Bravo Lituania!


https://www.hotnews.ro/stiri-international-24645869-prefera-vedem-iadul-inghetand-lituania-refuzat-imediat-cererea-belarus-extradare-svetlanei-tihanovskaia.htm

Lituania a refuzat vineri o cerere din partea Minskului de extrădare a liderei opoziţiei belaruse Svetlana Tihanovskaia, care a fugit din Belarus după ce a început reprimarea protestelor declanşate de alegerile prezidenţiale contestate din august anul trecut, relatează DPA, preluată de Agerpres.

Cât mai costă o grațiere? – întreb pentru un prieten…


Nu puțini dintre noi își mai aduc aminte de hârtia semnată de cardinalul Richelieu prin anii 1600, prin care Milady își asigura impunitatea. Așa cum și-o imagina Alexandre Dumas în secolul al XIX-lea. Într-un roman de aventuri. În slujba lui Richelieu, infama și seducătoarea doamnă cu nume englezesc îl slujea pe cardinal, care cardinal îl slujea pe regele Franței, care slujea (mai mult sau mai puțin) Franța. Dar totul se făcea din rațiuni politice, ambiții personale și intrigi mai mult sau mai puțin meschine. Chiar dacă regele era Ludovic al XIII-lea, nu Regele Soare, care a rostit celebra zicală dictatorială L’etat c’est moi!


Oricum acest adevăr devenise o realitate în Franța monarhistă cu mult înainte de a fi enunțat. Demn de remarcat, totuși, că această poliță de asigurare, o grațiere în avans indiferent de crimele ce vor fi comise, este dată fără să fie cerută. Nu există negociere. Nu există alte foloase decât politice. Și evident salvarea unui suflet – chiar dacă corupt – de la condamnare și probabil moarte.


Mi se pare interesant zilele astea cum se emit pardonări, alias grațieri, pe bandă rulantă de parcă vine sfârșitul lumii. Președintele Trump pare să întruchipeze la fel de celebra zicală După mine potopul… tot a unui rege francez, Ludovic al XV-lea după o bătălie pierdută în în fața austriecilor. Și se mai spune că Statele Unite sunt o republică…


Doar că spre deosebire de închipuita sau reala grațiere în avans și pe gratis maleficei Milady, grațierile lui Trump se atribuie după un lobby pe bani. Și nu puțini. Ca să spunem așa, un fel de cumpărare a iertării unor condamnați sau viitori condamnați de către președinte. Legal. Doar că există niște intermediari care-și umflă buzunarele. Mă întreb dacă se vor plăti taxe pe banii încasați… Nici nu mă gândesc că în curând fostul președinte Trump beneficiază de acești bani. Meni fani feisis!!!

Dincolo de desfășurarea dramatică a evenimentelor din Cei trei mușchetari, putem remarca făcând abstracție de simpatia sau ura față de unele personaje, că această hârtie este confiscată sub amenințarea armei, că primul ei beneficiar este executat de vigilantes conform dreptății întruchipate oarecum divin – urmare a tuturor crimelor săvârșite – și că ultimul ei beneficiar o produce tocmai în fața celui care a emis-o cu toate că-i era dușman.


Istoria, divinitatea, justiția și cititorii, într-un cuvânt morala, se văd astfel răsplătiți pe deplin, fiecare cu aspirațiile lor. Milady moare, d’Artagnan scapă cu viață. Cum altfel mai putea scrie Dumas După douăzeci și treizeci de ani?


Dar dincolo de romanul cu iz de aventuri romantice, istoria ne spune că Richelieu n-a făcut atât de mult rău pe cât pare, ba mai mult de cât se știe, dar în final a slujit interesele statului francez tot mai centralizat. În care caz ne întrebăm cum rămâne cu moștenirea Trump? Care au fost interesele de stat atinse sub domnia sa. În afară de orice altceva sau altcineva ce s-a situat fizic sub domnia sa… Deci istoria, divinitatea, justiția se vor pronunța. După ce s-au pronunțat alegătorii. Într-un fel sau altul.

Trumpelizarea rețelelor sociale?


The Sasson Report: Bizarro Trump: 'Covfefe' tweet, a ...

Ei da, i-a venit și lui Trump rândul. Să fie și el bully-it. Să fie blocat. De Twitter, Facebook și ale entități de realitate virtuală. O fi bine? O fi rău?

Păi rețelele astea nu le plătești. Dacă e gratis pentru tine, ei fac regulile. Le respecți n-au bai. Nu le respecți, e bai.

Dar în același timp, de ce să-l blochezi pe Trump? Lasă-l acolo să afle toată lumea ce-i mai merge prin cutiuță. Să se facă și mai tare de râs sau de plâns. Împreună cu susținătorii și cu opozanții personali.

Și să se adune dovezi. Lasă-l să zică liber de orice constrângeri, fără să fie interogat. Dă-i omului libertate. Spit it out man!

Cum o să mai aflăm ce face, ce spune, ce gândește? Gândește? Cu ce? Cu cine? De ce? Pentru ce?

În particular mi se pare o mare nerozie ca indivizi în funcții importante de conducere, cu mari reponsabilități, să se lanseze pe rețelele sociale ca nea Mărin din Băilești. Chiar dacă e miliardar.

Și uite că rețelele l-au tăiat. Nu ca pe Mihai Viteazu la Turda. Ci ca pe comicul român Horia Căciulescu ce în decembrie 89 credea că mor doar figuranții. Probabil că și Trump a crezut la fel. Că el va fi de neatins.

Dar blocându-l pe Trumpul real și rețelele s-au trumpelizat.

Trăiască… Statele Uimite ale Americii!


Trump stormtroopers break into US Capitol after defeated ...
Protesters Storm Senate Chamber: 'Trump Won That Election!'
MTA worker who was part of MAGA mob that stormed Capitol ...
Capitol rioter Richard 'Bigo' Barnett arrested after ...

Trăiască toate rețelele sociale, media, și de alte comunicații! Din Statele Uimite ale Americii. Pe care nu le folosesc sau din care am ieșit. Iată, încă o dată s-a dovedit veridicitatea spuselor doctorului meu de familie. Ce zicea că dacă am elimina indicatoarele de circulație am scăpa lumea de o mulțime de proști.

Cum altfel să reacționezi la mulțimea ce a pătruns în Capitoliu acum câteva zile și s-a auto-fotografiat, auto-filmat sau au fost fotografiați (cam perimat termenul… că nu e nici un fel de grafie în joc) și filmați de unii și de alții, bașca câteva zeci de camere video în uz în clădire.

Acum știm cine este individul ce a intrat în biroul purtătorului de cuvânt și și-a odihnit într-un absolut stil american obosite-i picioruțe zâmbind satisfăcut de bravada anti-democrată și trumpistă. Știm cine a rămas preț de o clipă atârnat de balconul camerei pentru a ateriza pe covorul albastru. Riscul i-a fost răsplătit nu numai cu o poză de toată frumusețea, ci și cu un mandat de aducere. Vivat!

Știm și cine este individul zâmbăreț, angajat MTA ce s-a declarat beteag pentru a da un brânci democrației cu propriul telefon în circumstanțele pomenite mai sus. Și ce dacă l-au suspendat? Găsește el de lucru.

Grație internetului și aplicațiilor dezvoltate pentru filmare și fotografie, dar mai ales grație programelor de identificare facială știm că un fost locotenent-colonel, acum pensionar, echipat ca de război s-a vânturat, credea el anonim, prin biroul aceleiași Pelosi, unde chipurile ar fi găsit niște brățări de plastic bune de cătușe. Absolut întâmplător!

Pariez că mai știm și cine este zâmbărețul acela ce a plecat acasă cu pupitrul cu sigiliul american de unde vorbea purtătorul de cuvânt. Pe lângă șamanul QAnon și alți proști pârliți la intelectul personal de diferite teorii conspiraționiste.

Și mai știm că un politician republican din Oregon le-a deschis una din ușile Capitoliului din statul respectiv activiștilor de dreapta ca să facă și acolo ce se făcea la Washington. Vivat TV cu circuit închis. Cineva va fi închis…

Mă gândeam la isteria maselor, la spiritul de turmă (sau să-i zicem duhul de turmă ca să fie mai de speriat?) și la efectul rețelelor de socializare. Domle, de ce l-ați suspendat pe bietul looser? Ce-ați avut cu el? De ce nu-l-ați lăsat să mai debiteze niște prostii ca să fie cazul cât mai bine documentat? Păi acum când până și cei MAGA s-au scârbit de el subiectul ar fi fost mai interesant. Să aibă un final telenovela. De fapt internetovela.

Unul apoteotic demn de un președinte cum n-a mai fost. Cum Statele Unite n-a mai avut. Pentru că trebuie s-o recunoască toată lumea, proastă sau deșteaptă, așa ceva nu s-a mai văzut, nu s-a mai auzit, nu s-a mai făcut. Și trebuie s-o recunoaștem și noi, ăștia aflați între aceste două extreme că și de data asta America a dovedit că evenimentul este, vorba americanilor, the most unique!

Luați-i nebunului codurile că cine știe, ăsta e în stare să atace Elveția că vreo bancă de acolo i-a blocat conturile. Asta dacă nu bombardează Twiter și Facebook pentru același motiv…

Și ar putea urma, că mi se pare că la așa unicitate merită, încă o chestie la fel de unică, dacă nu și mai unică: o a doua încercare – și probabil reușită de data asta – de suspendare a președintelui în exercițiu. Să pălească cea a lui Nixon, ce nu s-a finalizat. Cea a lui Clinton, la care s-a mințit bine mersi. Și să nu mai existe echivalent, precedent sau ce…

Să nu ne fie cu bănat, eu aș vrea să-i văd și pe polițiștii ăia ce s-au lăsat pe tânjală la asaltul maselor republicane indignate și incitate cercetați și suspendați cam ca la omorârea din greșeală a unui cetățean american nevinovat.

Ce ziceți?

Și ziceți că nu este Covid în America? Că este doar o gripă? Păi să vedem câți din ăștia de la marele miting trumpist o să dea colțul pentru că au ignorat toate indicatoarele. Cele văzute și nevăzute.

Domn doctor sper să aveți dreptate!

PS Și BBC-ul după câteva ore: https://www.bbc.com/news/world-us-canada-55578092

Trump IS DEAD! Long LIVE… TRUMP?


Ca să supraviețuiască după schimbarea regulilor de joc în această lume, America va trebui să sară peste hopul Trump. Nu mai e cazul să dezbatem cum și de ce a ajuns Trump președinte când au existat și alți președinți care n-ar fi trebuit să se afle la Casa Albă mai mult de cinci minute. De exemplu Nixon. Nici nu e cazul să dezbatem de ce a făcut Trump ce a făcut. Pe simplul motiv că n-o s-o scoatem la capăt.

America are prea multe bătăi de cap (pe care multe și le-a făcut singură) ca să se ocupe cu deceuri din astea. Ar fi în genul filmelor făcute după carte sau a celor făcute după o întâmplare reală: e clar că acum e ușor să creionăm personajele, să punem în gura lor cuvinte, să le judecăm faptele. De aceea cu toții știm că viața bate filmul… dac-ar mai fi fost cazul s-o spun.

Lumea va trebui să sară de asemenea peste hopul Trump. Dar cu atâția imitatori m-aș mira ca fenomenul să se estompeze prea curând. Deja stau la rând alte personaje gata să-i umple golul. Evident în alte guverne, țări, continente. De aceea deși plecat Trump nu ne-a părăsit. Există o explicație și la acest fenomen.

După două mandate a lui Obama era previzibil ca un alb de dreapta să conducă SUA. Așa cum acum după un mandat pendulul a trecut de poziția zero și s-a dus în partea opusă. Deși democrat, albul Biden a ales un vice-președinte de altă culoare și pe deasupra femeie. N-aș vrea să credeți că am ceva cu cineva, că am polițe de plătit sau că nesiguranța vremurilor a pus stăpânire și pe mine. Cu tot Covidul ăsta…

Dar eu prezic că Biden (acum la 78 de ani) va ieși de pe scenă și vice-președintele îi va ocupa postul. Vom vedea pentru cât timp. Oricum, presupunând că Biden va mai fi în viață la terminarea mandatului, cine îl va realege un președinte de 82 de ani? Nu tinerii democrați! Cu atât mai puțin cei republicani.

Deja cel mai bătrân președinte ales, și în funcție, Biden nu este decât emblema lui Obama. Puțin probabil că-i va depăși realizările, indiferent care vor fi fost ele. Nu este o minune că democrații l-au ales, ci că l-au nominalizat.

De presupus că Trump nu va aștepta până la 78 de ani ca să-și ia revanșa. Cât de multe toane are se va apuca de altceva mai profitabil decât de a deveni al 47-lea președinte. Dau și eu cu presupusul, nu vă speriați c-aș fi rudă de gradul întâi cu prorocița din Delphi.

Vor re-alege americanii un președinte care a pierdut re-alegerea? A existat vreun precedent în ceea ce îi privește pe republicani? Se va întoarce America la epoca Trump frustrată de guvernarea democrată? Va deveni clasic mesajul America First? Sau Deep State va măslui din nou alegerile? Se dă startul la noi teorii ale conspirației. Cu troli, krakeni, tehnologie IT, amestecul marțienilor, reptilienilor și serviciilor foarte secrete. Indiferent din ce state. Chiar și din Statele Unite.

Va re-câștiga alt-cineva, alt republican, locul cu numărul unu de la Casa Albă cu mesajul America First? Maybe, maybe not! Vom vedea peste mai puțin de patru ani.

Dar dincolo de America suntem noi, cu caraghioslâcul nostru de politică. Încotro se îndreaptă România? Cine ar fi Trump-ul nostru, George Simion? Posibil.

Voi încerca o prognoză și în bucătăria noastră. Am prezis că o coaliție cu procente mici va fi un dezastru garantat. Și este. Dar dincolo de asta, prezice AUR-ul lui G.S. o schimbare de macaz?

Dacă citim programul AUR, da. Dacă încercăm să citim ce vreau alegătorii AUR, tot da. Dar dacă citim ce vor restul alegătorilor, inclusiv cel PSD, și cu atât mai mult UDMR, nu. Un NU mare!

Și totuși, ca și în cazul voturilor pentru Trump, mulți români au ales naționalismul, exclusivismul, desprinderea de UE. Că ei vor mai multă putere. Că noi suntem mai puri. Mai buni. Deci noi vrem să fim doar noi pentru că noi suntem cei mai buni.

Serios?

Nu cred că AUR va fi o altă gardă de fier, mai aurită. Eventual mai aiurită.

Mai repede sau mai târziu (bine-ar fi să fie mâine) va trece și pandemia. Sau dacă nu va trece, ne vom adapta. Amenințarea rusă ne va face să strângem rândurile. Să nu uităm că amenințările din vest s-au concretizat după ce România a dorit Transilvania. Au trecut aproape 200 de ani de când austriecii au renunțat la Oltenia. Dar amenințarea din est a fost continuă și recentă. Ca să nu deschidem subiectul Moldovei.

Deci,

The Guardian: Can Trump actually stage a coup and stay in office for a second term?


Sam Levine writes:

Joe Biden won the presidential election, a fact that Donald Trump and other Republicans refuse to acknowledge.

Related: Trump’s longshot election lawsuits: where do things stand?

There are worries the president and other Republicans will make every effort to stay in power. “There will be a smooth transition to a second Trump administration,” Mike Pompeo, the secretary of state, said on Tuesday. William Barr, the attorney general, has also authorized federal prosecutors to begin to investigate election irregularities, a move that prompted the head of the justice department’s election crimes unit to step down from his position and move to another role.

Despite all of Trump’s machinations, it is extremely unlikely he can find a way to stay in power or stage a coup. Here’s an explanation of why:

Donald Trump refuses to accept that Joe Biden won the presidential election. Is there a constitutional path for him to stage a coup and stay in office for another term?

Not really. The electoral college meets on 14 December to cast its vote for president and nearly every state uses the statewide popular vote to allocate its electors. Biden is projected to win far more than the 270 electoral votes he needs to become president. His victory doesn’t hinge on one state and he has likely insurmountable leads in Michigan, Nevada, Wisconsin, Pennsylvania and Arizona.

There is a long-shot legal theory, floated by Republicans before the election, that Republican-friendly legislatures in places such as Michigan, Wisconsin, and Pennsylvania could ignore the popular vote in their states and appoint their own electors. Federal law allows legislatures to do this if states have “failed to make a choice” by the day the electoral college meets. But there is no evidence of systemic fraud of wrongdoing in any state and Biden’s commanding margins in these places make it clear that the states have in fact made a choice.

“If the country continues to follow the rule of law, I see no plausible constitutional path forward for Trump to remain as president barring new evidence of some massive failure of the election system in multiple states,” Richard Hasen, a law professor at the University of California, Irvine, who specializes in elections, wrote in an email. “It would be a naked, antidemocratic power grab to try to use state legislatures to get around the voters’ choice and I don’t expect it to happen.”

For lawmakers in a single state to choose to override the clear will of its voters this way would be extraordinary and probably cause extreme outcry. For Trump to win the electoral college, several states would have to take this extraordinary step, a move that would cause extreme backlash and a real crisis of democracy throughout the country.

“There’s a strange fascination with various imagined dark scenarios, perhaps involving renegade state legislatures, but this is more dystopian fiction than anything likely to happen,” said Richard Pildes, a law professor at New York University. “The irony, or tragedy, is that we managed to conduct an extremely smooth election, with record turnout, under exceptionally difficult circumstances – and yet, a significant portion of the president’s supporters are now convinced that the process was flawed.”

Is there any indication Republicans in these important states are going to go along with this?

Shortly after election day, Jake Corman, the top Republican in the Pennsylvania state senate, indicated his party would “follow the law” in Pennsylvania, which requires awarding electors to the winner of the popular vote. In an October op-ed, Corman said the state legislature “does not have and will not have a hand in choosing the state’s presidential electors or in deciding the outcome of the presidential election”.

Related: Could Republicans ignore the popular vote and choose their own pro-Trump electors?

But on Tuesday, Republicans in the Pennsylvania legislature said they wanted to investigate allegations of voter fraud. There’s no evidence of widespread malfeasance in the state, but the move is alarming because it could be the beginning of an effort to undermine the popular vote results in the state. The Republican-led legislature in Michigan is also investigating the election, as are Republicans in Wisconsin. There’s no evidence of widespread wrongdoing in either place.

Is this related in any way to the lawsuits Trump is filing?

Trump’s campaign has filed a slew of legally dubious suits since election day. The purpose of these suits appears not to be to actually overturn the election results, but to try and create uncertainty and draw out the counting process.

Each state has its own deadlines for certifying election results that are then used to allocate its electoral college votes. In at least two states, Pennsylvania and Michigan, Trump’s campaign is seeking to block officials from certifying results.

That certification timeline is important because federal law says that as long as election results are finalized by 8 December this year, the result is “conclusive”. That provides a safeguard against Congress, which is responsible for counting the electoral college votes, from second-guessing election results. By dragging out the process, the Trump campaign may be seeking to blow past that deadline and create more wiggle room to second-guess the results.

Even if that is the Trump campaign’s hope, courts are unlikely to step in, Pildes said.

“States are going to start certifying their vote totals beginning in less than 10 days, and there is no basis in the claims made thus far for the courts to stop that process,” he said.

Say the worst-case scenario comes to fruition and Republican-led legislatures override the will of the people in several states. Is there any safeguard to stop Trump?

Yes. Michigan, Wisconsin, Pennsylvania and Nevada all have Democratic governors who would refuse to approve a set of Trump electors with the popular vote clearly showing Biden winning their state. Instead, they would submit the electors Biden is entitled to as the winner of the popular vote.

It would then fall to Congress, which is charged with counting the votes from the electoral college, to decide what to do. The law that outlines the process for how Congress should handle a dispute in electors from a state is extremely confusing, but experts believe the slate backed by a state’s governor is the legally sound one. There is a rival theory that the president of the Senate, Mike Pence, could have control over the process. A dispute over electors between the US House and Senate is a worst-case scenario and the US supreme court would probably be asked to step in.

Regardless of however long a dispute is, the constitution does set one final deadline. Even if counting is ongoing, the president and vice-president’s terms both end at noon on 20 January. At that point if there isn’t a final result in the race, the speaker of the House – likely probably Nancy Pelosi – would become the acting president.

Pop Rock despre situația actuală din USA


Acesta este comentariul celui ce se identifică cu numele de Pop Rock pe situl Adevărul Cluj Napoca și se exprimă referitor la un articol cu titlul

De ce l-ar fi preferat pe Trump majoritatea românilor emigraţi în SUA scris de Remus Florescu în 6 noiembrie.

Deci, citez:

Citesc întodeauna cu placere vorbele de duh ale Dlui Haber. L-am descoperit prima data într-un alt articol aici pe site, când povestea ca a fost lasat sa plece din România în Israel (si a ajuns pe urma in SUA) în minunatii ani ’70. Datorita lui, am aflat ca vacile în vremea aia erau foarte scumpe – practic 5.000 USD. Asta m-a determinat sa verific cât o fi fost o casa în America în anii aia. OK, LA Times zice ca o casa în Los Angeles era un pic mai ieftin decât pretul a 7 vaci si sunt convins ca in alte orase mari nu dadeai nici pretul a trei vaci. (www.latimes.com/archives/la-xpm-1989-07-12-fi-3539-story.html ). Intr-un fel mi-am dat seama ca-i place sa glumeasca. De atunci, îmi place sa-l citesc ocazional ce mai zice pentru umor si hiperbole.

Evident fiecare are dreptul la opinia lui, asa e tara asta. Dar sugerez ca problema fundamentala a Martorilor lui Trump e ca s-au obsnuit sa repete argumentele (false) de la Washington fara sa se mai gândeasca.

1. (Nu în ordine cronologica dupa text) Pâna acum reiese ca Biden are în fata lui Trump între 4.5 si 5 milioane din voturile exprimate. Oricât am elabora, e vorba de peste 4% din voturile exprimate. Adica reiese ca cel putin de data asta majoritatea sondajelor din preziua alegerilor au fost corecte.

2. Când e vorba de economie (BEEP) eu apreciez ca 8 ani de guvernare Obama au fost mai pozitivi decât ultimii 4 ani. Iau un indicator care conteaza pentru electoratul american somajul: Obama a luat tara de unde o lasasera republicanii – în plina criza economica (descrisa ca cea mai mare dupa anii 30)-, a pus-o pe picioare si a redus somajul de la 10.5% la 4.7%. Mi-ar fi placuta ca si administratia actuala sa fi reusit acelasi record, adica sa reduca cu 60% somajul, dar nu a fost sa fie asa – în cel mai jos punct a fost 3.68% (acum e de fapt mult mai mare, dar sunt circumstante atenuante: directie proasta de la Washington, criza prost gestionata de Covid etc). Era bine sa mai scada, mai ales ca economia era beton in 2016, trebuia numai sa te lasi sa te duca valul.

Tot la capitolul economie, Dl. Haber face o alta gluma mare: ca economia a crescut anul asta 30%. Evident nu stie ca în termeni macroeconomici în 2019 economia americana era o economie de aprox 20,000 miliarde de dolari. Adica anul asta a crescut economia americana cu 6.700 miliarde de dolari?!? Asta înseamna multe masini noi pe cap de locuitor! Sau exporturi… Unde? De fapt, rezultatul e mai banal: contractia economica a fost de 40% în mare în primele luni si pe urma când economia s-a redeschis s-a dus lumea la aceleasi joburi ca sa faca aceleasi lucruri, deci economia si-a revenit 32%. In cifre globale, vorbim nu de un boom economic ci de o contractie de 6-7-8%. Evident totalul pe anul asta nu o sa mai fie 20,000 miliarde, pentru ca s-au pirdut câteva luni, mai mult de un trimestru când economia nu a fost 92% din anul 2019, ci numai 60%… dar asta e un alt argument.

3. Votul religios. Da e adevarat ca se voteaza religios. Evanghelistii (toate sectele combinate) si protestantii au votat cu Trump (peste 70%) si multi catolici (europeni: italieni, irlandezi…) un pic peste 50% cu Biden, care e de origine catolic irlandez.si practicant. ( thestarphoenix.com/news/world/who-won-the-christian-vote-in-the-2020-u-s-election-its-complicated ). Poza aia cu Biblia in Sq. Lafayette la Washington, dupa ce au dat cu gaze in protestatari, a fost *pure gold* pentru Trump. Miza e ca democratii sa revizuiasca o lege mai veche de pe timpul presedintelui Eisenhower (republican) care zice ca daca dai bani la un partid înseamna ca te constitui ca actor social si economic si atunci trebuie sa platesti taxe. Reagan (alt republican) a dat un repeal la un moment dat pentru ca avea nevoie de banii bisericii si le-a permis sa se amestece în poltica fara sa plateasca taxe. Multi gasesc ca e un pic lipsitde logica ca biserica sa-ti ceara bani pentru un candidat si sa-ti zica cu cine sa votezi, dar asta se intâmpla, asta e alta dezbatere care divizeaza America.

4. Latinos în America (BEEP) argumentul pentru care cubanezii din Florida au votat pe Trump e ca a batut câmpii cu marxistii democrati (care sunt cam aceasi capitalisti care au condus America între 2008 si 2016). Dar alti latinos (mexicani si America centrala) au votat pentru Biden – pe motiv cu gardul, copii în custi, aia 545 noi orfani când administratia lui Trump a luat copiii de la familii si le-a expediat parintii înapoi peste granita pe unde au putut. Acum acte nu sunt si aia 545 copii nu stiu din ce tara au venit, unii nici nu vorbesc.Gurile rele zic ca nu trebuiau separate familiile, chiar ar fi putut sa-i deporteze in grup sau în familie, dar macar nu aveai copii fara parinti.

5. Cel mai funny e argumentul ca Trump o sa se bata luni de zile. 😆 Miza e mare dar legea e simpla. Daca Biden reiese câstigator si alea 4.5 sau 5 milioane de voturi în plus au vreo valoare, mandatul trumpist se termina pe 20 ianuarie la ora 12 fix. Multi, se pare nu stiu, dar eu sunt convins ca trump stie..! Daca ramâne acolo un minut mai mult, inseamna ca e arestabil pentru lovitura de stat… asa zice presa americana când o citesti, asa zic si specialistii în drept constitutional.

NB E interesant ca pâna acum nici un republican major… liderii Partidului Republican… seful Senatului Mitch Mc Connell… altcineva serios… nu a iesit pe post sa zica ‘sustinem stoparea numararii voturilor, acolo unde trump are majoritatea’ (Dimpotriva http://www.msn.com/en-us/news/politics/mcconnell-says-every-vote-must-be-counted/ar-BB1aLlu6 ).

Retineti acest aspect + gânditi-va la alea 5 000 000 voturi pe care le are Biden în plus. Inca o data fiecare are dreptul la opinia lui si la glumele lui.

Fiecare, în schimb, are dreptul la un singur vot… care trebuie numarat..!

Citeste mai mult: adev.ro/qje0ah

Puterea


Despre ce este vorba-n viața asta? Despre putere. Copilul învață despre ea de la mama, tata, frați mai mari. Cînd puterii-îi lipsește dragostea copilul suferă.

La grădi și la școală tot despre putere-i vorba. Aici se încheie alianțe și se fac dușmani. Afli că e bine să fii de partea puterii. Și mai afli cum s-o cîștigi. Te pui bine cu puterea sau te pui rău. Dar ziua se încheie bine că ajungi din nou acasă.

Primul job este tot despre putere. Cineva are puterea să te pună la treabă, dar pentru asta te plătește. Sau te amendează dacă faci boacăne. Deja ai habar ce-i aia poliție, controale, protecția muncii, primă și amendă. Nu prea ai putere, dar îți dai seama că poți să ai o relație bună sau una rea cu puterea.

Intervine și religia, filosofia sau regulamentul care-ți transmite cine, cînd, cum și de ce are puterea, dacă se joacă cu ea, dacă e periculos să mai știu eu ce sau ce să faci să ajungi la putere.

Partidul ce era și mai este-n toate îți poate da sau lua puterea. Prin conspirații, lovituri de palat sau pur și simplu prin vot. E simplu și e complicat. Dar e despre putere.

Ai de gînd să ții de ea ca orbul de bîtă? Senzația puterii-ți dă aripi, șfung și stres. De cele mai multe ori tot din cauza puterii se moare. La propriu și la figurat.

Știu pe unul ce a avut toată puterea și a murit. Apoi a înviat. Cineva i-a dat din nou toată puterea în cer și pe pămînt. Specific. Nu ne-a dat-o nouă. Dar noi tot vrem să i-o luăm. De ce? Ca să fim ca el? Dar am murit ca el? Am înviat ca el? Ni s-a dat ceva așa cum i s-a dat lui? Am făcut noi ceva din ce a făcut el? Sau mai mult? Nu. Dar pretindem. Cînd n-am făcut? Am ajuns niște moaște. Nici măcar sfinte… Dar pretindem.

Alegerile, învățămîntul și alte cele


Ei, iar vă bat la cap! Am asistat la o discuție Andi (Moisescu) cu Tudor (Chirilă) despre învățămîntul românesc. Și despre schimbare, mai ales politică. Și tot felul de soluții logice, specialiști, politizare și inutilitate. Copii cu alegeri multiple, comparații cu tevecolor, internet și profi anoști. Părerea mea e că discutau doi autsaideri.

Eu vin din altă perspectivă. M-am școlit socialist, în stil stalinist cu pionieri, mîinile la spate, lecție deschisă demonstrativă în care doar clasa noastră a rămas în toată școala că eram buni și cu mai mulți inspectori decît școlari în bănci. Cu examen de admitere la liceu, cu bac cu copiere pe rupte la mate, dar în rest examen la sînge. Fără facultate.

Apoi cu învățămînt informal underground cu profi din State, de la Universitatea Americană din Cairo și alte forme și biblioteci disponibile. Plus pasiunile de rigoare în aviație, arme, mașini și istorie. Apoi ca prin farmec trei ani de educație teologică formală în Londra.

După care a urmat tranziția proprie de la învățat la predat. În sistem românesc privat. Un pic sectar. Și pe cînd făceam asta mă zbăteam între predare – de care nu prea aveam habar – și standardele educației superioare: cerințe curs, seminare, notare. În contextul re-descoperirii impactului manualului unic de factură comunistă. De vină fiind cercetarea pentru teza de doctorat.

Și după ce am predat sau cel puțin m-am prefăcut că predam, iată după trei zeci de ani învățămîntul românesc se luptă (oare?) cu aceleași probleme: lipsa cadrelor adaptate cerințelor actuale, lipsa școlilor care răspund problemelor din prezent pregătind elevii/studenții pentru viitor, lipsa de voință politică pentru a produce schimbarea. Și cei doi pomeniți mai sus, cu mine împreună ne punem întrebarea: Ce e de făcut?

Evident, se poate discuta. Evident, se pot lua măsuri, se poate face un plan. se pot cere bani. Și apropo, chestia aia cu dublarea salariilor profilor, nu duce la dublarea calității învățămîntului, se știe! Dar mi se pare că în stilul ăsta lătrăm pe cînd caravana trece bine mersi nederanjată pe lîngă noi.

Mie mi se pare că niciun guvern, absolut niciunul, pînă nu este susținut de o majoritate de 80% în parlament, nu o să facă schimbări majore. Pentru că nu riscă să piardă alegerile. O schimbare majoră, dramatică cu concedieri masive ar declanșa greve, reacția opoziției, media va sări în aer ca la oprirea minerilor în drum spre București.

O altă măsură, retrogradă, dar utilă în caz că nu se fac concedieri masive a celor ce încă mențin învățămîntul în Evul Mediu, ar fi – probabil că nu vă așteptați la așa ceva – manualul unic. Atunci cînd comuniștii au tranșat învățămîntul în favoarea lor, au impus politic manualul unic. Și a rămas bătut în cuie. Eu însă propun un manual unic pe o perioadă de tranziție de circa doi, trei ani. După care, fiind deja începută schimbarea de mentalitate, liberalizarea și eficientizarea învățămîntului.

Dincolo de politica de stat în domeniul educației ar trebui să existe susținători și generatori privați de educație de la nivelul zero la învătămînt superior. Compania Aerostar să aibă propriul liceu și facultate în domeniul construcției de avioane. Compania Dacia să aibă nu numai grădiniță pentru copiii angajaților, ci toată gama de școli care să califice și să dezvolte viitorii angajați, de la design la cercetare, fabricație și filosofia protejării mediului.

Cei care vor alege o formă de învățămînt într-o anumită regiune, într-un anumit domeniu vor fi interesați în primul rînd de calitatea acestuia nu de hîrtia ce ți-o la finalul perioadei de studiu. În același timp cei ce predau acolo vor fi direct interesați de predarea eficientă și de lichidarea mitei pentru obținerea notei sau diplomei. Motivul? Calitatea inferioară a absolvenților va duce la scăderea calității produselor acelor companii care are nevoie de absolvenți plasînd companiile sub iminența falimentului. False școli în stilul Spiru Haret n-ar mai exista.

Și atunci mai putem discuta de dezvoltarea infrastructurii. De schimbarea politicii de educație și implicarea statului mai mult în supraveghere decît în impunerea normelor și bugetului.

Nici republicanii nu mai sunt ce-au fost odată…


Ultima știre spune că minunatul președinte al unor state unite, alb, bronzat roșu și vopsit blond, pe numele său Trump, afirmă public, în fața a mii de oameni că Universul i-a rezervat un al doilea mandat. Este evident că Universul, acest mic amestec de galaxii, găuri posedate de Obama și alte formațiuni mai mult sau mai puțin haotice, nu stă pe gînduri. Îi dă lui Trump ce i se cuvine. Pe lîngă asta este de acord să schimbe și constituția acelor state americane foarte unite ce vor să-l mai aleagă pe Trump în al treilea mandat.

De unde concluzia că Trump și republicanii au undeva un dulăpior, un sertar, ceva, în care țin Universul.

Dar nu asta este știrea cea mai tare de luni dimineața. Nu. Deloc. Știrea cea mai tare, cea mai neașteptată, cea mai murdară, cea mai dat- dra….. este alta.

Este asta:

Aria DiMezzo

Aria DiMezzo, provine dintr-un grup de activiști libertarieni și are o emisiune radio pe internet, s-a înscris în cursă pentru desemnarea candidatului republicanilor cu două zile înainte de termenul final, după ce a aflat că tradiționalul candidat republicat, Earl Nelson, nu mai candidează.

Marylin Huston, șefa filialei republicane din Cheshire, a felicitat-o pentru victorie. Huston s-a referit în mod constant la DiMezzo ca “el”, deși candidata se identifică drept „She-Male”.

Inside Sources, care a relatat această afacere ciudată, spune că DiMezzo va concura pentru postul de șerif împotriva unui democrat pe nume Eli Rivera (evident un latino), care dorește un al cincilea mandat.

Potrivit descrierii de pe blogul ei, Aria DiMezzo „a avut multe întâlniri cu poliția în viața ei și foarte puține dintre ele au fost pozitive. Este Înaltă Preoteasă la Biserica Reformată Satanică, o femeie trans și o anarhistă republicană”

Și acum o indignare americană autentică. Republicană, trumpistă, creștină, conservativă. Oricum nici republicanii nu mai sunt ce-au fost! Apropo, Aria DiMezzo, este un nume de scenă și în mod obișnuit se referă la o arie cîntată de o mezzosoprană așa cum se vede mai jos.

Biserica noastră și puterea


Here's Why Christians Should Trust in God - Not Political Power

 

Cred că fiecare dintre noi are impresia că dacă ai noștri ar fi la guvernare ar fi raiul pe Pămînt. Grădina Maicii Domnului în viața de zi cu zi. Și cînd zic ai noștri mă refer la cei care sunt de religia noastră. Adică ortodocși, baptiști, penticostali sau alții mai trecuți pe la Biserică. De ce s-ar intîmpla așa ceva? Pentru că fiecare dintre noi are impresia că gîndirea sa e cea mai bună și evident, practica, pe măsură. Un stat ortodox sau unul baptist sau unul penticostal le-ar depăși pe toate celelalte existente.

Motive? Unul mai special, a la Gigi Becali, pentru că Dumnezeu își va întoarce fața spre noi. Apoi, mai general, că nu se va mai fura, nu se va mai divorța, nu se va mai avorta și nu se va mai omorî. Cu efecte secundare pretinse sau previzibile: bisericile vor geme de oameni, se vor închide birturile, casele de amanet, păcănelele, jocurile de noroc și pariurile, cuplăraiele așișderi. Nimeni nu va mai depăși viteza legală. Chiar credeți?

În Parlament se va vorbi din Biblie, Constituția va începe la articolul 1 cu …recunoaștem existența lui Dumnezeu, a Fiului Său ca Mîntuitor și lucrarea Duhului Sfînt… Președinții de bloc te vor păsui cu cheltuielile la întreținere, dar tu vei prefera să te împrumuți ca să le plătești la termen. Ba cel ce te va împrumuta va insista să nu-i mai înapoiezi banii ca să fie mai prieten cu Dumnezeu și să demonstreze că dragostea lui față de aproapele nu-i doar o vorbă.

Toată lumea va lucra ca pentru Domnul. Nu vor mai exista certuri, magistrații se vor reprofila, va dispare Protecția consumatorului, poliția se va organiza în coruri ce vor cînta imnuri religioase la răspîntii, direcționînd oamenii spre cea mai apropiată biserică. Avocații se vor apuca de predicat prin piețe, armele și cartușele vor fi la liber pentru că nimeni nu va omorî picior de muscă.

Ce să zic, asta este doar o palidă descriere a ceea ce va urma atunci cînd NOI vom prelua conducerea. Că de asta ne criticăm pe net, pe tot soiul de rețele de socializare: pe Facebook, pe Youtube, pe bloguri sau pagini personale, de grup sau bisericești. Toți suntem mai buni ca ceilalți. Sau dacă vreți, toți suntem mai buni ca toți ceilalți. Ah, dac-am veni noi la putere!!!

La un moment dat mi-a trecut prin minte ideea ca la un seminar să discutam ce s-ar întîmpla dacă noi (aici e vorba doar de pocăiți, adică baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie) am lua puterea. În circa 10 (zece) minute schimbam priviri semnificative și plănuiam ce le-am face celorlalți. O re-editare a experimentului lui Zimbardo cu închisoarea din subsolul universității în anii 70 sau ceva mai tîrziu Efectul Lucifer. Se poate viziona pe Youtube: https://iztok-zapad.eu/en/efektat-lutsifer#310 .

Dar concluzia la seminar a fost firească: ar fi mai rău decît este acum (prin 1999 – 2000). Studenții au rămas uimiți… Pentru că nu cunoșteau încă Florența lui Savonarola, Geneva lui Calvin și România Gărzii de fier… sau a lui Antonescu.

Deci cum ar fi dacă ai noștri ar prelua puterea? RĂU!!!

Lumea nu e făcută ca să fie condusă de talibani, fie ei și creștini. Vreți o altă lume? Schimbarea nu se poate impune de la centru, prin legi, prin interdicții, prin forță. Binele nu se face cu forța. Nu poți să faci rău pretinzînd că urmărești binele aproapelui conformîndu-te poruncii Lui Dumnezeu.

Biserica nu este un organism politic. Sau o instituție a statului pe care trebuie să-l cucerească ca să i se substituie. Vremea Evului Mediu a trecut. Chiar și pentru România.

Ce făcea Iranul pe cînd îi murea generalul?


 
Iranul făcea filme de propagandă. Pentru ca sunt ieftine, pentru că poți simula că ataci un portavion sau navele din escadra americană. Să simulezi, adică să te pre-faci că, dar să nu poți…
 
Dacă consultați internetul să vedeți ce capabilități militare are Iranul o să vedeți o mulțime de drone, de rachete și anti-rachete și niște tuneluri cu rachete. Bănuiesc că mai au și cîteva (zeci de) mii de candidați la martiraj.
 
De partea cealaltă SUA. Ca să nu mai spun ce s-a spus, singura asemănare între cele două țări este că Iranul folosește încă tehnică militară americană de pe vremea șahului, reparată cu (unele) piese de schimb americane de pe vremea lui Reagan. Cu alte cuvinte, folosește avioane și elicoptere pe care SUA le-a dat la fier vechi. Cam cum ne folosim noi Mig-urile dacă ne-am bate cu Rusia…
 
Dac-ar fi să ne uităm la contraste, Iranul deține supremația în armament doar la categoriile la care SUA a renunțat sau nu are nevoie la contactul cu un inamic atît de îndepărtat. Adică? La tunuri tractate, pentru că SUA are mai multe autotunuri (decît Iranul) și la vedete pentru patrularea litoralului. Cvasi-paritatea din marină nu poate fi luată în considerare pentru simplu motiv că numărul navelor nu este relevant. De exemplu, SUA are 10 portavioane, Iranul zero barat. Cam la fel și la celelalte nave ce contează: distrugătoare, corvete, puitoare de mine.
 
Aceiași discrepanță la forțele aeriene. Superioritate absolută la avioane, dar mai ales la elicoptere.
 
La tancuri și vehicule ale infanteriei la fel. Și în ciuda tuturor imaginilor belicoase cu rachete, drone și antirachete să nu uităm cîteva chestii evidente, dar de obicei trecute cu vederea:
 
1. Iranul, chiar dacă ar merge la război nu ar putea rezista prea mult. A demonstrat-o războiul cu Irakul. În momentul cînd o ofensiva costa pe atunci circa 800 de milioane de dolari (bani americani…) și Iranul n-a mai avut bani, iar religia interzicea împrumuturile, războiul s-a oprit. Acum cu toate sancțiunile valuta, fie și cea considerată a Satanei, e pe sponci… Mă mir de unde o să scoată cele 80 de milioane puși pe capul lui Trump…
 
2. Economia Iranului nu poate rezista unui război consumator de arme, resurse, armament și materiale ce se obțin din import. Or fi iranienii buni, dar nu sunt self-suficienți. Iranul nu produce prea multe ca să reziste unui război în care nu se pompează resurse.
 
3. În materie de know-how militar, Iranul este hăt-departe-n urmă. Ce făceau dronele iraniene cînd generalul era vînat? Ce făceau cele trei vechi avioane de supraveghere aeriană? Ce făceau experții în comunicații care vegheau? Sau nu vegheau? Iranul n-a reușit să producă un elicopter de asalt, are tot Cobrele din Vietnam… Iranul n-a reușit să producă clone ale Tomcatului american, darămite un alt avion pe măsură. Și last but not least, Iranul nu are capabilități nucleare. În caz că le va avea, le va avea pentru un timp extrem de scurt. Sper să nu apucăm așa ceva, că atunci chiar începe ultimul capitol…
 
4. Aliați? Spre deosebire de SUA care este membru NATO, ASEAN, etc și care are cu ce și cu cine negocia (cînd are chef), Iranul nu are decît aliați de circumstanță în Orientul Mijlociu și Coreea de Nord în cel îndepărtat. SUA se poate concentra pe Iran ca să cîștige fără ca aliatii săi să sufere pierderi însemnate într-un război asimetric, ce nu poate fi continuat eficient o dată Iranul atacat.
 
Puterea economică a celor doi este la un raport de cam 1/48 în favoarea SUA. Cea militară în unele cazuri (cele care contează) cam 1/100. Făcînd abstracție de capetele luminate. În ceea ce privește proștii (de oricare religie ar fi ei) cred că situația este în dezavantajul SUA. Nu de alta, dar ținînd cont de numărul de locuitori s-ar putea ca SUA să domine și la acest capitol. Totuși fanatismul religios al SUA poate fi egalat doar de media fanatismului religios din regiunea Levantului. Baiul e că în caz de război fanaticii religioși mor fericiți fără să se ucidă între ei…
 
Ce făcea Iranul nu mai este atît de important acum. Va fi important ce va face SUA atunci cînd Iranul va încerca să compenseze militar pierderea generalului, victima propriului sistem de supraveghere insuficient și ineficient.
 
Ca o concluzie în aceasta perioadă de tranziție și suspans, e bine de ținut minte că dacă n-ai capabilitățile unui stat avansat tehnologic n-ar trebui să-ți afișezi asasinii-n terțe țări. Chiar dacă duci un război asimetric. Mai ales cînd îl duci pe mai multe fronturi… Nu de alta dar comunicațiile sunt supravegheate.

 

NU-I NIMENI CA TINE ISUS…


E clar. Titlul e clar, chiar foarte clar. De fapt nu chiar așa de exact. N-a fost, nu este și nici nu va fi nimeni ca Isus. Și dacă Isus ar fi fost un simplu om. Știm că cel puțin ADN-ul său nu se va mai regăsi undeva pe pămînt. Ar fi fost mai concludent dacă se putea preleva un pic de ceva pentru a-l testa, dar, ca un făcut, nu există. A înviat și la revedere!

Cam toată lumea de p-aici știe că românii se țin de bancuri. Avem, așa, un talent, o înclinație spre umor. Alb-negru, gri sau roșu. Doar că ăsta din urmă mai deunăzi era mortal. Dar acum umorul e la liber. Și este de bun gust sau de prost gust. Uneori absurd. Dar există. Dacă mîine s-ar închide din nou granițele românii nu s-ar apuca de revoluție, s-ar deda la bancuri. Dacă s-ar anunța sfîrșitul lumii cam același efect. În afară de pupatul tardiv al moaștelor cu miros de osuar canin.

Deci, în acest registru aș putea dezbate gestul alegătorului din străinătate ce l-a printat de mînă pe Isus ca împărat pe buletinul de vot al turului doi al prezidențialelor. Este de-al nostru. E un pocăit sadea, sincer. Aș putea spune nebun de sincer. Sau bolnav de sincer, dar n-aș vrea să-i minimalizez gestul. Nici – evident – să-l maximalizez. Doar să-l analizez.

Nu știu dacă comisia i-a văzut votul, dar pot spune precis că l-a invalidat. Din motivele cunoscute. Inclusiv de Peter Costea. Dar la urma urmei, ce-a făcut acest om, fie el femeie sau bărbat? În primul rînd a dat un exemplu. A lansat un mesaj. A rostit/scris un adevăr. De fapt mai multe.

A început – probabil – dacă ne uităm (pe fila cu pricina de sus în jos și de la stînga la dreapta, ca niște români normali), ce vedem? Vedem că cineva a scris (pentru început) NU-I NIMENI CA TINE ISUS și mai jos într-un cadran, ISUS HRISTOS DOMNUL DOMNILOR IMPARATUL IMPARATILOR. Și ca o superconfirmare a pus ștampila votat în interiorul acestui cadran. Alegerea, în mod evident, îi aparține! Nu cred că omul nostru (că e al nostru, nu al ortodocșilor, al martorilor sau al mormonilor…) și-a făcut cunoscută alegerea la președinția României. Clar, nu? Este vorba despre o alegere personală. Nimic mai mult. Publică într-un anumit fel. Asta în cazul în care nu el/ea a fost aceeași persoană care a și pus bravura pe Internet.

Dar apoi, în faza a doua, lucrurile se complică. Iohannis primește un cadou: Proverbe 26:1:28. Și mai primește un epitet: LEPĂDAT. Adică decartat, aruncat afară, rejectat și așa mai departe. Cu alte cuvinte, inutil. Curios oare că mulți dintre români – dincolo de cei peste 3 milioane care au votat-o pe Dăncilă – chiar cred că această caracterizare i se potrivește? Cel puțin într-o anumită măsură. Cea impusă de traseul său politic. De hibernarea sa în poziție de președinte în bîrlogul de la Cotroceni.

Lucrurile iau o turnură și mai negativă cînd chiar citim capitolul 26 din Proverbe. Dacă s-ar potrivi tuturor personajelor înșirate acolo, Iohannis ar fi nebun, leneș, prefăcut și clevetitor. Nu că majoritatea politicienilor ar fi nevinovați la aceste capitole… Deloc!

Și așa ajungem la Dăncilă. O doamnă. Căreia îi dă un sfat doar (parcă în totală armonie cu limba vorbită de fosta prim-ministreasă): DUTE (sic!) SI SA NU MAI PACATUISTI (sic!). Însoțit și acesta de un capitol, de data asta din Noul Testament: Ioan 8: 1-59. Mi se pare o mare discriminarea în favoarea candidatului PSD ce a primit 59 de versete, spre deosebire de cel al PNL căruia i-au fost atribuite doar 28, și acestea din Vechiul Testament. Probabil că doamna Dăncilă era mai aproape de adevăr. Normal, după încarcerarea lui Dragnea. Ei i se spune să meargă fără să mai păcătuiască. Nu i se spune explicit unde să meargă, dar după cum a reie-shit din numărarea voturilor, putem deduce fiecare după mintea lui…

Totuși, capitolul apostolului Ioan o îndeamnă pe lidera P.S.D. nu numai să nu mai păcătuiască, dacă cumva ne gîndim că ea făcea parte în mintea mesagerului dintr-o anumită categorie de femei (sau de politicieni), ci și să își dea seama că Isus este lumina lumii, care este adevărata slobozenie, libertate și în final că Isus are credibilitate fiindcă el este dinainte de Avraam. Ei, ce să faci, mai greu cu doamna că e ortodoxă, pe când Iohannis este protestant și știe mai multe din Biblie. Plus că e neamț!

În concluzie, prorocul, creștinul apolitic (vorba vine…) excitat spiritual într-o ipostază à la Ioan Botezătorul din perioada iordaniană se manifestă atît implicit, cît și explicit ambilor adrisanți. Din punct de vedere spiritual n-a greșit cu nimic mesajul, poate nici modalitatea de a-l expedia, cu toate că nu sunt prea sigur c-a ajuns la destinatari…

Totuși, din punct de vedere politic, chiar apolitic, el și-a anulat votul. A protestat deci în ambele planuri: politic și spiritual. Și a tras un semnal de alarmă: vine judecata. S-a cam postat pe sine în roba judecătorului, dar, hai, treacă-meargă, cine n-ar fi vrut să fie nebun vreme de un minut-două la aceste alegeri? Restul de vreo 10 milioane de votanți. Nota de la mine 10 cu felicitări. Nota de la proful de civică: 4 cu lungirea urechilor.

Viitorul îi va amenda gestul într-un fel sau altul, chiar dacă potrivit teologiei, sociologiei, psihologiei, bisericologiei și politologiei gestul său este incalificabil pentru că nu avem o categorie în care să-l încadrăm, iar Isus nu va coborî din cer ca să-l întronăm tocmai noi. Aici în România?

Eu cu cine votez? – turul II (1)


Caragiale a dezbătut tema alegerilor foarte bine. Chiar și atunci cînd România avea un rege, nu un președinte. Dar metehnele politicienilor au rămas aceleași și noi, cetățenii cinstiți ne punem din nou aceeași întrebare. Poate unii dintre noi au beneficiat de alte foloase decît bere și vin de la unul dintre candidați. Sau din contră, am încasat-o de la unul dintre ei, dar am votat în primul tur. Acum ce facem?
Ei, ai votat pe altcineva decît Dăncila sau Iohannis… Nu-i rău. Bine c-ai fost la vot. Dar acum îți pui întrebarea Eu cu cine votez? Nu cred că ești cetățeanul turmentat, dar cred că întrebarea ta este una cinstită. Nu e rău că te întrebi cu cine să votezi, dar în primul rînd vreau să îți spulber (dacă pot) cîteva prejudecăți. Două pentru început.
Încerc să-ți răspund la întrebare, ca unul care n-a fost convins de Iohannis, dar și unul ce n-ar vrea să fie reprezentat de Dăncilă. Nu de alta, dar mă simt complexat de un intelectual ca ea…
Nu te duci la vot sau votezi Dăncilă pentru că Iohannis te-a jignit categorisindu-te într-un anumit fel și că te-a flituit.
Iohannis n-a fost prea diplomat atunci cu flituiala, dar să fim drepți, ți-a plăcut cînd guvernul Dăncilă a gazat și a bătut manifestanții? Vei spune că nu se compară 3,5 milioane cu cei cîțiva din fața guvernului. Ai dreptate. Doar că nici o jignire verbală nu se compară cu folosirea abuzivă/ilegală a trupelor de jandarmi. Un discurs nu e tot una cu un atentat public la integritatea fizică a cetățeanului de rînd. Fii drept: de cîte ori n-ai fost jignit și n-ai reacționat, ci ai înghițit jignirea? Care era miza atunci și care e miza acum? Merită orgoliul tău cinci ani cu Dăncilă președinte a României? Dar dacă orgoliul tău o aduce pe Dăncilă la Cotroceni, atunci mai fă un pas: înscrie-te în PSD. Hrănește-ți mai departe orgoliul! Și fii în continuare creștin…
Crezi că Iohannis n-a făcut nimic cinci ani de zile și de aceea nu mergi la vot sau de-a dracului, votezi Dăncilă sau îți anulezi votul, că niciunul nu merită să fie președinte.
Și eu cred că cei doi ar putea sta pe tușă cîțiva ani ca să reflecteze la ce au făcut sau ce nu au făcut și puteau face. Ar fi mai sănătos pentru ei și pentru toată lumea. Dar nu prea trăim vremuri sănătoase… Din această perspectivă însă mi se pare că Iohannis cel semi-paraplegic e mai de dorit decît activa Dăncilă. Președintele ce provine dintr-un partid ce nu deține majoritatea în parlament este aproape unul paralizat. El nu are putere. De aceea nu a fost un jucător ca Băsescu cu PD. Sau Iliescu cu cameleonicul partid comunist ce a devenit în cele din urmă PSD. Ai văzut cum se făcea de baftă Dăncilă ca si prim-ministrul condamnatului Dragnea. Am rîs de ea. Vrei acum să rîdă de noi o lume-ntreagă cu ea președinte? Dacă vrei să formezi cu ea un cuplu în stilul Stan și Bran, ești liber s-o faci. Dar merită? Viața și politica externă a României nu este o continuă comédie! Ceaușescu a murit. N-o scoate pe Lenuța sa din mormînt, că nu merită. Ne-a fost deajuns o savantă de renume mondial!

Nazismul și pesedismul


Acum ceva timp am citit pe un blog de istorie o întîmplare adevărată povestită de un american. Întîmplarea era despre un reporter american de război și despre una dintre fotografiile sale. Am căutat-o pe net ca să nu o redau eu și să fie mai veridică. N-am găsit fotografia pe Google. Încerc aici să o redau fără să intru în groaznicele ei amănunte.

Un reporter, corespondent de război sau pur și simplu un fotograf al armatei americane ajunge într-un orășel german în Al Doilea Război Mondial. Acolo dă peste cadavrul unei femei, evident germane, și este îngrozit. Nu mai știu dacă conversația ce a urmat a fost una imaginară sau nu. Cert este că la mijloc era miza realului, al adevărului și a realității. El imortaliza ceea ce s-a întîmplat și ca atare, nu avea voie să modifice scena. Fotografia trebuia să imortalizeze realitatea așa cum era. Fotografia era un document și de aceea nimic nu trebuia alterat, modificat, înfrumusețat sau schimbat. Războiul era război.

În cazul de față era vorba de o femeie omorîtă de americani. Dar nu era doar omorîtă. Era omorîtă și avea o baionetă înfiptă adînc acolo unde numai un sadic ar fi înfipt-o. Femeia era relativ tînără, blondă, frumoasă și foarte bine îmbrăcată. Pe deasupra avea asupra ei o insignă a partidului nazist. Omului nostru a-nceput să-i fiarbă sîngele-n vene la vederea unui tablou atît de macabru. Cu de la sine putere și încălcînd propria-i deontologie a pus mîna pe baionetă și a scos-o.

Doar că a fost văzut de alți soldați americani care i-au povestit cum acea femeie orbită de nazism a deschis focul asupra lor și le-a omorît – nu țin minte dacă a fost unul sau mai mulți camarazi – într-un oraș care deja se predase. Ca urmare ei au omorît-o și s-au răzbunat înfingîndu-i acea baionetă.

Deci era vorba de luna aprilie 1945, Germania, o nazistă fanatică și moartea ei cu cadavrul batjocorit.

Și acum probabil că va întrebați ce legătură are asta cu luna noiembrie 2019, România și cu PSD-ul. Are pentru mai multe motive.

Unul dintre ele este că după ce reporterul nostru a auzit ce s-a întîmplat deontologia meseriei lui l-a obligat să refacă scena amorului așa cum era la origine. A fost nevoit, ca să rămînă cine era, să înfigă în acea femeie baioneta acolo unde fusese. Groaznic. Dar așa se întîmplă atunci cînd treci peste propriile-ți limite.

Reporterul a refăcut scena pe care o alterase. A rămas cu coșmaruri.

Un altul este Germania nazistă a fost învinsă nu datorită bunei organizări, a operațiunilor coordonate și a unui mai bun potențial al Aliaților, ci datorită urii degajate de ea, de partidul nazist, de Gestapo, SS și de lagărele de exterminare. Deși civilizată, mare, puternică și inventivă, condusă de un caporal nebun a sucombat în fața frontului comun făcut pe plan mondial. Rînd pe rînd aliații i-au căzut și a rămas singură împotriva tuturor. N-a vrut să se recunoască înfrîntă cînd cursul războiului s-a schimbat, dar a trebuit să capituleze necondiționat cînd liderii ei naziști se sinucideau.

În urma acestei stări de fapt nazismul a fost judecat și condamnat la moarte. Public. Pe plan mondial. Ireversibil. Dramatic. După cinci ani de război.

Ne aflăm și noi în fața unei astfel de schimbări dramatice. Doar că unii dintre noi nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă dramatismul schimbării. Cu atît mai mult cu cît bagatelizînd votul de duminică schimbarea s-ar putea să nu se producă. Pesedismul trebuie învins definitiv, la fel ca și nazismul!
Un alt motiv ar fi că de ceva vreme ne confruntăm cu fake-news-uri la greu ce o arată pe o altă femeie, tot blondă, tot învinsă, dar ca prim-ministru, în alte ipostaze decît cele autentice, adevărate. Mîini dibace, profesioniste, bine plătite invadează internetul cu cît este ea de bună, credincioasă, miloasă și interesată de soarta românilor. O dac-ar fi așa!

Un alt motiv este că aceleași minți și mîini ce modifică realitatea Vioricăi Dăncilă, modifică și realitatea contracandidatului său, Klaus Iohannis. Dacă în favoarea sa se intervine pozitiv, tot în favoarea sa se intervine negativ asupra contra-candidatului. Iar se alterează realitatea. Ce mai deontologie! Pesedismul își arată jegul sub nume diferite. Eu le-am interzis reclamele. Pentru că n-am votat PSD. Pentru că nu votez PSD.

Din aceste motive și din multe altele pe care le știm și nu trebuie să le bagatelizăm, pesedismul trebuie să dispară ca nazismul! Să-l omorîm prin votul de duminică ca să nu înfingă cineva baioneta mai tîrziu.

Atenție, PSD nu s-a predat!

Analiza alegerilor, a treia zi după Scripturi…


E mîine, știu. Dar scriptural e azi. Deci după trei zile de la alegeri să tragem cîteva confuzii. Căci concluziile sunt inutile pentru acest popor atipic.

Da, Iohannis domnește. Și va mai domni. Un președinte de paie, nu de catifea. Un președinte cameleonic care a avut totuși cîteva intervenții bune. Una a fost intrarea peste ședința guvernului Grindeanu. Alta a fost arestarea lui Dragnea. Alta a fost insuccesul PSD-ului la alegerile în Parlamentul European. Ei, nu a fost chiar a lui, dar i se poate pune la mandat. În perioada mandatului său… bla-bla… Alta a fost tăcerea. Pentru că tăcerea e de aur. Și pentru că el nu este Băse. Și pentru că e neamț. Nu contează? Ba da! Pentru că poporul ăsta a fost condus în ultima sută și ceva de ani de nemți. Chiar dacă a luptat împotriva lor. Neamțul a fost bun că n-a făcut prostii. Cam ca Volkswagenul. Știu că de data asta a semănat mai mult a Trabant, dar mai are o șansă. I-o mai dăm?

Dăncilă, este, cred eu, fenomenul fenomenelor. Blonda tipică. Țopoasă și nu prea. Arătoasă și nu prea. Intelectuală și nu prea. Ba de-a dreptul agramată. Finuț spus… Dar a reușit ceea ce nu credea nimeni. Să conducă un partid. În ciuda lui Dragnea a condus și un guvern. În ciuda străinilor a vorbit și limbi străine, printre care se număra și limba română, ceea ce mă face să mă întreb care-o fi limba ei maternă… A modificat tot ce se putea modifica pentru continuarea guvernării PSD din umbră și în ciuda acuzelor la adresa lui Iohannis cu statul paralel se pare că ea l-a implementat pînă-n prăsele. A fost – încă este – ca un război împotriva statului român. Îi mai dăm o șansă? Numai dacă i-o dă Iohannis.

Barna. Un anonim autohton purtat peste tot cu stafful de campanie. A fost invizibil înainte de campanie. Cu toată prezența pe internet, n-a convins românul de rînd. N-a avut aplomb. A fost la fel de invizibil ca ultimul model de bucătărie de la Emag. Bună, ergonomică, modernă, dar atîtea ca ea. Fără șfung, ștaif, pedigree, dar cu un pic de scandal. Dauna a fost cea cu alegerea sa la ciudatul și contestatul congres. Apoi Rise Project a desăvîrșit demigiul. Deși prezent pe internet a pierdut mult în diaspora. Ciudat! Aici ar trebui o analiză serioasă. Și după părerea mea, partidul ar trebui să iasă cu altcineva în față. Un escu mai vizibil, mai credibil, mai carismatic. Altfel nici o șansă!

Mircea ce nu l-a jucat niciodată pe adevăratul Mircea a fost prea bătrîn. Sau prea bătrînesc. Dar, alături de Dăncilă, a fost surpriza serii. Nu l-am cotat niciodată atît de sus. Da, a făcut ceva valuri cu intrarea sa ca europarlamentar independent, dar în ce privește alegerea președintelui numele îi era predestinat: un Diaconu, nu o să ajungă niciodată papă! Prea morocănos. Prea încruntat. Prea înconjurat de bunici la fel de veseli ca el. Fără un partid al bunicilor nici o șansă. Nici măcar cu Partidul Pensionarilor. Probabil că credea că va juca rolul vieții sale, dar în ciuda ambiției sale, m-a lăsat rece. Pot spune că Mircea Diaconu a avut o relație frigidă cu politica și poporul român. Politica nu este despre teatru, cu toate că se face mult teatru. Cu atîtea filme modelate cu realitatea virtuală, cei ce nu merg la teatru n-o să-l voteze pe Diaconu să-l vadă la… televizor. Decartat!

Paleologul se trage din os domnesc, dar nu i-a ajutat. Deși a fost propus de fostul domn Băse (și blonda lui). Poate tocmai de aia. Eclectic. Ermetic. Fără să fie mai simpatic ca Barna. Din contră. În ciuda credeului personal nu emana credibilitatea necesară pentru turul doi. A dovedit că în ciuda unui discurs (ăla o fi fost discurs?) conservator, conservatorii n-au fost convinși. Aici merg pe ideea ca flitul a fost mai eficient ca temerile cu invazia homosexualilor, străinilor sau a orangutanilor. Privind la poza sa, m-a dus gîndul la asemănarea cu Moș Rațiu. Dar orice asemănare s-a oprit la papion… Chiar și cînd deschidea gura sa de intelectual. Fără șanse. Eliminat ca la Ucenicul…

Hunor baci, nem kell. Din păcate ungurii (o parte dintre ei), au demonstrat aceiași obtuzitate politică ca românii. Un președinte ungur la București ar fi ca un președinte român la Budapesta, da mai rău. Dacă după treizeci de ani ungurii n-au învățat că 8% nu înseamnă altceva, e trist. Tristețea unui popor captiv în cușca politicii românești. Tristețea unui popor condus (oare?) de milionari. Unde este Ecaterina Varga ce a ridicat moții? Unde este românul ce va conduce ungurii în țara promisă printr-un exod din închisoarea izolării etnice? Să fie un neamț? S-ar putea, dar procentajul său nu-l va duce-n campanie la Covesna, Harghita sau Satu Mare. Poate să stea la Controceni și să facă… nimic. Păcat. Kelemen, vigyáz! Kiállítás!

Și vine turul doi. Păcat că nu după trei zile. Și nici după Scripturi.

De ce unii nu se pricep la politică?


În 22 decembrie 1989 la biserică se ținea obișnuita adunare de seară. Spre final am apărut și eu și după predica banală asortată cu îndemnuri asemănătoare ce nu aveau nici o legătură cu ce se întîmplase afară, am cerut să cîntăm ceva înălțător, motivant, triumfal. Pastorul cu (probabil) turnătorul bisericii s-au conformat. În toată biserica eram doar doi răgușiți în seara aceea.

Apoi în noaptea respectivă unii s-au ascuns sub paturi. Ne-am întîlnit în primăria Aradului un baptist, un penticostal și doi viitori primari. Ultimii decedați ulterior din motive de sănătate. Am ieșit din primărie pe 3 ianuarie din proprie inițiativă. Politica cerea prea multe și prea mari compromisuri și nu mă pricepeam la așa ceva.

Apoi am fost la vot. A ieșit Iliescu.

Pe atunci era mai alb-negru. Nimănui nu-i păsa de moralitatea lui Câmpeanu sau Rațiu pentru că era clar ce reprezintă Iliescu. Pocăiții au votat anti-comunism.

Între timp comuniștii s-au mascat și au devenit socialiști. Unul dintre primarii Aradului a cîștigat alegerile cu sprijinul lor. Și-o fi zis: Ce contează barca dacă salvezi suflete? Era pastor.

Și poate acum la ultimele alegeri diferența morală sau cea spirituală, adică a valorilor pretinse, afișate sau doar enunțate, a contat pentru cei ce se numesc pocăiți. Doar că în politică nu se votează cu inima. Nici cu credeul în mînă. De ce? D-aia!

Mai specific, ieri, votînd împotriva lui Iohannis care a jignit chipurile amorul propriu al pocăiților și a lui Barna care ar fi exponentul homosexualilor, întreruperilor de sarcină sau a construirii moscheilor peste biserica mîntuirii românilor le-ai făcut un serviciu adevăraților dușmani spirituali și politici ai creștinismului, ex-comuniștilor pesediști. Te-ai simțit jignit, flituit, că ai fost înjurat de cei doi candidați menționați mai sus?

Invoci lozinca creștinul nu trebuie să fie prost, recte să nu se lase călcat în picioare?

Dar versetul ăla cu palma peste obraz pentru cine e? Dar cel ce zice ferice de tine dacă cineva te vorbește de rău? Dar ăla cu facerea de bine pentru dușmani? Cred că astea nu există în Biblia creștinilor ce s-au simtit jigniți.

A celor ce nu-i iartă pe dușmani. A celor ce se pretind creștini adevărați. Singurii. Veritabilii. Cei șpe-mii din apocalipsă… Poate sunt după formula, dar n-am făcut noi în numele tău cutare sau cutare lucru?

Se pare că la alegerile astea ai preferat dinte pentru dinte. La turul doi să ne așteptăm la ochi pentru ochii, iar la cele viitoare viață pentru viață? Mi se pare că așa se pricep unii la politică.

Alegeri ca-n poveste


Cu alegerile astea e ca-n povestea aia…

O fată, nu mai știu a cui și de ce s-a dus departe să salveze ceva, pe cineva. La un moment dat trebuia să facă o alegere. Să ia un obiect sau să aleagă o direcție. Cine i-a pus în față alegerea – zîna, regina albinelor sau statul român – i-a spus că indiferent ce va face se va căi. Apropos, ea era travestită în bărbat chipeș.

Pe drumul de întoarcere după ce făcuse ce făcuse a fost nevoită să folosească chestia aia – aripa de albină, pana de vultur, bobița de tămîie, pașaport diplomatic – ce-o fi fost nu mai țin minte că aveam vreo 7 – 8 ani – aia-i schimbă sexul. Erai băiat te făcea fată, erai fată te făcea băiat. Ceea ce se și întîmplă.

Numai bine că deveni un voinic frumos pe cît era de frumoasă și în final se căsători cu Ileana Cosînziana. Pe care o salvase ca efect colateral.

No acuma, la alegerile astea o să ne bucurăm că indiferent cine-o să iasă, n-o să iasă psd. Dar o să ne întristăm după ceva timp cînd o să vedem că românul e tot român, indiferent de partid. Ca-n povestea aia!

Blestemul roșu…


În 1977 m-a pălit și pe mine turismul internațional. Chișinău, Kiev, Moscova. Era începutul lui noiembrie. La noi ploua, la ei ningea. Ceai, conversații cu colegii de compartiment, vamă dură la ieșire și mai dură la intrare.

După două zile, spre seară, am plecat spre Kiev. Însoțitorul de vagon un moldovean molcom pe la 45 de ani. Pe culoar am stat un pic de vorbă. La limita politicului. L-am întrebat de ce nu se pot deschide geamurile. Pojarniță – mi-a răspuns el. Adică? Dacă aruncă cineva o țigară aprinsă și ia foc ceva? Păi am spus că nu se poate, îți dai seama de pericol, ești educat, nu o arunci. Nu merge așa la noi. Aici poporul știe numai de frică. Trebuie ținut cu o mînă forte!

M-a pus pe gînduri. La Moscova am primit confirmarea: la gară a venit un milițian tînăr și chipeș la grupul nostru. L-am întrebat dacă s-a întîmplat ceva. Ne-a spus că a fost trimis să ne păzească bagajele ca nu cumva să le fure hoții. L-am miluit cu un pachet de țigări chinezești și am rămas prieteni…

În rest totul ca-n U.R.S.S.

Azi dimineață m-a pălit amintirea convorbirii din excursie. Omul sovietic nu putea gîndi altfel că n-avea alternativă. Stătea de vorbă cu un alt om pe care-l credea tot sovietic, dar de altă naționalitate. Ceea ce de drept eram. El nu putea concepe că un popor trebuia condus altcumva decît cu teroare, frică, duritate. Mai tîrziu am înțeles că era blestemul roșu. Apoi l-am experimentat și acasă.

Alegerile de ieri au pus în evidență efectul pe termen lung al acestui blestem. Au trecut treizeci de ani și partidul comunist deghizat cîștigă în zece județe din România. Deci o treime din țara. Mai avem nevoie de încă zece ani? De ce?

Atenție mîine votăm!


Iată că după Colectiv, Je suis Charlie și Bodnariu, am ajuns din nou la răscruce. A mai fost un fel de Je suis Costea, dar a fîsîit în derizoriu tocmai spre antipozii USR-PLUS.
Ne-a venit din nou scadența. Cu aceleași refrenuri: cît de români sunt unii și de naziști, unguri, simpatizanți lgbt și de alt gen sunt ceilalți. Aut ăv năueă se recepționează comunicări divine cu adresă electorală. Oare ce prezic vrăjitoarele?
Brusc România a devenit ținta comunicărilor extraterestre. Îngeri și demoni se bat pentru țara asta ce a ajuns o bătaie de joc. De parcă în ultima sută de ani chiar am fost altceva… Cu ce ocazie?
Voci manipulante ne acuză că dacă votăm altcumva decît își imaginează ei am căzut din har, am trădat credința, nația milenară și dumnezeul ei. Singurele lucruri ce contează sunt ba stînga, ba dreapta, așa ca nu cumva să mă situez undeva pe centru. Parafrazîndu-l pe Stalin, lozinca la modă pare să fie Extremiști din toate țările uniți-vă, sau vă-mpușc!
Din nou se schimbă replici acre, se arată degete (cu sau fără soț), se întîmplă desfriendruiri și bloc-uri. Facebook se înfierbîntă aidoma minților românilor autohtoni sau diasporeni. În curînd vor ieși aburii ce prezic vulcanul de luni. V-am spus eu, v-am atenționat eu, ați văzut? – astea vor fi postările predilecte post-electorale.
Nu vă ambalați că nu vine sfîșitul. Sfîrșitul vine după turul doi… Sau vorba lui Ciurcil, nu este începutul sfîr-șitului, este doar sfîr-șitul începutului… Vom pătimi după!