Să-l boicotăm pe John Pop Mincinosul


sursa:http://707monty.blogspot.ro/2012/09/

Inițiez azi o campanie de boicotare a persoanei și postărilor mincinoase ale lui John Pop. John Pop n-a fost deranjat de persoana mea pînă am fost prieten cu el pe Facebook.

În urma unor afirmații mincinoase referitoare la unele persoane pe care le cunosc l-am șters anul trecut prin vară. Acum postează afirmații mincinoase și despre mine.

De exemplu, pe Facebook, azi 19.02.2014: ,,Ma mir, i-ati oferit aici o tribuna exclusului baptist Nadaban. Mai ramine sa ii chemati pe blog si pe batjocoritorii Bartes si Coman, dati afara chiar si de Paul Negrut (U.E.O.)”

Spre exemplificare actul prin care am cerut să mă retrag din cultul baptist și care se poate vedea la adresa https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10152204026947597&set=a.187625712596.165972.670807596&type=1&theater .

Același lucru l-au făcut încă 14 frați și surori care s-au asociat cu Biserica Harul din Zalău.

Ca urmare vă chem la boicotarea fraților mincinoși despre care scrie și Pavel.

 

Pentru un internet mai curat, lichidați mincinoșii.

My Fair Lady, my fair life


Uel, uel, uel!

Iată ce spune foneticianul profesionist bietei fete: că e o maimuță ambulantă ce scoate sunete abia inteligibile, că este o jignire a limbii engleze, o catastrofă în persoană. Normal, dacă ști cîte știe el și ai poziția sa socială. Cu alte cuvinte, existența ta, ceea ce faci și ceea ce ești contravine standardelor mele atît de înalte, perfecțiunii vecine cu dumnezeirea.

Cu sau fără umor, cu sau fără fonetică și cu sau fără tentă morală, întîlnirea celor trei personaje dă startul pariului: transformarea bietei fete în ceva demn de un bal al ambasadorilor. Florăreasa ambulantă va deveni o ducesă în cîteva luni.

Și iat-o după ceva timp, cînd spune primele sale cuvinte bine, ba chiar frumos articulate, în viziunea profesorului Higgins, în limba lui Shakespeare, a lui Milton și a Bibliei.

Dar, ce păcate păcătoase ne izbesc ochii: cei doi, ba nu, cei trei, dansează! Păcat! Abominabil! Foc din cer! Uhhh!!! Mă îngrozesc!

Cei trei se ating!!! Uăh!!! Scîrbos! Sexual de scîrbos! Cum se poate? Fata asta e o…

Și bate din palme! Și se urcă pe scaun și țopăie. UAUUU!!! I se vede juponul!!!

Acoperă repede ochii copiilor să nu vadă! O să fie șocați pentru tot restul vieții lor! Să cadă cortina! Să punem filmul la index! Să ne protejăm, noi și toți cei ce cred ca noi!

Alarmă! Sus pe ziduri! Ridicați podul mobil, încălziți smoala și inundați șanțul de apărare! Duceți săgețile pe metereze! Vegheați ca izvorul să nu fie otrăvit! Cercetați să nu avem iscoade! Fiți vigilenți și depistați trădătorii! La moarte cu ei!

Vă sună familiar? Ce s-ar fi întîmplat dacă acest film ar fi fost vizionat în urmă cu 100 de ani în bisericile noastre? Acum nu mai e același lucru? Ba da, dar acum e baiul cu evoluția muzicii ușoare românești. Oare nu a rămas cineva cu 100 de ani în urmă? Oare nu toți am citit Biblia? ai în Biblie, de cum începe o droaie de lucruri care n-ar fi trebuit, confirm aceleiași logici să fie acolo: minciuni, crime, poligamie, vrăjitoare și vrăjitori, chemarea morților, violuri, cruzimi de nedescris. Și cu toate astea îi punem, ba unii dintre noi în forțăm pe copiii noștri să citească Biblia. De cele mai multe ori fără să le-o explică. Și din păcate Biblia nu prea are note de subsol în domeniul ăsta. Din păcate? Din păcate…

Dar Biblia are și alte lucruri care, ca să folosesc un clișeu deja la modă de cîțiva ani în anumite cercuri, răscumpără păcatele, urgiile, jegul omului din paradis pînă la apariția unui Pămînt nou, după judecata finală. Atunci o să fie altceva. dar pînă atunci?

Pînă atunci o să mai ascultăm muzică ușoară românească, o să vedem filme în care sîngele va țîșni pe ecran, vom mînca mai mult decît trebuie cu toate că în Africa încă se moare de foame, vom cheltui pentru plăcerile noastre destui bani, cu toate că în India există milioane de creștini săraci care trăiesc cu mai puțin de un dolar pe zi. Și cu toate astea nu vom da mai mulți banii pentru scopuri caritabile, nu vom mînca mai puțin, nu ne vom muta într-o casă mai mică și nici nu ne vom schimba mașina cu una mai rea, mai mică, mai ieftină.

De ce? Pentru că nu așa merg lucrurile. Pentru că nu vrem să fim ciudați. În ciuda atîtor îndemnurii și porunci din Biblie vom face multe lucruri numai dacă inima noastră personală ne va bate într-un anumit fel, dacă vom simți o emoție ce cuplează cu ceea ce credem noi. Sau invers. Pe bine! Românul ia foarte rar decizii la rece, ba chiar e prea poet, prea sufletist și prea milos (nu milog!) ca să fie rău, adică calculat ca un protestant din Geneva lui Calvin. Nu degeaba în partea de vest a țării a rămas pînă acum cîțiva ani expresia ,,Ești rău ca un calvin.“

Cu toate aste există unii care nu gîndesc ca mine și ca tine. Ei gîndesc ca ei. La fel cum noi gîndim… ca noi. Nu putem să cădem de acord. Eu nu vreau să-mi impun punctul meu de vedere. Păcat că ei vor să mă forțeze să intru în tiparul lor. Nu mi se potrivește.

Mă gîndesc că nici măcar Isus Cristos nu i-o forțat pe ucenici să devină ca el: Dacă nu puteți fi ca mine, cu nici un preț nu veți intra în Împărăția cerurilor! Parcă n-a spus așa ceva. Ba chiar le-a dat o mare libertate: puteau chiar să plece. Să fugă. Să îl trădeze. Să spună că în viața lor nu l-au cunoscut. Ba chiar să stea la același foc cu cei ce l-au prins, judecat, condamnat și omorît. Ciudat, nu? Dar din această libertate a răsărit Biserica. O libertate cumpărat cu sînge. O libertate din interior a fiecăruia care crede: mai întîi a iudeului, apoi a grecului.

Isus n-a învățat pe străzile din Capernaum, în sinagogă, pe cîmpii și pe munți cu bîta, zornăindu-și sugestiv cătușele învățăturii. Din contră, el a transformat chiar și jugul în ceva ușor și el a purtat sarcina. N-a trebuit să moară nimeni pentru a fi mîntuit, ci doar să se nască din nou prin înoirea minții. O nouă convingere, o nouă inimă, un nou trup. Cine are impresia că asta se poate face după sistemul nu lua, nu gusta, nu atinge, se înșală.

În 1982 am devenit creștin. Am avut apsuri și daunsuri, dar n-am regretat niciodată că Isus mi-a eliberat mintea și inima. N-am regretat că Scriptura mi-a reformatat creierul și am devenit altcumva. Dacă azi aș muri aș muri fericit pentru că nu regret că am trăit sau mai bine spus am încercat să trăiesc fiind liber în Cristos chiar dacă am fost robul său. Robia lui este libertatea mea.

S-a mai născut pe 10 aprilie


În 1829 se năștea la 10 aprilie William Booth, fondatorul Salvation Army (Armatei Salvării).

Împreună cu soția sa Catherinea deschis o misiune creștină în 1865, la început într-un cort, în unul dintre cele mai insalubre mahalale. La 1878 misiunea a ajuns să fie cunoscută cu numele de Armata Salvării. Mulți și-au bătut joc de ea, susținând că fanfara pe care o foloseau la serviciile în aer liber era de toată jena. Unii dintre lucrătorii Armatei au fost arestați pentru tulburarea liniștii publice, alții au fost molestați. Câteva dintre clădirile ce aparțineau Armatei au fost vandalizate și distruse. Proprietarii de distilării și de birturi hărțuiau Armata, un compliment indirect referitor la succesul Armatei în recuperarea bețivilor. Mulți clerici aveau impresia că Armata era ,,lipsită de demnitate,” ceea ce chiar adevărat pentru că Booth și-a dat seama că bisericile ,,respectabile” nu ajungeau la masele de oameni înghesuite în orașe insalubre.

Evanghelia (1)


Ne-am întîlnit în faţă la mec. N-am priceput prea bine unde urma să mergem. Am plecat cu un Aveo la care centurile din spate nu se puteau cupla. În cele din urmă am trecut de Alfa şi am luat-o pe un drum prăfuit şi denivelat, pe sub autostradă. Maşina gemea din toate balamalele. Am dat de “gipsy viligi”. O firmă de colectat metale.

Cîini, mulţi cîini, unii dintre ei cu burţile murdare de noroi. Nu ne-au muşcat. Porcii umblau liber peste tot. A cui să fi fost? Cocioabe de cele mai variate forme, Prea puţine tencuite. Puţine garduri. Unele acoperite cu te miri ce. Uşi deschise. O maşină de poliţie. Doi poliţişti discutînd la o poartă. Priviri de oameni fără speranţă. După cîteva parlamentări am intrat cu maşina într-o curte. Spre stradă gardul era uns cu păcură. Dar numai spre stradă. În curte o casă mare ca un fel de depozit. O cocioabă, două.  O cocină şi o budă cu lepedieu. Pe jos praf şi moloz, resturile din construcţii. Din spatele “curţii” puteai merge mai departe. Se vedeau restul cocioabelor aşezate în amfiteatru. Aici era curent, la poartă era un număr. Cîini. O altă cocină, cîţiva bărbaţi încercau să pună un gard. Nu erau prea interesaţi.

Am luat-o pe “stradă” cu David. Împărţeam afişe. Un text cu Isus. Verso ceva mobilizator cu cîteva indicaţii.

“O venit un pastor din Anglia, ţîgan da nostru să predice Evanghelia. O să să roaje şi păntru bolnavi.”

“Unde domnu?”

“Acolo unde-i gardu dă lemn, undie să vedie maşina aia niagră” – şi-i fac semn cu mîna cam pe unde e locul.

Lui David îi e frică de cîini. Mie nu. Mirosuri pestilenţiale. Glumim. Cine ştie dacă nu cumva o să murim ca martiri aici? Nici vorbă, abia dacă suntem băgaţi în seamă. Nici cîinii nu ne latră. Ajungem la o casă mai acătării. Bărbatul intră subit în casă, se face că nu ne vede. Următoarea casă cu gard, arată mult mai bine. E de vînzare. Vine o femeie. Ia totuşi cu neîncredere foaia. David e de două ori mai mare ca mine. El credea că eu sunt bodigardul lui. Eu credeam invers. În ciuda acestui fapt, amîndoi avem aceiaşi credinţă.

“Noi suntem ortodocşi.”

“Şi eu am fost. Dumnezeu e unul.” Un “da” spus cu jumătate de gură.

Apoi apar copiii. Toţi vreau o foaie. Multe fete. Feţe zîmbitoare acoperite de murdărie. Le dăm dacă citesc. Cineva ne spune de un îndrăcit. Ne uităm la porci, ne uităm la bălţile din jur (a fost o fabrică de cărămidă cîndva acolo) şi ne miroase a Gadara. Să vedem dacă se va repeta istoria.

Acelaşi ritual pe la alte cocioabe. Unii pescuiesc în apropierea autostrăzii.

“Pace frate!”

“Pace! Ia o foaie.  O venit un pastor din Anglia, ţîgan da nostru să predice Evanghelia  şi să să roaje şi păntru bolnavi…”

“Dă-i foaia lu nevastă-me, la casa aia, că-i bolnavă.”

În capătul “străzii” alte fete mai bine îmbrăcate şi cu feţele curate. Acelaşi anunţ.

Ajungem “sus”. Aici suntem agăţaţi de un tip cam la 40+ cu chef de vorbă. Are vocabular de pocăit. Nema, Billy şi David îl întreabă cîte ceva. Concluzia lui e că se risipeşte prea mult ulei la ungerea bolnavilor. Pădure, pădure, dar unde-or fi copacii?

Ne strîngem lîngă Aveo. Nimeni. Noi am venit. Ei n-au apărut. Ne rugăm. Nori de ploaie ameninţători stau exact la marginea cartierului. Ar putea începe o vijelie în cîteva secunde. E încă lumină deşi a trecut de ora 8. Cineva aduce o măsuţă de stică şi un scaun.

Apare un tip masiv cu o chitară. Încă unu mai tînar, sfrijit şi cu defect de vorbire.

“Suntem o familie unită, suntem o familie reală…”

Apare şi un tip solid cu acordeon. Muzică.

Joi seara după…


Joi seara, după ora de rugăciune, începe ceva nou la Biserica Baptistă din Cicir. Încercăm să facem o introducere într-una dintre metodele de studiu biblic. Accesul este limitat tututror celor ce doresc să participe şi aduc cu ei un caiet, pix şi o Biblie. Li se interzice intrarea tuturor celor care din anumite motive sau fără motiv vor fi absenţi! Aviz amatorilor!

Deci, fraţi, surori, prieteni, ne-prieteni, ne-fraţi şi ne-surori, toţi cei ce ştiţi să citiţi şi să scrieţi (singura condiţie de participare) şi sunteţi în viaţă, vă aştept să-i dăm de capăt metodei şi săl lăsăm ca Dumnezeu şi Cuvîntul său să ne lumineze. Nu vă spun ce carte vom studia ca să fie o surpriză şi pentru… mine!

Stăm cît vrem şi plecăm cînd putem. Fiecare în funcţie de lumina ce o primeşte.

Daţi un laic dacă veniţi să îmi dau seama cîţi participanţi vom fi!

Aussie woman, 89, fights off bandit with handbag


source: http://uk.news.yahoo.com/aussie-woman-89-beats-off-bandit-handbag-054013673.html

An 89-year-old Australian woman who used a handbag to fight off a knife-carrying would-be robber said Friday she would do it all again, adding she would have “killed him if I could”. The woman, known only by the pseudonym Jean, was chatting with two friends in an underground car park in Melbourne on Thursday after buying a bottle of wine to enjoy after a day’s shopping when a “grubby” man approached. When he allegedly held a knife to the throat of Jean’s 82-year-old lifelong friend and demanded her handbag, Jean acted without hesitation. “I thought he was going to kill (her) and I wasn’t going to have that, and I just hit him with my bag on his face,” Jean said. “I’d have killed him if I could.” The grandmother with the knife at her throat had already attempted to kick the would-be thief in the groin. “He was just saying ‘Give me your bag! Give me your bag! And I said: ‘No way’,” the woman, who asked to be known as Marie, said. “I tried to kick him in the groin but I could not move my leg far enough or high enough.” The man fled after a male passer-by came to the defence of the women, but not before their 71-year-old companion had memorised the number plate of the stolen car he used to escape. Police were impressed by the women, who survived the incident with handbag intact and only a small cut to Marie’s hand, which did not require treatment. “It was a pretty scary thing to go through, for even me, let alone an 82-year-old,” said Senior Constable David Millar. “I wouldn’t say [Marie is] feisty at all, she’s just a nice old lady.”

Middle East: Sharing Jesus with the Taliban


JOEL NEWS INTERNATIONAL 14 DECEMBER 2010

“Peace is not the end of conflict and war, nor the result of so called ‘peace talks’. It’s rooted more deeply in inner peace with God and people around us,” says Anne van der Bijl, the Dutchman who’s better known as Brother Andrew. Now in his eighties, he still serves the persecuted church and preaches the Gospel to her persecutors. “Peace is a fruit of justice, as the prophet Isaiah says, not of prayer. That’s why Jesus said: ‘Blessed are the peacemakers’; He didn’t say: ‘Blessed are the peacetalkers’.”

 

continuarea la http://www.openheaven.com/forums/forum_posts.asp?TID=34981&PN=1

 

Female poet uses ‘Arabic Idol’ to attack Muslim clerics


Telegraph.co.uk: A veiled female poet has used verse to lash out at hard-line Muslim clerics on live television during the popular Arabic version of “American Idol.”

 Hissa Hilal: Female poet uses 'Arabic Idol' to attack Muslim  clerics
Hissa Hilal recites one of her poems Photo: AP

In The Million’s Poet programme, competitors battle it out to impress a panel of judges with traditional Arabic poems, not pop songs.

But instead of choosing an ode to the beauty of Bedouin life, Hissa Hilal, only her eyes visible through her black veil, delivered a blistering attack on Muslim preachers “who sit in the position of power” but are “frightening” people with their fatwas, or religious edicts, and “preying like a wolf” on those seeking peace.

 The programme, The Million’s Poet, is a chance for poets to show off their original work, airing live weekly on satellite television across the Arab world from Abu Dhabi, capital of the United Arab Emirates. Contestants are graded on voice and style of recitation, but also on their subject matter, said Sultan al-Amimi, one of the three judges on the show and a manager of Abu Dhabi’s Poetry Academy.

Her poem got loud cheers from the audience and won her a place in the competition’s finals, to be aired today. While she is a favourite to win the show, her poetry has also brought her death threats, posted on several Islamic militant websites.

But she has shrugged off the controversy.

“My poetry has always been provocative,” she said. “It’s a way to express myself and give voice to Arab women, silenced by those who have hijacked our culture and our religion.”

Her poem was seen as a response to Sheik Abdul-Rahman al-Barrak, a prominent cleric in Saudi Arabia who recently issued a fatwa saying those who call for the mingling of men and women should be considered infidels, punishable by death.

But more broadly, it was seen as addressing any of many hard-line clerics in Saudi Arabia and elsewhere in the region who hold a wide influence through television programmes, university positions or websites.

Poetry holds a prominent place in Arab culture, and some poets in the Middle East have a fan base akin to those of rock stars.

Fatwa issued against suicide bombing


The leader of a worldwide Muslim movement has issued a fatwa in Britain condemning terrorism and warning suicide bombers that they are “destined for hell”.

by Duncan Gardham, Security Correspondent
Published: 11:24AM GMT 02 Mar 2010

Dr Muhammad Tahir-ul-Qadri, a leading cleric in Pakistan, has written a 600-page religious ruling that says “suicide bombings and attacks against civilian targets are not only condemned by Islam, but render the perpetrators totally out of the fold of Islam, in other words, to be unbelievers”.

Dr Qadri runs the Minhaj-ul-Quran movement based in Lahore but also has many British followers.

He follows the moderate sufi form of Islam and has campaigned for greater religious tolerance.

But his ruling is unprecedented in this country in its widespread condemnation of terrorism and, it is thought, could have an affect on those on the fringes of extremism.

Dr Qadri told a press conference there were no “ifs or buts” about terrorism and called on Islamic leaders to convey the message that acts of terrorism cut people off as true followers of Islam.

“They can’t claim that their suicide bombings are martyrdom operations and that they become the heroes of the Muslim ummah [nation], no, they become heroes of hellfire, and they are leading towards hellfire,” he said.

“There is no place for any martyrdom and their act is never, ever to be considered jihad [holy war],” he said.

He said Islam was a religion of peace that promotes beauty, “betterment”, goodness and “negates all form of mischief and strife”.

“Good intentions cannot convert a wrong into good, they cannot convert an evil into good,” he added.

“Terrorism is terrorism, violence is violence and it has no place in Islamic teaching and no justification can be provided for it, or any kind of excuses or ifs or buts.”

Shahid Mursaleen, spokesman for Minhaj-ul-Quran UK, said: “He has hit hard on the terrorists as it prevents Islamists from considering suicide bombers as ‘martyrs’. This fatwa injects doubt into the minds of potential suicide bombers.

“Extremist groups based in Britain recruit youth by brainwashing them that they will ‘with certainty’ be rewarded in the next life and Dr Qadri’s fatwa has removed this key intellectual factor from their minds.”

The fatwa has been billed as “arguably the most comprehensive” theological refutation of Islamic terrorism to date by counter extremism think tank the Quilliam foundation.

A Quilliam spokesman said: “Terrorist groups such as al-Qaeda continue to justify their mass killings with self-serving readings of religious scripture.

“Fatwas that demolish and expose such theological innovations will consign Islamist terrorism to the dustbin of history.”

The Minhaj-ul-Quaran movement runs courses in combating religious extremism in educational centres throughout Britain including London, Birmingham, Manchester, Nelson, Walsall, Glasgow and Dundee.

Communities Minister Shahid Malik, whose Dewsbury constituency was home to 7/7 bomber Mohammad Siddique Khan, welcomed the fatwa.

“It is incumbent on Muslims to stand up for their faith – when 7/7 occurred those four evil young men killed themselves and over 50 innocent people because they followed a twisted and perverted interpretation of Islam which told them by doing so they would go to heaven,” he said.

“A clear and unequivocal message must go out that Islam teaches that these four are not martyrs going to heaven but sinners going somewhere very different indeed.

“Hence, I very much welcome the work of Dr Qadri in helping reinforce this most crucial of message to Muslims and non-Muslims alike.”

Tony Campolo (2) Povestea lui Agnes


Cea de a doua este povestea lui Agnes pe care o reproduc asa cum se găseşte la http://www.swapmeetdave.com/Bible/Agnes.htm sau o puteţi vedea şi auzi povestită de însuşi Tony Campolo.

În urmă cu cîţiva ani Tony a zburat în Hawaii pentru a participa la o conferinţă.  El povesteşte că s-a cazat la hotel şi a încercat să doarmă. Din păcate ceasul lui biologic îi spunea că este altă oră, aşa că s-a trezit la ora 3:00 a.m.

Afară e întunerec, străzile sunt pusti, lumea doarme dar el este treaz cu maţele chiorăind. Se scoală şi o ia pe străzi să găsească un loc unde poate mînca nişte ochiuri cu şuncă. Totul este închis cu excepţia unei bombe pe o stradă lăturalnică. Intră şi se pune la tejghea. Grăsanul din spatele tejghelei vine şi-l întreabă: “Ce-ţi trăbă?”

Lui Tony îi trece pofta de mîncare, dar vede nişte gogoşi acoperite cu un plastic aşa că cere “O gogoaşă şi o cafea fără zahăr.” Pe cînd îşi molfăia gogoaşa şi îşi sorbea cafeaua la ora 3:30, intră opt sau nouă prostituate ce tocmai ieşiseră din schimbul de noapte şi se instalează fără nici o jenă alături de el. Toni este astfel înghesuit între înjurături şi fum de ţigară. Soarbe cafeaua punîndu-şi în gînd să se facă nevăzut cît mai repede.  Dar Una dintre ele îi spune alteia de cealaltă parte a sa,

“Hei, şti ce? Mîine e ziua mea de naştere. O să împlinesc 39 de ani.” Prietena sa îi răspunde fără menajamente

“Şi ce dacă? Ce ai vrea? Să-ţi organizez o petrecere? Ce? Doar n-ai vrea să îşi iau un tort şi să-ţi cînt “Mulţi ani trăiască?”

“No, lasă, de ce eşti aşa de rea? De ce trebuie să mi-o retezi aşa? N-am spus altceva decît că e ziua mea. N-aştept nimic de la tine. De ce ar trebui să mi se facă o petrecere de ziua mea? N-am avut aşa ceva de cînd m-am născut. De ce ar trebui una acuma?”

Dar cînd  Tony Campolo a auzit asta, s-a decis. A aşteptat pînă cînd toate fetele au plecat şi l-a întrebat pe grasul de la tejghea

“În fiecare noapte vin aici?”

“Îhî,” a răspuns el.

“Ceace era la dreapta mea, vine în fiecare noapte?”

“Îhî,” zise, “aia-i Agnes. Vine aici în fiecare noapte. De ani de zile. Te interesează?”

“Mă interesează că tocmai a zis că mîine e ziua ei. Ce zici? Crezi că am putea să-i organizăm o petrecere aici, mîine?”

Un zîmbet haios apărut pe faţa brăzdată a grasului.

“Super, ar fi grozav. Mi-ar place şi mie.” Se întoarce spre bucătărie şi îi strigă soţiei sale “Ia vino. Tipul ăsta are o idee bună. Mîine e ziua de naştere a lui Agnesşi vrea să-i organizeze o petecere aici.”

Soţia lui şi face apariţia

“Nemaipomenit,” spune. “Şti, Agnes e tipă bună. De fiecare dată încearcă să-i ajute pe alţii da nimeni nu face nimic pentru ea.”

S-au înţeles. Tony a zis că va fi înapoi la 2:30 a doua zi dimineaţa cu poavazarea şi Harry, că aşa-l chema pe om, a spus că va face tortul.

A doua zi dimineaţa la 2:30 Tony e prezent. A adus hîrtie creponată şi a făcut o pancartă mare pe care scria cu litere mari  “La mulţi ani, Agnes!” Au decorat întregul local de la uşă pînă la tejghea şi l-au făcut să arate ca nou. Harry a anunţat toată lumea de pe stradă, aşa că la ora 3:15 era clar că toate prostituatele din Honolulu erau acolo. Gagicile umpleau locul.

La ora 3:30 fix, uşa se deschide larg şi apare Agnes cu prietena ei. Tony i-a pregătit pe toţi aşa că toată lumea era deja pe fază. Au strigat cît au putut de tare “La mulţi ani, Agnes!” Pe Agnes parcă a lovit-o ceva în cap. Era şocată, a rămas cu gura căscată, a început să-i tremure genunchii, aproape a leşinat.

Atunci cînd s-a adus tortul cu lumînările aprinse pe el, s-a pierdut de tot. A început să plîngă cu suspine. Harry, ce nu era deloc obişnuit să vadă o prostituată plîngînd, mormăi fîstîcit:

“Suflă în lumînări, Agnes. Taie tortul.”

Agnes se reculege şi suflă toate lumînările. Toată lumea ţipă de veselie şi stigă,

“Taie tortul, Agnes, taie tortul!”

Dar Agnes se uită lung la tort fără să mai poată să-şi ia ochii de la el şi spune cu o voce din ce în ce mai moale

“Uite ce Harry, ce zici e OK dacă… adică dacă …adică, ce vreau să întreb, e OK dacă păstrez tortul încă ceva timp? E OK dacă nu îl mîncăm acuma?”

Harry nu mai ştia ce să spună aşa că spuse,

“Da sigur, poţi să faci ce vrei. Păstrează tortul. Du-l acasă dacă vrei.”

“A, se poate?” întreabă ea. Apoi priveşte la Tony şi spune, “Stau doar la cîteva case de aici; aş vrea să duc tortul acasă, e OK? Şi vin imediat, pe cuvîntul meu.”

Se dă jos de pe scaunul de bar, îşi ia tortul şi iese cu el de parcă ar fi purtat Sfîntul Graal. Toată lumea o urmăreşte în tăcere şi cînd uşa se închide în urma ei, nimeni nu mai ştie ce să zică şi să facă. Se privesc în tăcere. Apoi se uită la Tony.

Aşa că Tony se urcă pe un scaun şi spune,

“Ce aţi spune dacă ne-am ruga?”

Aşa că iată cum într-o ”bombă” neîncăpătoare, jumătate din prostituatele din Honolulu, la ora 3:30 dimineaţa îl ascultă pe Tony Campolo cum se roagă pentru Agnes, pentru viaţa ei, pentru sănătatea ei şi pentru mîntuirea ei. Tony spunea, “Mă rog ca viaţa ei să fie schimbată şi ca Dumnezeu să-şi arate bunătatea faţă de ea.”

Cînd a terminat, Harry se apleacă spre el şi cu ostilitate în voce îi spune,

“Hei, nu ne-ai spus că eşti predicator. Da’ la ce biserică mergi?”

Într-unul dintre acele rare momente cînd îţi vin pe buze exact cuvintele potrivite pentru acea ocazie, Tony îi răspunde foarte calm,

“Merg la o biserică care organizează petreceri pentru prostituate la ora 3:30 dimineaţa.”

Harry stă un pic pe gînduri şi cu o voce batjocoritoare îi spune:

“Nu-i adevărat. Nu există aşa o biserică. Pentru că dacă ar fi existat m-aş fi dus şi eu acolo. Mda, la aşa o biserică aş merge.”

The Devil Does Down to Georgia Live


Prima dată am auzit această melodie cînd eram adolescent. M-a fermecat. După mulţi ani am descoperit Youtube. Am început să caut pe Internet muzica ce mi-a plăcut. Mi-am amintit şi de această melodie. Niciodată nu am vazut cine o cînta de fapt. Acum se poate. În cîntec este vorba despre Johny care este provocat la întrecere de Diavol. Se luptă lupta cea dreaptă cu Diavolul şi învinge. Un fel de Dănilă prepeleac american. Ce bine-ar fi, dacă-ar fi toate, ca-n folclorul nostru sau cel american!