efectul lor. Și atunci de ce-or fi risipit ucrainenii mândrețe de artilerie pe tot frontul din Donețk? Nu ne-au spus. Cine știe? Probabil se tem să pună toate ouăle sub o singură cloșcă. Rusu-i hoț!

Dar Ucraina luptă pe mai multe fronturi. De ce nu gândește ca Germania? Nu s-ar putea ca în faza următoare să le treacă cumva prin gămălie să concentreze HIMARS-urile, blindatele astea ușoare, ce se reîncarcă rapid, că taim iz manei și să schimbe aspectul și natura războiului Rusiei cotropitoare? Să-l bage-n marche arrière. Dacă tot se temea generalul ăla rus în retragere că prin august Ucraina va avea o armată de 700.000 de soldați.

Și să se oprească atunci când pe podul lui Putin va trece un convoi de HIMARS-uri spre frontul din Kuban…

Deci aștept momentul în care HIMARS-urile își vor concentra loviturile pe un front mai îngust, eliminând artileria inamică, după care vor anihila orice tentativă de aprovizionare a trupelor invadatoare. Să vedem ce se întâmplă atunci.

P.S. Au sosit și MLRS M270-urile.