Securistul bun, securistul rău


Am citit recent un banc pe Internet. Zicea că atât Moş Crăciun, cât şi Securistul bun sunt personaje imaginare. Totuşi cred că pot să afirm altceva. Nu din experienţă, ci din experienţa unuia dintre cunoscuţii mei. Această întâmplare reală a povestit-o de faţă cu două persoane, deci nu îi era frică. A, era să uit, a povestit faza pe vremea când încă mai exista Securitatea.

„La un moment dat, locuiam într-o casă şi lucram ceva prin curte. Era ziua în amiaza mare. Soţia era în casă robotind cine ştie ce. Cum poarta era deschisă, a intrat un băieţaş de vreo zece-doisprezece ani. Era îmbrăcat ţărăneşte, destul de sărăcăcios şi arăta cam obosit. M-a întrebat respectuos dacă pot să îi dau ceva de lucru. Nu mai aveam nimic important de făcut, treaba era gata, aşa că răspunsul meu a fost nu. S-a uitat prin curte întrebător, semn că ar mai fi dorit ceva. Apoi, a plecat, parcă dezamăgit, dar salutând. Peste câteva minute eram în casă, când am observat prin geamul camerei acelaşi băieţaş ce era acum în grădiniţa de zarzavaturi a soţiei, trăgând morcovii afară şi îndesându-i în desaga de pe umăr.  Am ieşit repede afară. Auzind zgomotul paşilor mei băieţaşul o porni la fugă spre fundul grădinii, dar acolo gardul era prea înalt. Ca să îl speri, am strigat soţiei cu o voce  tunătoare: „Mă, ce faci aici? Nevastă, repede, adă puşca!” La auzul acestor cuvinte, el se repezi disperat spre poartă, singurul loc prin care se putea ieşi afară. În fuga lui nu mai sesiză sfoara pentru întins rufele, pe care nu erau niciun fel de rufe. Contactul cu ea îl făcu să îşi piardă echilibrul şi să cadă pe spate. Mi-a fost suficient să îl prind şi să îl ridic în braţe. Era speriat, tremura. L-am dus în casă, l-am pus la masă şi i-am dat de mâncare. Era în vremea când nu se prea găseau alimente. După ceva timp ne-am despărţit prieteni.

Veţi spune, nimic neobişnuit! Dar, după câteva zile, vecinul meu îmi spuse pe un ton foarte serios:

– „Vecine, ar trebui să predaţi puşca aia!”

Cât am stat acolo nu am reuşit să-l conving că nu am nici o puşcă!”

Morala? Dacă ar fi fost securistul rău, povestitorul întâmplării nu ar mai fi apucat să povestească întâmplarea. Nici soţia lui.