Nimic despre stat și biserică


După atîtea vizite ale statului la biserică înainte de alegeri, refrenul ăsta cu Nu vrem bani de la stat pare mai degrabă o arie cîntată fals în gama anabaptistă a secolului 16.
Dacă urmărim orchestrația și interpreții lucrurile se clarifică. Linia melodică presupune o autoritate puternică nederanjată de un stat băgăcios. Cu toate acestea ipoteticul corus de final Ce-o să facă capelmaistrul în caz că statul își schimbă dirijorul, nu vine din direcția studierii istoriei bisericii, ci a istoriei alternative a bisericii. Cea ce întreabă ipotetic, absolut ipotetic: Ce s-ar fi întîmplat dacă…
Ce s-ar fi întîmplat dacă Constantin nu favoriza biserica, ce s-ar fi întîmplat dacă Luther rămînea catolic, etc.
În același registru ne putem întreba ca s-ar fi întîmplat dacă Luther nu ar fi venit cu ideea Reformei magisteriale și ce s-ar fi întîmplat dacă Luther s-ar fi împăcat bine mersi cu predicatorii anabaptiști apăruți la Wittenberg ca să desăvîrșească Reforma sau dacă nu ar fi acceptat botezul copiilor noi născuți?
Cei ce agită spiritele statului anticristic ar trebui să-și pună întrebarea cui ajută o astfel de politică, dar noi ar trebui să ne întrebăm cine este în spatele acestei agitații, cu banii?
În plus, așa cum istoria bisericii o demonstrează, din perioada ei antică, atunci cînd vine persecuția, chiar și cei neplătiți de stat abjură. Ca referință vă sfătuiesc să luați în considerare perioada episcopului cartaginez Ciprian.
Și (aproape) în final, cum se face că cel/cei ce agită din nou spiritele nu se gîndesc deloc la turmă, la cei mai vulnerabili, ci doar la pastori, credincioșii cei mai stabili din punct de vedere doctrinar.
Avînd în vedere că acest demers este promovat de ocupantul unui înalt post academic a unei școli teologice ce a produs pastori, cum de domnia sa este atît de puțin încrezător în ceea ce privește IPOTETICA reacție la persecuție (printre alții) a foștilor săi studenți? Aici cine o fi de vină, statul, anticristul sau cei care chipurile au colaborat cu statul în trecut și nu și-au făcut mea culpa?

Apocalipsa după sfîntul proroc Nigel Farage sau 1+1=2


1+1=2.

Asta știm cu toții. Ceea ce nu știam în urmă cu 17 ani, pe cînd voiam să dăm cu toții buluc în UE, este că Nigel Farage era proroc. Poate chiar profet, ca și Muhamad. Adică el a prevestit ieșirea Marii Britanii din UE și a fost inițiatorul unei religii ce se va extinge: Exitul. Asta dacă ar fi să ne luăm după el. Dacă Muhamad a fugit de la Mecca la Medina, Hegira profetului Nigel Farage a fost de la Londra la Bruxelles. Și acum a intrat triumfător în Mecca Europei.

Și veți întreba ca tot omul nedumerit: Dar cum de este și sfînt? Simplu. Aduceți-vă aminte de prorocii apocaliptici ce cu cîțiva ani în urmă puneau semnul egal între Imperiul Roman din secolul I și UE. Aduceți-vă aminte de prorocii ce ne informau despre Fiara de la Bruxelles, despre Balaurul de la Strassbourg și despre cele zece stele ale UE, adevărați draci ce stăteau la pîndă să ne-nghită. Doamne, nu ne lăsa!

Și nu în ultimă instanță despre aceiași proroci ce prevesteau toate relele din lume dacă vom adera la UE. Diavolul, Satana în persoană și prorocul mincinos (oricare ar fi el în afară de Saddam, Bush I, Clinton, Bush II, Obama, Clintonesa și alți Trumpi) conspirau pe față să distrugă Biserica cea adevărată, cea curată și neîntinată. Dacă cumva mai există așa ceva…

Păi nu e Nigel Farage îngerul neînfricat ce a luptat de unul singur cu Balaurul? Nu l-a învins el? Nu e cazul să-i aducem laude, metanii, daruri și alte cele pentru că el, imaculatul, pusul deoparte, predestinatul și pregătitul în ascuns a ridicat steagul de luptă împotriva Fiarei? Nu el a dat peste cap planul Celui Rău? BA DA!

Să-i ridicăm statui, să-i dedicăm poezii, să denumim străzi cu numele său sfînt, să lansăm colecții de haine, torturi și băuturi mai mult sau mai puțin carbo-alcoolice cu numele său sfînt. In God we trust? Americanii își vor schimba oricum deviza de pe dolari în In Trump we trust, dar vor fi nevoiți să adauge în fața atîtor mărturii, In God we trust, but in Nigel Farage we believe!

Și totuși…

Am trăit în anii 60. Adică 1960 cînd britanicii se căzneau să intre în Piața Comună, prima denumire accesibilă în România pentru o Europă de vest unită. Și francezii, ce-și aduceau aminte de Crecy, de Poitiers, de Ben Kebir și alte evenimente cu implicări britanice, au zis ani în șir NU. Veto la intrarea Marii Britanii în Europa. Pe cînd Britania chiar era Mare.

Știau franțujii ce știau! Ei se opuneau re-constituirii Imperiului Roman. Preveneau apariția Fiarei, încheierea istoriei și declanșarea apocalipsei. Apocalipsa lui Nigel Farage. Că altfel nu se explică! Nație de proroci și ăștia…

Erau francezii mai sfinți? Erau britanicii mai diabolici? Probabil că… nu știu. Nu cred că erau unii mai buni și alții mai răi. Nici că Diavolul, Satana în persoană, le lua mințile. Sau poate că da. Cum de atunci voiau britanicii în Europa? Probabil că nu voiau să rămînă în afara ei. Avantaje? Nu mă întrebați, judecați singuri.

Și acum? Cum e acum? Simplu. Dacă 1+1=2, atunci și 2-1=1. Dar așteptați, prorocii nu s-au trezit. Apocalipticienii nu s-au dumerit pentru că planul lui Dumnezeu este încă secret. Apropos, cum stăm cu invadarea Izraelului de către ruși în cîteva luni prin descoperire beiușană? Nimic? Mai așteptăm. Cît? Oricît. Dom Pustan, vre-o lună mai colorată în ultimul timp?

Sfinți avem, evenimente avem, Dumnezeu e în control, după cum zic ei (probabil face parte din vreo comisie de control…) și noi putem divaga, inventa, provoca, imagina, că altceva mai bun n-avem ce face.

Dar Doamne, ține-ne departe de sfinți proroci ca Nigel Farage și apocalipsa lui!

Cățărarea pe cadavre


Întrebare: care este sportul preferat al liderilor?

Răspuns: cățărarea pe cadavre.

Cum se poate face? Păi există mai multe variante.

Una: anunți o cauză nobilă, pentru care te declari cu trup și suflet. Și aștepți un pic. Toți cei ce nu se raliază sunt declarați eretici, necredincioși, inamici. Și astfel de înconjuri doar de oameni siguri. Asta doar în vis. Pentru că așa apar profitorii, mincinoșii, carieriștii și iesmenii. Uitați de naivi. Ei n-au nici o vină. Dar vor cădea la a doua numărătoare.

Alta: anunți că ai descoperit un complot. Denunți. Pe cine nu îți este de folos. Pe cei mai buni ca tine. Așa-i lichidezi pe cei care te-ar putea concura. Lichelele și fricoșii îți vor fi cei mai buni aliați. Să nu te miri că te vor vinde și te vor înjunghia pe la spate.

Și încă una: încurajezi pe unul, pe altul să iasă în față. Să sară în spărtură. Să scoți castanele din foc cu degetele lor. Fără să te arzi. Ieftin și eficient. Mor ei, nu tu. Tu ești ză survaivă. Și cui i se atribuie toate meritele? Eroilor în viață. Morții cu morții și viii cu viii. Profitul este să rămîi ultimul dintre rechini și să iei tot: ză uină teics-it-ol!

Deci ce vreți să deschideți? Sau pe ce vreți să puneți mîna?

Se vede totul mai bine de pe un munte înalt…

Istorie și isterie


Istoria noastră e plină de evenimente sîngeroase. Și isterice. În ciuda creștinismului, a islamului și a altor religii ce îndeamnă la pace și război. Acum că citesc Sun Tze, mi se pare că în China se punea mai mare accent pe eficiență în război. Ce sens are să începi un război pe care îl pierzi?

Ne uităm la Noaptea Sf Bartolomeu din Franța. Isterie sîngeroasă. Nimeni nu știe precis nici în ziua de azi cine a dat semnalul declanșării masacrului. Dar îi știm pe toți actorii principali implicați. Știm că francezii, nu alții, au masacrat francezi. Ca nu cumva să piardă puterea. Căci, despre putere era vorba. Regele, Carol IX, mama sa, Caterina de Medici și ducele de Guise Henric I cu ajutorul locuitorilor Parisului îi asasinează pe protestanți. Crimele se generalizează în întreaga Franță.

Cu foarte mici excepții, cîțiva protejați ai regelui și doi prinți, protestanții, protestanții sunt vînați chiar dacă au fost ascunși de prieteni catolici. Vive la France! Rănit în urma unui atentat, amiralul protestant Coligny este ucis, cadavrul aruncat în Sena, apoi pescuit, emasculat, lăsat să putrezească 3 zile, apoi spînzurat. Dragoste de aproapele á la 23-24 august 1572. L′amour toujours!

S-au scris cărți, s-au făcut filme.

Dar să nu uităm că anterior acestui eveniment sîngeros, protestantul Luther cere masacrarea țăranilor răsculați scriind la 1525 Împotriva hoardelor criminale de hoți ale țăranilor. Crima lor era activismul extremist în numele Evangheliei, nesupunerea față de autorități și auto-intitularea frați întru Domnul, astfel implicîndu-l pe Dumnezeu, Isus Cristos în activitățile lor criminale. 100000 de țărani, bărbați, femei, copii, tineri și bătrîni, băieți și fetițe au fost masacrați în numele ordinei și disciplinei. Puterea a dat tonul. La isterie.

Probabil că și invers ar fi fost la fel, țăranii ar fi instaurat revoluționar împărăția de 1000 de ani, precum în Münsterul anabaptist. Împărăția cerurilor era foarte aproape! Oare ce părere avea Dumnezeu despre asta?

S-au scris cărți, s-au făcut filme.

Creștini vehemenți cer azi o noapte a unui sfînt oarecare. După Halloween și Paris vreau un alt sfînt de groază să omoare balaurul islamist. Sf Gheorghe ar fi destul de bun? Sau Sf Putin, cel neprihănit, mărturisitorul de bombe…

E de groază. E de groază și creștinismul sau ce-a mai rămas din el. E de groază și islamul sau ce au  făcut din el. In God un trust se aliază cu Allahu Akbar în numele lui Mamona. Fiarele se dezlănțuie într-un dans macabru abrutizat de politica puterii. Adios idealism pacifist, umanist. Ce isterie!

Se scriu cărți, se fac filme, se vînd suflete.

Cît valorează unul și ce ar da cineva să-și-l mîntuie? Dar mai ales cum…

Alo, Martiraj la domiciliu?


Am auzit că s-a deschis o nouă firmă de martiraj. La domiciliu. Ieftin, comod, rapid. 3 în 1!

Formezi numărul, alegi ce tip de martiraj vrei și aștepți.

Nu prea mult să nu te plictisești. Să nu te ia cu frică. Sau cu dubii.

Operatorul îți ia comanda și îți spune la ce oră vei fi rezolvat.

Azi e duminică, așa că s-ar putea să fie cam ocupați. Mulți se înghesuie să sune la ora asta, după biserică.

Parcă alte ore n-ar fi bune… De exemplu seara, cînd e mai liniște.

Să sperăm că nu e trafic, că nu pățește ceva angajatul firmei, că nu se strică mașina. E drept că au o rablă. Fac economii sau ce, nu mai sunt cereri?

Să sperăm că nu intră în șomaj. Doamne ferește, să intre-n șomaj tehnic sau să facă angajații grevă.

Ieri au avut probleme că un drac împielițat le-a virusat calculatorul și altul le-a blocat liniile telefonice. Mai mare rușinea cu diavolul ăla mic și tuciuriu ce le-a șmanglit celularul pe care primeau comenzile. Era ziua liberă a operatorului…

Sună cineva. Sper să fie ei. Doamne-ajută! Era prea scump să merg în Africa sau Asia…

Na, c-a fost administratorul cu cheltuielile. N-a mai putut aștepta?

Prostia, dumnezeița României


Am tot schimbat titlul. Mai întîi regele. Nu mergea că nu se acorda în gen. Apoi zeul. Aceiași problemă. În cele din urmă m-am decis: Prostia este dumnezeița țării noastre. Cu ocazia asta mi-am adus aportul personal la dezvoltarea limbii române. La mai mare!

Ieri am cumpărat o drujbă. Dacă vreți în termeni tehnici un fierăstrău electric cu lanț. Unde o fi lanțul nimeni nu știe.

M-am dus la Sinter Stop, după ce am verificat pe net cine este dealerul ce comercializează produsul meu preferat. Produsul meu preferat (ce mi-a fost subtilizat de niște adolescenți pus pe furăciuni din pivnița personală între pauza existențială dintre doi cîini personali, cel mort și cel viu) era disponibil și accesibil, conform angajatei de sex feminin cu care am conversat la telefon.

Am văzut-o pe Makita 3541A, am plăcut-o și am plătit-o. Cu cardul. Nici un bai. Ba mi-a făcut un mic discont, și în cutie mai era un lanț de rezervă. Am luat și o pilă și am plecat.

Peste noapte mintea românului cea de pe urmă: ar fi fost mai bine să fi luat una mai mare cu 300 de lei mai scumpă, aproape identică cu cea furată. Așa că telefon la doamna de la firmă: se poate să returnez și să o iau pe aia mare? NU. De ce? Că ea nu-și asumă responsabilitatea. Că șeful și subșeful sunt plecați. Dar probabil că ei ar aproba că vreau un produs mai scump. Și ar putea să-mi dea numărul de telefon al șefului. Nu. Că e în străinătate. Dacă vin mîine cînd șeful…

Sun la Protecția consumatorului Arad și-mi răspunde o tanti ce nu spune cine este. E doar comisarul de serviciu. Îi spun ce și cum și îmi spune și ea ce și cum. Dacă drujba nu e defectă nu o pot returna. Așa e legea. Și-mi explică legea. Dar, zic eu, nu e normal să se poată schimba? NU. Că așa e legea. Dar nu e normal să se facă ca în alte părți? Nu, că așa e legea. Dar în UE? Nu, că așa e legea. Și cei ce fac la noi o fac pentru că așa le iese mai bine comerțul. Și n-ar trebui să se schimbe legea? Să contactez senatorul, depiutatul, parlamentul, uotever dacă… Doamna mă întrerupeam ori de cîte ori voiam să-i deschid un pic cu un depărtător logic mintea și mă aducea la lege. Aia ce se respectă întocmai în țara noastră…

Încerc s-o fac să mă asculte și atunci tace ostentativ cînd eu o întreb dacă n-ar fi bine ca ei ca instituție de stat ce are cazuri din astea vreo mie pe an, cu cîte județe sunt să centralizeze cazurile și să propună comercianților că ar fi în avantajul tuturor dacă și produsele fără defecțiuni s-ar putea returna? NU. Păi domnă nu lucrați la instituția asta a statului? Și ce dacă? Nu e atribuția mea?

Deja stăteam de vorbă cu dumnezeița Prostia. Să conversezi cu prostia personală poate e relaxant, dar să porți un dialog al surzilor cu dumnezeița Prostia devine aberant. Același dialog l-am purtat la aceiași instituție referitor la un tort Doboș după ce inspectorul a recunoscut că nu este un tort Doboș. Am primit răspusn prin poștă că era tort Doboș. Nimic despre contrafacere. Legea-i lege.

Aceiași discuție la fostul Poliție la o coadă de o oră despre eficientizarea serviciului cu un șef îngust ca doamna de mai sus, dar cu epoleți. Aceiași duiscuție după ani de zile la evidența populației Lipova cînd fiul meu de 14 ani avea nevoie de semnătură din partea mamei că stă la domiciliul (culmea!) conjugal. Nimic despre asta pe situl instituției. În schimb nervi, timp, benzină și uzură pentru o chestie absolut inutilă. Să nu se ardă instituția… condusă de dumnezeița Prostia.

Pentru internarea în spital este nevoie de niște acte. Bineînțeles că pe sit se cere una și în realitate alta. Nu te întîlnești cu tehnicianul IT ce administrează situl, ci cu doctorul și asistenta care fac internarea. Pe ei nu-i interesează, Nici pe tehnician. Și aici și- băgat coada dumnezeița Prostia.

La CAS dacă nu apare că ești asigurat trebuie să mergi personal să le dovedești celor de acolo că ești asigurat. Lor le este prea greu să deschidă ușa colegului de serviciu să verifice. Mai bine vii tu cu hîrtii, cu o zi pierdută, cu bani cheltuiți din buzunar. Pe ei îi plătește statul și le dă de lucru dumnezeița Prostia.

Nimeni în țara asta nu are inițiativa de a corecta lucrurile dacă are salar de la stat? Pentru o sesizare prin care s-ar elimina niște nervi, timpi morți, bani aruncați pe apa sîmbetei și salarii plătite degeaba. Exact ca și cu drumurile proaste: dacă se fac prea bune, nu mai trebuie reparate, nu se mai pot lua și da bani dumnezeiței Prostia. Că benzina arsă prin gropi, piesele de schimb și mapopera la nivel național ne costă mai mult decît valoarea drumurilor, nu contează.

Slavă dumnezeiței Prostia, România va fi templul ei etern!

PS Poate ne spune cineva cum de încă se mai ia carnetul de conducere pe 200 euro și în centrul Aradului încă mai sunt schimbători de valută ilegali?

De ce nu vom schimba nimic în România?


Nici n-ar mai trebui să întreb așa ceva. Schimbăm ceva dacă ieșim în profit sau dacă suntem în mare, mare pericol. Altfel nu schimbăm nimic. Punem pariu? Pentru că așa suntem programați de mici copii. Chiar de foarte mici copii.

Pe vremea lui Ceaușescu o colegă mă întreba oarecum retoric de ce ar trebui să-i învețe pe copiii ei să fie buni, să nu fure, să nu mintă, să nu fie egoiști, cînd în viața adulților toate lucrurile stau altcumva. Se ajunge la un loc mai bun prin aranjamente, prin vînzarea sufletului sau cel puțin a aproapelui.

În poveștile de adormit copii (și viitorii adulți, de fapt) Făt-Frumos este bun. Zmeul este rău. Dar v-ați gîndit vreodată că poate lucrurile nu stau chiar așa?

De ce? Simplu. Vedem un film, două, zece, o mie. Și ne plac. Ne place eroul principal și-l urîm pe eroul negativ. Chiar dincolo de ecran John Wayne, Jean Marais, Alain Delon, 50 Cent, Bruce Willis sau Florin Piersic alias Mărjelatu sunt niște tipi faini, atractivi și probabil foarte cinstiți. Pentru că asta e impresia despre artistul profesionist: și dincolo de ecran e la fel de credibil. Swarzenegger a devenit guvernatorul Californiei, un stat cu bugetul cît Italia.

La fel se întîmplă și în cazul sportivilor. Și ei își conservă aura succesului sau mai bine spus și-o transformă într-una de politician, om de afaceri sau actor de cinema ca și Hagi, O.J. Simpson, Gheorghe Popescu, Ion Țiriac, Ilie Năstase.

Și ca să închidem cercul, să rămînem un moment la politicieni. Ne spun ce buni sunt. Ne conving să-i alegem. Nixon, Clinton, Iliescu, Năstase, Ponta, Putin și alte cîteva zeci de mii din toată lumea. Nu, nu suntem proști, doar condiționați. Credem că Făt-Frumos e cinstit, bun, viteaz.

Și că Zmeul, Cotoroanța și Scaraoțchi sunt răi.

Cu toate astea, oare de cîte ori am avut și confirmarea excepției ce întărește regula. Un personaj pozitiv a schimbat tabăra. S-a dus pe partea întunecată a Forței. A trecut de cealaltă parte. Dar asta nu contează prea mult pentru că vraja basmului ne supune.

Zicea proful: What is not assumed is not healed…


Acum mai bine de 20 de ani proful ne amintea o frază cu bătaie lungă. Multora ne-a rămas în memorie și ne-a marcat viața. Era What is not assumed is not healed. Proful era Graham McFarlane. Locul era London School of Theology, iar cursul era de Cristologie.

Dar de ce tot acest deranj?

Pentru că e nevoie să se spună aceste cuvinte într-o lume ce banalizează întruparea. Într-o biserică ce nu mai știe de unde își trage doctrina. Pentru un public neavizat ce nu are de gînd să citească doctrină pentru că e prea complicată, pentru că n-are timp sau pur și simplu pentru că nu-l interesează.

În particular, pentru cei ce neagă că Isus s-a întrupat ca singurul Fiu al lui Dumnezeu. Mai ales pentru adepții unor Anticriști ca și Nelu Vlaic ce habar n-au cine este Isus Cristos și care sunt fermecați de o nouă evanghelie dovedită de o falsă smerenie.

Dacă o luăm pe românește am putea traduce într-o limbă de lemn destul de aproximativă că Ceea ce nu este asumat nu este vindecat. Sau cu alte cuvinte, pentru a fi mîntuit, salvat, răscumpărat de sub incidența păcatului, trupul omului împreună cu întreaga sa umanitate, așa cum a fost proiectată și realizată de către Dumnezeu, trebuie să fi fost total, fără nici un dubiu, întrupat de către Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, ce a murit pe cruce, a înviat și apoi s-a înălțat la dreapta tatălui din ceruri.

Dacă nu ar fi așa, atunci nu ar exista nici necesitatea recuperării trupurilor sfinților. Nu ar fi necesară o înviere și mai ales nu ar fi posibilă viața în sfințenie. Dar tocmai pentru că Isus Cristos a fost 100% om și 100% Dumnezeu, trăind o viață sfîntă și recuperînd același trup după moarte și înviere, purtînd umanitatea (noastră) de-a lungul întregii sale aventuri terestre, demonstrează că și-a asumat identitatea noastră extraordinară, dar în același timp extrem de limitată (față de ceea ce a lăsat el în cer).

Isus Cristos nu a aflat cum este să fii om doar trăind ca și mine și tine. El este cel care a proiectat omul pentru că el este Înțelepciunea lui Dumnezeu și prin el a fost creat totul. El nu a mimat întruparea ca și cînd Dumnezeu ar fi pus stăpînire de la botez la răstignire pe un trup omenesc. El a fost conceput ca om, s-a născut, a crescut, s-a maturizat trecînd prin același proces ca și noi, după care și-a îndeplinit misiunea pe care o avea pe acest pămînt. Isus n-a fost o energie, o hologramă perfectă sau o clonare reușită, ci a fost o simplă întrupare la care însă Dumnezeu a participat 100%.

Dovada acestui complex fapt este învierea, ridicarea la cer și trimiterea Duhului Sfînt. După cum spune autorul epistolei către evrei, să lăsăm aspectele elementare ale adevărului despre Cristos şi să ne îndreptăm spre maturitate! Să nu mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică.

Și un pic mai înainte spune același autor: Aşadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem tare de mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.

Și din nou:

El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.

Ne place sau nu, asta este realitatea, pentru că această realitate a fost una istorică. Ea nu poate fi modificată după 2000 de ani de niște indivizi ce habar n-au despre ce vorbesc. Iată New Age a venit și la noi. Acum cu o vorbire mieroasă și cu o pretinsă sfințenie. Poate și cu minuni, pentru că și dracii fac fapte catalogate minuni dumnezeiești de către neștiutori.

Cu toate acestea Dumnezeu n-a schimbat nici legămîntul cu noi prin Isus Cristos, nici nu a ales un alt agent care să facă legătura cu el. Isus Cristos este același și unicul Mare Preot ce mijlocește pentru noi. Dacă n-ar fi avut un trup omenesc n-ar fi suferit. Dacă n-ar fi suferit nu ne-ar fi răscumpărat trupul. Iar dacă nu ne-ar fi răscumpărat trupul mîntuirea ar fi fost incompletă.

Ajungem din nou la o mai veche situație. Totuși este foarte ciudat și destul de greu de crezut, după 2000 de ani de creștinism, că acum, în secolul XXI, cineva să vină cu aberații eretice ca și cînd ar fi descoperirea adevăratului creștinism. Adevăratul creștinism este cel atestat istoric, începînd cu Scripturile. Și pentru că ar fi multe de spus, vin cu tratamentul Bisericii Primare:

Cu privire la aceasta avem multe să vă spunem, dar este greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere. De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Oricine se hrăneşte cu lapte nu este obişnuit cu învăţătura despre dreptate, pentru că este copil. Însă hrana tare este pentru cei maturi, care, prin practică, şi-au antrenat capacitatea de înţelegere pentru a distinge binele de rău.

Proroci mincinoși ca și Desanka, Nelu Vlaic et co au un mare zel: să-i învețe pe alții. Păcat că ei nu s-au lăsat mai întîi învățați…

A ce miroase gazul lui Putin?


Nu, nu miroase a fasole. Gazul lui Putin miroase a război. Lipsa gazului propriu miroase a genocid nasului de la Kremlin.

Ce vrea Putin? Ușor de observat. Să-și finanțeze războiul cu banii Ucrainei/banii UE dați împrumut Ucrainei. Deci separatiștii, adică ăia ce se separă de statul Ucraina să primească pe gratis gaz de la statul Ucraina, care Ucraină îl cumpără de la Putin. Separatiștii luptă împotriva Ucrainei și îi omoară soldații? Păi da. Păi dacă sunt separatiști de ce nu-și cumpără separat gazul de la Putin? Direct, că se înțeleg. Vorbesc aceiași limbă, au același conducător.

http://www.mediafax.ro/externe/putin-suspendarea-alimentarii-cu-gaze-naturale-a-estului-ucrainei-miroase-a-genocid-13895064

Și iată cum vestul îi finanțează lui Putin războiul. Oare ce s-a discutat la Minsk? Oare pentru ce a fost aprobat Ucrainei împrumutul de 15 miliarde de euro de la UE? Ca să-și scoată Putin banii…

N-a dat ovăz Baiazid calului său din pristolul de la Roma, dar în doi ani o să vedem multe modificări teritoriale. Și ce ziceți de reapariția statelor satelit ale Rusiei, de o bază militară rusească în Spania, poate una în Islanda. Stelele (roșii) care cad nu mor, stelele (roșii) care cad se duc pe alt cer… tot mai departe de granițele proprii.

Nu mai sună Putin. Nu știu de ce. Ultima dată l-am invitat la un joc de noroc: ruletă. Rusească. Cel puțin aveam șanse egale…

Pseudo-prorocie: ce-o fi cu îngerul sau demonul ISIS?


Mă gîndesc că Dumnezeu nu i-a pocăit pe babilonieni, nici pe niniveni sau pe perși atunci cînd i-a folosit. I-a pus la treabă și unii dintre ei au atacat și omorît poporul ales, Israelul. Printre cele menționate în Scripturile evreilor sunt omorîrea copiilor, spintecarea burților copiilor gravide, chinuirea prizonierilor, tăierea pomilor, împrăștierea pietrelor pe ogoare, incendierea și dărîmarea caselor. Adică jefuirea și pustiirea pămînturilor și popoarelor cotropite.

Dumnezeu i-a folosit pe cei mai răi dintre cei mai răi ca să-și atingă scopul cu poporul Israel. Nu știu dacă l-a folosit pe Hitler, eu cel puțin, n-am cunoștiință despre prorocii în direcția asta. Nici referitor la Stalin.

Dar nici nu am cunoștiință cu privire la vreo prorocie despre mersul istoriei în viitorul apropiat. Majoritatea e blocată la Apocalipsă. Totuși, nu cred că Apocalipsa este o viziune exhaustivă. Creștinismul și iudaismul susține o evoluție liniară a istoriei cu un Dumnezeu care se implică activ, nu este un spectator pasiv, ci, dacă vreți o expresie mai actuală, Dumnezeu este un jucător activ, un fel de președinte activ pe firmamentul istoriei.

Să fiu sincer, la momentul atacului turnurilor gemene din New York Dumnezeu părea că-și face simțită prezența prin judecată asupra opulentei societăți americane. Doar că judecata a transferat-o Fiului. Dacă ar fi să menționez prima și cea mai importantă dintre obiecții.

Păi și atunci cum stăm cu capitolul nenorociri, războaie, foamete, cutremure, pustiiri?

La cîțiva ani după 9.11.2001 eram martorul unei convorbiri între un adevărat personaj, un acționar britanic (așa le zic eu celor ce spun să sunt creștini și acționează pe teritoriul altei țări ca să dobîndească foloase) și o personajă, se pare foarte influentă, cu legături la Casa Albă, ce căuta să găsească un personaj autohton demn de participare la masa de dimineață cu rugăciune a americanului Tufiș jr. din Washinghton DC.

Nu găseau și nu găseau. Ba la noi în Arad, cel ce fusese invitat mai demult nu se mai încadra în rigorile doamnei. Sincer, nesincer, habar n-am de ce am fost și eu pe acolo, dar cert este că la un moment dat personaja a spus ceva ce mi-a rămas în memorie. A sunat cam așa, din cîte-mi amintesc:

Eu nu-mi mai pot explica de ce Dumnezeu încă binecuvintează America și de ce se mai îndură de noi… Apoi după un oftat, singura explicație este că atunci cînd vine cîte o judecată din partea lui Dumnezeu se pocăiește foarte profund…

OK. Să zicem că e așa. Cine știe? Dar în Europa în curînd nu are cine să se mai pocăiască. Nu mă luați cu pilda lui Avraam, Sodoma și Gomora, că dacă-l caut pe Lot printre denominații nu vă găsesc nici o rudă apropiată pe care s-o lăsați din proprie inițiativă să ia valea Iordanului…

Deci, Europa își merită soarta nenorocirilor ce au să vină? Și Europa n-are un singur proroc, om duhovnicesc, spiritual, în legătură cu civeva de sus care să ne dea un hint cu privire la viitor? Dezamăgitor.

Acumci cum rămîne cu ISIS/ISIL/IS? Sau cu cele asemănătoare?

Dar mai întîi aș avea o altă întrebare: nici un creștin din Orientului Mijlociu/Apropiat, nu a primit vreo înștiințare referitoare la pericolul acesta?

Ceea ce mă duce cu cîteva sute de ani în urmă și mă face să mă întreb și mai tare: nimeni dintre creștinii secolului al VII-lea nu a primit nici o înștiințare cu privire la pericolul islamului?

Bănuiesc că nu. Și totuși dacă Dumnezeu și-a exercitat controlul asupra istoriei, de ce i-a dat voie islamului să se dezvolte? De ce a permis ca islamul să aibă o scriptură în care să spună că dacă nu se fac musulmani toți creștinii și evreii vor pieri?

Ca urmare a tăcerii trecute, prezente și viitoare, aș încerca o prognoză referitoare la creștinism. Nu o profeție de sus. E doar ceva logic. Sec. Rece.

Creștinismul a dispărut aproape din Europa datorită secularizării, fără prea multă violență. Ca urmare la întîlnirea cu o religie agresivă, el va dispare total. Și aici vreau să spun că existența unei rămășițe de 1-2% nu înseamnă decît dispariție totală.

Cauze? O biserică ce nu-și mai trăiește menirea. O biserică preocupată de ea, averea și poziția ei, nu de Cristos.

În contextul acesta nu mă chinuie întrebarea cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri, ci rămîne chinuitoarea întrebarea Fiului Omului: Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?

 

Puterea și adevărul


Puterea este executivă, adică guvernul, legislativă, adică parlamentul și juridică, adică a magistraților. Despre presă s-a spus că este a patra putere în stat. Probabil că Internetul trece drept a cincea putere, unele state cu regimuri absolutiste (cele islamice și comuniste) impunînd restricții.

Puterea și adevărul nu fac casă bună. Adevărul nu se lasă la putere. Nici puterea la adevăr. În mod normal puterea ar trebui să decurgă din adevăr. Dacă nu e așa, nu e adevăr(ată). Dar e comod atunci cînd ai pus mîna pe putere să transformi minciuna în adevăr. Sau să ascunzi adevărul. Vrei să fabrici un adevăr, cine te poate împiedica? Cine se poate opune? Să încerce!

Puterea și adevărul este titlul unui film românesc ce a făcut ceva vîlvă în 1971. L-am văzut. E drept, varianta dată publicului. Era perioada socialismului cu față umană pentru obedienți. Pentru ceilalți era o caricatură. Pentru toți cei ce cunoșteau adevărul, filmul era fals: era propagandă amestecată cu minciună. Știam și atunci că cine deține puterea dictează adevărul. Doar că unii dintre noi au fost convinși că adevărul este cel trîmbițat de putere.

Scenaristul filmului, ca și a  celor mai multe filme cu priză la public în acea vreme a fost Titus Popovici. Un personaj de film parcă!

Anul ăsta am avut niște alegeri. Alegerea președintelui cultului penticostal. După alegerea rectorului. De ce nu s-a așteptat un pic pînă după alegerea noului președinte?

Alegerea președintelui României. Am avut-o. Am avut alegeri și pentru Parlamentul României. Ne-am ales de nu ne-am văzut. Acum o să trăim cu rezultatul/rezultatele alegerilor.

Însă, rămîne marea întrebare: ce se va întîmpla cu adevărul/Adevărul? În raport cu puterea…

La penticostali am întîlnit oameni dezamăgiți. Români.

La români am întîlnit baptiști dezamăgiți.

Viața mai bate filmul?

Salam aleikum Boko Haram sau Salam aleikum fără învățătură occidentală


Gruparea teroristă Boko Haram se laudă că va opri educația occidentală.

Proști destul! Educația ce o opresc ei nu este occidentală. Dar nu merită postul ăsta scurt o digresiune în istoria civilizației sau a educației pentru luminarea fariseilor islamici.

Dar trebuie să fie puri ca să oprească educația occidentală, fariseii ăștia ce se laudă cu potența lor sexuală ca eunucii cu lungimea țevii de argint, ar face bine să nu folosească nimic ce provine din educația de acest fel: Kalașnicoave, pușcoace mitraliere ce calibrul 50 făcute-n America de domnul Brown, mașini dotate cu faruri, dinam, relee, electronică, într-un cuvînt, motoare cu ardere internă și combustibili produși prin distilarea țițeiului, vopsele metalizate și mijloace de comunicație radio.

Și n-ar trebui nici să citească nici din Coran, că tiparul mecanic nu e tumna ochei. O fi la origine chinezesc, dar parcă tot Europa l-a pus la punct. Ce să mai vorbim de gloanțe cu cămașă de cupru, praf de pușcă fără fum, încărcătoare sector sau banda de cartușe. Nu mai vorbesc de cauciucurile vulcanizate și de încălțămintea din picioare.

Deci dacă vrea să fie cît mai halal, mister Boko ar trebui să umble desculț, pă cămilă, îmbrăcat în kandura poate, să tragă cu arcul și să lase naibii hîrtia din mînă că și chinezii au adoptat sistemul educațional al Occidentului. Să sperăm că nu apucă să îmbătrînească și n-o să-i trebuiască okelari. I-aș desena eu o pereche, dar prea se mșcă, nu-mi intră-n cătare!

Păcat!

Aleikum salam!

Monsieur, vous êtes malade!


Cristian Ionescu are dreptate. Dumnezeu i-a prăjit pe caricaturiști.

Și CTP are dreptate. Nu poți să-ți bați joc de divinitate că divinitate se înfurie și trimite asasinii să te radă!

Dar și Luther are dreptate. El vedea în amenițarea musulmană apropierea judecății lui Dumnezeu. Mă tot întreb că nu degeaba avea impresia că Satana e papa de la Roma. Ba chiar trupele protestante ale lui Carol Quintul aflate printre cuceritorii și prădătorii Cetății Eterne în 1527 aveau dreptate. Roma era judecată de către Dumnezeu pentru că-l excomunicase pe Luther.

Mă întreb cît de habarniști și împotrivitori au fost catolicii ce apărau cu succes Viena în 1529 și 1683 împotriva musulmanilor. Ce ocazie au scăpat!

Conform celor de mai sus nenorocirile sunt opera judecății lui Dumnezeu. De aici și pînă la a afirma că toate nenorocirile îl au pe Dumnezeu ca și conspirator nu mai este decît un pas. Și mă gîndesc că e foarte firesc, normal și de bon ton să mai facem un pas și să spunem că Dumnezeu este cel care-i nenorocește pe toți. de aia noi ăștialalți îi binecuvîntăm, ne rugăm pentru ei și-i iubim.

De aia dați-mi voie să-i spun domnului Goe de la Chicago: Monsieur, vous êtes malade!

Și domnului ziarist Atot-știutor de la București, același lucru: Monsieur, vous êtes malade aussi!

Să mă explic: nu sunteți bolnavi din rațiuni politice sau gazetărești. Nici măcar ăia de la Charlie nu au fost în stare de așa ceva. Sunteți bolnavi pentru că-l asociați pe Isus Cristos cu niște asasini cu sînge rece. Pentru că nu vă pasă de ceea ce s-a întîmplat cu familiile celor asasinați. Și pentru că dovediți cu această ocazie că nu sunteți oameni.

Și ca să realizați ce ar însemna să fi bolnav de dragoste și să suferi pentru cineva, v-o pun pe Lara Fabian să cînte. Aveți grijă să ascultați, că cine știe, în curînd dispare și ea așa cum au dispărut cei de le Charlie.

Și încă o dată, nu, nu sunt Charlie. Dar îmi pasă!

Jeg și limite


sursa:https://darrellcreswell.wordpress.com/2013/01/03/best-of-2012-inspirational-favorite-bible-verses-in-pictures/

Mă tot bătea gîndul de cîteva zile să scriu ceva. Nu s-a prea cristalizat. Mă gîndeam la un titlu de genul Kilograme de jeg. Suna cam nasol. Apoi mi-a venit în minte Limite. Pînă la urmă încerc o combinație.

Orice sistem are limite. În orice domeniu. Numai Dumnezeu nu are limite. Așa că oricît de bun ar fi un sistem, are neajunsuri, este depășit în unele cazuri. Sau nu este bun de nimic dacă-și depășește competența. De exemplu un tanc este bun să spargă apărarea unei armate sau este bun în apărare. Dar nu este bun la pescuit. Nici măcar oceanic. Pe de altă parte un trauler oceanic face treaba asta bine, dar nu poate să spargă apărarea unei armate, nici să croșeteze. Nici măcar fețe de masă. Continue reading

Adevărații creștini, cetățenii de bună credință și mașina de tocat carne


sursa:http://www.directorproduse.ro/oferte/masina-tocat-carne-manuala/

Unii americani și români s-au supărat pe primărița Hustonului. O lesbiană dată dracului ce i-a somat pe pastori să vină la control ideologic cu predicile. Cine știe, poate are și ea pregătire teologică sau o fi episcop metodist sub acoperire.

O chestie ciudată, ce impune o chestia anormală într-o lume extrem de liberă și necenzurată. Vorba vine… Numai departamentul cultelor mai făcea din astea pe vremea lui Dej. Dar s-au oprit și ei. Acum americanii sunt politic corecți, plini de dragoste creștină de dă p-afară din cauza persecuției acestei lesbiene cu zîmbetul malefic pe buze. Repetiție pentru apocalipsă!

Eu aș scrie ce-mi trece prin minte și aș predica ce mi-ar da Duhul. Sau n-aș produce nici o predică că inspirația vine de sus și nu o scriu. Oricum se vede că lesbiana asta nu-i dusă la biserică: nu știe că predica poate fi improvizată instantaneu.

Ce mai tura-vura? Titlul ce mi-a atras atenția spunea că adevărații creștini au început să sufere. Ptiu! Dacă pastorii ăștia sunt exact adevărații creștini, atunci ce ne facem cu ăia care sunt exploatați, torturați, alungați, executați? Ce facem cu cei cărora li se distrug casele, bisericile, familiile, onoarea, viitoru, trecutul? Ăștia sunt mai devărați ca adevărații?

Îmi aduc aminte de găselnița lui Iliescovici la rivoluțiunea din 89: cetățenii de bună credință la care făcea apel. Era o frază mai ușor de înghițit. Inodoră, incoloră, insipidă, fără miros și fără gust. Și a prins!

Cert este că o lună mai tîrziu, la demonstrația PNȚ și a Partidului Liberal din fața guvernului, un proletar bucureștean invitat dă pă stradă la tembeliziunea liberă făcea spume la gură în direct. Proletarul de la IMGB făcea apel la colegii lui de breaslă:

FAC APEL LA TOȚI COLEGII MEI DE SERVICIU, LA CETĂȚENII DE BUNĂ CREDINȚĂ, SĂ VINĂ SĂ COMBATĂ LOVITURA DE STAT A ȚĂRĂNIȘTILOR. TOȚI CEI CE VĂ UITAȚI ACUM LA TELEVIZOR PE ALT CANAL, SCHIMBAȚI CANALUL PE TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ LIBERĂ!!!

(încercare de manipulare telepatică :-))

Acum ce să facem cu bieții pastori americani persecutați de lesbianca cea? Să facem apel? Să schimbăm canalul? Țara? Biblia? Pe Isus? Guvernul? Să vină republicanii la putere? Păi nu sunt ei din sud, din Texas?

O fi lesbianca Fiara? Ia să vedem, o calculație a numelui ei ce zice? 665? Cît p-aci!

Nu-i nimic cu mașina de tocat carne. Umplutură! Dar suna interesansky!

A, pe cînd sharia în Huston? Atunci să vedeți mașină de tocat carne. Automată!

 

Fără supărare: o întrebare pusă domnului Paul Negruț


Domnule Paul Negruț, aș vrea să vă întreb, fără supărare: De ce este normal, ba chiar indicat ca școlile confesionale să primească sponsorizare de la stat, cînd dumneavoastră ați făcut atîta caz că e total împotriva principiilor creștine ca biserica (cultul baptist) să aibă pastori plătiți tot de stat?

Vă citez: „consider ca incercarea de a justifica acceptarea subventiilor de la Stat dupa  modelul organizatiilor care functioneaza doar la nivel orizontal,  cu pretul rastalmacirii Scripturilor, tradeaza indepartarea de teologia  baptista.” sursa: http://negrutpaul.wordpress.com/2010/03/20/subventiile-de-la-stat-si-doctrina-despre-biserica-ii/ Continue reading

Ofițer sub acoperire?


sursa: http://thewordshared.net/shareandencourage/

Întrebare: A fost Isus Cristos ofițer sub acoperire?

Misiunea avea, după cum mărturisește. Întrebat a fost. Pînă și Ioan ăla ce boteza era sub acoperire. Și pe el îl întrebau. A avut un sfîrșit imitat în ziua de azi de ISIL. Doar că n-a fost în direct.

Saul, alias Pavel era și el sub acoperire. Chifa, alias Petru mai puțin. Normal. Că-l acoperise Duhul. Temporar și Fiul. S-au desconspirat în masă. A urmat un botez în masă. Apoi o prigoană. Nu ăla cu Bahmuțeanca.

Deci Isus se infiltrează. Își duc misiunea la bun sfîrșit și este recuperat.

Am devenit și eu ofițer sub acoperire. Într-un fel. Îl reprezentam. Mă desconspiram doar pentru a mări rețeaua. Acum e simplu să mărturisești că ești ofițer sub acoperire. Acum se și plătesc acoperiții. Nainte doar cu valută Vatican: Domnu să te binecuvinteze! Dar a rămas valută forte. Cel puțin pentru mine.

 

Viața între stînga și dreapta, între sus și jos


sursa: http://www.tablehealth.com/2012/07/23/over-the-weight-loss-plateau/

De data asta nu e vorba despre politică. Ați vrea voi. De data asta e vorba despre mine, despre tine, despre ei și despre noi. Cum trăim. Nu de ce trăim.

Nu îmi aduc aminte să fi fost extremist. Dar asta-i părerea mea. Pentru unii eram nebun, dus, sovietic (mai demult), sectant, baptist, rătăcit, eretic și așa mai departe. De cele mai multe ori eram încadrat într-o categorie sau alta sau în mai multe categorii. Catalogare în grup. Nu sunt singurul ce a pățit asta. Nici ultimul. Dar mai ales nu sunt primul. Niciodată n-am vrut să fiu primul, dar asta-i altă mîncare de pește. De unde provine oare expresia asta cu peștele?

În fine viața, dacă stăm strîmb sau drept și o judecăm, se desfășoară, vrem-nu vrem, între extreme. Sau între un fel de limite între care oscilăm. Sinusoidal. Abrupt. Sau lin. Disperați. Sau relaxați. Dar totdeauna oscilant.

Cine spune că a ajuns pe platou, minte. MINTE!

Unul ce susținea asta la un congres foarte creștin se dădea sfîntocan tare. Un alt clasic creștin, parcă american sau englez, n-are contează, numai ce-i trece prin minte? Să vadă dacă individu a ajuns pă platou ăla pe care se lăuda că stă ca porcu cu măru-n gură și nu-l atinge nimic. Și nimeni. Și îi, scuzați, pardon, varsă, ca din întîmplare, cafeaua neagra ca păcatu pă cămașa scrobită și imaculată a neprihănirii proprii.

Pînă atunci omu nostru se credea un Bar-Kochba instalat pe Masada.

Sudalme, tensiometrul se dereglează. Stropșeli ca-n valea unde era parcat cortu. Individu se dăduse jos dă pă platou. Ca să mă esprim neo-plastic. Era mai greu să se urce napoi.

Ferice de cei ce oscilează, căci a lor este împărăția cerurilor și catalogarea oamenilor!

ISIS, SS-ul și lecția din Ucraina


Din punct de vedere ideologic ISIS și SS prezintă cîteva asemănări. Cine are timp și chef poate să le caute și să le facă. Nu mă îndoiesc că cele evidente au apărut de ceva timp și vor fii unele chiar mai elaborate. Dar în general sistemul de recrutare a „internaționalilor,” puritatea enunțată ca o condiție sine qua non, agresivitatea, ascultarea orbească și adularea conducătorului unic, uniformele (diferite, dar existente), rolul de gardian al ideologiei, intervențiile directe terminate cu execuții pe bandă rulantă, necesitatea spațiului vital și cîte și mai cîte ne vor atrage atenția în săptămînile ce urmează. Imaginile de pe internet nu fac decît să sporească anxietatea generală a publicului deja excitat vizual. Frica se perpetuează exponențial tinzînd spre panică. Asta se și dorește, nu?

Nu o s-o iau metodic, ci haotic, pentru că orice chestie metodică și deci, lungă, obosește și predispune la critici fără sfîrșit, ba chiar la graffiti injurioase (anonime și artistice). Vreau să atrag atenția la două aspecte cînd se vorbește despre ISIS.

Primul este despre neajunsurile unor trupe ce sunt mînate de o ideologie exclusivistă și nu de o inteligență militară.

În memoriile sale von Manstein se plîngea că trupele SS erau foarte bine dotate și li se completau efectivele în dauna Wermachtului. Știa el ce știa. dar tot el, mareșalul victorios în Crimea și salvatorul frontului după capitularea lui Paulus de la Stalingrad, mai spunea ceva foarte important și poate nebăgat în seamă: eficiența trupelor SS era mult inferioară trupelor Wermachtului în ciuda avantajelor enumerate mai sus. Ca urmare SS-ul era folosit în situații grele, dar pierderile erau mari și cîștigurile mici. O judecată ofițerească ar fi atribuit mai mult armament, mai multe resurse umane Wermachtului, ce s-ar fi comportat mai bine, cîștigurile fiind maximalizate.

Deci, atunci cînd întîlneau un adversar valoros trupele SS pierdeau oameni aiurea și progresau puțin sau deloc. Rațiunea stătea exact în motorul ideologic și pompieristic în care erau conduse aceste trupe. Aș aminti aici că ineficiența tuturor ideologiilor în fața profesionalismului se vede cît se poate de concret în zicala comunismului autohton ce promova pe cineva (de exemplu un muncitor la funcția de maistru) numai dacă era membru de partid. Adică zicea panseul ideologic, „Nu poți fii pregătit profesional, dacă nu ești pregătit din punct de vedere politic!” Cu alte cuvinte DEGEABA ești un bun profesionist, dacă nu dai bine și cu gura și nu îți însușești linia partidului!”

ISIS oglindește destul de bine ceea ce a spus von Manstein referitor la trupele SS. În ciuda faptului că apare te miri unde prin țările musulmane răspîndind teroare ideologică și nu numai, are propriile ei limite pe care nu le poate depăși din punct de vedere ideologic. Dacă vreți o comparație cu creștinismul, de orice gen, în orice secol și în orice cultură, veți constata că nu are aceste bariere ce o dată lăsate nu mai pot fii ridicate, ci doar distruse. În ciuda filmulețelor de pe internet cu tabere de antrenament valoarea trupelor de adunătură se limitează ca valoare combativă efectivă undeva sub nivelul trupelor SS, ce eraun aprovizionate de un stat bine organizat.

Cu cine s-a bătut ISIS pînă acum? Aproape cu nimeni. Tocmai de aia a și reușit.

Al doilea se referă la una din observațiile de bun simț făcute de cineva în legătură cu conflictul din Ucraina: superioritatea armatei regulate în fața unor formațiuni tip comando.

Armata regulată ucraineană are o putere de foc net superioară formațiunilor rusofone din estul Ucrainei. Adică, cu alte cuvinte și în condiții normale, adică fără intervenția Rusiei, ea va depăși și va anihila trupele neregulate ale insurgenților sau dacă vreți trupele intervenționiste. Dar după cum s-a putut constata Rusia efectuează tiruri de armament greu peste graniță, în Ucraina. Ca urmare situația se poate schimba.

O să obiectați că ISIS a pus deja mîna pe armament mai greu. Da, știu. Dar nu este decît un avantaj temporar. Problema este dacă va exista unul au mai multe state ce îi vor alimenta cu piese de schimb, armament greu, rachete sol-aer (fără de care nu se poate duce un război) și muniție. Pînă acum nu se vede cine riscă să-și bage ISIS-ul în casă. Extinderea conflictului în Liban ar putea da peste cap toate calculele, dar și ar putea facilita o intervenție armată serioasă. Ca urmare ISIS nu prezintă pentru statele serioase decît o amenințare locală. Și aici intră în joc interesele politice și economice, așa că intrăm pe alt teren și nu comentez.

Deci, armata ISIS, că deocamdată ISIS este mai mult o armată stil SS, decît a unui stat, nu prezintă un grad de amenințare serios, demn de discutat în forumurile superioare. Dar în mod sigur se adună informații. Însă o intervenție militară costă bani. Cine are bani pentru așa ceva?

În concluzie finală, cu toate că arată fioros, că demonstrează că poate ucide pe bandă rulantă infidelii (cei ce nu gîndesc și fac ca ei) isisienii (nici nu știu dacă poți fii numiți musulmani) nu o să se extindă mai mult decît îi duce teroarea unui avînt dureros. Răzbunarea ține un timp, dar nu poate fii alimentată la infinit. Resursele se consumă dacă nu există alimentare.

Dar să presupunem că ISIS va ajunge un stat. Cu resursele sale și cu ideologia sa nu va ajunge prea departe pentru că nu va produce tehnologie, știință, etc. Cam ca și Gaza acum. Degeaba conduce Hamas, în afară de distrugere nu a demonstrat că știe ceva, nu este și nu poate fii un partener. Și ei știu asta pentru că au învățat de la El Fatah. Ca urmare dublați paza și sădiți un pom…

(Cînd a fost întrebat ce să facă la zvonul că o armată catolică se apropie de Geneva, Calvin a spus rugați-vă și dublați paza. Luther spunea că dacă mîine se va sfîrși lumea, azi va planta un pom.)

Minciuni pocăiești


sursa:http://www.funandmusic.biz/funny-pic-mary-poppins.htm

Vă anunț cu bucurie că pocăiții de peste baltă au început să înșire minciuni tipice. Ei nu numai că știu cine sunt, ci și ce gîndesc. Mai ales ce nu mi-a trecut niciodată prin cap. Un exemplu elocvent, dar în același timp jalnic este postat pe http://armoniamagazineusa.com/2014/06/12/un-nume/ ce spune cam așa:

„Însă, din preaplinul de sine  – dr. Alexandru Nădăban  –  și-a manifestat  nemulțumirea că nu este mediatizat cum se aștepta.  Probabil de aceea apare  ulterior și Nota redacției Newsnetcrestin.”

Și unde mi-am manifestat această nemulțumire că nu am fost mediatizat așa cum mă așteptam? Probabil că eram în transă și duhul armoniamagazinusa m-a cercetat. M-a cercetat așa de tare că a început să mă tragă de urechi. Noroc că eram în transă. Cum să te lupți cu un așa demon? Simplu: strigi Înapoia mea Satano!

Pentru posteritate: cine este Newsnetcrestin și ce apare acolo?

În rest aceleași reacții tipice de teologie de baltă tipică românească.Îi recomand vajnicului apărător al credinței strămoșești să încerce puțin șotron teologic ca antrenament pentru intrarea în dialog cu teologi mai renumiți cum ar fi Origen, Augustin, Petro Valdo și alții. În caz că refuză, ca teologia să alunece mai ușor pe gît în jos, poate lua cîteva lingurițe de dulce conform rețetei patentate Mary Poppins. Dar atenție, în disputa cu teologia academică și istoria să n-o sfîrșească ca Marry ce s-a ciocnit cu avionu’! Meni fani feisis!!!

Să mă ierte patrioții ofuscați și să strige o dată cu mine Hai România! și Jos Pițurcă! Azi începe mondialul de fotbal!!!

P.S. armoniamagazinusa: mulțumesc pentru publicitate. Aia negativă dă cele mai bune rezultate! lăv iu frate!

NOTĂ: Postul inițial a fost șters. N-am cerut așa ceva.