Propagandă comunistă din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej


Propagandă: propagandă sf [At: BĂLCESCU, M. V. 141 / Pl: ~de (înv) ~dii / E: fr propagande] 1 Acțiune organizată de răspândire în mase a unor idei care prezintă și susțin un partid politic, o teorie, o concepție etc., cu scopul de a le face cunoscute și acceptate, de a câștiga adepți etc. 2 (Rar) Acțiune de lămurire, de convingere.

Propaganda era folosită de statul comunist în Republica Populară Romînă ca să întărească poziţia singurului partid existent: Partidul Muncitoresc Romîn, un partid comunist. Activiştii de partid – un fel de revoluţionari de profesie ajunşi angajaţi la stat – au făcut propagandă pentru înfinţarea întovărăşiilor şi a Gospodăriilor Agricole Colective (G.A.C.) la sate. Adică au încercat să-i convingă pe ţărani să-şi cedeze pământurile statului. La început o formă mai soft, asocierea lor şi astfel pierderea caracterului de proprietar unic al pământului. După această primă fază pământul întovărăşit era cedat statului.

Dar propagandă însemna şi punerea pe note a vieţii noi a ţăranilor în noile forme de exploatare a omului de către stat. La care femeia era evidenţiată că se ia la întrecere cu bărbaţii.

Pe plan industrial, doctrina dictaturii proletariatului era perfectă. Doar că muncitorii trebuiau să muncească nu să dicteze. Nu vă faceţi probleme, nu dicta niciun muncitor, doar partidul. Marinică este criticat că e cam leneş. Lecţia punctualităţii – la care poporul român a căzut de nenumărate ori – îi este predată lui Marinică, căruia îi ardea buza nu după o ţigară, ci după o fustă. Dar nu merge cum vrea un întârziat!

Ce frumoasă era viaţa-n Romînia! Fetele erau harnice, băieţii dacă aveau de gând să le facă curte trebuiau să fie şi ei harnici. Fetele pe ogor, în uzină, băieţii la fel, altfel nu aveau succes.

În viziuna propagandei de partid viaţa era o variantă de roz-bombon! Spre deosebire de cea capitalistă?

Se va arăta ca fulgerul…


You will come as a lightning
The country will have feast
The sea, the earth and the sky
In your light
I will wear white clothes
To touch you again
You light and, my heart, me
How much I love you

King of Kings Help the King
Mercy, mercy, God, of Heaven
Constantine Dragases Palaiologos
By the grace of God Emperor of Romans
In the Gate of Saint Romanus
Astride on his whitelegged mare
Four Betas, mercy, mercy, Marmaras
Bosphorus and Black Tuesday
Shiver, sun, groan, earth
The City has fallen, the City has fallen
The Queen of Cities, golden gate
And Porphyrogenitus in the Red Apple-tree
The city was the sabre, the city spear
The city was the key of the entire Roman Empire
Fall silent, Mother of God and don’t cry much
Again with years and times will be Yours

In the Gate of Saint Romanus
You went away to another place
And an angel will bring you here
In right time
Inside the Hagia Sophia
We will find each other again on future liturgy
Greeks together