Zeţ uăt aim tochin ăbaut!


Adela Toplean (n. 1977) a absolvit in 2001 Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din Bucuresti, cu teza de licenta Visul si comunicarea. Eseu despre imagini trecute si prezente, iar in prezent este doctorand la Facultatea de Litere. In 2002 a efectuat un stagiu de cercetare la Sorbona, Universitatea Paris-V Rene Descartes, cu proiectul „Les emotions et les rites funeraires”. A fost cadru didactic asociat la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii intre 2002 si 2005, iar in prezent la Facultatea de Litere, Universitatea din Bucuresti. Din 2004, este membru fondator al Asociatiei Romane de Studii Religioase. Participa, din 2005, la un program de cercetare a aspectelor religioase si sociale ale mortii in Suedia moderna, initiat de Centre for Theology and Religious Studies, sub conducerea profesorului de sociologia religiilor Curt Dahlgren. A publicat studii si articole in Dilema, Origini, Revista de Etnologie, Europe’s Journal of Psychology.

De îmi place acest articol? Pentru că sesizează anumite devieri pe care le-am sesizat de-a lungul anilor, dar nu mi le-am putut explica. În principal în legătură cu anumiţi lideri religioşi, unii din România. Şi cu puterea lor de a fascina şi a fi urmaţi de un anumit tip de indivizi. Poate aşa se explică şi absorbţia multor teorii ale conspiraţiei, aflate la întretăierea politicului cu religiosul.

Interesant cum se văd unele personaje din trecut prin prisma acestui tip de mesianism: Savonarola, profeţii de la Zwichau, Hitler şi mai recent Trump, Putin, Erdogan şi de ce nu Bin Laden. Probabil că liderii au întâietate, figurile publice fiind relativ uşor de citit. Dar ce se întâmplă cu cei ce-i urmează? Pentru că dacă n-ar fi aceştia, personajele mesianice n-ar influenţa mersul istoriei. Ar fi aidoma prorocului ce strigă de vreo două zeci de ani că sfârşitul este aproape.

Mesianismul, mitul salvatorului, apocalipsa şi imposibilitatea de a prevedea viitorul se asociază într-un cocteil periculos atunci când puterea ajunge în mâna unui individ lipsit de scrupule. Reichul de 1000 de ani, comunismul, visul de aur al întregii omeniri, raiul de mâine şi iadul de azi nu sunt decât câteva variaţii ale aceleaşi realităţi ce ne înconjoară, dar care este percepută deformat şi interpretată selectiv pentru a se alinia cu visele unui/unor individ/indivizi care nu preţuieşte/preţuiesc omul, ci doar presupusul rezultat al unei gândiri bolnave.

În acest caz cioara de pe gard nu numai că este de preferat vrabiei din mână, dar se transformă într-o pasăre măiastră ce poate îndeplini orice dorinţă, pentru oricât de mult timp, pentru a cărei capturare merită să ignorăm efectele secundare considerate un sacrificiu demn sau poate doar banal. Războiul, foametea, restrângerea libertăţii personale ar fi doar câteva dintre ele.