M-am convertit din nou: sunt musulman baptist


Am devenit musulman baptist. Eram musulman și m-am botezat într-u Allah. Am strigat “La ilaha illa Allah, Muhammadur rasoolu Allah,” în momentul cufundării și atunci s-a produs minunea. Pesemne din cauza lichidului intrat pe nas și pe gură în același timp. Acum nu mai sunt sigur de mîntuirea mea, pentru că deviza convertirii a fost cam gîlgîită. Mă întreb cine mă va înțelege: Allah sau Dumnezeu?

Soția mi-a dat să mănînc un rasol, dacă tot am strigat lozinci, și iată, mi-am schimbat obiceiurile alimentare. Sper să nu mă radicalizez.

Mi-am pus și minaret la casă și cum nu este muezin prin apropiere am și giobul ăsta. Mă urc în minaret de cinci ori pe zi și mă chem la rugăciune. Că sunt atîta de ocupat că aproape uit de rugăciune. Apoi iau covorașu lui Moxi, foxterierul de companie al copiilor și mă proștern. La început nu știam de cîte ori trebuia. După un timp mi-am dat seama că dacă mă doare căpățîna de atîta benguit, a trecut timpul de rugăciune. Plus persecuția lui Moxi: Are niște colți…

Vineri mă duc la geamia baptistă. Aici ascult propria mea predică despre tradiție, locul femeii în moskeie, învelirea capului femeii, rolul femeii în societate și eliminarea apostaților. Sîmbătă fac pauză în semn de respect pentru religia falsă a înaintașilor și duminică pun de un mic jihad. Dacă era unul mai mare se întindea peste săptămînă, dar așa, limitat, e numai bun. Se poate aplica individual sau în grup.

Jihadul meu de musulman baptist este personal, adică eu lupt. Și este și colectiv, adică luptă și ei. Nu cu mine! Cel personal este la peluza terenului de fotbal al comunei. Cel colectiv este după meci, cînd împreună cu alți coreligionari în devenire jihadăm albitrul dacă nu ne iese meciul. Săptămîna trecută era cît pe ce să luăm beregata celui de centru, dar nu l-am putut prinde. S-a autobotezat în pîrîul local care fiind iute l-a luat la vale.

Presa a scris despre un creștin înecat, dar eu cred că am reușit să-l convertesc, cu toate că n-am mai reușit să-l salvez. Am fi fost doi musulmani baptiști, că el s-a botezat în ultima clipă ca tîlharul de pe cruce. Io cred că-i mîntuit… Allah e mare.

Cu hajul stau cam rău. Nu pot să mă duc la Mecca, că secta mea nu e recunoscută oficial, dar am hotărît să mă duc la Arad, care este considerat Ierusalimul baptiștilor. Baiu-i că deși este Ierusalimul baptiștilor, Aradu nu-i bun la închinare: e la apus și la Coran scrie că tre să ne închinăm către răsărit.

Dar poate dau acolo de un muftiu, un cadiu, un hoge sau un aiaholah de pastor care îmi pune o pilă unde trebuie. Adică la Mecca. La Medina am fost, dar nu mai vreau să fiu plimbat de la Ana la Caiafa. Apropo, am instituit o petiție onlain cu protest: să se corecteze cărțile sfinte ale creștinilor. Marele preot nu putea fi Ana, o femeie.

Deci religia mea este superioară și o să cucerească întreaga lume. Primul pas a fost făcut. Mă duc la o manifestație pașnică de interzicerea explozivilor. Voi manifesta în fața tuturor instituțiilor. Pot să trec pe la toate cu tramvaiul. Nici nu mă dau jos. Dacă nu văd ei protestul meu, e problema lor. Cine mai vine?

Dacă umplem un tramvai facem turul Ierusalimului pe gratis că nu poate să urce nici un controlor. Și punem de o eclesie musulmană suis generis. Nu ne poate detecta nimeni, nu ne trebuie spațiu, nu plătim facilități. Cu un bilet de 2 lei avem la dispoziție o oră de comfort. De ce nu s-a gîndit nimeni la asta pînă acum? Bag seama că în Arad se construiește o nouă moskeie cu vreo 4 milioane de euroi. De banii ăștia cuceream toată lumea, ba aveam și bonus Luna. Sau cel puțin semi-Luna…

Ha!

Frica, psihoza și scolioza


Ne bîntuie frica și dăm în psihoză. Urmarea sau de fapt urmarea voită, este scolioza, pomenită de Murariu P. Emanuel. Ne vom pleca. Pentru că s-a imaginat o Europă a păcii. Fără o mare armată națională, ca să avem mai mulți bani de cheltuit.

Psihoza a fost inițiată de importul de democrație americano-europeană. Importul s-a consumat. Democrația, cu excepția Tunisiei (cine știe pentru cît timp) a dat chix. Și acum se întoarce valul. Murim de frică, groaza se răspîndește exact așa cum vrea ISIS/Daesh. Recitiți Vechiul Testament să vedeți marile invazii ce au trecut peste Israel. Citiți Ezechiel. Groaza se răspîndește și paralizează.

În fața unei amenințări creierul are două soluții: luptă sau fugi. Abandonul nu e o opțiune.

Din păcate, după ce a declanșat două războaie mondiale Europa nu mai dă semne că are capacitatea de a se apăra eficient. NATO este o instituție militară ce nu poate fi activată în cazul unei invazii civile. Polițiile naționale sunt victimele media fiind acuzate de violență, iar miniștrii civili nu riscă căderea guvernului pe motive de fațadă.

Deși internaționale, invaziile sunt tratate ca un fenomen local, ca o amenințare pasageră, efemeră.

Amigdala Europei reacționează doar la amenințări bine definite în prealabil. Nu mai are reflexe. Iar acum situația nu este deloc limpede. Din această cauză Europa se vede marcată de psihoza unei amenințări exacerbate mediatic. O amenințare abil amplificată, exploatată și extrem de prost gestionată. Criza ce traversează Europa este neglijată și pasată peste gardul următoarei națiuni. Pînă ajunge la destinație.

De ce statele primitoare de azilanți/migranți nu îi pun să declare și să semneze angajamente ce o dată încălcate vor intra automat în procesul de pierdere a cetățeniei și vor fi deportați în țara de origine? N-ar fi mai simplu? Justiție pentru toți. Asta ne-ar scăpa de scolioză. Am avea o șira spinării dreaptă în fața tuturor. Chiar și a lui Dumnezeu.

Frica, psihoza și scolioza nu sunt opțiuni pentru o națiune sănătoasă. Nici pentru o biserică normală. Isus nu l-a lichidat/exclus pe Iuda, cu toate că știa ce avea să facă. Misiunea noastră nu poate reuși prin eradicarea răului din societate, din lume. Misiunea noastră trebuie îndeplinită în ciuda existenței răului din lume. Isus nu s-a căsătorit, n-a avut copii, cont la bancă, cenepe, card de sănătate și nici n-a alergat pe bandă ca să scape de kilogramele sfintelor ghiftuieli din casele bogaților. Dimpotrivă.

A luptat pînă la capăt și a biruit.

PS Mai țineți minte cum se băteau frații pe ajutoare în anii 90? Și-i criticăm pe migranți?

Poporul român și arabii musulmani


În august 1968 am văzut pe viu cum autoritățile comuniste le-au permis cehoslovacilor, ce nu aveau curajul să se întoarcă acasă prin Ungaria, să fie cazați pe gratis la internatul Școlii Sanitare din centrul Aradului. Oamenii veneau din Bulgaria sau își petrecuseră concediul pe litoralul nostru. Nu am habar dacă au contactat autoritățile din țara lor de origine.

Opinia publică era de partea lor nu numai aici, ci mai peste tot. În plus, România nu contribuise la invazia sovietică, deci era vorba de o confirmare oficială a poziției lor. Nu știu dacă au primit altceva în afara cazării, dar asta nici nu mai contează.

Contează că atunci reacția opiniei publice a coincis cu cea a autorităților. Eram cam aceiași cultură, aveam același dușmani, voiam aceiași libertate. Îi simpatizam că erau mai curajoși și începuseră reformele. În ciuda invaziei pactului de la Warșovia și a iminenței invadării țării noastre eram plini de optimism și aveam confirmarea că ceva se va schimba. Se întîmpla ceva bun.

S-a întors o foaie atunci.

Apoi cehoslovacii au plecat acasă.

Acum e război în Africa de Nord și în Orientul Apropiat. Opiniei publice din țară nu îi pasă. Războiul de acolo nu numai că nu ne comunică nimic, dar e vorba de un dușman tradițional, istoric și direct. În cei 12 ani de școală din țară am fost învățați că ne-am bătut cu asupritorul turc, l-am omorît pe mohamedanul setos de sînge, femei, prunci, bir, haraci, peșcheș, bacșiș și ciubuc. Halvaua, rahatul, sarailile și baclavaua nu au convins. Mircea, Ștefan, Mihai, Peneș Curcanul și sergentul din Vaslui ne povesteau despre Rovine, Podul Înalt, Călugăreni, Plevna și Smîrdan. Nici un lucru pozitiv despre turci sau despre religia lor.

Filme, cărți, manuale, muzee adînceau prăpastia istoriei dintre noi și turci, dintre ortodocși și musulmani. Pentru noi musulmanul de acum este musulmanul de atunci. Arabul de acum e turcul de atunci. Moarte, pustiire nu azil, înțelegere și mîntuire.

Cote obligatorii de refugiați în România? Păi ce e aici, Germania? Nu pot alții să ne învețe ce nu au putut sovieticii! Cine se cred? Noi suntem aici pe veci stăpîni. Opinia publică nu vrea refugiați, azilanți, emigranți musulmani arabi, negri sau de alte culori. Noi vrem albi, creștini, dacă se poate cît mai ca noi.

Nu mă înțelegeți geșit. Nu sunt insensibil la suferința străinilor. Doar că poporul meu nu poate înțelege suferința lor. Am fost dresați cu privire la dușmanii noștri, la suferința proprie ce este mult mai importantă decît a altora. Și dresajul a prins bine.

Cred că de fapt suntem mult mai comuniști decît am crezut, că suntem și mult mai puțin creștini decît am crezut că suntem. În ciuda istoriei recente.

Nu vedem în suferința arabilor musulmani nimic să rezoneze cu cultura noastră, cu trecutul, prezentul sau viitorul nostru. Și asta ne orbește. Cel puțin momentan.

Europa, s-ar putea să ai dreptate și să fii salvarea musulmanilor arabi. Noi încă nu vedem asta. Și nu vedem necesitatea implicării noastre. S-ar putea ca generația noastră să piardă o ocazie unică. Dar nouă nu ne pasă. Am fost, suntem, vom fi. Suntem ca Dumnezeu. Sau poate suntem Dumnezeu. Îmi pare rău, dar opinia noastră publică are dreptate. Pentru că e a poporului meu.

Cu tristețe,

Alexandru Nădăban

Creștinismul, islamul și minunile actuale


Allahu Akbar!

Așa vor fi strigat noii coloniști islamici ajunși la granița cu Austria. Au trăit o minune. Minunea traversării a două sau chiar trei state din Uniunea Europeană pentru a ajunge în Canaanul imaginat. Culmea, dintr-o țară islamică aflată la cheremul unui regim socialist și sub atacurile unor diverse organizații islamice, sirienii preferă pornografia liberă, murdăria cărnii de porc, a alcoolului și existența bisericilor și sinagogilor statele Europei în locul unei culturi pur islamice. Ideologic, Europa a învins prin neprezentare, la scor de for-fight.

Marii adulatori ai islamului fundamentalist n-au fost în stare să păstreze poporul islamic aproape de credința lor pură, sacrificatoare a propriilor vieții. Zeci de mii de musulmani pleacă de pe teatrele de operațiuni fără să se arunce în aer spre slava lui Allah. Spiritul practic, pragmatic a învind oare credința milenară a poporului arab? Bătălia a fost cîștigată, dar nu și războiul.

Dar cine știe, mai este timp, loc și în Europa încă există apă și papă. Să vedem dacă bacea Putin nu închide robinetul la gaz peste trei luni. Și să sperăm că India, China și Brazilia continuă să producă și să stea pe loc. Și să vedem reacția papei ce ar trebui să dea ordin să se deschidă zăgazurile cerului să curgă binecuvîntarea peste ambele credințe demne de un Dumnezeu așa de mare.

Și poate prețul țițeiului se va menține.

Canalele Discovery ne țin memoria trează referitor la vitejia israeliților ce și-au eliberat ostatecii de pe aeroportul din Entebe. La fel și cu privire la marele pod aerian pentru aducerea în Israel a etiopienilor, chipurile urmași ai relației Solomon-regina din Saaba. Nu erau evrei așa de proști să-i aducă pe etiopieni doar într-o excursie de plăcere. Și nici nu cred că au fost așa de proști și nu știau că n-a existat nici un fel de urmași ai personajelor mai sus-pomenite. Pur și simplu un etiopian cu creier a generat mitul originii, ca apoi după ce dinastia lui a fost lichidată, succesorul să inventeze un alt mit al genezei de la Moise. Iată cum și de ce Biblia e uneori folosită politic.

Dar Israelul modern a profitat de un aflux de mînă de lucru ieftină, de import genetic și de toate tensiunile ce au apărut ulterior legate de rasism, integrare, religie. O rasă pură ca evreii s-au pomenit cu un cal troian adus și introdus ca prin minune în inima unei rase murdărită doar prin căsătorie. Etiopienii fără școală au luat cele mai prost plătite joburi, joburile cele mai nasoale, normal. Să vă mai amintesc care sunt lozincile dreptei extremiste din Europa și confiscarea joburilor de către noii veniți? Nu-i nevoie.

Revenind la creștinism, islam și minuni, e clar unde sunt minunile. Nu în Europa teologiei liberale. În Europa liberală a teologiei sociale. Pe care noi ne dăm în vînt să o imităm mecanic. Și în Europa islamică. Deci e loc și pentru minuni. Doar că pentru astfel de minuni nu toată lumea e dispusă să-și dea viața. Păcat de cele două războaie mondiale iscate de Europa, dar cu mici excepții, ați auzit în ultimii 50 de ani de martiri creștini prin Europa? De cei islamici e plină lumea, nu mai vorbim de Europa. Ei își dau viața, chiar dacă prostește, aruncîndu-se în aer, dar trebuie să recunoaștem că sunt dispuși să plătească cu viața pentru credința și ortodoxia lor. Și asta face publicitate foarte bună.

Mă întreb totuși, care ar fi soluția în cazul în care România s-ar confrunta cu zeci de mii de trecători. Nu va fi așa că-i avem pe ruși, Dunărea și nu suntem pe direcție. Dar în cazul unui conflict nu se știe cine, unde și cînd va bate la poarta noastră.

Și atunci să vezi minuni într-o țară de mii de ani creștină!

So, brothers and sisters, do we kill the sinner?


Cu toate că numele regelui Solomon se confundă cu succesul, mie nu-mi place Solomon. Sau îmi place atît de puțin că-l bag în seamă doar pentru un lucru pozitiv. Că a cerut de la Dumnezeu înțelepciune. Și îmi place cum a judecat cauza celor două femei ce își disputau un copil.

Situații din acestea sunt interesante pentru că e vorba de viață și de moarte, de cineva fără apărare, în cazul nostru copilul și de persoane care ar fi dorit binele absolut al copilului, adică mama.

Și aici intervine legătura cu Pervez Sharma, regizorul gay care a făcut documentarul A Sinner in Mecca/Un păcătos la Mecca.

Nu e prea dificil să ne imaginăm cam aceiași scenă a judecății în care cele două mame vin în fața lui Solomon. Dar cine-l interpretează pe Solomon? Pot fi eu, poți fi tu. Sau altcineva. Poate fi Dumnezeu însuși. Sau Isus Cristos. La urma urmei este doar un exercițiu de imaginație.

Păcătosul de regizor gay trebuie omorît. Nu de mama lui, ci de două religii: islamul și creștinismul. Cine are dreptul să-l omoare? Dar dacă una dintre cele două religii îl omoară, oare cealaltă poate să-l scape? Cine este arbitrul absolut al judecății, Allahul musulmanilor sau Allahul creștinilor? Și oare ce efect are sentința? Este imediată?

Care este valoarea unei vieți? Cine și-ar da viața în locul acestui musulman gay? Sau frați și surori, cine-l va omorî pe acest păcătos?

Nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește!


image source: http://www.peacefulways.com/?cat=4

În viața de zi cu zi, în multe domenii întîlnim situații în care suntem extrem de convinși că adevărul este ăsta și nu altul. Pentru adevărul nostru ne-am bate, vorba aia, pînă picăm lați. Există și unele subiecte ce sunt bătute în cuie și indiferent ce spunem sau ce argumente aducem, nu contează. În aceste discuții aparent infinite nu ajută argumentele pentru că disputa este una ideologică, politică, de suflet. A devenit ceva sacrosant și nu putem concepe să ne mutăm un milimetru din poziția adoptată și luptăm pînă-n pînzele albe conform lozincii Nici un pas înapoi împotriva dușmanuluiNoi nu capitulăm! Sau Noi suntem adevărații patrioți! Și ceilalți nu sunt. Sau Noi suntem adevărații creștini! Și ceilalți sunt musulmani… Sau simplu, Noi suntem români adevărați! Restul sunt unguri…

Evident, evident, calmează-te maică!!! Ceea ce vreau să subliniez este că logica acestui raționament este logica lui Jean boxerul:

Nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește!

Într-un astfel de context este ușor să ne definim dușmanii, mai ales dacă suntem o personalitate puternică. Toți cei ce nu sunt cu noi sunt împotriva noastră. Logic! Logic?

De exemplu, după unirea din 1918 Transilvaniei cu România s-a spus că Biserica Greco-Catolică nu își mai are rostul. Românii au scăpat de robia maghiarilor, a catolicilor și protestanților, habsburgii nu mai dețineau puterea, Austria și Ungaria au devenit republici și greco-catolicii români nu mai aveau nici un fel de avantaje, iar ortodocșii nu aveau dezavantaje în România. Ca urmare unii cereau unirea BGC cu Biserica Ortodoxă Română și încetarea legăturii de vasalitate eclezială cu papa de la Roma. Logic.

Doar că nu s-a realizat așa ceva. După ce au venit la putere comuniștii, aceștia au inventat un sinod pentru unirea celor două biserici și au dat un decret care consfințea unirea. Bunurile BGC au trecut la stat și la BOR. Clerul ce nu s-a conformat a fost trimis la mănăstire sau la închisoare. Scurt pe doi după celebra formulă academică nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește.

Nici comuniștii, nici ortodocșii nu au înțeles (sau n-au vrut să înțeleagă) că o biserică nu se desființează dacă-i confiști zidurile, dacă-i întemnițezi ierarhia și dacă-i neutralizezi presa. În spatele BGC stăteau 250 de ani de istorie. Plus istoria catolicismului adoptată odată cu unirea din 1700. Comuniștii credeau că pot să desființeze peste noapte o credință fixată în memoria colectivă.

Logica à la Jean n-a ținut, BGC a reapărut în decembrie 1989. Nici statul român, nici Biserica Ortodoxă Română nu au putut eradica fenomenul numit Biserica Greco-Catolică din România. Un eventual genocid ar fi reușit parțial să atingă acest obiectiv. România putea fi o Kambodgie a Europei.

O altă discuție ce se bucură de oarecare atenție în special pe net este cea despre Muhammad/Mahomd ca și profet. Și aici iar se intervine cu logica: Mohamed nu este ca Isus. Evident Mohamed nu a făcut ce a făcut Isus. Plus că a răsărit după 600 de ani și putea inventa ce voia. Cam ca în filmele ce se fac azi despre mai-știu-eu-ce și aduc șpe soluții ca Napolean să cîștige bătălia de la Waterloo, Hitler să cucerească Rusia și America să cîștige rîzboiul din Vietnam. Degeaba.

Ar fi cazul să trecem dincolo de argumentele logice și de bun simț ce n-au legătură cu islamul, ci doar cu cultura și religia noastră și să admitem că indiferent cine sau ce a fost Mohamed, ne place sau nu, planeta asta trebuie să recunoască că are de-a face cu circa 1,6 miliarde de musulmani. Nu contează că Mohamed a fost pedofil, posedat, retardat, asasin, plurigam, arab, evreu, scoțian sau extraterestru, sau nimic din toate astea. Influența sa, bună sau rea, inventată sau reală se cuantifică azi în mai mult de zece secole de islam și în circa 1/5 din numărul locuitorilor planetei.

Din secolul VII încoace nu se mai pune problema eradicării islamului, a războiului anti-jidad. În contextul actual nu ne putem mulțumi cu vechea logică nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește. Doar dacă vrem să ne scufundăm înapoi într-un ev mediu mai întunecat ca cel anterior.

La fel cum nu contează că Biblia a fost prima sau mai inspirată decît Coranul din care s-au scos versetele satanice. Nici nu contează memorarea în limba arabă a Coranului versus interpretarea personală a Bibliei. Pentru că asta aduce doar dispute sterile, ură și război.

Dacă Isus Cristos chiar a fost și este Mesia, dacă el este Dumnezeu, fiul Tatălui din ceruri, asta ar trebui să conteze și în primul rînd pentru noi, creștinii. Dacă pentru musulmani Isus este un simplu profet, cum am putea să demonstrăm că nu-i așa? Eradicîndu-i? Dînd cu bomba atomică, așa cum își doresc unii urmași ai cruciaților ce expun pe hartă numeroasele atacuri ale jidahului spre deosebire de cele creștine? Vorba lui Wurmbrandt: Isus îi iubește și pe teroriști. N-am spus-o eu.

Deci dacă vrem să scăpăm de logica lui nenea Jean ce boxează și-o-ncasează, trebuie să ne adaptăm și să facem ce a făcut Isus. Nu numai să spunem ca Isus, după un alt model autohton, să facem ce spune popa, nu ce face el.

Dacă chiar vrem să ieșim din acest impas radical, cu nimic mai prejos decît cel al teroriștilor ce se declară musulmani, ba din contră, mai de condamnat pentru că Isus Cristos nu ar fi putut avea o lucrare cu această logică, trebuie să trecem dincolo de logica Facebook-ului, a amatorilor de polemici ieftine, a răzbunării ridicată la rang de politică. Trebuie să ne punem întrebarea: Ce am putea face ca să le expunem musulmanilor un Isus Cristos mai mult decît un simplu proroc? Unul autentic, nu un surogat sprijinit de militarism, intransigență, ură și egoism.

Pe cînd statul islamic mondial? Pe…


Din secolul VII islamul încearcă fără succes să cucerească întreaga planetă. Sau mai bine-zis să o recucerească. Conform paradigmei islamice, toată planeta era islamică, dar oamenii au fost mințiți de alte religii ce au preluat controlul. Dacă ne-am opri aici, am constata că dacă planeta era cîndva 100% islamică și după aceea s-a pervertit, înseamnă că islamul a fost învins de mii de religii în mii de limbi, la toate rasele. Slabă consolare că a apărut îngerul să-l pună pe Mohamed să recite.

Re-recucerirea ce a debutat cu prima campanie militară a lui Mohamed s-a bucurat de un oarecare succes în Orientul mijlociu, apoi în Africa de Nord și în Asia. Mogulii ajunseseră să domine India. O parte din Asia, Africa și o mică parte din Europa au ajuns musulmane prin expasiune militară. Apoi s-a oprit. Statul musulman poate concretizat cel mai bine prin Imperiul Otoman s-a năruit, califatul a fost desființat de Kemal Ataturk. S-a trecut la modernizarea și secularizarea islamului.

Vorbind despre islam nu trebuie să uităm că dincolo de tradiționala diviziune suniți/șiiți, islamul este împînzit de secte (http://www.informationisbeautiful.net/visualizations/islamic-sects/). Unele pașnice, altele mai puțin pașnice.

Singura paralelă ce îmi vine în minte cînd cineva spune că islamul este o ideologie, este comunismul. S-a impus prin forță și teroare. S-a extins tot așa. A fost denumit Imperiul răului și avea capacitatea de a distruge de cîteva ori întreaga planetă. Era condus de oameni însetați de putere ce renunțau la ea numai dacă mureau. Oricine era împotriva comunismului era etichetat ca dușman al orînduirii comuniste și trebuia încarcerat și exterminat. Jignirea comunismului prin atitudine, aducerea unor ofense sau vorbirea de rău erau pedepsite cu ani grei de închisoare. dacă luptai împotriva comunismului plăteai cu viața. Comunismul era o ideologie ce domnea prin teroare.

Fără să aibă organizarea și forța URSS-ului ce era propulsat de ideologia comunistă, un stat islamic mondial trebuie să se confrunte cu un mozaic de variabile de ireconciliat: națiuni, naționalități, limbi, state, culturi în stadii diferite de dezvoltare și nu în ultimul rînd islamul.

Dar nu mă interesează acum islamul, ci reacția la islam.

Există hardlainerii, durii, intransigenții ce zic, cer, țipă, ba cîteodată urlă și apasă pe trăgaci: Islamul e o religie a Satanei, Mohamed n-a fost profet, Allah e o invenție, religia asta trebuie lichidată. În viziunea lor un musulman bun este un musulman mort. Unde am mai auzit noi aceste cuvinte? Mai peste tot.

Și mai există progresiștii, liberalii, umaniștii, mai soft sau soft de tot ce nu prea țipă că nu le stă în caracter, dar se mai agită și ei cîteodată scriind, mitingînd sau filmînd. Ba mai strîng și bani pentru diferite cauze. În viziunea lor islamul e o religie ca oricare alta, Mahomed trebuie respectat, Allah trebuie respectat ca zeul oricărei religii și că dacă vrei să fii musulman e treaba ta. Ca urmare trebuie promovat un je m’en fiche respectuos…

Pe deasupra tuturor sunt musulmanii extremiști. Ei vor să extindă islamul pînă devine unica religie. Nu-ți place? E treaba lor. Ei își dau viața pentru așa ceva. Și ți-o iau și pe a ta. Nimeni nu trebuie să se supere, așa e scris în Coranul lor. Fatalitate!

Ca reacție, cei dintîi vor să desființeze islamul, următorii nu vor să-l desființeze, ultimii vor să-i desființeze pe toți ceilalți. Mijloacele vi le puteți închipui…

Și între astea două extreme își duc viața cei fără păreri, cei pașnici, cei ce cred altceva și cei pe care nu îi interesează nimic din toată afacerea asta. Adică o mare parte din noi. Dintre noi se pescuiesc peștișori pentru categoriile menționate anterior.

Dar printre peștișori am constatat și prezența unor rechinași, a unor știuci și a unor balenuțe creștine. Aceste animale pașnice le răspund musulmanilor după cum îi taie credința personală. Dar mai ales după principiul lui Lameh. O să vadă Franța, Europa, America ce-o să se întîmple pentru că i-au lăsat să intre, să se înmulțească, să propășească.

Să se ia urgent măsuri! Nu seamănă cu prorocii apocaliptici, chiar sunt! N-aș fi crezut că tocmai ei o să devină așa ceva. Dacă mă uit primprejur, văd cîțiva. Ciudată transformare! Tocmai ei care-și băteau joc de falșii proroci ai mileniului, ai Armaghedonului. Dar au căzut și ei în plasă… Minte de muscă!

Parcă vorbele despre controlul numeric al musulmanilor seamănă teribil de mult cu cele ale egiptenilor după moartea lui Iosif, cînd s-a dat o lege pentru lichidarea băieților evrei. Creștinii de viță nobilă, cei ce își bat joc de musulmani, de dumnezeul și profetul lor o să pună în aplicare așa ceva? Hmm…

Dar ei sunt împotriva eutanasiei, a avortului și a violenței. Ei sunt doar fii tunetului. Sau ai soluției Nacht und Nebel… în variantă conservator creștină.

Exagerez!

Sibolet sau șibolet


În ultimele zile am tot citit, ba am mai și scris, despre islamul agresiv, despre teroriști, despre jurnaliști, despre religia lui Allah și profetul său. Părerile, ca și nervii, sunt împărțite: cînd uni-i atacă pe alții, cînd vice-versa. Orice s-ar face sau nu s-ar face, din asta pace nu o să iasă. Ba că provocatorii sunt de vină, ba că islamul, ba că francezii, ba că ăia proștii cu bărbi, sau democrația, liberalismul, conservatorismul, republicanismul, politicianismul, terorismul francez de acum 200 de ani, ba că nu, ăla musulman de cînd lumea. Vorba evanghelistului, nu ne-ar încape toate cărțile din lume să-nșirăm ce-au mai zis unii sau alții.

Și de obicei se fac multe și diverse greșeli. Una dintre cele mai frecvente este tratarea islamiștilor ca și cînd n-ar fi oameni. Evident, spun occidentalii, ei nu sunt ca noi. La fel spun și orientalii despre occidentali: ăștia-s cu Satana.

Problema, mai veche, nu o să dispară nici dacă spunem că islamul este o sau religiA păcii, nici dacă în Occident se vor elimina toate referirile adverse la islam cu pretenția abuzivă că ele sunt generate de ură. Pot să nu fiu de acord cu mama mea, dar asta nu înseamnă că o urăsc. Înseamnă varietate de opinii. Islamul nu îndeamnă la asta. Nici comunismul. Și mai nou nici unele democrații.

După cum nici nu se poate face abstracție de surele ce îndeamnă la lichidarea creștinilor, evreilor și în general a necredincioșilor. Alte pietre de amintire sau de poticnire le găsim în Coran și Hadith: vîrsta pe care o avea Aisha cînd s-a consumat căsătoria cu Mohamed, prima arderea a Coranului, expansiunea prin sabie a credinței în Allah, versetele satanice, pretenția falsă a Coranului că este singura carte sfîntă nemodificată, pe cînd toate celelalte sunt alterate, pretenția că ințial religia universală era tot islamul, etc.

Dar cei ce atacă islamul uită să amintească nereușita democratizare în stil occidental a unor țări din Orient și implicarea USA în mai toate conflictele din lume. Am constatat că Irakul, Afganistanul și Siria nu sunt Japonia. Păcat. Păcat? Cine păcatele mele i-a pus să schimbe o lume ce nu voia să fie schimbată? Parcă seamănă cu schimbarea impusă de sus de Pol-pot, Lenin, Stalin, Mao, Kim Ir Sen.

Dar pe lîngă aversiunea față de iudaismul caracterizat ca fiind dușmanul de moarte și creștinismul un fel de verișor mai mic, dar la fel de rău, islamiștii ne spun că Trinitatea (cuvîntul) nu există în Biblie (de parcă noi n-am fi știut…), că Isus n-a murit pe cruce, că Allah/Dumnezeu n-are fii, că Iosif avea vreo 90 de ani cînd a luat-o pe Maria care avea mai știu eu cîți și alte cele. Serios? Și sursa e Coranul?

Cert este că: civilizația apuseană l-a cam scos pe Dumnezeu din ecuația existenței umane și nu l-a înlocuit cu nimic similar. Cea orientală (sau o parte a ei) îl impune, dar sub o altă formă decît era vestul obișnuit. Cu toate astea, lumea nu s-a sfîrșit. Și noi și ei, și ateii, și liberalii și feministele și homosexualii și lesbienele sunt mai mult sau mai puțin bine-mersi! Oare de ce? De ce nu se bagă Dumnezeu sau Allah în funcție?

Toată lumea se căsătorește ca-n zilele lui Noe, ba unii sunt criticați că o fac… Toată lumea trăiește cam tot atît, indiferent de credința sau necredința personală. Fericire poate fi cu sau fără sharia, cu sau fără republicanism, ateism, socialism, creștinism, islam sau alte credințe mai mult sau mai puțin raționale.

Doar moartea ne unește.

În urmă cu ceva timp islamiștii povesteau despre fețele transfigurate ale celor ce mor ca martiri aruncându-se în aer cu dușmanii islamului. Nu prea mai ține. Te uiți pe youtube la fețele lipsite de expresie a celor țintuiți de moarte cu arma în mînă. Nici un martir ce ucide nu are o figură transfigurată de vederea lui Allah/Dumnezeu. Nu de alta, dar trecerea dincolo, într-o altă lume, indiferent cum s-ar numi ea și dumnezeul ei, nu afectează în niciun fel un trup trecător, deja mort, adică lipsit de suflet. Dacă ești angajat într-o luptă fără suflet luînd suflete de pe pămîntul ăsta, nu te aștepta să ai recompense într-o lume a sufletelor, indiferent ce credință te-a însuflețit!

Spiritul unui Dumnezeu drept o să te ia la întrebări. El nu poate fi fentat sau tratat cu versete/sure/legi.

A venit vremea nu numai să zicem pace-pace, ci și să facem pace.

Problema e că nu ne înțelegem decît la bani. Ar trebui să-i dăm cezarului ce-i a cezarului și lui Mamoma ce-i a lui Mamona?

Cum se poate negocia cu dușmanul tău de moarte?

A face din islam sau din iudaism sau din creștinism un shibolleth/sibolet/șibolet, nu e soluția.

În numele lui Alah Cel Milostiv, Îndurãtor


În Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător…

A trecut un pic din Charlie-mania momentului. Dacă cumva o fi fost pe la noi. În Franța e explicabil. Și în Marea Britanie ar fi explicabil. Ar fi fost explicabil și în SUA. Dar n-a fost. De frică? Din considerație față de circa 8 milioane de musulmani autohtoni? Încă nu se știe.

Nu am fost Charlie, pentru că am ales să nu fiu Charlie. De felul meu sunt un pic mai greu de cîștigat pentru o cauză evidentă sau foarte evidentă. Menționez că sunt flegmatic și ca atare trebuie să fiu foarte și extrem de personal afectat ca să dau în fierbere. Dar pot să simpatizez cu unii care fierb mai ușor. În cazul de față am simpatizat cu cei ce au dat în fierbere în faza a II-a.

Prima a fost cea a răzbunătorilor musulmani. Mi se pare că ar trebui să-i numim cinstit musulmani, așa cum erau. Sau islamici, nu islamiști. De ceva timp se face distincția între un islam coercitiv, agresiv și punitiv numit islamism și un alt islam, mai calm, numit doar islam. Alții susțin că ar fi două curente în islam: unul radical sau terorist și unul moderat și pașnic. Cred că se înșală. Islamul nu operează cu astfel de categorii.

Spectrul existenței umane a produs reacții pro și contra Charlie. Am încercat să le înțeleg (fără să susțin că mi-e clar ceea ce susține fiecare, și cu atît mai puțin singur că sunt singur în acest proces) și să fac ceva. În cazul meu să mă exprim. Am încercat o abordare a evenimentelor pro și contra Charlie în cîteva posturi.  E greu de sintetizat un fenomen ca acesta. Pentru orice individ cu oarecare habar de istorie europeană evenimentele din Paris nu se limitează doar la asasinatele comise… Lucrurile sunt chiar mai complicate decît ar vrea islamiștii să le facă și să ne facă să credem.

În primul rînd, nu se poate da vina peste tot în lume cînd musulmanii dau foc, omoară, jefuiesc sau iau sclavi dintre creștini pe o nenorocită de revistă de doi bani de care n-am auzit pînă cînd i-a fost lichidată aproape toată redacția. Mi se pare un pretext bun doar pentru cei cu un IQ redus.

În același timp, avînd în vedere incendierea unor clădiri creștine din Niger în mod fals numite biserici, probabil că ar fi cazul să se redefinească ce înseamnă aia biserică. Din nou, biserica nu este clădirea, indiferent cît e de mare, scumpă, de catedralică sau antică; biserica e oamenii! Poate asta ar face ca în ceasul al 12-lea să se pună accentul pe om nu pe pietre. S-a auzit și la proiectul catedralei mîntuirii neamului? Cînd o să arunce-n aer musulmanii catedrala aia, ce se va întîmpla, va ajunge tot neamul nemîntuit? Intrarea în rai e oare pavată cu bani de la guvern, adică cu bani luați de la toată lumea pentru o banală lucrare omenească cu parcare subterană și cu șopuri de profil? Și Hitler a fost mai deștept la capitolul ăsta: au botezat un crucișător Deutschland. Hitler i-a întrebat ce o să se întîmple dacă va fi scufundat. Probabil că la întrebarea mea de mai sus ar trebui să răspundă patriarhul sau sfîntul sinod.

În altă ordine de idei, cum poți fi atît de cretin, iertată-mi fie expresia, pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… încît să ai impresia că dînd foc la niște biserici anonime, dintr-un stat de la capătul pămîntului o să influențezi ceva în… Franța? Sau că omorînd niște evrei sau creștini într-o țară (poate) musulmană o să faci ca cineva din Franța, țară eminamente seculară, sau de la Charlie Hebdo, să se simtă pedepsit sau vinovat. Musulmani, degeaba omorîți în stînga și-n dreapta, n-are nici o legătură cu religia voastră, cu profetul sau cu dumnezeul vostru. Are legătură doar cu dumnezeul lor. Citiți istoria culturii și civilizației!!! Cel puțin a Franței!

Pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… omorînd creștinii din țările islamice, musulmanii nu fac decît să confirme un stereotip: nu sunt interesați să descopere adevărul și adevărații vinovați (ce nu au putut fi creștinii din țările lor), ci sunt în căutarea unei răzbunări ieftine. Nu știu dacă islamul are noțiunea țapului ispășitor, dar e clar cine sunt agresorii și cine sunt victimele. Pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… degeaba țipă unii din gură de șarpe că dumnezeul și profetul lor au fost batjocoriți. Creștinii nu au fost batjocoriți de același Charlie Hebdo? Nu sunt în aceiași oală? Ar trebui creștinii din sahel să plece în Franța să se răzbune ca să vă simțiți voi răzbunați?

Și tot mai bat unii apa-n piuă: pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… de ce o fi Franța mai importantă ca Nigeria? Sunt europenii mai șmekeri? Mai buni la piar? Evident că sunt. Dar mai sunt buni și la altceva. Tot istoria (pe care musulmanii au falsificat-o pretinzînd că la început toate popoarele aveau religia islamică, dar în răutatea lor au început să se închine la idoli) mărturisește că Franța a adus un aport mult mai important decît Nigeria la cultura mondială. Mai important decît toată Africa la un loc. De aia e mult mai important un eveniment în Paris. Ne place sau nu, ăsta e adevărul. Asta nu înseamnă că o viață în Africa nu e la fel de importantă ca una din Franța. NU! Dar de asta ar trebui în primul rînd să fie convinși africanii.

De fapt poate nu ar trebui să ne oprim la Nigeria. În 1932 pentru 5 (cinci) călugări japonezi maltratați la Șanghai, mor 18000 și rămîn fără adăpst 280000 de chinezi datorită raidurilor aeriene japoneze. În 1937 japonezii au exterminat sute de mii de civili și au violat între 20 și 80000 de femei doar în Nanjing. A zis cineva ceva în Occident? A intrat SUA în război din cauza asta împotriva Japoniei? La vremea respectivă se duceau tratative ca Japonia să primească de la olandezi o parte din Sumatra  ca să o colonizeze. Nimeni nu i-a tras la răspundere pentru chinezii omorîți de japonezi?

China n-a făcut nimic pentru chinezi. Nigeria n-a făcut nimic pentru nigerieni. Tot religia a fost pretextul. Dar cauza? Aceiași: corupția!

Pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… nu mă mai bateți la cap cu chestii din astea!!!

O seară cu Mișu Teroristu


Azi stăteam de vorbă cu Mișu. De fapt, Mișu Teroristu. Am mîncat ceva. Am băut ceva. El mai mult lapte că-i este interzisă băutura. L-am tachinat:

– Azi mergem la fete?

S-a uitat chirîș la mine. Vorbeam prostii. Sunt căsătorit, nu? El era în pregătire. Ieri la antrenament a lichidat vreo doi. Are o privire… Totuși trebuie să vă spun că are și cîteva neveste. Îi permite legea lui. Mie nu.

N-am avut ce face și ne-am uitat la imagini din Siria și Irak. Pă net. Cu teroriști, cu fel de fel de băieți înarmați cu fel de fel de pocnitori și pocnitoare. Cîteva concluzii să nu vă plictisesc cu detaliile. Mișu s-a cam plictisit. El e profesionist. Cînd se fixează pe o țintă e mortal de fiecare dată. Nu-i scapă nimic. Sunt mîndru de prietenul meu. Poate-l angajează ăștia-n Siria. Le-ar da clasă. Deci am observat niște chestii la care Mișu a închis ochii. El nu discută…

Unii habar n-au să tragă cu o armă. Se vede că nici măcar înălțătorul nu este ajustat. Cum să nimerești ceva? E ca și cînd Mișu s-ar uita-n cruci. Sau semilune…

Apoi nu există nici un plan tactic. Se trage ca la nuntă. Dar degeaba. Nu se poate așa ceva.

Improvizațiile și disprețul față de adăpostire la focul inamic fac și mai multe victime. Proștii mor pe bandă rulantă.

Am constatat că fraza cea mai frecvent pomenită după alah hu akbar este ceva cu al rașmalia, ceea ce cred că înseamnă, deduc din ceea ce se întîmplă, rănit sau împușcat, dacă nu mort.

Apoi marii luptători mujahedini sau islamiști strigă-n gura mare alah hu akbar aproape încontinuu și de peste tot. Probabil așa se auto-încurajează și în loc să facă apelul știu că sunt în viață. Nici armata nu-i proastă. Trage cu tunul unde se strigă mai tare. Și nimerește. Mor ăștia pe capete! Asta i-a plăcut lui Mișu. Parcă era croitorașul cel viteaz: șapte dintr-o lovitură!

Culmea, și atunci cînd sunt lichidați strigă alah hu akbar. O fi ceva asemănător cu strigătele comuniștilor în fața plutoanelor de execuție: Mor pentru libertate! Cine a văzut libertate-n comunism?

Armata siriană a guvernului are și ea probleme: tancurile neînsoțite de infanterie sunt de regulă distruse. Se confirmă și în Siria. Ard tanchiștii ca șoarecii. Unii scapă cu fuga. De obicei 1 din tot echipajul. Sau de loc. Impresionant să vezi conductorul tancului ce iese după ce tancul e lovit și se rostogolește aproape încontinuu cu toate că e rănit. Dar n-are nici o șansă.

Totuși aici cred că productivitatea sau randamentul este mai mare pentru că sunt comenzi, comunicări, manevre. Ăialalți e haos total. Din ce-am văzut eu.

Le-aș face și cîteva recomandări tuturor: cu un pumn de senzori de sunet și de mișcare, cu cîteva drone ce nu costă mai mult de $ 200 bucata și un laptop sau telefon mobil s-ar face treabă mai bună cu localizarea țintelor. Cel puțin armata siriană are camere de luat vederi pe tancuri și se vede la comandament în timp real.

Bre teroriștilor și mari luptători pentru libertate: nu mai trageți cu arma scoțînd țeava prin gaura făcută în zid, foc cu foc timp de două minute. Pe lîngă că se aude, se mai și vede. Nu faci decît să te pregătești pentru încasarea unui glonț între urechi. Cînd ești mare snaipăr găsește-ți un loc izolat și trage din mijlocul camerei. După ce ai tras treci la poziția nr 2, tragi și așa mai departe. Altfel mori degeaba. Cum se vede prin filmulețe.

Și ăștia cu tancurile, nu mai intrați pe străzi înguste, nu mai puneți două, trei mașini de luptă senvici. Și dacă trage la nimereală tot nimerește ăla ceva. Mai ales cu AG 7. Da am văzut și un viteaz ce trăgea cu un pistol-mitralieră într-un tanc. Se uita tot tancul la el. Las că te prindem noi! Și aici, atenție! Comunicați: Rebel pe coordonatele xy, lovitură de fragmentare foc de voie! Că altfel data viitoare trage cu altceva. Mînca-l-ar Mișu!

Dar mă bucur că Mișu teroristu, motanul meu preferat face victime la sigur. În caz că nu reușește am și o cursă. Tot el papă și ce prind cu ea.

Iată portretul lui un pic mai idealizat. Numele lui de terorist este Anger similar cu Danger!

sursa: http://www.babble.com/pets/25-angry-cats-who-woke-up-on-the-wrong-side-of-the-bed/

 

Împăratul e pușcă-gol!


În lumea occidentală ai zice că nu există copil să nu știe povestea lui Hans Cristian Andersen, Hainele împăratului. Și noi adulții o știm pentru că o dată, cîndva, am fost copii. Și ai zice că dacă știm această poveste, nu o să ne facem de rîs ca împăratul din poveste. Cu toate acestea, realitatea nu este tocmai așa.

Ce zice povestea? Doi excroci răspîndiseră zvonul că sunt capabili să producă stofe ce pot fi văzute numai de cei deștepți. Împăratului, căruia îi plăcea extrem de mult să facă paradă cu hainele sale căzu în plasă și le comandă un rînd de haine. Nu mai trebuie să insist că în poveste împăratul, sfetnicul lui cel mai bătrîn și înțelept, apoi altul, apoi curtea întreagă au intrat toți în jocul celor doi croitori producători de stofe invizibile pentru ochii proștilor. Cu toții îl lăudau pe împărat, iar împăratul defila în pielea goală în fața tuturor.

Totuși, în naivitatea lui, un copil nu înțelese jocul politic al politicienilor și a liderului și gîndi în gura mare:  – Împăratul-i pușcă gol!

Toată lumea vedea asta, nimeni nu era prost. De fapt proști fuseseră toți cînd intraseră în jocul excrocilor care-l stoarse de bani pe împărat ca să se creadă deștept și bine îmbrăcat. Costul prostiei lor era exact costul fuduliei și a refuzului de a vedea adevărul. Ceea ce era evident era negat de doi șarlatani iscusiți, dar copilul ce nu avea nici un interes nu putea admite că există ceva ce nu există, că vede ceva închipuit sau că nu vede ceva evident.

E o lecție pentru politicieni, pentru mai-marele lor și pentru norodul nărod ce acceptă ceva ce nu există. Dar după constatarea copilului, poporul se deșteaptă, constată adevărul, refuză prostia, însă împăratul în ambiția sa continuă procesiunea pînă la capăt. O dată ambalat nu mai putea da înapoi.

Povestea asta m-a dus cu gîndul la evenimentele sîngeroase din Franța, Marea Britanie, Spania, Nigeria, Siria, Irak, și din 9/11 din Statele Unite. Musulmani declarați omoară oameni de alte religii pentru a-l face pe dumnezeul lor singurul dumnezeu. Ei au spus asta, nu altcineva. Dacă nu a fost un comunicat, atunci au declarat ei asta sus și tare. Ba mai și postează pe internet filmulețe cu decapitări și expun verbal și vizibil legătura lor cu religia pe care o promovează violent: islamul. Esența este că Alah este singurul dumnezeu și Mohamed ultimul lui profet.

Cine nu se aliniază moare. Cui îi este frică dă bani și acceptă să fie condus de astfel de oameni. Plus se angajează să fie la cheremul lor: de fapt aceștia pot să facă ce vor cu ei și cu averea lor. Cu alte cuvinte tot ce sunt și am aparține închinătorilor lui Alah. Să zicem că este un fel de comunism și că nimic, nici măcar viața ta nu îți aparține. Noi am mai trăit așa ceva.

Problema este cu politicienii ce susțin în gura mare că împăratul e îmbrăcat. Parcă n-ar cunoaște povestea cu împăratul pușcă-gol. Susțin ba că asasinii nu sunt mohamedani sau islamici, ba că această religie nu e violentă, ci este o religie a păcii. Mda! Destul de sîngeroasă pentru o religie a păcii. N-ar fi mai bine să-i zicem doar, religie? N-ar fi bine ca atunci cînd teroriștii ăia comit crime în numele dumnezeului, profetului, a religiei lor în general să apară marele muftiu, imamul Meccăi cu un comunicat de desolidarizare, de excludere și de interdicție la o înmormîntare musulmană? Ca să fie clară delimitarea între religia păcii și scursurile ei? Mi s-ar părea normal.

Apoi, dacă chiar este o religie a păcii, bre, politicienilor occidentali, lăsați pe capetele luminate ale religiei lor să se pronunțe, să se zbată, să demonstreze că într-adevăr islamul este o religie a păcii! Știu că vouă vă convine să spuneți că este o religie a păcii de frică că va trebui să vă bateți capul cu relațiile cu statele islamice, că viitorul imaginat de voi este în pericol și o să aveți probleme mult mai mari.

Nu este treaba politicienilor să ne spună cît de frumoase sunt straiele împăratului, adică ce frumos și pașnic este islamul. Poate este așa, dar să ne demonstreze ei, nu voi. Să facă declarațiile astea politicienii islamiști, cei ce garantează pentru țările lor.

O fi papa infailibil, dar nu în materie de islam. Nu e treaba papei să spună că islamul este o religie a păcii și că teroriștii ce strigă Alah hu akbaru curmînd vieți sunt pașnici și toleranți. Că nu este așa. Și un copil vede asta. Dar chiar dacă clericii islamului susțin că religia lor este o religie a păcii plină de toleranță, acum cine-i mai crede? Faptele vorbesc mai tare ca și vorbele. Nici un politician nu este infailibil, așa că admiteți că ați greșit, nu mai pretindeți că împăratul este îmbrăcat cînd el este pușcă-gol..

Nu reușiți să ne prostiți că noi n-avem interesul să părem deștepți ca voi. Ce este evident este evident. Nu putem să acceptăm un neadevăr. A trece drept ne-proști doar pentru că voi pretindeți deștepți?

Sunt 1,5 miliarde de musulmani pașnici? Posibil, dar nu aceasta este impresia generală. Nu voi, nici noi nu trebuie să-i convingem pe ei că sunt o religie a păcii. Ei trebuie să se convingă și să-i convingă pe alții. De ce se salută cu Aleicum salam/Pace-ți doresc eu ție? Pentru că dacă nu zic asta sunt în război! Automat, fără dubii. Așa a început religia asta.

Forțați-i să-și facă ordine în țările lor. Pînă una-alta nu occidentalii fug de acolo și cer azil în Orientul mijlociu sau în țările islamice. Nici nu sunt refugiați din țările occidentale ce forțează granițele lor. Și nu în țările islamice, indiferent care sunt alea, are omul mai multe drepturi ce sunt garantate de constituție. La noi nu se schimbă guvernele sau președinții prin violență. Există alegeri libere. Sunt și în țările noastre multe belele, dar de alt fel.

Deci dacă drepturile omului sunt acceptate și garantate de Alah, de Mohamed și de susținătorii cauzei islamului, cred că vom ajunge să spunem împreună că împăratul trebuie să-și ia niște țoale pe el. Politicienii noștri ar trebui să-și cumpere picături pentru ochi. Mi se pare ciudat că aceleași state ce au intervenit în Orient pentru că exista o amenințare la adresa securității lor acum spun că religia acelor state este una a păcii. Cînd au greșit? Cînd au intervenit militar? (De ce n-au mers acolo cu ramul de măslin?) Acum cînd afirmă ceva ce este evident greșit?

Împăratul să se îmbrace mai ieftin, cu haine obișnuite și să nu creadă că cei ce nu sunt îmbrăcați ca el sunt proști.

Într-un viitor post despre crimele occidentalilor în interesul lui Mamona, dumnezeul lor. Și, nu sunt Charlie Hebdo. Din aceleași motive!

Islam și creștinism pe înțelesul nătîngilor (dummies)


sursa:http://orangeumar.blogspot.ro/2012_02_01_archive.html

Am aflat recent cu unii dintre indivizii ce au plecat să lupte anul trecut în Siria chipurile, pentru islam, aveau în bagaje cartea Islam for dummies, adică Islamul pe înțelesul nătîngilor cumpărată de pe Amazon. Mă întreb ce scria acolo de au intrat în depresie și s-au aruncat în aer!

Unul dintre intervievații Annei Nivat din Pakistan spunea că ăștia de se aruncă-n aer sunt școliți în licee, colegii și facultăți și că madrasele (școlile islamice) nu propagă așa ceva. Valabil pentru Ben Laden și indivizii din 11.09 de la turnuri. Dar același individ spune că el nu-i oprește elevii săi ce vor să meargă în Irak să se bată cu americanii. Aici m-a pierdut!

Ar trebui să scrie cineva o carte, sau mai multe, în același ton cu Islamul pe înțelesul nătîngilor, cum ar fi Christianity for dummies sau Creștinismul pe înțelesul nătîngilor.

Mai că m-aș angaja la așa ceva. Sau cel mai bine, o carte comună pe limba tuturor: Islam and Christianity for dummies. Adică Islam și creștinism pe înțelesul nătîngilor.

În același timp aș propune celor ce vor să se arunce în aer, fiind frustrați că nu pot să demonstreze logic superioritatea religiei lor, să nu mai omoare musulmani, creștini, evrei și atei sau oameni de alte religii, ci să consulte ghidul Islam and Christianity for dummies. Nu de alta, dar s-ar evita unele confuzii.

Poate și-ar da seama că ceea ce există în Occident și aiurea nu mai e de mult creștinism. E altceva.

Oare atunci ne-ar căuta pe noi, singurii și adevărații creștini?

Democrația, ISIS și războiul (sfînt) sau falsă predică în 3 puncte


sursa:http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Simulated_Napalm_Airstrike.jpg

Nu sunt mult țări în lumea asta care beneficiază de o democrație reală. Și chiar dacă beneficiază părerile unora atrag atenția asupra populismului politicienilor ce atrag voturile și duc țara într-o direcție nedorită de fapt de majoritate. Pe de altă parte, în mai este și cazul absenteismului la vot, astfel că doar 15-25% din populația cu drept de vot determină destinul majorității. Democrația este ineficientă.

Și mai ineficientă se dovedește atunci cînd trebuie luate măsuri excepționale urgente.Vezi reacția Franței, Marii Britanii și Statelor Unite la declanșarea Celui De-al Doilea Război Mondial.

Spre deosebire de democrațiile nehotărîte, dictatura s-a dovedit mai eficientă, cel puțin pe termen scurt. Și aici mă gîndesc la Hitler și la Germania. Nu la Mussolini și la Italia. Și La Stalin și URSS. Dar a apărut și Gorbaciov și totul s-a schimbat. Mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă Kennedy era președinte timp de două mandate…

Am un prieten mai străin, mai umblat prin lumea asta și mult mai hîrșit prin gioburi de management la înalt nivel. Ultima dată a refuzat un salar de $1000 pe zi. Deci…

Spune el că dacă vrei să nu se rezolve nimic ai nevoie de un comitet. Dacă vrei eficiență îți trebuie un dictator. Unul bun. Evident, dar unde să-l găsești. Cred că pot număra pe degetele de la o mînă indivizii ce de-a lungul istoriei au dictat bine. Înțelegeți ce vreau să spun…

Subiectul II: ISIS

În primul rînd IS sau ISIS sau SISL nu este un stat. Deloc. Ca să fie așa ceva trebuie să arate cîteva trăsături evidente: granițe, monedă, cetățeni, sistem bancar, sistem de justiție, conducere centralizată, armată (nu e chiar necesar), poliție, administrație cu alte cuvinte, infrastructură, sedii ale puterii, reprezentanțe diplomatice, etc. califatul auto-proclamat este o jecmăneală nemaivăzută și nemaiîntîlnită a unor psihopați/sociopați cu delir religios pe fond islamic. Altfel nu se explică.

Că ei îi atrag pe cei ce critică pe bună-dreptate Occidentul pentru unele din hibele sale, e ceva firesc. În fine cineva se ia de Occident și promite să-l curețe. Dar chiar îl va curăți? Cu ce și de ce să-l curețe? Cu teroare și neprihănire musulmană?  Ar fi chiar ceva nemaivăzut și nemaiîntîlnit.

De exemplu, lichidează ISIS pornografia? Păi femeile vîndute de ISIS e tot aia, dar în altă formă. Corupție? Păi ei au înlocuit-o cu frica. De ISIS. Că de Allah cine se mai teme cînd numai de akaem mai mor dușmanii lui Allah? Apoi pentru o democrație,  islamul nu este o ispită, o alternativă sau un progres. Este doar teroare. Chiar și pentru musulmani. Deocamdată nu știu vreun stat nemusulman în care  o grupare islamică sau un partid să fi ajuns la putere. Nici măcar în Egipt. Poate Iranul este o excepție, sau Gaza, dar și în afară de cazurile astea două nu se mai regăsesc aceleași condiții.

Ca urmare, poate ne gîndim un pic la judecata lui Dumnezeu asupra unora și altora chiar și înainte de a aborda războiul (sfînt). Mă gîndesc la incapacitatea statelor cu democrații tradiționale de a trata rapid și eficient izbucniri de genul ISIS. USA includid. Avantajele

Și acum Subiectul III: războiul (sfînt). De obicei războiul era doar război. unii atacau, alții se apărau. Unii jefuiau, alții erau jefuiți. Destul să citim in pic prin VT. Dar dacă fugeai scăpai. Atunci, nu acuma.

Acuma nu mai scapi că atacatorii se deplasează rapid. Și războiaiele au devenit sfinte. Pe vremea comuniștilor și patria a devenit sfîntă. Din alte motive. Dar se vede treaba că ce se proclama sfînt așa trebuia să fie. Ca urmare și dracul sau și comunismul erau tot sfinte. Cel puțin în viziunea unora. Probabil că ni se trage tot din VT și din Revoluția franceză sau dinainte. Să nu lepădăm nici sfințenia dreptei pentru eliminarea opozanților. A nobililor pentru lichidarea țăranilor răsculați. A regilor de drept divin pentru lichidarea oricui se punea de-a curmezișul. Sau nu îi făcea pe plac, copii sau alte chestii (vezi Henric VIII).

Și venim la războiul sfînt al islamiștilor. În anul III am optat pentru cursul de islam în afara programei. Era în plus. Lector era o tipă ce trăise în Algeria și știa ea ce știe. Și ne-a spus cîte ceva despre ce a trăit și a văzut. Un musulman poate să ia o soție temporară dacă e plecat de acasă și să o lase cînd pleacă acasă fără nici o responsabilitate. Un musulman poate să mintă un ne-musulman că nu e pedepsit de Allah. Probabil că poate să mintă și un musulman din alt sectă pe care-l consideră eretic. Un musulman trebuie să promoveze cauza islamului prin orice mijloace pentru că în concepția lor islamul era religia universală, dar evreii și creștinii au falsificat cărțile lor și au eliminat islamul. Musulmanii se închinau la început către Ierusalim pentru că tradiția lor spune că Mohamed călare pe un măgar zburător a călătorit prin văzduh pînă la Ierusalim unde s-a ridicat la cer. Ca să vezi…

Deci cu revelații asemănătoare pînă la un punct trebuie să distingi între minciuni și minciuni. Bașca jihadul ce ne bate la porțile Evropei, mai ceva ca tînăra națiune română deșteaptă a lui Caragiale. Și atunci nu putem zice ca și eroul aceluiași scriitor: Din două una, daţi-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi… Am zis!”

Dilema este cine din democrațiile planetei o să-și asume responsabilitatea? Și cînd? Și cu ce bani?

Cineva trebuie să-și asume responsabilitatea pentru lichidarea ISIS. Dar, nu vă faceți griji, eu cred că apariția ISIS este o mană cerească (lăsînd la o parte pierderile în vieți omenești suferite pe nedrept, dar și aici, cei sfinți ajung unde trebuie, nu?) cel puțin pentru serviciile secrete, pentru trupele de intervenție, cele speciale, beretele verzi, SAS și alte comandouri. Clone, drone, fonduri, comitete, comisii, bodiuri mai mult sau mai puțin secrete vor înregistra, analiza și acționa pentru lichidarea ISIS. De aia e bine ca extremiștii să arboreze un steag ISIS, să manifesteze și să fie fotografiați și identificați. Vor fi și de către rudele mai puțin isioase sau vor ajunge în ocean fără rude. Numai cu poze.

Și poate că vor apare și în Irak și Siria trupe din alea fără însemne, fără țară, fără limbă, dar letale. Mai știm noi un caz recent.

Eliminarea concurenței (1)


sursa: http://www.ministrybestpractices.com/2013_04_01_archive.html

Cu ceva timp în urmă am tradus o carte a unui oenge american ce promova în felul său creștinismul. Era vorba de fapt de apărarea unui tip de creștinism american, conservator, militant și fundamentalist. Cartea nu ar fi prins bine la noi, după cît cunosc eu mediul românesc, mai ales pentru că venea cu probleme americane, soluții americane și era scrisă într-un neaoș stil american. Pentru România ar fi fost nevoie de o altă carte, una nouă, scrisă altcumva, pe modelul nostru. Deci baiul nu era cu traducerea, ci cu cultura. (Ce de cuci!) O carte de acest gen ar fi fost utilă, dar nu absolut indispensabilă. Și aș vrea să vă spun de ce.

Printre altele, autorii se plîngeau de efectele declanșate de feminism, activiștii gay, liberalism și ateism. Nu neapărat în această ordine… Citau constituția americană, ză fazărs, evenimente memorabile din cultura și istoria poporului american. Printre altele deplîngeau pierderea credinței tinerilor ce ajungeau în universități, eliminarea rugăciunii din școlile publice, eliminarea vechilor abecedare cu învățături morale inspirate din creștinism, etc. Se voia limitarea efectelor amestecului ateilor de tot felul, a militanților de diverse culori și facturi ce erau percepuți ca tîlhari ce atentează la creștinii decenți, naivi, tineri, idealiști, iu neim it. Cu alte cuvinte se voia, se dădea de înțeles, că ar fii mult mai bine, ca pe vremuri, să nu mai existe concurenți pentru etosul, învățămîntul, opțiunea cu privire la lume și viață oferită de creștinism. De ce ineranța, infailibilitatea Bibliei, a doctrinelor și dogmelor creștine să fie puse sub semnul întrebării de către logică, filosofie, istorie, biologie și alți demoni ai științei?

Cu toate că tinerii proveniți din familiile creștine pe care tocmai le părăsiseră erau descriși ca niște miei în mijlocul lupilor, victime sigure ale unui sistem ce nu-l mai reprezenta pe Dumnezeu, trebuie menționat că autorii nu încercau să pună punctul pe i. Nimeni nu atrăgea atenția la învățătura oferită de bisericile și familiile de unde proveneau acești tineri.

Mult mai simplu ar fi fost ca întreaga temelie a credinței acestor tineri să nu se bazeze pe percepte teoretice, pe Biblie, care este o carte contestată, ci pe evenimente ce au fost menționate în această carte și nu pot fi contestate din mai multe cauze. De exemplu, ar fi fost mult mai simplu și mai ușor ca credința tinerilor studenți plecați în lume să se bazeze pe evenimentul învierii, evenimentul esențial al credinței creștine, fără de care creștinismul își pierde total rațiunea de a exista. Și de aici încolo problema devine simplă pentru toți creștinii ce au habar ce e aia înviere.

În mod similar, aud și văd multe reacții la adresa islamului. Dușmanii islamului spun că această religie trebuie lichidată din mai multe motive. Că e diabolică, că e agresivă, că e falsă, că e o invenție, că e albă sau e neagră. Pot să vă garantez că nimeni nu va putea lichida o religie, darămite islamul, cu forța. Nici mie nu-mi place islamul, că știu un pic de istorie, dar asta nu mă face să mă înscriu în Armata de Eliberare Anti-islamică de Pretutindeni. Nici nu o să mor de frica extinderii islamului. Dar toate astea mă fac să-mi pun două întrebări esențiale: 1. Care este învățătura bisericii mele referitoare la islam și 2. Cum este această învățătură pusă în practică, adică cum se face evanghelizarea musulmanilor?

Poate o să zîmbiți, poate o să cădeți pe gînduri, dar voi face o altă paralelă, deloc întîmplătoare și foarte potrivită cînd e vorba de România, români și islam. Nu, nu o să vă pun în paralel cu țiganii, că știți prea multe despre ei și faceți prea puțin. O să compar islamul, așa cum mulți creștini români îl percep și îl abordează, cu deținuții condamnați definitiv dintr-un penitenciar de maximă siguranță din România. Vorba aia: între noi și ei este o mare prăpastie…

Stăteam de vorbă cu un frate. Serios. Familist. Implicat. Laic. Și rudă de sînge. El cu Ghedeon, eu fără. Eu la penitenciar, el nu. Și zice el că ăia închiși își merită locul, soarta și chinurile.

– Totuși n-am înțeles de ce trebuia atunci să ajungă la ei acele noi testamente?

-…

– A, Cristos a murit și pentru ei?

– …

– Dumnezeu Tatăl l-a dat la moarte pe singurul său Fiu și pentru borfași, criminali, curve, excroci, politicieni corupți și polițiști?

-…

– Extraordinar!

-…

– Și atunci să nu ne fie milă de musulmanii care cred o minciună, sunt ținuți în robie de diavolul însuși și au ca și inspirație chiar și versete satanice?

– …

– Să-i lichidăm? Mai ceva ca Inchiziția?

– Da!!!

– Bine frate! Să lichidăm concurența!

În orice domeniu, chiar acolo unde nu ne-am aștepta, concurența stimulează. De ce s-o lichidăm, ca să fim siguri de succes? Ce fel de succes ar fi ăla? Cum ar fi să concurăm fără alți concurenți și să luăm locul 1? Dar ce se întîmplă dacă ieșim pe locul 2?

 

Telefonu cu cartelă, bomba… și kilotzii sau darul exagerării la români


sursa: http://balkin.blogspot.ro/2005/06/its-not-only-security-vs-liberty-but.html

Mai dăinuie prin poporul nostru o vorbă apărută prin anii 80: Vaca… și chiloții! Cel ce o pronunța voia să arate că nu este nici o legătură între subiect și subiect. Sau între predicat și predicat. Adică era ceva ce nu avea sens. Nimănui nu i-a trecut prin cap să le pună vacilor chiloți doar pentru că… știți ce vreau să spun!

Dar asta are legătură cu darul exagerării la români. De exemplu, ateriza Ceaușescu pe cutare aeroport la ora 12.00, aplaudacii trebuiau să fie acolo la ora 9.00 geast in cheis!

S-au introdus controale cu detectoare de metale pe aeroporturi, te verifica și-n pantofi. Pe mine m-au descălțat de bocancii de munte și m-au întrebat ce e acolo, că le țiuia detectoru la piesele metalice ce țineau șireturile. Nu le-am spus un tanc, că m-ar fi crezut!!!

Și așa mai departe.

Acuma s-a introdus o propunere de lege ca toți deținătorii de cartele de telefon fără abonament să-și declare identitatea. Motivația? Atentatul asupra unor turiști israeliți din Bulgaria de acum 2 ani. Mă întreb de ce au așteptat pînă acum? De ce nu s-au scos niște legi mai devreme, că atentate au fost peste tot!

De exemplu, acum ceva timp un musulmănuț rătăcit și-a imaginat că poate să se arunce în aer cu tot cu avion cu o bombă ce și-a băgat-o în… chiloți. Ar fi drept și rațional ca cineva să vină cu o propunere de lege ce interzice vînzarea la liber a chiloților. Numai cu buletinu, cu ceiul și cu cenepeul! E periculoși chiloții ăștia!

Mă întreb ce finanțare și de unde au primit tovarășii ce au venit cu năstrușnica vînzare a cartelelor telefonice pe bază de cenepe… (Tare greu o fi să cumperi mai multe și să le piezi pe bani? Românu e inventiv.)

Că o fi așa în alte state? Și ce? În alte state se trăiește mai bine și la noi nu. În direcția asta n-ar trebui luate măsuri? Vorba aia: vaca și chiloții!

La noi totul se exagerează, în afara nivelului de trai, a salariilor celor cinstiți și a măsurilor sociale. Tot vorba aia!

Ali Tariq şi Benazir Bhutto, între “Ciocnirea fundamentalismelor. Cruciade, jihaduri şi modernitate” şi “Reconcilierea. Islamul, democraţia şi Occidentul.”


Hans Kung spune în cartea sa “Global Responsibility”, că nu poate exista “pace între naţiuni fără să existe pace între religii”.

Tariq Ali, provine dintr-o familie de moşieri pakistanezi (Punjab). El mărturiseşte că este ateu, dar dincolo de ateismul declarat se poate observa un apologet al islamului. Spre deosebire de occidentali care se leapădă de orice fel de credinţă cu excepţia ateismului, Tariq nu poate fi acuzat că este ateu convins, ci doar că este ateu declarat în care sălăşuieşte cultura islamului pe care o apără contra tuturor celor care o atacă: imperialişti de tot felul, extremişti religioşi islamici sau creştini, lideri politici (de dreapta mai ales) cu interese pe termen scurt sau lung. De obicei ateii occidentali nu apără creştinsimul, fiind eventual doar naţionalişti, dar Tariq nu se încadrează în această categorie din ce în ce mai largă, el criticînd doar islamul de tip arab, catalogîndu-l ca naţionalism şi susţinînd naţionalismul de stînga în detrimentul celui de dreapta. Printre toate cîte le spune, şi credeţi-mă spune multe, Tariq susţine că în islam nu există cler ca în creştinism. Aici probabil trebuie să îi dăm dreptate, că nici la noi nu există, în principiu, dar ce mai contează un principiu vechi cînd trebuie să respectăm alte cîteva mii mai noi. Tot el se declară umanist, aducînd vorba de mulahii batjocoriţi de musulmanii copilăriei sale, de folclorul local. Şi aici stăm bine, şi noi ne batjocorim popii şi papii. Tariq este stabilit în Marea Britanie şi căsătorit cu o britanică, ceea ce nu îl califică ca şi fundamentalist, dar faptul că scrie despre acest subiect nu îl califică în mod neapărat ca şi specialist în domeniu.

Benazir Bhutto (născută în Karachi, într-o familie de suniţi de origine kurdo-persană), era fiica cea mai mare a lui Zulfikar Ali Bhutto, fost prim-ministrului al Pakistanului, preşedinte al PPP (Partidului Popular din Pakistan), executat după un simulacru de proces, după lovitura de stat a generalului Zia-ul Haq. Prim-ministru de două ori, îndepărtată ca urmare a acuzaţiilor de corupţie încă nedovedite, Benazir îşi aminteşte de primii pantofi cu toc în vremea adolescenţei. Renunţarea la burka vine la doar o zi după ce a constatat că o sufoca, decizia fiind acceptată de către tatăl său, deja general, urmată de renunţarea mamei sale a aceleaşi tradiţii. Harvard şi Oxford au fost două universităţi de prestigiu care au marcat personalitatea sa, după cum şi Occidentul a imprimat dorinţa de libertate, democraţie şi adevăr. Rămas văduv după asasinarea soţiei sale Benazir Bhutto, Asif Ali Zardari este la ora actuală preşedintele Pakistanului. Reconcilierea se deschide cu marşul triumfal marcat de atentatul ce a curmat viaţa a zeci de oameni în ziua cînd Benazir se reîntoarcea în Pakistan în vremea regimului generalului Musharraf. În ciuda acestui atentat şi a tuturor ameninţărilor Benazir îşi pune întrebarea “Este inevitabilă ciocnirea civilizaţiilor?” încheind cu capitolul Reconcilierea. La vremea respectivă ea spera că acest lucru este posibil, dar nu a mai supravieţuit să vadă ce s-a întîmplat pentru că a fost asasinată la 27 decembrie 2007 într-un atentat combinat că bombă şi lunetişti.

Nu se poate să nu reacţionezi imediat la titlul cărţii lui Tariq, ce încă de pe copertă îţi atrage atenţia: cruciadele sunt înaintea jihadurilor, cu toate că la început a fost… jihadul. Criticînd modernismul Tariq cade în păcatul postmodernismului. Într-o carte care face uz de date istorice, de propriile amintiri cu privire la evenimentele din Orient (cu precădere Pakistan, India şi Orientul Mijlociu), el inserează pasaje dintr-un roman care, prin definiţie, nu constituie o dovadă imparţială şi obiectivă referitoare la istorie, fiind expresia sentimentelor, crezului sau orientării(lor) scriitorului respectiv. Dar, bineînţeles, care istorie mai e obiectivă în ziua de azi? Deci, Tariq distorsionează din start istoria pe care o prezintă, inserînd date care nu ar avea ce căuta într-un astfel de gen de carte. Apoi el face uz de Coran, o carte care a distorsionat istoria biblică, care a pretins că este unica revelaţie nedistorsionată în detrimentul celei ebraice şi creştine. Perioada islamului arab expansiv din secolele 7-8 este idealizată, Carol Martel fiind menţionat ca “bastardul care a oprit expensiunea firească a islamului în Europa”. “Povestea” lui Tariq se screme, ca să zic aşa, să atingă un obiectiv evident pentru toată lumea: antiteza dintre Occident şi Orient, cea dintre civilizaţia post-creştină şi cea islamică. Aruncate în oarecare ordine istorică, capitolele cărţii nu prea explică ce îşi propune, astfel că întreaga carte pare să fie o versiune pakistaneză de stînga a celebrei culegeri de basme orientale “O mie şi una de nopţi”! Ca să întărească această impresie, Tariq preia pretenţia Coranului, aceea de a fi singura şi ultima revelaţie nepervertită. Cu toate acestea, scriind după apariţia eseului lui Huntington “Ciocnirea civilizaţiilor”, cartea nu aduce nimic nou, din contră, se foloseşte de un titlu devenit celebru. Tariq vrea să demonstreze că tot ce el nu acceptă este fundamentalism islamic sau creştin sau de altă factură. El îşi interpune propriile amintiri şi considerente în cadrul unui peisaj deja consacrat, mizînd pe cartea fricii. Pe aceiaşi carte a mizat Khomeini când a ocupat ambasada USA din Iran, fundamentaliştii islamici care s-au aruncat în aer cu bombe sau avioane şi Occidentul cînd a răspuns cu aceiaşi monedă. Reconcilierea. Islamul, democraţia şi occidentul” scrisă de Benazir Bhutto şi apărută ceva mai tărziu decît cartea sa îndeamnă la meditaţie, şi de ce nu la o asumare a religiei în conformitate cu spiritul, nu cu litera ei. Spre deosebire de Tariq, pakistaneza Bhutto susţine o teză sensibil diferită, plecînd de la premize destul de asemănătoare. Lipsa de substanţă a lui Tariq se poate vedea mai ales la partea de teologie a islamului şi a creştinismului. Cu toate că a beneficiat de o educaţie academică occidentală (la fel ca şi Bhutto), cei doi autori cu două agende politice diferite ajung la două concluzii diferite. Dar cu toate că Tariq are în mînă o carte de care trebuie să îţi fie frică, Bhutto pare să fie în avantaj. În finalul cărţii soţul şi copiii doamnei Bhutto scriu un cuvînt de încheiere:  “Această carte este despre tot ce ucigaşii ei nu au putut înţelege: democraţie, toleranţă, raţionalitate, speranţă, şi mai presus de toate, adevăratul mesaj al Islamului. Sau poate că au înţeles aceste lucruri şi s-au temut de ele, şi astfel s-au temut de ea. Ea a fost cel mai urît coşmar al fanaticilor. … Ne vom dedica viaţa transformării mesajului acestei cărţi în moştenirea ei, gîndindu-ne la viitorul unui Pakistan democratic. Şi suntem siguri că vom reuşi., fiindcă după cum spunea, “Timpul, dreptatea şi forţele istoriei sunt de partea noastră”. 

Tariq a fost deseori prezent pe micul ecran pentru a-şi susţine cauza. Dar, spre deosebire de Bhutto, care a murit pentru cauza pentru care a trăit, Tariq nici măcar nu reuşeşte să trăiască pentru cauza pentru care pretinde că o susţine. Tariq a scris o carte care se vinde pentru că a mizat pe frică, un sentiment instinctiv, primar, al fiecărei vieţuitoare, de la insectă la om. Bhutto a scris o carte ce face apel la valorile superioare ale omului ce transcend religia, fie acesta Islamul, creştinismul sau hinduismul. Ceea ce toată lumea poate înţelege, dar nu toată lumea poate accepta. “Coşmarul cel mai urît al fanaticilor” nu este pe gustul celui care vrea să pună în evidenţă fundamentalismul. Evident cei doi nu vorbesc aceiaşi limbă, cu toate că vorbesc despre acelaşi subiect. Dar pentru a înţelege Pakistanul şi pentru a ne face o imagine inteligibilă despre ceea ce se întîmplă acum în islam, ne lipseşte varianta militarilor şi a celor care sunt caracterizaţi fundamentalişti şi fanatici.

Adeptă a islamului, Benazir Bhutto pare mai în măsură să vorbească despre islam, decît Ali Tariq ce se declară ateu. Ali şi Benazir se ciocnesc la modul cum este interpretată perioada Bhutto, dar se aseamănă în mare parte la descrierea crizei ce a dus în final la apariţia statului Bangladesh. Cu toate acestea per ansamblu se remarcă deosebirea esenţială de perspectivă, hai să-i spunem la scară mai mare, strategică, în gîndire, faţă de Tariq care nu depăşeşte scara evenimentelor imediate, să zicem tactică. Amîndoi abordează terorismul islamic şi fac legătura dintre islam, masele manipulate, talibani, mujahedini şi interesele străine. Cu toate acestea, pe cînd Tariq joacă pe cartea teoriei conspiraţiilor în care totul se leagă tainic, el fiind singurul insaider care ne face cunoscut adevărul, Bhutto o joacă pe cea a idealurilor civilizaţiei superioare pentru care a şi murit. Care mesaj este mai veridic, care este cel care va cîştiga? Înclin să cred că schimbările declanşate recent în lumea arabă sunt cauzate mai degrabă de alternativa Bhutto, pentru care cineva este dispus să îşi dea viaţa, partizanii teoriilor conspiraţiei ascunzîndu-se pe sub paturi pentru a profita de pe urma sîngelui deja vărsat.

Truth about “The Mosque at Ground Zero,”Law, and Healing Our Country’s 9/11 Wound


My friend Charles Strohmer wrote lately about the subject. I’m sure you’ll find his thoughts very interesting. You can read the whole article http://www.charlesstrohmer.com/writings/on-international-relations/the-truth-about-the-mosque-at-ground-zero/

What would wisdom do? To arrive at the second answer will mean first forging a connection that has been overlooked, so bear with me while I try. The firestorm over Cordoba House, the proposed Islamic-run community center in the third block north of ground zero, has unexpectedly revealed that we as a country have not yet had the most agonizing yet most inescapable national conversation about 9/11 that we must have. And that is about healing our collective wound from that day. America went to war instead. It has remained at war for nearly a decade. And war is hell, not healing. The necessity to heal our 9/11 wound has now become imperative. Barring that path to healing, we let our wound fester and irritate, and we keep responding from that.

Kurzii și masacrele din Simele


Masacrele din Simele (siriacă: ܦܪܡܬܐ ܕܣܡܠܐ or ܦܪܸܡܬܵܐ ܕܣܡܹܐܠܹܐ: Premta d-Simele) a fost unul dintre multele masacrele sistematice comise de către guvernul irakian urmărind eliminarea asirienilor din Irakul de nord în august 1933. Termenul este folosit pentru a descrie nu numai masacrul din Simele, ci de asemenea omorîrea fără discriminare ce a  continuat în cele 63 de sate asiriene din districtele Dohuk şi Mosul şi care au dus la mortea unui număr estimat de aproximativ 3000 de oameni nevinovaţi.

Poporul asirian ieşea dintr-una dintre cele mai negre perioade ale istoriei sale. În timpul genocidului asirian de la finele Primului Război Mondial, se estimează că două treimi din populaţia sa a fost masacrată de către turcii kurzi.

Termenul ‘genocide’ a fost inventat de Raphael Lemkin, ce a fost influenţat direct de povestea acestui masacru.

La începutul lunii august 1933, Siria a refuzat să acorde azil politic la mai mult de 1000 de asirieni aşa că aceştia au traversat din nou graniţa pentru a se reîntoarce în satele lor din nordul Irakului. Francezii, ce controlau Siria, au încunoştiinţat autorităţile irakiene că asirienii nu erau înarmaţi; în vreme ce soldaţii irakieni îi dezarmau pe cei care au luat armele, s-a ajuns la un schimb de focuri în urma cărora au rezultat 30 de victime de ambele părţi.

Xenofobia anti-asiriană şi anti-britanică evidentă de-a lungul crizei s-a amplificat. Circulau rapoarte cu privire la mutilarea soldaţilor irakieni de către asirieni (ce s-au dovedit să fie false mai apoi). În Baghdad, guvernul a intrat în panică, întrezărind dezastrul pentru că asirienii reprezentau o forţă formidabilă ce ar fi putut provoca o răscoală generală în nord. Guvernul a trimis miliţiile kurde care au omorît 120 locuitori ai satelor assiriene în săptămîna 2-9 august (cea mai mare parte a masacrului avînd loc în 7 august). Apoi, în 11 august, generalul kurd Bakr Sidqi (care se ciocnise înainte cu asirienii) a condus un marş spre una dintre cele mai populate regiuni asiriene din Irak, districtul Simele.

Populaţia civilă asiriană a districtului Simele a fost masacrată fără discriminare; bărbăţi şi femei fără arme, copii, toţi au avut aceiaşi soartă. Numai într-o încăpere au fost masacraţi opt zeci şi unul de asirieni din tribul Baz. Erau vînaţi mai ales liderii religioşi; opt preoţi asirieni au fost omorîţi în timpul masacrului, unul fiind decapitat şi altul ars de viu. Fete şi femei au fost violate şi forţate să meargă dezbrăcate în faţa comandanţilor armatei musulmane. Cărţile sfinte au fost folosite pentru a arde fetele. Peste copii se trecea cu maşinile militare. Femeile însărcinate le-a fost despicat pîntecele cu baionetele. Copiii erau aruncaţi în aer şi prinşi în baionete.

În oraşul Nohadra, 3000 asirieni au fost ucişi de către oamenii lui Sidqi.

În final aproximativ 65 de sate asiriene au fost ţinta masacrelor din districtele Mosul şi Dohuk.

sursa: Wikipedia

Asirieni în Canada: http://www.assyrianvoice.net/photo_album/47th/&NR=1]

Pakistan mosque attacks in Lahore kill scores


Gunmen have launched simultaneous raids on two mosques of the minority Ahmadi Islamic sect in Lahore, killing more than 80 people, Pakistani police say.

The attackers fired guns and threw grenades at worshippers during Friday prayers. Three militants later blew themselves up with suicide vests.

Pakistani forces have secured both buildings, but are still searching for militants who fled the scene.

Lahore has been the scene of a string of brazen attacks.

It is unclear who carried out the attacks, but suspicion has fallen on the Pakistani Taliban, Ali Dayan Hassan of Human Rights Watch told the BBC.

Mr Hassan said the worshippers were “easy targets” for militant Sunni groups who consider the Ahmadis to be infidels.

Suicide vests

Police said several attackers held people hostage briefly inside the mosque in the heavily built-up Garhi Shahu area.

 Rescuers remove a body from a mosque in Lahore, 28 May

Some took up positions on top of the minarets, and fired assault rifles at police engaged in gunfights with militants below.

Three of the attackers blew themselves up with suicide vests packed with explosives when police tried to enter the mosque, officials said.

Police were searching for at least two militants who managed to flee the scene.

Police took control of the other mosque in the nearby Model Town area after a two-hour gunfight.

Gunmen opened fire indiscriminately at the mosque, before security forces managed to kill one militant and capture two others, eyewitnesses told the BBC.

They were said to be armed with AK-47 rifles, shotguns and grenades.

Persecuted minority

Sectarian attacks have been carried out by various militant groups in Punjab province, and across Pakistan in the past.

WHO ARE THE AHMADIS?

  • A minority Islamic sect founded in 1889, Ahmadis believe their own founder, Mirza Ghulam Ahmad, who died in 1908, was a prophet
  • This is anathema to most Muslims who believe the last prophet was Muhammad, who died in 632
  • Most Ahmadi followers live in the Indian subcontinent
  • Ahmadis have been the subject of sectarian attacks and persecution in Pakistan and elsewhere
  • In 1974 the Pakistani government declared the sect non-Muslim

While the Ahmadis consider themselves Muslim and follow all Islamic rituals, they were declared non-Muslim in Pakistan in 1973, and in 1984 they were legally barred from proselytising or identifying themselves as Muslims.

Members of the community have often been mobbed, or gunned down in targeted attacks, says the BBC’s M Ilyas Khan in Islamabad.

But this is the first time their places of worship have suffered daring and well co-ordinated attacks that bear the mark of Taliban militants, our correspondent adds.

The London-based Ahmadi association said the attacks were the culmination of years of “unpoliced persecution” against the Ahmadis.

“Today’s attack is the most cruel and barbaric,” the Ahmadiyya Muslim Community UK said in a statement.

The Chief Minister of Pakistan’s Punjab province, Shahbaz Sharif, expressed “heartfelt sorrow” over the killings.

“No condemnation, however strong, will be enough for these incidents,” he said.

US state department spokesman Philip Crowley said Washington also condemned the “brutal violence against innocent people”.

Somalia’s al-Shabab bans ‘Christian’ school bells


 BBC on line

School bell

Handclaps are being used instead of school bells

Islamist militants al-Shabab have banned teachers using bells to signal the end of class in the town of Jowhar, 90km (56 miles) north of Mogadishu.

Al-Shabab said the bells sounded too much like Christian church bells.

This comes after last week’s order by the Hizbul-Islam group that radios stop playing music because it is un-Islamic.

A teacher told the BBC’s correspondent in Somalia that handclaps were now being used instead of bells to bring classes to an end.

The end of classes is also marked by teachers beating on tables and doors, reports the Associated Press news agency.

In the past, Islamist militants have banned watching films and football, as well as musical mobile phone ring-tones, says the BBC’s Mohammed Olad Hassan in Mogadishu.

map

They have also carried out amputations and lashings for theft and stonings for adultery.

Last week, al-Shabab closed down BBC radio relay stations in five cities in southern Somalia, including Mogadishu.

Somalia has not had a functioning central government since 1991 and the Islamist militants control large parts of its territory.

The transitional government – backed by African Union troops and UN funds – controls only a small part of the capital, Mogadishu.