The Rise of the Military Solution and the Decline of Diplomacy


Waging Wisdom

“We ask for God’s wisdom as we face the challenge of our very troubled world.”

Those words were spoken by President Trump on April 6, in his closing remarks about the targeted military strike he ordered on Shayrat air base in western Syria. The President is right. Our world is indeed very troubled. Even the inimitable Mikhail Gorbachev has weighed in:

“The world today is overwhelmed with problems,” Gorbachev wrote in a recent editorial published by Time. “Policymakers seem to be confused and at a loss. But no problem is more urgent than the militarization of politics and the new arms race. Stopping and reversing this ruinous race must be our top priority… Politicians and military leaders sound increasingly belligerent and defense doctrines more dangerous. Commentators and TV personalities are joining the bellicose chorus. It all looks as if the world is preparing for war.”

The United States, for one…

View original post 3,806 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

High Stakes in the Case of Nabeel Qureshi


Delight in Truth

Image result for nabeel qureshi

Nabeel Qureshi is a 34-year-old medical doctor, seminary student, author, and a former devout Muslim who converted to Christianity and who became a powerful apologist for the faith, especially in the Muslim community. A year ago he received the devastating diagnosis of stage IV gastric cancer with a potential cure rate of less than 4%. He underwent the best possible medical treatment to set him up for a potential curative surgery, however he just learned that his treatment failed and there will be no surgical attempt to resect the cancer. From a modern medical standpoint his chance to beat this monster is 0%.

What makes this case unique? What makes his terminal diagnosis a high stakes affair?

Besides potentially leaving behind a young family, the highest stakes in Nabeel’s case have to do with the gospel and with the fame of our LORD among the nations.  It is no…

View original post 413 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

The Difference Between Eve and Jesus


Waging Wisdom

choicesWell, okay, of course there’s an obvious difference, and a bunch of others we could also consider, but here I just want to underline the different attitude that Jesus and Eve had toward the devil’s temptations.

Now the serpent was more crafty than any of the wild animals the Lord God had made. He said to the woman, “Did God really say, ‘You must not eat from any tree in the garden’?” The woman said to the serpent, “We may eat fruit from the trees in the garden, but God did say, ‘You must not eat fruit from the tree that is in the middle of the garden, and you must not touch it, or you will die.’” “You will not certainly die,” the serpent said to the woman. For God knows that when you eat from it your eyes will be opened, and you will be like God, knowing…

View original post 676 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Seminarist cade în leșin după ce i se prezintă pentru prima dată calvinismul


Valentin Făt

Mare agitație într-unul dintre dormitoarele seminarului baptist, după ce unul dintre seminariștii de anul I a leșinat. Leșinul a survenit după ce acesta a stat de vorbă cu câțiva studenți din anii mai mari. Aceștia i-au prezentat bobocului doctrinele calviniste. Studenții de față spun că pe fața acestuia se citea o încântare crescândă: „era ca și cum percepea o lumină ce venea de dincolo și care nouă, celorlalți, ne era inaccesibilă.”

După ce și-a revenit din starea de leșin (studentul preferă să o numească „răpire sufletească”) acesta a relatat, în versuri: „Mă aflam într-un câmp de lalele/ iar un om cu fața lungă, șapcă și barbă înainta printre ele./ Rupând-o pe cea mai mare și mândră, către mine grăi/ în semnul acesta vei birui.”

O comisie formată din specialiști calviniști însă, a pus la îndoială autenticitatea acestei experiențe. Aceștia au declarat că în general, calvinismul nu face casă bună cu…

View original post 104 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

De la poziția de hegemon la politica struțului și retur


Cu drezina

Prima biserică baptistă din America (în Providence, RH - sursa) Prima biserică baptistă din America (în Providence, RI – sursa)

Istoria Europei și a Americilor atestă că Biserica (Ortodoxă, în Bizanț și în răsărit; Catolică și Protestantă în vest și în Americi) a exercitat o covârșitoare influență în veacurile scurse după Constantin încoace. Au existat chiar momente când înalții ierarhi bisericești împărțeau diverse privilegii și binecuvântări sau blesteme.

Peste toate astea, Biserica impunea morala societății, fapt repetat frecvent mai ales acum, când se manifestă tot mai vocal contestatarii „moștenirii iudeo-creștine” a Occidentului. În această privință, era un adevărat hegemon, care putea dispune uneori chiar de viața indivizilor care încălcau norma – faptul se vede mai cu seamă în istoria Inchiziției, dar nu e străin de niciun spațiu creștin cu oareșice tradiție. Căci, dacă nu s-au făcut „procese ale vrăjitoarelor”, sigur au existat sancțiuni dure și ale comunităților „pure” împotriva păcătoșilor și la protestanți sau evanghelici.

Nu mă preocupă în…

View original post 1,805 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Amurgul liderilor (II)


Cu drezina

(continuare de aici)

Încălcarea propriilor standarde. S-a întâmplat uneori ca liderii sau apropiații (respectiv protejații) lor să nu-și poată respecta propriile standarde. Iar căderile lor fie au fost mușamalizate (dar au „sifonat” printre enoriașii descumpăniți), fie au iscat adevărate scandaluri soldate cu îndepărtarea „nelegiuitului”. Soarta lui ulterioară nu pare să nu mai fi prezentat interes pentru cei care au pus sentința în aplicare, nici pentru comunitățile rămase astfel mai „pure”. De unde și impresia – greu de contrazis – că răniții sunt „împușcați”, nu tratați.

Sistemul nu pare să dispună de o procedură de asumare a erorilor grave. Din păcate, liderii par să fie datori să nu-și asume greșeli, iar dacă-și asumă ceva, să fie mereu lucrui nesemnificative sau derivate dintr-o virtute care dă pe dinafară (excesiv de blânzi, de îngăduitori, de darnici, de sinceri, de încrezători). Poate că acesta e unul dintre motivele pentru care recuperările „căzuților” sunt…

View original post 2,279 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Amurgul liderilor (I)


Cu drezina

Stric buna rânduială a unui text argumentativ și încep cu concluzia, ca să scurtez suferința celor care preferă să știe de la început, fără suspans, despre ce vorbim. După care voi detalia cum am ajuns la ea sau care sunt elementele care converg într-acolo. De asemenea, planul este și să explorez câteva dintre consecințele ce decurg din această evoluție a lucrurilor.

Concluzia e următoarea: modelul actual al liderului de amvon este pe moarte. Își trăiește ultimele zvâcniri într-o agonie prelungită, neobservată însă din pricina… Dar mai bine să intrăm totuși cum se cuvine în cuprinsul textului. Voi înșira câțiva dintre pilonii pe care se bazează concluzia.

Subminarea reciprocă. Liderii evanghelici par specializați, de mai bine de două decenii încoace, în despărțiri răsunătoare. După o primă și scurtă perioadă fastă, în care s-au reușit niște inițiative transconfesionale, au început rând pe rând separări, delimitări, marginalizări, schisme mai mari sau mai…

View original post 1,653 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Nu vă apucați de teologie!


Perfectio in Spiritu

Teologia nu e un domeniu pentru leneși. Nici pentru proști. Îmi aduc aminte că eram abonat la corigență prin liceu, împreună cu vărul Marin. Eram excelenți amândoi la materiile umane, dar na, nu înțelegeam hieroglifele matematice. Și-aveam o profesoară ce vorovea o limbă ce o înțelegea doar ea. Și era pe fugă. N-avea rădburi pentru proști. Când a început, prin a 11 șpea combinațiile, eram amândoi fascinați că am înțeles, în sfârșit, materia inventată de păcătoșii babilonieni. Îi înțeleg acum pe evreii din robie că jinduiau să se întoarcă acasă, să cânte hore în templu. Too much matematics! Satisfacția noastră se pierdu în următoarea oră de combinații și permutări, când profa ne băgă în adâncuri, în Hadesul plin de flăcări ale matematicii, ce pârjolea neofiții, prostovanii ce nu știau nici sămăli. Suntem pierduți, ne-am zis! Să nu pierdem multa vreme, 5 ore pe săptămână, scriam poezii pe caietul cu pătrățele.

Unii…

View original post 315 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

De ce am pierdut


Valeriu Nicolae

  1. Pentru ca nu am facut clara delimitarea dintre tehnocrat si functionarul politic lasat in urma de partidul-muma. Tehnocratii sunt cei care au venit in guvern cu experienta academica obtinuta la facultati adevarate si nu la fabricile de diplome a la Oprea. Sunt cei care au castigat experienta profesionala muncind pentru institutii respectabile, unde trebuie sa demonstrezi ca esti capabil, nu ca ai spatele potrivit. Cei care au avut succes nu pentru ca au adunat mortii la alegeri, l-au pupat in cur pe Nastase, Hrebenciuc, Blaga, Basescu  sau pentru ca au fost ei sau au avut rubedenii smechere sau securiste.

Zdrobitoarea majoritate a fostilor secretari de stat, secretari generali, secretari generali adjuncti, directori de servicii sunt in aceste pozitii de multi ani. Nu toti ( sunt cativa oameni foarte faini rataciti printre ei), dar marea lor majoritate merita cu prisosinta injuraturile adresate tehnocratilor de catre televiziunile aservite mafiotilor si sobolanilor politici…

View original post 890 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Domnul a votat


dyo

Nu s-au hotărât unele capete luminate din sânul acelei confesiuni creștine care zice că ar mai avea în clin și mânecă cu ideea de separare a Bisericii de Stat dacă Dumnezeu face politică sau nu, așa că până la rezoluția finală, până să ni se spună limpede, măcar cu aceeași precizie cu care ni se desface pe butucii hermeneuticilor rămase adesea la nivel de exprimare din vremea în care francezii prăvăleau pe ulițele Parisului căpățână după căpățână de cugetător apostat, întreaga taină a unor pietre teologico-filozofale eterne – între care strălucesc într-o deplină libertate a teologhisirii duhovnicești predestinarea, mântuirea prin turnare de plozi și materialul din care se confecționează acoperitoarea femeii –, cine-i bun, frate de-al nostru, cine-i drăcușor eligibil și ștampilabil creștinește la alegeri – că deh, puntea-i subțire iar apele învolburate, iar nouă nu ne dă ghes credința la a umbla pe ele precum se făcea odinioară –…

View original post 129 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Reconstructing American Political Community


Biblical option for America of not only for America?

Waging Wisdom

Creative Commons imageAmong the three main points of my previous post, my first since Donald Trump was elected, I argued that there will be no flourishing political community in America if we do not humbly seek God, praying to become “vessels of civility, grace, and hope – to everyone.” That very general statement needs some particulars, and the little phrase “to everyone” is a key.

As Timothy Sherratt (Gordon College) has said, America is a diverse society, and in it we struggle to give that diversity political expression: Republican, Democrat, Libertarian, Progressive, and Green – to name just several. The problem is, we’ve stupidly turned our diversity into a house divided. We Christians are part of that problem because we take our cues from the world, so a big question we face is: how do we as Christians flex our political muscles in a way that – at this current time…

View original post 156 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

What You May Have Accidentally Done When You Voted For Trump


Racing for race or…

Zachary Helton

Dear Trump Voter,

I can’t say that I know why you voted for Trump, but I have a pretty good idea, and I get it. I’m not saying I voted for him, but I see that there are plenty of legitimate reasons to vote for Trump. Sure, he’s not the best role model, but you’re not really voting for him, you’re voting for the party. You’re voting for a conservative, Republican administration. You’re concerned about economics, foreign affairs, and the direction of the Supreme Court, and you think a Republican administration can do a better job. That is completely legitimate. That is democracy.

Now that the election is over, you kind of wish everyone could move on. I mean, we can all agree it’s been a particularly stressful election cycle. The Democratic candidate lost and you think everyone needs to move forward. You might even think your Democrat friends on…

View original post 483 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Don’t give Trump so much credit, America


A point of view from US:

Purpose on the Prairie

In less than 24 hours since Donald Trump has been named the President-elect of the greatest nation on this earth, it’s become apparent he’s being given far more credit than he’s due.  There’s anguished cries of, ‘How will my children grow up knowing not to discriminate?’ or, ‘How can I look my daughter in the eye and tell her she has purpose?’  Really?  Really, America?  You have given Donald Trump, a mere mortal man, far more credit than he deserves, especially considering the man hasn’t even taken office yet.  Trump does not have the power to mold our families, that is our flat-out our responsibility.

Your children will learn to love or hate, be respectful or disrespectful, wise or foolish, not by the character of the family in the White House, but by the family in their house.  May I submit to you that your sons and daughters will be…

View original post 375 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Now That Trump Has Been Elected: Three Difficult Tasks Facing American Christians


Un american despre țara sa.

Waging Wisdom

the better angels of our nature

Three Difficult Tasks Facing Christians

And just to be clear, I would have written the following even if Hillary had won.

(1) Drop the mocking spirit; instead, turn away anger.
Rising anger across in America – left and right, Democrat and Republican – has contributed to our country’s uncivil, graceless, and derisive political rhetoric. This has been normative during 2016 in the blogosphere and social media, on talk radio, in campaign ads, and even from our presidential candidates and many of their leading supporters.

Sadly, many Christians – to call out those in my own faith – have taken their rhetorical cues from these sources. I was on the receiving end of this earlier this year, when a Christian looked me in the face and said, “If you don’t vote for Trump, it’s a vote for the enemy,” after I told her I couldn’t vote for Trump. Well. I did…

View original post 1,686 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Iuga vs Iohannis – Baptistii romani intre penibil si ridicol


Persona

viorel-iuga

Avertizare: Aceasta postare nu este despre baptistii romani, ci despre liderii lor actuali. Eu am trait eclesial mai bine de douazeci de ani intre baptisti si va asigur ca intre ei sunt o multime de oameni decenti si vrednici de respect. Unii dintre ei chiar mi-au ramas buni prieteni si dupa plecarea, din pricini strict teologice, din aceasta confesiune. Cred ca niciodata baptistii in special, si evanghelicii in general, nu au avut intre ei mai multi oameni educati si cu inalte competente intelectuale si profesionale. Din pacate, asfel de persoane sunt mai deegraba marginalizate in biserici si, din aceasta pricina, prea putin active in alegerea liderilor. Iar rezultatul il vedem acum. Mare pacat! Poate, totusi, invatam ceva de aici.

* * *

Ziua de astazi a prilejuit un dialog indirect intre Viorel Iuga, presedintele baptistilor romani, dar si al Aliantei Evanghelice, si Klaus Iohannis, presedintele Romaniei, un dialog din…

View original post 693 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Ce se poate înțelege din discursul pastorului Viorel Iuga


Cu drezina

(sursa) (sursa)

În mesajul public al pastorului Viorel Iuga sunt câteva probleme care merită luate în discuție. În primul rând, este foarte greu de stabilit în numele cui vorbește președintele Cultului Baptist. Dacă vorbește doar în numele acestei organizații, atunci, din punct de vedere tehnic, reprezintă o minoritate religioasă aproape neglijabilă pentru termenii categorici în care e formulat mesajul. Într-adevăr, s-a dovedit că evanghelicii se pot mobiliza ca să devină vizibili, dar nu și ca să devină decisivi pentru o decizie politică în România. N-aș exclude cu totul o astfel de posibilitate, dar deocamdată nu avem vreun precedent.

În orice caz, chiar dacă s-ar limita să vorbească în numele cultului pe care-l conduce dumnealui, cunosc suficient de mulți baptiști care nici plătiți nu s-ar prezenta la urne, iar de votat (cei care vor să voteze), adesea votează așa cum îi taie capul sau le dictează inima. Și cred că e…

View original post 1,190 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Is Donald Trump Merely Lending His Name to “America”?


Waging Wisdom

Donald Trump & White HouseHaving recently returned from three weeks in England, I can tell you it was a relief not to be Trump-blitzed everyday by the media. But I’ll also tell you this. When conversation in my home-away-from-home turned to American politics, as it frequently did, not one person I spoke to – and I was with many different kinds of people in varied contexts and cities – was a fan of the Trumpster.

In the interest of full disclosure, I should add that most had concluded that Hillary Clinton was no great catch either. And among some that I met, I heard a wryly spoken running joke: “Until June, we used to take pride in not being as divided as America. But now we have Brexit.” Welcome to the club, I’d reply. You guys import too much stuff from America! Misery loves company.

Anyway, I’m back home and again running for cover…

View original post 851 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014

Parole – fanatism


dyo

Contrar aparențelor și presupunerilor pripite, de suprafață, fanatismul religios își trage în principal seva nu din nezdruncinate convingeri cu privire la ordinea celor sfinte, ci din pofte nepotolite care se războiesc în măruntaiele omului. Setea de putere, foamea după relevanță, iubirea de bani și de plăceri. Mirajul prosperității, cele șaptezeci și două de fecioare care îl așteaptă pe credincios în rai, veșnică sănătate, moartea dușmanilor. Unor lucruri ca acestea li se adaugă un alt ingredient esențial: proximitatea întâlnirii lor, acel acum și aici existențial care ucide orice speranță cu privire la eternitate sub tăvălugul certitudinilor zilei. Fanaticul trăiește în toată grozăvia lui un acum continuu al dorinței; cohorta de vise în care își botează proiectul său de viață îl obligă la acțiune imediată, asta pentru că îi este imposibil oricărui astfel de proiect să suporte amânarea împlinirii. Fanaticul este vierul care nu mai are răbdare și culcă smochinul neroditor la…

View original post 170 more words

By Alexandru Nădăban Posted in 2014