I-a iubit până la sfârşit


Putem filozofa ce înseamnă capăt sau sfârşit. Şi la care dintre sfârşituri se referea autorul evangheliei. Cel până la ridicarea la cer? Cel până la sfârşitul lumii? Cel dincolo de sfârşitul lumii pentru că apostolii trebuie să aibă parte de prima înviere? Şi aşa am putea discuta zi de vară până-n seară.

Ucenicii au fugit.

Ioan a rămas fără haine în fuga sa disperată.

Petru a revenit undercover.

Vorba l-a dat de gol.

Aşa că a trădat.

Nu o dată.

De trei ori.

Explicabil.

Le era frică.

Explicabil?

Hmm…

Şi el a murit.

Dar a înviat. Ar fi putut lăsa lucrurile aşa cum erau. Ar fi putut s-o ia de la zero în altă parte.

Cu alţi oameni.

Poate mai buni.

Poate mai curajoşi.

Poate!

Şi totuşi…

Pentru că i-a iubit până la capăt s-a întors. El s-a întors la ei. Nu ei la el. Deşi a fost trădat s-a întors la cei pe care i-a iubit. Ca să-i desăvârşească. Şi le-a trimis Duhul. Ca să-i desăvârşească pe ei. Şi pe alţii ca ei. Ca noi.

Ca să desăvârşească Biserica. Fără pată, fără zbârcitură, fără lacrimă. Fără moarte.

Asta este dragostea lui Isus Cristos, Domnul pentru ucenici. Pentru tine şi mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s