Cînd îți fluieră glonțul pe la ureche…


Să fiu sincer, nu mi-a trecut un glonț pe la ureche. Vedeam trasoarele cum vin, mă aplecam instinctiv, dar nici măcar nu cădeau prin preajmă. Era decembrie 89.

Dar rămîne expresia. Înseamnă că ai fost aproape de moarte. Sau că cineva sau ceva a ratat ținta. Glonțul a fluierat pe la ureche, dar s-a dus mai departe. Și totuși un glonț mare mi-a fluierat pe la ureche. Am aflat azi.

În noiembrie 2016 am terminat tratamentul de întreținere cu Mabthera/Retuximab. Un medicament scump, de import. L-am încasat de opt ori în chimioterapie, la interval de vreo 3 săptămîni, timp în care mă mai echilibram. Devenisem un zombi autohton, îmi căzuse aproape tot părul. Îmi pierdusem cheful de viață. Mîncarea nu mai avea gust. Mirosurile deveniseră ciudate. Auzul prea sensibil. Eram nervos și în același timp apatic. La o tentativă de a prinde tramvaiul am renunțat după mai puțin de două zeci de metri. Rămăsesem fără răsuflare…

Dar după a doua administrare a chimioterapiei s-au văzut semne de îmbunătățire, chiar dacă începusem tratamentul în stadiu IV, terminal. Mă puteam gîndi la viitor. Vorba reclamei, viitorul suna bine.

Viitorul suna bine pentru că după opt ședințe de tratament agresiv s-a trecut la cel de întreținere, o singură perfuzie la două luni. Trai nineacă pe banii soțietății care va să zică…

Și cum vă spuneam în noiembrie am terminat doi ani de întreținere, după ce comisia a aprobat tratamentul. Am fost la un control în ianuarie, și mai merg, dacă totul merge bine, în iulie. Apoi tot din șase în șase luni. Mi-am revenit. Din punct de vedere fizic nu mai pot să fac ce făceam înainte de chimio, dar e mult mai bine comparativ cu perioada din timpul chimioterapiei. Chiar dacă sunt la pensie de boală. Și acum pot fugi după tramvai, dar nu știu dacă mai merită…

Și ce aflu azi?

Aș vrea să vă spun, dacă nu ați aflat, că guvernul PSD/Alde a eliminat toate tratamentele de întreținere a bolnavilor de cancer. Cred că în cazul ăsta pot să spun fără să mint că mi-a fluierat glonțul pe la ureche! În schimb am un prieten ce mai trebuie să facă încă trei sesiuni de tratament cu Mabthera (din 6) și a fost trimis acasă de la Timișoara. S-a internat, i-au făcut  analizele, i-au dat un pat și pe cînd aștepta cuminte, a venit medicul curant ce i-a spus, spre surprinderea lui, că poate să plece acasă.

Partea cea mai nasoală nu este că lui nu i s-a administrat medicamentul ce îl ține în viață (și el e tînăr, nu ca mine…) ci că protocoalele în sine au fost eliminate, ele devenind ilegale dacă sunt efectuate. Chiar achiziționînd Mathera de la furnizor sau de pe planeta Marte, pe banii săi, pacientului nu i se poate administra medicamentul pentru că în absența protocolului administrarea sa este ilegală și medicul intră la pușcărie. Vivat națiune!!!

PSD/Alde au eliminat comisiile medicale ce decideau tratarea bolnavului în baza unui program național, dînd dreptul medicului specialist curant să administreze tratamentul, dar a eliminat și protocolul, legînd astfel medicul de mîini și condamnînd bolnavul, adică cetățeanul român la o viață de chin și probabil la moarte.

Asta ar trebui să afle pensionarii care au votat PSD/Alde la ultimele alegeri! Că doar ei sunt cei mai bolnavi. (Apropo, sunt pensionar, dar n-am votat PSD/Alde!!!) Sună cinic, dar ce face guvernul e culmea cinismului.

Și din nou, dacă mai era cazul, acest cinism al bogaților zilei confirmă o realitate tristă și arhicunoscută: suntem o țară săracă ce nu-și permite să trateze cetățeanul, ci doar să-l fure!

În concluzie, dacă mie mi-a trecut glonțul pesedist pe la ureche, unii nu au acest noroc. Mai ales cei ce ar fi trebuit să înceapă tratamentul de întreținere. Și începe exodul spre Ungaria, Austria sau alte țări.

Întrebarea este însă: de unde bani??? Îți vinzi mașina, casa, pămîntul sau mori. Iar e bine pentru cei bogați în țara asta săracă!

PS Tocmai am întrebat doctorul meu curant dacă s-au anulat toate protocoalele de întreținere. Răspunsul a fost afirmativ.

Anunț de ultimă oră: experimentul a reușit!


Deschide cartea de istoria bisericii!

Indiferent ce carte românească ai deschide despre istoria bisericii NOASTRE vei constata că autorii consemnează, susțin și argumentează că ființa acesteia a fost conservată în Transilvania prin credința poporului. Vezi mai ales rezistența la impunerea Reformei în aceiași provincie. Vezi rezistența românilor adesea violentă împotriva unirii cu Roma, mai ales între 1700 și 1764. Vezi un pic mai tîrziu botezarea forțată întru credința ortodoxă a ungurilor de către răsculații lui Horea, Cloșca și Crișan, ale căror imortalizare în vitralii se poate constata dincolo de poarta episcopiei din Oradea.

Poporul, poporul și iar poporul. Măria Sa Poporul este lingușit, este împuternicit și este slăvit. N-am nimic împotrivă. Ba chiar îmi place acum.

Dar oare de ce acum?

Acum pentru că a treia zi după potop prea-fericirea sa bisericească a hotărît ca Biserica Ortodoxă Română se implică şi face slujbe speciale la Colectiv şi pentru victime la patru zile după tragedie, patriarhul Daniel oficiind, marţi dimineaţă, o slujbă de pomenire la Catedrala Patriarhală, după care a mers la slujba de îmormântare a femeii de serviciu de la clubul Colectiv şi la înmormântarea lui Claudiu Petre. La clubul Colectiv au fost trimişi trei preoţi de la Administraţia Cimitirelor, care au ţinut o slujbă, în timp ce mulţi preoţi au făcut slujbe în ţară, unii dintre ei donând sânge pentru răniţi. (vezi Mediafax)

De ce TOCMAI acum?

Pentru că patriarhul aceluiași popor iese public (ah, ce-mi place, să sperăm că nu e adevărat!).  După slujba pentru femeia angajată la negru de la clubul Colectiv, patriarhul a fost asaltat de jurnalişti care l-au întrebat de ce slujbele speciale au fost făcute cu întârziere. “Nu învăţaţi dumneavoastră Biserica ce rol are ea. Învăţaţi mai bine ce-i credinţa ortodoxă.” (Mediafax)

Și a spus asta după patru zile, confirmînd că experimentul strict secret preotul invizibil a reușit. Biserica se poate lăuda că a depășit secretele laboratoare din Zona 51, Los Alamos, Celeabinsk și Stara Zagora. Preoții de altfel ultra vizibili în odăjdii colorate, firuite cu aur și personalizate specific, ca nu cumva să se confunde cu poporul de rînd, au reușit, în ciuda tuturor piedicilor puse de stat, popor, istorie și Satana, să fie prezenți la clubul Colectiv încă din prima zi, dar să fie INVIZIBILI.

Ba, în ciuda atîtor afirmații că Biserica invizibilă nu există, Biserica Ortodoxă Română a demonstrat că tocmai ea este această biserică invizibilă. Cel puțin pentru cîteva zile. Nu vă supărați, nici altele nu au demonstrat altceva. Am văzut un singur Monsenior acolo…

Cu chiu, cu vai patriarhul a dat dezlegare la invizibilitate. Nu se cădea, dar și-a călcat pe inimă. Din respect pentru cei morți. Pentru cei vii. Pentru firma ce trebuia protejată. Adînc resemnat, patriarhul a apăsat pe butonul VIZIBIL. Cu mare RETICENȚĂ. Cu durere în inimă. Cu regrete, poate eterne…

Deci, să se facă ziuă! Să vină morții la Biserică. Să le arate preoții și prea-fericirea sa personal ce înseamnă credință. Că politicienii le-au arătat ce înseamnă înaltă ținută morală. Și spirit civic. Și modestie. Și dragoste de țară. Și trai decent. În loc de să trăiți bine, SĂ MURIȚI BINE!!!

Mint oare cărțile de istoria bisericii scrise de școliți preoți ortodocși că acest popor este cel ce conservă și duce credința ortodoxă mai departe? Ce va spune istoria bisericii în legătură cu aceste evenimente?

De vorbă cu sexul. Pardon, genul! Sau cum îi zice…


Ați avut o soră mai mare? Sau poate două-trei? Atunci nu-i de mirare că la un moment dat v-a îmbrăcat în fetiță. Sau că din proprie inițiativă ați încercat hainele ei ca să vedeți cum este să fii fetiță. Mai țineți minte acel sentiment? De neuitat. Dar totuși pasager…

Poate la un moment dat v-a plăcut pisica. Mie și acum îmi place. Și pisica a devenit obiectul afecțiunii noastre. Într-o pernă de-a bunicii arăta ca un copil înfășat. Cel puțin în imaginația noastră… Dar ne-a trecut și asta.

Apoi a venit școala. Toți băieții trebuiau să stea în bancă cu o fetiță. Regula de aur. Pe vremea aia fetițele nu erau așa frumoase ca azi… Creierul și hormonii încă nu o luaseră razna. Dar te puteai întîlni cu curiozități locale. De pildă un elev mai mare foarte efeminat. Nimeni nu știa ce-i aia homosexual și nimeni nu-l făcea fetiță. Dar avea în el ceva de fetiță. Mersul, gesturile, vorba. Nu l-am văzut fugind… dar asta nu înseamnă că nu fugea.

Apoi a apărut băiatul. Frumusețea lui o depășea pe cea a fetelor. La vremea aceea n-am văzut o fată mai frumoasă ca acest băiat. Serios! Micuț, cu trăsături neobișnuit de fine, dar băiat. Nu făcea pe fetiță. Nu puteai să pui mîna pe el. Nu te lăsa. Oare de ce?

Mai erau atunci școli în care erau numai fete sau numai băieți. Profesionala industriei ușoare era a fetelor, cea din industria constructoare de mașini a băieților. Liceele erau cam la fel, monopolul fiind spart destul de timid. Ajungeai să te întrebi dacă lumea asta-i unisex, ești la închisoare sau doar trăiești un coșmar numit viață.

Și în fine, armata. Lumea bărbaților în care bibliotecara, o angajată civil, părea Ileana Cosînzeana. Și poveștile cu gagici, de parcă lumea femeilor abia aștepta să ajungi în uniforma aia de doi bani ca să cadă pe spate implorîndu-te să devii eroul pozitiv, salvatorul unui destin tragic, împlinitorul unei vieți serbede în pragul sinuciderii. Ce destin!

Lumea socialistă, viitor comunistă, nu lăsa loc de fantezie și variații în domeniul genderului. Erai bărbat sau femeie, băiat sau fetiță. Nu puteai să fii altceva. Nici să arați una și să fii alta. Constituia o încălcare a statutului de cetățean adeverit în buletinul de identitate. Un cetățean sau o cetățeană nu se putea transforma pentru că ar fi pus sub semnul întrebării sistemul partidului unic, al gîndirii identice, viitorul asigurat precis fără putință de deviere. Comunismul, visul de aur al întregii omeniri nu putea devia de un biet ciot asemenea aliotmanului la Rovine. Ideile, ca și comportamentele nestandardizate erau periculoase. Deosebit de periculoase!

Și acum după 25 de ani de abandonare treptată a gîndirii de acest tip, totul este permis. Doar Biserica este locul unde gîndirea s-a conservat. Și acum încep întrebările.

Locul? Care sunt limitele lui?

În fond, dacă cineva își schimă înfățășarea după cum gîndește, nu este mai corect decît să mintă tot timpul? Ce ar spune fariseii din vechime? Dar cei de azi?

Apoi, dacă știința și tehnica îngăduie, aș putea să-mi fac o reformatare genetică și să devin omul pisică? Am văzut că omul maimuță nu-i nici o problemă…

Și dacă omul om omoară în numele unui ideal, nu-i mai bine un om modificat genetic, să zicem omul plantă, ce nu face nici un rău? A murit Isus și pentru el? Dar pentru ea?

Cam multe întrebări pentru doar doi cromozomi.

Te somez: XY sau XX?

YZX?

Nu se poate!

Illuminati, iezuiții și prolificul Michael Benson


Ieri stăteam de vorbă cu ăla micu despre iluminism. Voltaire, Montesquieu, JJ Rousseau, curentul ideologic și cultural generat de secolul luminilor. I-am spus că Voltaire a fost educat de iezuiți, că rațiunea, credința, în sus și-n jos și că biserica era clerul, bla-bla, cele trei stări, exploatare, obscurantism, d-alea. Revoluția franceză…

Și cum în ergonomia livingului era la îndemînă cartea Dicționarul societăților secrete a lui Michael Benson, scoasă de Săptămîna financiară, îi spun ia uită-te la iezuiți și citește cu voce tare. Am luat cartea de la bibliotecă doar-doar le-oi stimula curiozitatea și mecanismul citirii. Geaba!

Și citește: …au fost inițial un ordin militar constituit de Vatican pentru a lupta împotriva dușmanilor bisericii și pentru a proteja secretele acesteia. NU SE POATE!!! Bine că nu citește copilul ăsta mai mult din cartea asta!

Nu Vaticanul i-a inventat pe iezuiți. Iezuiții nu erau militari. Arma lor cea mai tare era școala. Nu aveau ce secrete să protejeze decît în cazul în care duceau la îndeplinire misiuni diplomatice. Cum l-au școlit pe Voltaire, unul dintre cei mai mari dușmani ai bisericii, nu văd cum luptau ei împotriva dușmanilor bisericii.

Apoi: fondatorul grupului Illuminati, Adam Weishaupt, s-a inspirat din structura iezuiților atunci cînd și-a format societatea secretă. În următoarele două sute de ani, iezuiții au devenit tot mai independenți față de Vatican…

Deci illuminati au fost la originea iezuiților. Trez entereson!

Și după două pagini dăm de ioaniți. Mai că încep să-i înțeleg pe naziști că ardeau cărți. Și aprob Inchiziția că-i ardea pe autorii lor.

La școală i se spune de illuminati, discută cu prietenii despre illuminati, începe să cradă balivernele scrise de habarniști și colportate de ignoranți ce n-au citit în viața lor prea multe cărți sursă, ci au înghițit fără să verifice informații prelucrate de alții. Dar iluminați-vă cu informație de primă mînă, nu cu cea de a doua! Sau a treia!

Culmea: cartea are cîteva pagini de bibliografie și cîteva situri. Culmea culmilor: cartea nu are nici măcar o singură notă de subsol.

Cred că o să încep să redactez o listă neagră a autorilor ce o iau pe coclauri. Un nou Index! Cap de listă (deocamdată) Michael Benson.

Mai grav este faptul că individul ăsta a scris peste 30 de cărți în diferite domenii. Dacă toate sunt așa ca asta, propun deschiderea unei liste de semnături pentru păstrarea lui cît mai grabnică în cloroform în vederea studierii acestui individ atît de dotat. Să sperăm totuși că n-are urmași!

Ministrul educației a dat cu ponta-n gard!


După ce Iohannis a cerut parlamentului să nu voteze legea albirii oilor negre ale politicii românești, am crezut că suntem pe calea cea bună. Țara noastră de penali avea nevoie de un pic de decență. Am răsuflat ușurat cînd justiția a rămas justiție și politicul nu și-a băgat încă o dată codița îmbîrligată.

Dar am dat apoi de renunțarea lui VV Ponta la titlul de doctor în drept. Nu era o acceptare a realității, adică a admiterii plagiatului sau cel puțin a faptului că VVPonta nu a scris acea teză, ce de fapt nu este o teză. Este, după cum textul afirmă în capitolul de concluzii, O DESCRIERE!

VVPonta renunță la titlu fără să admită că a făcut ceva ce nu se face. Fără să îi pară rău de ce a făcut și fără să își ceară iertare sau să fie iertat pentru că a comis ceva ce era, cel puțin, lipsit de etică. Nu știu ce ar fi aranjat o demisie, dar în mod evident, la fel ca mulți politicieni mînjiți, Ponta nu este bine dotat la capitolul onoare, cinste, etc. Etc, adică muncă cinstită, rezultate după merite.

De fapt VVPonta nu vrea să fie sancționat pentru fapta comisă, pretinzînd că nu a încălcat nici o normă a Universității București referitoare la scrierea unei teze de doctorat. Ceea ce nu este adevărat. Dar pretinzînd acest lucru, adică că este cinstit, mă întreb ce au păzit membri comisiei ce i-au acordat titlul și îndrumătorul tezei sale de doctorat. Mai este nevoie oare să menționez că teza sa de doctorat este în materie de DREPT? Nu! Sau mai bine zis, Oh, nu!!!

Deci, VVPonta nu acceptă spălarea prin justiție, ci printr-o lege de urgență făcută de propriul guvern, ca orice dictator dovedit. Dînd dovadă că n-are conștiință, el perseverează în greșeală.

Ca să-și rezolve titlul, doctoratul și încurcătura cu pierderea credibilității, VVPonta se adîncește în negare și scandal. Ca prim-ministru aprobă o ordonanță de urgență care să-i albească trecutul. Ministrul educației, Sorin Cîmpeanu, adică omul care ar trebui să vegheze asupra calității procesului de învățămînt și să dea girul diplomelor acordate, se compromite acceptînd modificarea legislației prin introducerea pentru prima dată în istoria României a posibilității de a renunța la un titlu de absolvent al oricărei forme de învățămînt universitar: licență, master, doctorat, Ponta fiind primul pe lista renunțătorilor. Mie mi se pare că ministrul educației a dat-o cu Ponta-n gard. Sau cu oiștea-n gard. Zice Sorin:

As vrea sa precizez faptul ca renuntarea la un titlu stiintific trebuie facuta cu maxima responsabilitate. Doar doua lucruri as vrea sa le precizez: o data cu renuntarea, nu renunti doar la diploma, renunti la intreg procesul de pregatire care a fost urmat pentru obtinerea acelei diplome. (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18961288-guvernul-declanseaza-amnistierea-plagiatorilor-cum-explica-noul-ministru-educatiei-modificat-legea-pentru-singur-cum-poate-renunta-plagiator-gratis-doctoratul-facut-banii-statului.htm)

Mi se pare anormal.

Dar aș vrea să aduc o completare acestei ordonanțe de urgență. Dacă solicitantul își predă titlul, musai ca el sau ea să dea înapoi bursele primite pentru studiu, iar instituția de învățămînt să-i dea înapoi banii încasați ca taxe de școlarizare! Să fie prostituția completă. Vorba aia, dacă nu ți-a plăcut cum ai fost lucrat, masat, periat, descămoșat de scame imaginare, intelectualizat de teze plagiate, ceri banii înapoi. Că doar n-o să plătește ceva de care n-ai tras foloase! Chiar și necuvenite. Corect, nu?

Oh, nu!!!

PS M-ar interesa la faza asta ce crede, nu ce zice, Panțer-Klaus.