Intelectualii în secolul XX…


Jordan Peterson spune că intelectualii francezi (şi probabil nu numai ei) din deceniul şapte al secolul XX au reinventat marxismul după falimentul clar al comunismului odată cu definirea post-modernismului. Care a dus la o altă catastrofă. Deci ăştia au fost de stânga.

De remarcat că un teolog elveţian a spus primul că intelectualii – adică profesorii săi de teologie – ce făceau parte din Reichstag au votat fondurile necesare Germaniei pentru declanşarea Primului război mondial. Se numea Karl Barth şi absolvise la Tubingen, în Germania. Probabil aceşti profi erau de dreapta, dar evident erau şi liberali, adică nu aveau o concepţie conservatoare cu privire la Noul Testament.

Regimurile totalitate – fie ele de dreapta sau de stânga – au vrut să creeze omul de tip nou, să instaureze noua ordine mondială, să impună dominaţia unei minorităţi asupra majorităţii sau a unei majorităţi asupra altor minorităţi. Lichidarea opoziţiei a fost o politică de zi cu zi. Spiritul de turmă, alinierea majorităţii sub presiunea unei minorităţi activiste şi violente a marcat poate cel mai nenorocit secol (în afară de cel în care a bântuit Black Death) din istorie. Şi n-a fost vorba de Evul mediu.

De aceea postmodernismul a căutat o scăpare: cum să justifici existenţa lumii după chipul şi asemănarea ta. În ciuda creării omului după chipul şi asemănarea Lui. Şi a căderii omului. care este evidentă în toate aceste tentative eşuate de a recrea omul.

Cum poate se mai poate justifica intelectual comunismul după existenţa URSS-ului, după Campucia, China comunistă, Coreea de Nord, după grozăviile impunerii Europei comuniste sau după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei?

Jurnal (11): Lumea e nebună, Rusia și mai și


https://www.hotnews.ro/stiri-international-25522575-declaratii-halucinante-televiziunile-rusesti-trebuie-demilitarizam-nato-totul-sfarsi-razboi-nuclear-dar-noi-vom-merge-rai.htm

În dezbaterile TV de marți seară s-a ajuns la afirmații halucinante:

  • „(Occidentul) a declarat un război împotriva noastră. Ce mai așteptăm? Va trebui să desfășurăm o operațiune specială de demilitarizare a NATO” – Olga Skabeeva, realizatoarea Rossia 1 supranumită ”Păpușa de oțel de la Putin TV”
  • „Totul se va sfârși cu un atac nuclear, pentru mine, este mai probabil decât alt rezultat. Acest lucru mă îngrozește, pe de o parte, dar, pe de altă parte, cu înțelegerea că este ceea ce este” – șefa canalului de RT, Margarita Simonyan.
  • „Dar noi vom merge în rai, în timp ce ei vor crăpa pur și simplu”, a adăugat celebrul propagandist rus Vladimir Solovyov
  • „Reprezentanții acestor patruzeci de țări diferite sunt Hitlerul colectiv de astăzi”, a spus politologul Mihail Markelov, calificând țările care s-au întâlnit săptămâna aceasta în Germania pentru a ajuta Ucraina drept răul întruchipat.

Imediat după atacurile asupra blocurilor gemene din New York un deștept de reporter a găsit într-o școală creștină o carte a lui Wurbrandt cu un titlu ciudat pentru acel moment: Isus iubește teroriștii. Sau ceva asemănător. Haber- n-avea cine era autorul. Dar trebuie spus că Richard i-a iubit pe soldații sovietici cărora le-a dat literatură creștină, așa că nu e de mirare că orice păcătos indiferent de origine și apartenență politică era iubit ca un suflet ce avea nevoie de mântuire.

În actualul context al războiului Rusia crede că e mântuită în cazul unui atac nuclear și că rușii – cel puțin unii dintre ei, bănuiesc că cei ce nu se opun războiului lui Putin împotriva tuturor țărilor din lumea asta cărora nu le place prea mult Rusia – vor merge direct în rai, pe când restul lumii va crăpa pur și simplu. De-ar fi așa de simplu…

Nu pot iubi paranoia Rusiei căreia îi este frică, dar atacă, este mântuită, dar omoară, răspândește sfânta slavofilie, dar provoacă ură. Paranoicul nu trebuie iubit, trebuie tratat. Mai ales când devine extrem de periculos. Atât de periculos încât îți vine să te bucuri când cei care-l sprijină – Lukașenko ar fi unul dintre ei – dau colțul. Chiar mă-ntreb, ăștia chiar cred că merg în rai? Poate ăla sovietic.

Da ce mă-nteresează pe mine de ei, să-mi văd eu de calea mea!

Pe de-o parte Fiara ce se pune în locul lui Dumnezeu, curva cea mare și Babilonul s-au înțeles să distrugă omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Ce va urma?

https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25522207-rusii-pravda-scriu-polonia-romania-sunt-candidatele-favorite-pentru-lovituri-rachete-kalibr.htm

Unde poate lovi Rusia logistica și bazele militare ale Occidentului?

Ar putea fi în primul rând România. România ar putea invada acum Transnistria pentru a-și salva frații moldoveni de acolo”, crede jurnalista Liuba Lulko. Cine i-a pus pe sovietici să dea Transnistria RSS Moldovenească?

Deci rusoaica recunoaște că moldovenii sunt frații noștri și nu un alt popor? Ce eroare propagandistică din partea Rusiei! Și să recunoaștem, prostie de cea mai pură calitate: România nu are voie să-și salveze frații, dar Rusia este extrem de îndreptățită s-o facă oriunde pe planeta asta că e planeta Rusia. Eu știam că trăim pe planeta Moldova!!!

O încălcare a drepturilor omului?


Federaţia de tenis a Rusiei se plânge că excluderea tenismenilor Rusiei (şi a Belarusului) de la turneul de tenis de la Wimbledon ar fi o încălcare a drepturilor omului. Nu cred că această federaţie are curajul să se plângă însă că operaţiunea specială a Rusiei lui Putin ar fi un război şi că încalcă orice drept elementar, de la cel al omului la cel al animalelor. Dar ce contează?!

Hitler a amestecat politica cu sportul, URSS-ul a făcut la fel. Ba sportivii dinamovişti şi ŢSKA-işti erau spioni calificaţi să culeagă informaţii oriunde mergeau chipurile să facă cunoscut sportul sovietic. N-am uitat că Dinamo era echipa Miliţiei şi Securităţii şi Steua a armatei. De unde ne-am inspirat? De unde venea lumina: de la Răsărit.

Şi după cum ştim foarte bine că săream în sus de bucurie şi icsaitment când stelistul Hagi câştiga, aşa va sări şi Rusia de bucurie că tenismenii ei vor câştiga – dacă vor câştiga – contra occidentalilor depravaţi. Asta nu e politică, e sport? OK. Poate e, poate nu e, dar în afară de asta, este război. Şi este un război nasol cu nasolul de Lavrov declarând că Rusia n-a atacat Ucraina. Normal. La cât de nebun e Putin se vede treaba c-a atacat naziştii de acum 78 de ani a căror fantome bântuie prin minţile bolnave ale ruşilor aflaţi la putere. Şi care sunt interesaţi de eliberare, democraţie, dreptate, pacificare, dezarmare şi alţi porumbei ai păcii. De export sovietic. Pentru că , nu-i aşa, toate constituţiile comuniste apărau drepturile omului, mai ales a celui sovietic.

Din orice ţară. Acum de exemplu din Ucraina.

Ucraina vs Rusia între idealizare şi demonizare


Indiferent de eveniment, dar mai ales acum când bubuie tunul şi cad bombe apare o poziţionare faţă de ceva ce se întâmplă în lume. Şi într-un fel sau altul, personal, fiecare dintre noi, adoptă o atitudine faţă de cele două (deocamdată) naţiuni implicate în război. Puţini sunt cei ce rămân neutri.

Fenomenul este identic cu cel al membrilor de partid ce susţin orbeşte orice măsură a partidului din care fac parte, indiferent dacă este bună sau rea. Indiferenţa sau mai bine zis refuzul de implicare faţă de conflictul ruso-ucrainean îşi are echivalentul în constatarea referitoare la lumea politică, că nici ceilalţi nu sunt mai buni sau că toţi fură, sau că nimic nu se schimbă, aşa că n-are sens să mai votezi la alegeri. Şi bineînţeles mai întîlnim categoria celor care spun că democraţia este un lux a statelor bogate, noi avem nevoie de un dictator, aşa-zisul despot luminat – pe care aş zice eu, doar istoricii l-au descoperit după moartea sa.

Cei doi termeni, idealizarea şi demonizarea, contrastează radical. Nu poţi fi în acelaşi timp demon şi înger. Asta dacă nu ţinem seama că demonul este tot un înger, dar căzut. Idealizarea presupune atribuirea unor însuşiri deosebite, evident pozitive, unor personaje, acţiuni, lucruri. De cealaltă parte demonizarea este atribuirea unor însuşiri, caracteristici demonice, adică absolut negative, din lumea demonică, unor personaje, acţiuni, lucruri.

În ultimele zile această polarizare marchează întreaga noastră planetă. Lumea parcă s-a trezit dintr-o reverie de tipul la dolce vita il dolce far niente. Sau poate nu s-a trezit definitiv, ci are senzaţia că este captiva unui coşmar neanticipat din diverse motive, mai ales pecuniare. În actuala situaţie Ucraina este idealizată, lupta ei s-a transformat în porta-vocea libertăţii dincolo de limitele instituite mai nou în multe ţări din Occident.

Pe moment nu mai este vorba despre egalitatea de gen, de cine este sau nu gay, dacă femeia este bărbatul operat sau bărbatul este o femeie operată, dacă te adresezi cuiva cu un anumit pronume şi ce avantaje sau dezavantaje istorice sau actuale are culoarea pielii cuiva. Acum, în Ucraina este important să fii de partea celor ce luptă împotriva invaziei ruse. Nu contează ce te declari, contează de partea cui eşti. În esenţă, datorită crimelor de război deja comise de invadatori, umanitatea, viaţa în sine, are prioritate în pofida deosebirilor datorate preferinţelor individuale sau de grup. Excepţie făcând opţiunea secesionistă considerată ilegală.

Mă întreb cum s-ar descurca Rusia dacă într-o anumită parte a ei, nişte indivizi şi-ar declara secesiunea şi s-ar auto-intitula de exemplu Republica Independentă Chineză/Mongolă/Română/Israelită/etc?

Există totuşi un pericol în idealizarea Ucrainei. În primul rând Ucraina recunoaşte doar o limbă oficială şi din această cauză românii din Ucraina au avut de furcă cu sistemul local. Prin comparaţie este o situaţie oarecum similară cu cea din 1848 din Ungaria când toată lumea trebuia să fie ungur. N-a mers. Nici măcar cu contribuţia lui Bălcescu.

Pe lângă păcatele mai vechi Ucrainei i se va putea imputa – în eventualitatea accesului în UE – nivelarea culturală a minorităţilor. Apoi corupţia, sistemul mafiot şi poate în cele din urmă militarizarea. O întrebare ce se ridică este în mâinile cui va ajunge armamentul existent şi mai ales cel occidental după aderare dacă la conducerea Ucrainei va ajunge un pro-rus? Fără să mai amintim că pentru a accede în UE trebuie să nişte tratate de pace semnate cu vecinii. Şi aici Ungaria iar şi-a băgat coada cu referirea la regiunea subcarpatică, fostă în Cehoslovacia, apoi Slovacia, ulterior în Ucraina. Parcă se simte mâna Rusiei ce-l îmboldeşte pe Orban să vorbească.

Idealizarea Ucrainei este dependentă şi de carismaticul preşedinte ucrainean, dar în acelaşi timp evreu, Jelenski. Ce se va întâmpla după terminarea războiului? Va deveni el o figură carismatică mondială? Într-unul dintre discursurile sale el a calificat toate ţările din UE în raport cu atitudinea guvernelor lor faţă de Ucraina. Ceva ce şi Putin a făcut referitor la ţările neprietenoase cu Rusia. Este cumva discursul lui Jelenski o avanpremieră la apariţia unui lider responsabil cu întreaga lume? Pentru că atracţia sa o depăşeşte cu mult pe cea a duşmănosului şi bătrânului fost kaghebist Putin.

Demonizarea Rusiei este explicabilă în contextul anexării Crimeii încă din 2014. Cu toate acestea demonizarea Rusiei n-a început atunci. Ea are adânci rădăcini în toate naţiunile de care s-a înconjurat Rusia de-a lungul timpului. Acum demonizarea Rusiei se îndreaptă asimptotic spre zenit.

Motivele nu cred că scapă nimănui. Dar această demonizare este favorizată de lichidarea (demonică aş zice eu) opoziţiei din Rusia, suprimarea oricăror proteste la adresa guvernanţilor şi proliferarea legilor restrictive de ceva timp încoace. Un alt capitol la care Occidentul a fost nepăsător până la declanşarea războiului a fost propaganda rusă de sorginte sovietică, adică minciunile vehiculate de situri, bloguri, persoane active pe social-media, canalele media ruse internaţionale şi comunicatele oficiale. Intoxicarea minţilor a fost combinată cu o lentă implementare a dependenţei energetice fără de care Europa nu poate visa la un nivel de trai ridicat şi la o dezvoltare a economiei sale.

Dar rânjetul satanic de pe chipul demonic ar Rusiei s-a ivit – pentru cine nu l-a întrezărit mai repede – în ziua de 22 februarie 2022, o dată cu atacarea neprovocată a Ucrainei. Fără scuze, pretexte, motive întemeiate, Ucraina a fost atacată. Demonii războiului s-au dezlănţuit şi acum este aproape imposibil să fie opriţi.

Distrugerile locuinţelor, teatrelor, spitalelor şi victimele din rândul populaţiei civile îi va face pe ucraineni să-i iubească pe ruşi? Va avea Putin statui în Ucraina? Orice este posibil: aşa cum trupele sovietice au fost primite cu flori şi urale de bun-venit în 1944 în Bucureşti şi Lenin a avut statui în România. N-am uitat nici că tovarăşul Iliescu a cerut intervenţia trupelor sovietice în decembrie 89. Ce bine că n-a fost luat în serios!

Cu toate acestea există o Rusie care suferă. O Rusie ce dincolo de panslavism, nostalgie după epoca sovietică şi dorinţa de a depăşi marasmul anilor 90 ar putea aduce normalitate, echilibru şi pace chiar şi dincolo de graniţele ei fără a vira spre colonialism, supremaţie şi lichidare etnică.

Dar asta trebuie să se întâmple acum până nu este ameninţată existenţa vieţii pe întreaga planetă. Ameninţarea cu arme chimice, biologice şi atomice pentru a provoca teamă este absurdă. Nimic nu garantează că dacă astăzi cedăm, mâine nu vom fi din nou ameninţaţi cu bombardamentul atomic ca să cedăm într-o altă direcţie. Logica umană dictează că o asemenea ameninţare este ilogică. Dacă tot este să murim, murim luptând sau cel puţin încercând să eliminăm ameninţarea. În lipsa unei înţelegeri.

Idealismul îl face pe om superior animalelor. Idealismul este de preferat demonizării pentru că are garanţia divină: este uşor să alegi între Iuda şi Isus. Deşi amândoi au murit, doar Isus a înviat. Deşi doar Isus a înviat, el a fost primul dintre cei/cele care şi-ar fi dat viaţa ca să scape alte vieţi. Un demon nu scapă nici o viaţă, ci doar o pierde. Pentru că el este pierdut.

Rămân cu credinţa că Rusia îşi va putea recupera idealismul abandonându-şi demonii – inclusiv cei ai războiului – după cum în actuala luptă Ucraina are şansa de a ajunge la desăvârşire învingând relele cu care se confrunta înainte de război.

Poate vă înşelaţi mister Bronk!


Bronk afirmă că trupele ucrainene ar putea fi încercuite în Dombas dacă cade Mariupolul. El mai spune că şi trupele ucrainene pot face acelaşi lucru în zona Kyivului contra-atacând.

https://www.dailymail.co.uk/debate/article-10639385/Russia-Ukraine-tactics-Vladimir-Putin-pincer-cut-Volodymyr-Zelenskys-forces.html

Şi totuşi, ca să spargă apărarea, ruşilor le-ar trebui cam două divizii de blindate suplimentare în sud, poate şi cooperarea cu armata 14 din Transnistria. La două divizii de blindate e nevoie de multă infanterie, servicii, elicoptere.

Dar atunci este nevoie de combustibil, de masarea forţelor şi de o operaţiune de curăţire care ar ţine cel puţin încă două-trei săptămâni. Ce am văzut până acum este împrăştierea forţelor, nu concentrarea lor. O încercuire presupune o deplasare rapidă, o re-grupare şi acoperirea a circa 1000 de kilometri. Cam mult, cam ambiţios planul ca variantă B.

Acoperirea aeriană va fi dificilă şi deficientă pentru că aşa cum am văzut până acum trupele ucrainene poartă mai degrabă un război de guerilă decât unul strict convenţional. Ca urmare blindatele vor fi în continuare expuse. Într-o astfel de operaţiune pierderile se pot ridica la circa 30-50% din efectiv în ceea ce priveşte mijloacele motorizate. Înarmaţi cu rachete anti-tanc şi anti-aeriene ucrainenii în grupuri de 3-5 luptători vor fi greu de găsit şi distrus, dar foarte eficienţi în apărare.

Dacă se întreprinde o astfel de operaţiune de încercuire, bombardarea oraşelor s-ar dovedi inutilă şi după cum orice strateg ştie, oraşele chiar distruse sunt moartea blindatelor. În loc să ţină frontul spre vest trupele ucrainene ar putea face joncţiunea cu cele aflate deocamdată sub asediu, situaţia rezumându-se la cea iniţială. Un oraş încercuit de trupele de invazie, dar cu destule trupe autohtone capabile să manevreze şi să taie – din nou – aprovizionarea trupelor de încercuire.

E drept că s-ar putea ca ucrainenilor să le lipsească mijloacele de atac convenţional (tancuri şi transportoare, elicoptere de atac) şi de aceea este puţin probabil că se vor încumeta să atace pe un front larg tentativa de încercuire a capitalei lor. Să nu uităm de ameninţarea pe care o prezintă trupele din Belarus. Din această cauză Belarusul ar putea deveni cheia acestui război sau a căderii lui Lukaşenko cu o mare infecţie democratică.

La fel trebuie interogată cooperarea cu armata 14 din Transnistria a cărei plecare la război s-ar putea să ducă la eliberarea definitivă a Moldovei de ruşi. Evenimentele s-ar putea precipita la graniţa de est a ţării noastre.

Ca urmare aştept să văd ceva armament nou în Ucraina. Unde este tancul T 14/T 15 Armata? Unde sunt mijloacele moderne de bruiere a comunicaţiilor şi unde este vestita eficacitate a desantului ex-sovietic?

Posibil ca Ucraina să achiziţioneze arme din alte ţări decât NATO. Cum de s-a reaprovizionat cu drone turceşti? Şi Israelul are drone bune. Indonezia şi Chile s-ar putea să vândă tancuri Leopard unor cumpărători ce le-ar dona Ucrainei. Algeria ar putea face acelaşi lucru cu sistemele ei anti-aeriene de fabricaţie rusească. Dar mai mult mi-ar fi plăcut ca cele două submarine ex-sovietice aflate în dotarea marinei noastre să fi fost donate Ucrainei dacă erau în stare de funcţionare. Dar nu sunt.

În cele din urmă banii sau lipsa lor vor dicta continuarea sau încetarea războiului. Deocamdată nu sunt o problemă.

Dar situaţia ar putea escalada. În orice direcţie.

Ipocrizia Rusiei când vorbeşte despre dreptate


Despre ce dreptate vorbeşte Rusia când spune cu dovezi video că ucrainenii ascundeau muniţie într-un mall? Despre dreptatea agresorului care a atacat o ţară suverană! Mersi, spasiva! https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-25448502-rusia-publica-imagini-momentul-atacului-asupra-mallului-din-kiev-vehicule-militare-fost-urmarite-pana-acolo-drona.htm

Criminalii acuză victima că rezistă. N-are dreptul să folosească un magazin ca să pună muniţie acolo să ne omoare – spune Rusia. Dar tu Rusie de ce ai dreptul să bombardezi oraşe omorând oameni? Ca să-ţi atingi scopul?

Adică crima ta premeditată este dreaptă şi rezistenţa în faţa ei încalcă legea? Care lege? A ta? Legea criminalilor de război. Ce ne facem cu muniţia transportată în camioanele cu semnele crucii roşii de armata ta Rusie?

Concluzia: o Rusie agresoare este criminală şi va rămâne o Rusie criminală indiferent de lege. Citiţi istoria. Nu aia pe care o scrie Rusia.

Two measures for NATO?


Deuteronomy 25:15
You must maintain accurate and honest weights and measures, so that you may live long in the land that the LORD your God is giving you.

Regarding Kosovo NATO decided:

https://www.nato.int/kosovo/history.htm says:

On 13 October 1998, following a deterioration of the situation, the NATO Council authorised Activation Orders for air strikes. This move was designed to support diplomatic efforts to make the Milosevic regime withdraw forces from Kosovo, cooperate in bringing an end to the violence and facilitate the return of refugees to their homes. At the last moment, following further diplomatic initiatives including visits to Belgrade by NATO’s Secretary General Solana, US Envoys Holbrooke and Hill, the Chairman of NATO’s Military Committee, General Naumann, and the Supreme Allied Commander Europe, General Clark, President Milosevic agreed to comply and the air strikes were called off.

On 10 June 1999, after an air campaign lasting seventy-seven days, NATO Secretary General Javier Solana announced that he had instructed General Wesley Clark, Supreme Allied Commander Europe, temporarily to suspend NATO’s air operations against Yugoslavia. This decision was taken after consultations with the North Atlantic Council and confirmation from General Clark that the full withdrawal of Yugoslav forces from Kosovo had begun.

But, from 2014 on, NATO decided not to intervine in Ukraina despite the country being attacked by Russia. Why?

Why – again – a sovereign state demanding defence from abroad is left alone to fight for its territory, right to have its own elected government, life and property of its citizens?

It sets up a very, very dangerous precedent which begs the question: Who is next?

10 puncte vitale pentru descurajarea Rusiei


Trasarea acestor linii roșii – cerută deja de Polonia și respinsă deocamdată de mai multe state europene, așa cum am arătat – reprezintă probabil singura soluție de a evita declanșarea unui al treilea conflict mondial, pentru că instituie o scară graduală de intrare în acțiune a NATO în apărarea integrității statelor care fac parte din Alianță pe flancul de est al Europei.

Conflictul cu Rusia al Occidentului este inevitabil, este un fapt împlinit la acest moment. Și cum nu poți evita inevitabilul, Statele Unite și Uniunea Europeană trebuie să facă pași în plus și mai hotărâți pentru a-l confrunta pe Putin, mai ales acum, când lupta curajoasă a ucrainenilor l-a arătat slab și ezitant, cu puține soluții.

Occidentul nu ar trebui să pună presiune pe Volodimir Zelenski pentru a accepta condiții de încetare a luptelor care să vulnerabilizeze integritatea Ucrainei și să știrbească idealurile naționale ale ucrainenilor, dând în același timp o gură de oxigen regimului totalitar al lui Vladimir Putin.

Pentru că o astfel de eroare îl va ajuta pe Putin sau pe oricine din cercul actual de la Kremlin îi va succeda în funcție, să revină peste câți ani în ofensivă și mai determinat, cu siguranță mai puternic și cu lecțiile învățate după actualul eșec din Ucraina, țintind de această dată direct teritoriul Uniunii Europene. Cu adevărat, destinul lumii libere se joacă acum la Kiev.

Johannis du-te în Kyiv!


https://www.digi24.ro/stiri/externe/premierul-poloniei-indeamna-liderii-europeni-americani-si-britanici-sa-se-deplaseze-la-kiev-in-semn-de-solidaritate-1874495

Johannis dacă ţi-a fost hărăzit în mod ironic să fii preşedintele neamţ al României, cine ştie, poate acelaşi destin care este şi mai ironic cu Putin dezvăluindu-i imbecilitatea, te poate face în doi timpi şi trei mişcări atât eroul României, dar mai ales eroul Ucrainei şi al Europei: du-te la Kyiv!

Vei insufla calm şi stabilitate cu postura ta şi cu vorbirea domoală de sas ardelean. Ucrainenii te vor iubi. Şi în mod sigur vizita ta, oricât de reuşită va fi nu va declanşa al treilea război mondial. Nu inspiri agresivitate deloc.

Dacă cumva, Doamne fereşte, o fi să atenteze Rusia la viaţa ta, vei rămâne-n istorie ca preşedintele nemţ omorât de ruşi pe tărâm ucrainean. Poate jertfa ta va determina Germania să trimită arme ofensive în Ucraina. N-ar strica nişte arme în afara căştilor şi spitalului de campanie dinainte de invazie.

Plus că NATO va putea face din eventuala ta moarte – din nou Doamne fereşte! – un casus belli. Mai multe trupe-n România, poate şi-n Ucraina. Să nu uităm că nemţii au ocupat Odessa în Primul război mondial şi ruşii au capitulat la Sevastopol cu puţin timp înainte de unirea Principatelor Române. Le suntem datori…

Şi ultima mişcare, de care am putea beneficia dacă tu Johannis salvezi Ucraina din acest război, ar fi recompensa Ucrainei: ne vor ceda cele două judeţe ce cândva făceau parte din Moldova noastră de dincolo de Prut pe care Stalin le-a alipit Ucrainei după război. Ce zici?

Johannis lasă-ţi costumul şi cravata! Pune-ţi vesta anti-glonţ şi du-te la Kyiv! Vrem şi noi un preşedinte ca Zelenski!

Gorbaciov 2.0?


Eu am avut impresia că tovarăşul Gorbaciov sau Gorbi, cum îl alintau apusenii, era agentul lor secret. Pentru că nu puteam să accept cum distruge URSS-ul din interior, că renunţă la ocuparea Europei centrale şi de est. La final Gorbi a fost salvat de Ielţîn doar ca să constate că URSS-ul nu mai exista. Şoc!

Ce vedem acum? O campanie rusească ce seamănă cu sinuciderea. Dar pe alt plan. Cel militar şi diplomatic. Şi mai în glumă, mai în serios, pare un alt Gorbi, că acum este la putere tovarăşul Putin. Gorbaciov 2.0 pare să spună că armata rusă e de tinichea, dă cu bombe-n civili şi nu seamănă cu armata sovietică ce apăra pacea-n lume. După cum spune Moscova… Şi iată că armata rusă vrea să impună pacea-n Ucraina, doar că nu reuşeşte.

Dar planul tovarăşului Putin merge ca pe roate, de aceea eu cred că totuşi el este agentul străin infiltrat, că de fapt el este de mult, de când era KGB-ist, agentul unei puteri străine, un fel de Gorbaciov 2.0.

Că altfel de ce ai cere ajutorul Chinei, de ce ţi-ai expune armata în aşa hal de până şi Ucraina ce are armata dotată cu cele mai multe arme ex-sovietice şi actual ruseşti îi face faţă? Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Rusia s-ar fi luat de o ţărişoară cu o armată profesionistă şi un pic mai dotată în arme decât Ucraina.

Dacă China a spus deocamdată da cerşetorului Putin, care cerşeşte ajutor militar, economic, politic şi poate de altă natură, cine ştie, poate s-ar putea să se schimbe datele problemei. Să nu uităm că: SUA şi China nu s-au angajat niciodată direct în război una împotriva alteia. Pe când URSS şi China au dus un război direct datorită graniţei comune disputate în anii 60. Şi ziceaţi că Siberia e doar o mare întindere îngheţată? Până şi comuniştii s-au bătut între ei pentru îngheţata aia!

Ce a cerut tovarăşul Putin? Păi a cerut tovarăşul Putin ca Ucraina să nu intre în NATO. Ba mai mult, a cerut ca toată Europa de Est şi ţările baltice să iasă din NATO. Ceea ce se va întâmpla. De ce? Cum de ce? Când îţi dai seama că armata rusă nu mai este o ameninţare – nu este cea mai bună din lume, cea mai înarmată, temută şi respectată – de ce am avea nevoie să fim în NATO? Nici Kosovo, nici Georgia nu vor mai vrea în NATO. Din acelaşi motiv.

N-au demonstrat până şi mujahedinii că este armata sovietică nu era o prea mare ameninţare? Nu demonstrează asta ucrainenii? Ba da. Dar numai cu ajutorul tovarăşului Putin care este comandantul suprem şi a declanşat această operaţiune denumită de el specială. De ce este specială? Păi tocmai din cauză că dovedeşte lumii că armata sa nu este specială.

Zece ani s-a luptat sovieticii în Afganistan, din 1979 până în 1989. De ce s-ar fi retras? Au trecut treizeci şi mai bine de ani şi n-au o armată mai bună. De ce? După toate modernizările trâmbiţate din ultimii zece ani?

Singura problemă rămasă-n suspans va fi cea a Chinei. Va fi tovarăşa Rusiei lui Putin? În caz că da va fi foarte greu pentru SUA, NATO şi restul lumii democrate. Dictatorii se vor bucura.

După pactul Ribbentrop – Molotov acum pactul Putin – Xi Jinping?


China s-a prezentat ca un actor neutru în criza ucraineană și a refuzat să condamne Rusia pentru invadarea țării. De asemenea, SUA nu au văzut niciun semn că președintele chinez Xi Jinping ar fi dispus să exercite presiuni asupra lui Vladimir Putin. Cei doi lideri au semnat luna trecută la Beijing o declarație comună în care au spus că parteneriatul Beijing-Moscova este unul „nelimitat”, un alt indiciu că cele două capitale s-ar apropia și mai mult, scrie Financial Times.

Azi noapte:

00:34 Presa americană scrie că Rusia a cerut Chinei ajutor militar şi economic / Ambasada chineză la Washington: „Obiectivul nostru este ca războiul să nu scape de sub control.”

În acest context ne întrebăm dacă nu cumva Putin a semnat un pact secret cu Xi în urmă cu aproximativ o lună. Şi chiar dacă China spune nu va fi da sau dacă spune da va fi nu? Ştiind faptul că chinezii nu spun ce gândesc.

Taiwanul pentru China este mai ceva ca Ucraina pentru Rusia.

Vom trăi şi vom vedea sau vom vedea şi vom muri?

Point of no return sau punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi


Wikipedia says:

The point of no return is the point beyond which one must continue on one’s current course of action because turning back is dangerous, physically impossible or difficult, or prohibitively expensive. The point of no return can be a calculated point during a continuous action. A particular irreversible action can be a point of no return.

Traducerea mea e un pic mai elaborată:

Punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi este acel punct după care trebuie să continui acțiunea, deoarece este prea periculos să te întorci, imposibil sau dificil din punct de vedere fizic sau prea de costisitor. Punctul de unde nu mai poţi să dai înapoi poate fi un anumit punct pe care l-ai luat în calcul în timpul unei acțiuni în care te-ai angajat. Din această cauză o anumită acțiune ireversibilă poate fi un punct de unde nu mai poţi să dai înapoi.

Forţată de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei Europa a ajuns într-un punct de unde nu mai poate să dea înapoi. Europa a crezut că Rusia s-a schimbat. Dar numai Ucraina s-a schimbat. Şi de asta e război.

În anii 80 ai secolului trecut URSS a crezut că Europa de est este atât de sovietizată încât nu va exista nici o schimbare. Dar, surpriză! Polonia a scăpat de sub influenţa URSS. Apoi Ungaria. Apoi Cehoslovacia. În cele din urmă România şi Bulgaria.

Când URSS a dispărut datorită unei lovituri de palat nereuşită şi refuzul lui Gorbaciov ca URSS să recâştige prin violenţă ţările din estul Europei, Rusia a preluat stindardul căzut. Am crezut că va deveni o ţară democratică. Dar a inventat CSI. Cu fostele ţări din URSS, dar acum chipurile independente. Şi conduse de dictatori. Ucraina a fost una dintre aceste ţări.

Au urmat pentru Ucraina şi Rusia câte un punct de unde nu s-au mai putut da înapoi. Ucraina a luat-o spre democraţiile occidentale, Rusia spre dictaturile de tip sovietic, mimând democraţia, până şi-a dat arama pe faţă.

Europa n-a prea înţeles ce se întâmplă în 2014 şi avea impresia că războiul declanşat de Rusia cu ocuparea Crimeii şi invenţia sovietică a celor două republici separatiste era ca o ceartă în familie: soţul (Rusia) păruieşte soţia (Ucraina) necredincioasă. Propaganda Rusiei avea sens şi credibilitate. Doar că era o etalare fără margini a minciunilor de tip sovietic: orice poate fi folosit în lupta cu duşmanul sau scopul scuză mijloacele.

Din februarie 2022 asistăm la faza a doua a acestui drum de pe care cele două ţări nu se mai pot întoarce. Câştigă Rusia sau Ucraina? Oricum doar Rusia va avea de pierdut dacă câştigă războiul. Şi Ucraina e câştigată chiar dacă pierde. Pentru că rămâne în istorie: nu e totuna să câştigi în chip mârşav sau să pierzi cu eroism. Ceea ce Rusia se pare că a uitat de mult.

Lumea s-a angajat acum tot pe un drum de pe care nu se mai poate întoarce. Cu toate că s-ar putea să ducă la distrugere totală. Se pare că nu mai ţine zicala mai bine un câine viu decât un leu mort. Pentru că totdeauna omul a preţuit libertatea şi în ciuda decadenţei sale morale a ales corect: mai bine să trăieşti o zi liber, decât 100 de ani înlănţuit!

Haimanaua Putin


În curtea școlii se întâmplau de multe ori lucruri reprobabile. De ce în curte? Pentru că nu totdeauna curtea școlii era supravegheată de profesori sau învățători. Bătăi, înjurături și abuzuri de tot felul. De regulă cei mici cădeau victimă unuia mai mare. Așa ceva nu se putea întâmpla în clase în timpul orelor de curs pentru că nici un învățător sau profesor n-ar fi îngăduit așa ceva. Ei ne învățau că există o autoritate cu care haimanaua nu se putea pune.

Pentru că era o diferență de vârstă și gabarit. N-am văzut în viața mea vreo haimana să atenteze la integritatea fizică a unui prof. În schimb haimanaua o încasa. Câteodată o palmă, o urechere bună, trasul de părul de lângă ureche ce durea cam tare judecând după grimase și uneori, cu totul excepțional, exista câte un prof care ducea haimanaua în sala hărților.

La liceu era o sală mică destul de isonorizată ca să atenueze vaietele. Judecând după fața roșie a haimanalei ce ieșea de acolo după câteva minute puteai crede că admonestarea sa a fost destul de eficientă. Haimanaua în cauză se luase de alții mai mici și continua să-i abuzeze amenințându-i pe cei din clasa micuțului să nu intervină. Că o încasează…

Haimanaua de Putin se crede-n curtea școlii. Se ia de Ucraina. Nu-i ajunge că bate pe cineva mai mic. Se ia de toată lumea care ajută Ucraina. Și ne amenință. Că orice convoi ce îi duce arme Ucrainei este o țintă legitimă. Dar tovarășe haimana, Ucraina este o țintă LEGITIMĂ? LEGÍTIM, -Ă, legitimi, -e, adj. 1. Care este întemeiat pe lege, care se justifică prin lege, care este recunoscut conform unui drept.

Ce lege îți dă dreptul ție să invadezi, să distrugi și să omori oamenii în altă țară?

Ești o haimana nebună care o s-o încaseze. Mai întâi ai grijă să nu iei bătaie de la micuța Ucraină! Se cam vede că nu prea-ți merge bine de vreme ce îți trebuie haimanele din Siria. Dacă n-au fost în stare să câștige războiul acasă o să-l câștige într-o țară geroasă?

Haimanao, nu ești în curtea școlii!

Jurnal (9): încă un nebun…


Să fiu sincer, nu cred că ajungi şef dacă nu eşti de acord cu şefii de deasupra ta. Mai ales dacă eşti şeful agenţiei spaţiale ruse Roscosmos. Dacă şeful tău Putin e nebun, te ascunzi sau zici ce zice el că altfel…

Şi ce zice tovarăşul Dmitri Rogozin, şeful Roscosmos? Păi zice că ISS (staţia spaţială internaţională) o să cadă din cer din cauza sancţiunilor. Şi unde o să cadă? Tocmai peste Europa sau Statele Unite!

De la tip ce se ocupă cu cosmonautica, rachete, orbitarea în jurul pământului aş fi avut pretenţii mai mari. Că cică cele 500 de tone se vor prăbuşi şi va fi vai-şi-amar unde cade. De unde a plecat inteligenta gândire în stil putinist? De aici: în 2014 a fost supus unor sancțiuni americane datorită faptului că la acea dată era ministru adjunct al apărării din Rusia. Aşa de bine s-au apărat ruşii că au invadat şi anexat Crimeea. Sectorul aerospațial al Rusiei a fost pus sub sancţiuni pentru că logic, tehnologia folosită de rachete poate fi utilizată și la rachetele purtătoare de arme nucleare.

Tovarăşu Rogozin, nu merge cu şantajul. Şi tovarăşe, Europa nu apare ca prin minune, nu se materializează la graniţa Rusiei, nici măcar la cea a Ucrainei. E din Atlantic, cam până în Urali. Sau vreţi cumva să afirmaţi că Ucraina se întinde până-n munţii Urali şi nu există Rusia europeană? Le daţi finlandezilor St Petersburgul? Se-ntoarce Petru cel Mare-n mormânt!

Dar dacă cumva ISS cade-n Turcia? Sau în Moscova? Oare ce o să se-ntâmple? Tot Occidentul va fi de vină?

Dac-ar fi s-o iau pe melodia ta, uite: nu sunt niciun fel de sancţiuni. Visezi! Aşa cum nu este război în Ucraina, şi cum Rusia n-a atacat Ucraina, aşa nu sunt nici sancţiuni. mai spusi că se prăbuşeşte ISS? Dacă sunteţi aşa de buni ţineţi-o sus.

Şi până una, alta, nebunule, nu mai fă pe victima!

Ucraina: nu-i aşa simplu…


De cele mai multe ori ni se spune că nu-i aşa simplu atunci când lucrurile par sau chiar sunt mai complicate decât la prima – sau la a doua – vedere. Şi mă gândeam la ruşii care trag cu tunul în Ucraina. Gândindu-mă la ei am făcut în mod reflex legătura cu Alexei. Nu cu rusul din mine, ci cu Alexandr Soljeniţîn. Cel care a făcut cunoscută adevărata faţă a comunismului bolşevic: exterminarea planificată fără discriminare nu numai a duşmanilor politici, ci a poporului rus pentru a impune prin teroare comunismul. O idee absolut satanică. Dar totuşi de sorginte slavă. Şi oare armata rusă invadatoare în Ucraina nu asta face şi acum? Nici de data asta nu contează – aşa cum n-a contat vreodată – că inamicii declaraţi şi demonizaţi de Kremlin – sunt tot slavi.

Kremlinul vrea readucerea unei naţiuni slave în sânul pan-slavismului rus? Omorând, jefuind, distrugând? Ce zic ucrainenii? Mulţumim, e prea frumos! N-o să vă treziţi cu un cadavru al unei naţiuni slave în panslavismul ăsta rus? Şi dacă nu va fi cadavru vă permiteţi să aveţi câteva milioane de oponenţi/duşmani/inamici în interiorul graniţelor voastre? Cine va uita acest război, istoria pan-slavistă?

Şi după ce ne veţi fi re-adus vă propuneţi tovarăşe Putin să readuceţi celelalte naţiuni slave, cehii, slovacii, polonezii, bulgarii, sârbii şi-i veţi declara şi pe moldoveni/români slavi? Ca să nu vă-ncurcaţi cu graniţe prea complicate… Mai aveţi acel creion roşu cu care aţi trasat demarcaţia atunci când ne-aţi luat Basarabia şi Bucovina şi aţi inventat Republica Socialistă Sovietică Moldovenească? Acum aveţi unul al şantajului atomic?

Tot gândindu-mă la ruşii cinstiţi ce trag cu tunul – nu acelaşi tun, dar na, tunurile armatei ruse invadatoare – îmi aduc aminte că Victor Suvorov (alias Vladimir Bogdanovich Rezun – vezi https://ro.kuzminykh.org/2018-viktor-suvorov-rezun.html ) într-unul dintre romanele sale non-fiction scrie pe undeva că la întoarcerea în URSS soldaţii armatei sovietice învingătoare împotriva Germaniei naziste au fost trimişi în Gulag.

De ce această recompensă josnică din partea tătucului Stalin? Pentru că în Occident văzuseră şi auziseră prea multe: cum era posibil traiul fără colhozuri, fără sovietizare şi fără comisari politici. Cum vestul decadent era mult mai avansat ca civilizaţie ne-sovietică. În Occident şi-au dat seama ruşii sovietici şi alte popoare sovietizate de ei, că URSS nu era cea mai avansată ţară din lume – aşa cum ni se spunea şi nouă prin anii 50-60, până-n 65.

Şi mă gândesc că după războiul din Ucraina (şi Republica Moldova?) soldaţii ruşi se vor întoarce acasă. Poate tătucul Putin nu-i va trimite-n Gulag. Nu contează unde-i va trimite. Pentru că cei mai mulţi dintre ei vor ajunge acasă. Şi atunci Rusia va afla din surse la prima mână cum s-a comportat armata rusă în Ucraina. Minciunile acoperite de propaganda Kremlinului vor fi demontate. Chiar dacă vor exista legături pe internet doar în interiorul Rusiei. Chiar dacă militarii vor jura că nu vor dezvălui secretele operaţiunilor din Ucraina (şi Republica Moldova?). Pentru că odată săvârşite crimele vor marca conştinţe. Cu care fiecare dintre noi suntem înzestraţi. Mai ales dacă aşa cum susţin Lev Tolstoy, Dostoieski, Berdiaev, Bulgakov, Alexandru Soljeniţîn, pravoslavnicii slavi au o şi mai mare sensibilitate la ce vrea Dumnezeu de la ei: SĂ NU UCIZI! SĂ NU POFTEŞTI LA BOUL, CASA, SOŢIA APROAPELUI TĂU!

Întoarse acasă după Ucraina (şi Republica Moldova?) trupele ruse vor face oare acelaşi lucru şi acasă ce-au făcut în străinătatea slavă (exceptând Moldova)? Să ne aducem aminte de Vietnam şi de trupele americane revenite acasă. Oare doar în decadentele State Unite Americane au putut exista proteste împotriva unui război pierdut din start? Doar acolo studenţii au putut să-şi ardă ordinele de încorporare? Că nu erau slavi…

Tovarăşe Putin, tovarăşe Lavrov, tovarăşi generali ai armatei invadatoare, tovarăşi soldaţi ruşi din Ucraina, aţi crezut că va fi simplu. Aţi fost induşi în eroare. Premeditat. Crimele cu premeditare sunt pedepsite atât timp cât criminalul este în viaţă. Şi poate şi după… după unii pravoslavnici. Fără milă. Nu-i aşa simplu!