A bridge too far?


Nu, nu este vorba de ratata operaţiune Market Garden din 1944. Atunci englezii au ocupat un pod înspre oraşul Arnhem, dar progresul trupelor aliate a fost blocat de nemţi. Aliaţii n-au trecut podul spre inima Germaniei. Eşecul s-a datorat unei interpretări eronate a fotografiilor efectuate de recunoaşterea aeriană. S-a scris o carte, s-a făcut un film. Am citit cartea, am văzut filmul. Dar cine şi-ar mai bate capul cu ceva ce s-a întâmplat acum aproape 100 de ani?

Dar este vorba de un pod. Evident, nu toate podurile suscită interes. Sunt câteva, mai ales în Crimeea. Unele bombardate. Dar nici despre astea nu este vorba. Ci despre un altul. Dintre Crimeea şi Rusia. Denumit podul lui Putin. Nu este proprietatea sa. Nu este el proiectantul. Nici nu este el finanţatorul. Cu toate că asta n-aş putea să precizez exact – vorba vine…

Dar este un pod la modă. Foarte aglomerat. Şi foarte scump: Şi – vorba aia – al naibii de important. Şi iarăşi: şi de scump! Scump ca ochii din capul lui Putin. Mă tot întreb, de vreo două-trei luni, de când un general ucrainean a declarat c-ar fi o ţintă legitimă, cât de scump este acest pod. Ei, construcţia a costat 3.7 miliarde de dolari acum patru ani. Şi? Ce-s patru miliarde de dolari pentru Rusia? Oricum de la finele lunii februarie războiul operaţiunii speciale ale aceluiaşi Putin a costat deja mai mult de 3.7 miliarde de ce vreţi dumneavoastră: euro, franci elveţieni, lire sterline sau krugeranzi. Să nu mai vorbim de ruble…

Şi acum una bucată comentator expert în ale mili-tăriei ruse pe numele său Igor Korotcenko zice că britanicii, personal domnul Ben Wallace complotează să-l distrugă împreună cu serviciile foarte secrete ale Ucrainei. Un atac pe timp de noapte, de pe un vas neutru când marea va fi agitată. Deocamdată doar individul ăsta e agitat împreună cu alţii care visează paranoic la atentate.

Este acest pod unul prea îndepărtat? Nu cred. Totuşi, de ce ar fi nevoie de un scenariu atât de previzibil? Mă gândesc, după cele două atacuri, cel al bazei aeriene ruse din Crimeea şi cel al bazei aeriene ruse din Belarus la ceva mai prozaic. Mai tipic pentru serviciile secrete.

Varianta alfa

O navă sub pavilion rus în drum spre Bosfor, încărcată cu îngrăşăminte – se poartă – sare în aer exact când trece pe sub pod. Boom! Şi gata.

Varianta beta

Să lăsăm dronele. Să ne gândim la o navă sub orice pavilion numai aliat NATO nu. Din nava respectivă – ce nu se îndreaptă spre pod – pleacă un comando submarin capabil să plaseze circa 100 kg de exploziv extrem de puternic pe unul sau pe doi (mai bine) dintre pilonii podului. Chiar dacă în ultima fază a atingerii obiectivului explozibilul este dirijat sub apă la baza pilonilor.

Varianta gama

Unul sau mai multe mini-submarine teleghidate sau programate să ajungă la pod şi să explodeze. Preferabil simultan. Turcii au două tipuri de submarine în Marea Neagră. Nu ştiu dacă ruşii sunt la curent cu mişcările lor. Eu i-aş convinge pe turci să le ţină la ţărm în porturile cu destui ataşaţi militari/spioni ruşi ca aceştia să raporteze fi-ţi pe pace toate submarinele sunt la bază, vă dăm de ştire dacă pleacă! Şi pe când sonarele ruşilor dorm sau sunt în întreţinere, pac! Zboară podu-n aer. Cam ca la Moskwa, dar de data asta nu din aer, ci din apă.

Varianta delta

Unul-două camioane, autobuze sau ceva de genul acesta, încărcate tot cu explozibil. Sau cu îngrăşăminte chimice, motorină şi butelii de aragaz. Se ciocnesc sau nu pe pod ca din întâmplare ziua-n amiaza mare. sau mică. Dar cu o explozie extrem de mare. Şi podul bâldâbâc în apă! De ce nu?

Varianta epsilon

Un rus distrat aruncă chiştocul aprins încă al ţigării pe geam în vreme ce conduce un autotren cisternă de 30t cu gaz lichid sau ceva asemănător. Cisterna scăpa gaz. Şi aşa scăpară ucrainenii de pod. Cel a lui Putin.

Credibil? Mă întreb de ce nu mi-a scris încă Ben Wallace…