Poate am înnebunit sau diferența dintre Iwo Jima și Mathausen


Am ieșit în decembrie 89 cînd nimic nu era sigur. Am fost în primăria din Arad pînă în 03.01.1990, cînd mi-am dat seama că revoluția a fost deturnată și prezența mea era inutilă. Liderul de atunci mi-a reproșat ca l-am lăsat singur. N-am vrut sa profit atunci. N-am avut spații comerciale, alte facilități. Nu mi-am depus dosar pentru a primi bani că am contribuit decisiv la răsturnarea comunismului. N-am primit nici măcar un mulțumesc. Cu toate astea aș face la fel a doua oară. Dacă aș mai avea vîrsta sau în ciuda vîrstei.

Cu ce se deosebește ciuma comunistă de atunci de pandemie? Atunci muream pentru libertate. Libertatea tuturor. A țării. Eram patrioți, dar poate de alt fel. Strigam NOI suntem Poporul! Credeam asta și au înțeles și cei ce ne stăteau în față. NOI, POPORUL, am învins.

Eram solidari. N-aveam nimic de pierdut.

Acum unii se plîng că pot să se îmbolnăvească. Să moară. Că pierd totul. Poate viața. Și-și dau demisia.

Acum 30 de ani unii și-au dat viața ca ei să aibă dreptul să facă asta. Ironic, nu?

Acum 30 de ani strigam Timișoara! Timișoara! pentru că Timișoara s-a jertfit. Am vrea să strigăm și azi. Dar azi nimeni nu se mai jertfește ca și Timișoara în decembrie 89.

Ce ne lipsește? Dotarea? Și atunci eram cu mîinile goale, dar aveam un crez: al libertății!

Ne jeluim că în 30 de ani de la decembrie 89 n-am progresat cu nimic. De ce oare? N-am progresat pentru că în ciuda acumulărilor materiale n-am acumulat nimic în suflet și spirit. Și în ciuda progresului material nu vom ieși din Egiptul robiei noastre naționale dacă nu înțelegem momentul ce ne poate da libertate. Cel al jertfei personale. Nu al celei instituționalizate impuse prin ordonanțe militare, manageriat defectuos sau patriotism din vîrful buzelor.

Veți spune că fac propagandă, că vreau să moară oameni nevinovați. Deja mor oameni nevinovați. Ce folos? Oricine știe că o bătălie se cîștigă cu o conducere bună, prin exemplu personal și prin colaborarea în caz de pericol.

Depinde de noi ce vrem: să cîștigăm bătălia cu pandemia, să ridicăm un monument eroilor sau victimelor. Este diferența dintre monumentul soldaților americani ce ridică stindardul victoriei la Iwo Jima și cel al victimelor lagărului nazist de la Mathausen. Toți au murit pentru libertate.

Numai învinșilor nu li s-au ridicat monumente…

Eu cu cine votez? – turul II (2)


Am cam întîrziat cu al doilea post pe tema asta. Motive? Lenea. M-am molipsit de la Iohannis. Că nu de la inima cu care mă îndemna Dăncilă să votez mi se trage. Nici de la legile schimbate peste noapte.

Nici de la feic niusurile plătite de psd pe aradon.ro sau de la situri anonime cu fake news anti Iohannis. Mi s-a tras de la bunul simț al poporului român ce nu vrea să se certe în public atunci cînd ceva este atît de evident. Adică victoria lui Iohannis. Dar nu vreau să mă opresc aici.

Totuși mai sunt multe de zis. Dincolo de scandările Io-ha-nis-Io-ha-nis! – de aseară. Bănuiala mea – și vă rog să urmăriti în viitor această idee – este că deocamdată mergem spre o guvernare liberală care sună bine cu comisia aia de desființare a hîrtiilor, cu des-pesedizarea ministerelor și a altor instituții de stat. Nu de alta dar sub masca unui partid socialist-democrat s-a cam jefuit țara, s-au înfruptat unii și alții și au apărut averi inexplicabile pentru legea 18 (de exemplu) – dacă aceasta ar mai fi încă în uz.

Dar dincolo de vot, victoria lui Iohannis, a Partidului Liberal, a dreptei în general, mă întreb ce se va întîmpla cu poporul? Acest popor care a plecat peste hotare nu numai din cauza PSD-ului. Și nu numai din cauza sărăciei. Din cauza legilor inepte, a nedreptăților, a oprimării sociale și a inerției unui stat ce se numește România. Vorba aceea: parcă e mai ușor să fii patriot peste hotare decît acasă în țara ta unde te lovești peste tot de metehnele naționale!

Și din aceasta perspectivă mă întreb ce va face Iohannis, PNL-ul ca să vină în ajutorul celor ce n-au fost băgați în seamă pînă acum? Știu că alocația pentru copii a fost practic mărită de PNL, dar oare ajunge atîta? Dar să trecem dincolo. Știu pe cineva cu pensie de 8 lei pe lună. Serios? Da! Ce să faci cu 8 lei pe lună? În cazuri din acestea, cînd oamenii sunt bătrîni și habar n-au de lege și de ce posibilități există ca să își ajusteze pensia, n-ar fi normal ca instituția de stat ce le virează pensia să intervină automat ca să o mărească? De exemplu!

Mie mi se pare că de fiecare dată după o victorie electorală nu electoratul, adică poporul, a beneficiat de rezultatul alegerilor, ci tot clientela politică, activul de partid, politicienii de meserie. Asta vreau să se schimbe. Pentru că în esență asta amendează votul. În mod ideal politicienii ar trebui votați în fiecare an ca să dovedească că ceea ce spun și fac. Nu că ne duc cu vorba. Asta aș vrea să văd de la PNL, de la Iohannis. Eu am votat anti-PSD, dar am votat și cu inima pentru că m-am gîndit la așa ceva. Ce folos că doar Isus a plîns cînd a văzut poporul ca niște oi fără păstor?

M-am săturat să mi se spună că din păcate roata s-a învîrtit, cei de sus au ajuns jos, cei de jos au ajuns sus și noi, poporul am rămas tot acolo. Și cred că de asta ne-au plecat milioane de oameni din țară. Pentru că s-au săturat. Iohannis cu PNL-ul și cine o mai fi de partea lor au un an să ne demonstreze că ceva s-a schimbat și că schimbarea continuă. Dacă nu, peste aproximativ un an se va întîmpla încă un exod masiv din România și PSD va recîștiga domnia.

După turul II la prezidențiale, aștept și efectul, urmările la turul II!