Cât mai costă o grațiere? – întreb pentru un prieten…


Nu puțini dintre noi își mai aduc aminte de hârtia semnată de cardinalul Richelieu prin anii 1600, prin care Milady își asigura impunitatea. Așa cum și-o imagina Alexandre Dumas în secolul al XIX-lea. Într-un roman de aventuri. În slujba lui Richelieu, infama și seducătoarea doamnă cu nume englezesc îl slujea pe cardinal, care cardinal îl slujea pe regele Franței, care slujea (mai mult sau mai puțin) Franța. Dar totul se făcea din rațiuni politice, ambiții personale și intrigi mai mult sau mai puțin meschine. Chiar dacă regele era Ludovic al XIII-lea, nu Regele Soare, care a rostit celebra zicală dictatorială L’etat c’est moi!


Oricum acest adevăr devenise o realitate în Franța monarhistă cu mult înainte de a fi enunțat. Demn de remarcat, totuși, că această poliță de asigurare, o grațiere în avans indiferent de crimele ce vor fi comise, este dată fără să fie cerută. Nu există negociere. Nu există alte foloase decât politice. Și evident salvarea unui suflet – chiar dacă corupt – de la condamnare și probabil moarte.


Mi se pare interesant zilele astea cum se emit pardonări, alias grațieri, pe bandă rulantă de parcă vine sfârșitul lumii. Președintele Trump pare să întruchipeze la fel de celebra zicală După mine potopul… tot a unui rege francez, Ludovic al XV-lea după o bătălie pierdută în în fața austriecilor. Și se mai spune că Statele Unite sunt o republică…


Doar că spre deosebire de închipuita sau reala grațiere în avans și pe gratis maleficei Milady, grațierile lui Trump se atribuie după un lobby pe bani. Și nu puțini. Ca să spunem așa, un fel de cumpărare a iertării unor condamnați sau viitori condamnați de către președinte. Legal. Doar că există niște intermediari care-și umflă buzunarele. Mă întreb dacă se vor plăti taxe pe banii încasați… Nici nu mă gândesc că în curând fostul președinte Trump beneficiază de acești bani. Meni fani feisis!!!

Dincolo de desfășurarea dramatică a evenimentelor din Cei trei mușchetari, putem remarca făcând abstracție de simpatia sau ura față de unele personaje, că această hârtie este confiscată sub amenințarea armei, că primul ei beneficiar este executat de vigilantes conform dreptății întruchipate oarecum divin – urmare a tuturor crimelor săvârșite – și că ultimul ei beneficiar o produce tocmai în fața celui care a emis-o cu toate că-i era dușman.


Istoria, divinitatea, justiția și cititorii, într-un cuvânt morala, se văd astfel răsplătiți pe deplin, fiecare cu aspirațiile lor. Milady moare, d’Artagnan scapă cu viață. Cum altfel mai putea scrie Dumas După douăzeci și treizeci de ani?


Dar dincolo de romanul cu iz de aventuri romantice, istoria ne spune că Richelieu n-a făcut atât de mult rău pe cât pare, ba mai mult de cât se știe, dar în final a slujit interesele statului francez tot mai centralizat. În care caz ne întrebăm cum rămâne cu moștenirea Trump? Care au fost interesele de stat atinse sub domnia sa. În afară de orice altceva sau altcineva ce s-a situat fizic sub domnia sa… Deci istoria, divinitatea, justiția se vor pronunța. După ce s-au pronunțat alegătorii. Într-un fel sau altul.

The book Silicon Valley tried to kill: ABIGAIL SHRIER’S investigation into the exploding numbers of girls wanting to change sex has caused an outcry in America – but her story must be heard


The increasing number of young girls wanting to switch gender has become an explosive subject as parents, scientists and campaigners warn of the irreversible, life-changing dangers. When Ms Shrier investigated the issue for a book, her first prospective publisher pulled out following protests by staff

By Abigail Shrier For The Mail On Sunday

Published: 22:01 GMT, 2 January 2021 | Updated: 01:23 GMT, 3 January 2021

The increasing number of young girls wanting to switch gender has become an explosive subject as parents, scientists and campaigners warn of the irreversible, life-changing dangers.

When ABIGAIL SHRIER, a writer for the Wall Street Journal, investigated the issue for a book, her first prospective publisher pulled out following protests by staff. 

Then, amid a furious row over free speech, an English professor at one of America’s top universities suggested the book should be burned.

And when Shrier was interviewed for a podcast hosted by Spotify, staff at the streaming giant threatened to walk out. 

And although Amazon sells her book, it has refused to let Shrier’s publisher buy online adverts.

In face of these attempts at censorship, Shrier has condemned what she calls ‘tyranny’s advance’, saying: ‘This is what censorship looks like in 21st Century America. 

‘It isn’t the government sending police to your home. 

‘It’s Silicon Valley oligopolists implementing blackouts and appeasing social-justice mobs, while sending disfavoured ideas down memory holes. 

‘And the forces of censorship are winning.’

Lucy had always been a ‘girly girl’, her mother told me. As a child, she loved high heels and frilly dresses. 

© Abigail Shrier, 2021

citeste tot articolul: https://www.dailymail.co.uk/news/article-9106895/ABIGAIL-SHRIERS-investigation-exploding-numbers-girls-wanting-change-sex.html

Din nou despre evanghelismul romanesc – raspuns domnului Dan Tomulet


Persona

NOTA: Acest text a fost publicat anterior pe platforma Convergente. In Convergente, textul este precedat de un rezumat sintetic, in mai multe puncte, al raspunsului meu. Cum acest rezumat, de altfel binevenit, nu-mi apartine, nu-l voi transcrie aici.

Răspuns

Recent, Dan Tomuleț, contributor constant al platformei Convergențe, a publicat în cadrul acesteia articolul „Neo-protestantismul românesc între derută și reformă”.

Deși nu mi-am făcut mari iluzii, cunoscând lipsa de reactivitate a mediului evanghelic la lucrurile cu care se confruntă, nu numai în ansamblul societății, ci și în interior, am sperat că cineva va ridica totuși mănușa aruncată metaforic de autor. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, o voi face eu. Mai ales că am încercat să incit la aceasta pe unul dintre prietenii mei care au mai scris pe această temă și am fost refuzat, el informându-mă că și-a încheiat deja conturile cu evanghelismul românesc.

O…

Vezi articolul original 1.534 de cuvinte mai mult

Cînd începe Apocalipsa?


Designers Imagine Famous World Landmarks After A Zombie ...

N-am știință de vreo biserică să fi decretat că bisericim sub zodia apocalipsei. Nici c-am intrat în Necazul cel Mic. Dimpotrivă: un claun american amenințase îngerul Sars-Cov 2 cu furisenia și dezintegrarea extramoleculară. Degeaba.

Apocalipticienii de meserie par virusați. Mă mir c-au uitat repede de propriile lor perspective profetice. Scuipate și uitate. Nicio veste? Nici o descoperire? Una barem! Micuță. Nimic?

La știri ni se spune Calul galben al Chitailui se bate în declarații și închideri de consulate cu calul negru a lui Trump. Calul roșu a lui Putin s-a dat la fund. Mult trimbițatul război al petrolului s-a stins. Așteptăm redemararea economiilor și urcarea vertiginoasă a prețurilor. Musulmanii sunt bine mersi. Calul alb e rezervat pentru un fals mesia. Cine-o fi, Biden? Ha!

Schimburi de muniție israelito-iraniană prin Golan? Nu-i nimic. Dacă era, apărea și luna aia roșie… Unde ne situăm? La ce uităm? Care sunt semnele și ce înseamnă ele?

În rest, apocalipsa suntem noi. Purtăm măști de formă. Oare nu ne-am mulțumit cu măștile personale de pîn-acum? Suntem mari amatori de reguli bisericești așa că tratăm măștile impuse fără religiozitate. Cu nasul peste mască. Cu gura pe sub mască.

Pentru că noi ne acordăm politica bisericească. Fin. Altele-s presante acum: banii, frecventarea templelor și conservarea eforturilor în caz că apare de undeva, pe undeva,Anticristul. Mă gîndesc că deși a venit căldura virusul nu și-a dat duhul. Nici măcar n-a leșinat. Cred că o să țină cam trei ani, trei ani și jumătate pînă lichidăm virusul ăsta.

Aurul e tot mai scump. Bugetarii salarii tot mai mari. Plouă tot mai mult. Crește iarba. Anul viitor mare sărăcie. 80 de miliarde de euro de la UE? Mamă ce de hoți o să le ia!

În Australia fermierii au zis să-și vadă guvernul de politica lui externă, dar să se facă distincție între sancționarea Chinei pentru că-și face insule și pe înarmează și relațiile economice că ei trebuie să-și vîndă produsele. Babilonie cu bani, interese și semne. C-or fi pe mînă, pe cap, vedem noi. Sau ei…

Cineva zicea că Lenin n-a spus Învățați, învățațti, învățați, ci Virusați, virusați, virusați! Hmm… Poate avea dreptate.

O fi virusul ca apocalipsa sau apocalipsa ca virusul? Ambele invizibile. Ambele imposibil de evitat. Fără leac. Fără avertizare. Numai Dumnezeu și credința te vor ajuta să supraviețuiești.

Infectările se țin lanț și aiurea. Presupun că voi fi printre ultimii infectați/imunizați după ce o să merg la o petrecere de infectare/imunizare. Înainte sau după vaccin? Care dintre vaccinuri? Ce mai contează? Înainte sau după Necazul cel Mare…

Ați mai auzit vreo predică cu Luna sîngerie, Rusia, Israel, China, Iran? Acum se mai predică despre cum, cînd și cu ce se ia și cine dă cina. În vremuri apocaliptice? Biserica și mîntuirea este despre ascultarea de șefi și respectarea dogmelor. Ca să nu fim eretici. Și să ne rugăm pentru liderii ce ne guvernează întru prostie. Care este sensul binecuvîntării în ziua de azi?

Cum va fi după apocalipsă m-ar interesa pe mine! Pentru că pînă acum apocalipsa suntem noi.

Și încă ceva. Nu prea contează cînd începe apocalipsa, ci cum și cînd se sfîrșeșete…

Șansa bisericii în post-pandemie (3): internetul


Love And Hate Cartoons and Comics - funny pictures from ...

La scurt timp după revoluție un pastor profesor (cu doctorat) de la Seminarul Baptist din București se căznea să-și facă campanie electorală. Discursul său mirosea a cadavru comunist cu arome proletcultiste. Se manifesta vehement de la amvonul bisericii în care-l ascultam lingînd în gînd, ăv cors, o lămîie imaginară. Mie nu-mi mai era greață, dar lui nu-i dădea saliva-n muștiuc ca să-i reteze logoreea. Ce să-i faci, trebuia și fostul colaborator al Securității să învîrtă cu făcălețul în zoaiele fricii imaginare. Va veni o judecată, vestul decadent o va încasa și o vom încasa și noi dacă preluăm computerizarea de acolo, ne avertiza aproape cu spume la gură. Și bineînțeles dacă el nu va fi ales președinte al uniunii.

Dincolo de computerizarea industrială inerentă cu care eram la curent, demonizarea computerului se profila din perspectivă bisericească, retrogradă, de-a dreptul prostească, cu nuanțe apocaliptice venite de la centru. Doar că după executarea celor doi Ceaușești nu prea mai mergea cu comenzi de la centru.

Apoi, după o perioadă în care mulți mastodonți au trecut în faza somnului (rațiunii) de fosilizare, a venit epoca internetului. Internet hulit direct sau indirect. Pentru resursele extraordinare precum și pentru libertatea extraordinară și facila înfășurare în păcat(e). Anonimat personal plus domenii imposibil de controlat egal explozie exponențială a imaginilor în imaginația la fel de personală. Confesionalele ar fi trebuit ocupate pe baza listelor de așteptare și priorități. Dar nu s-a întîmplat așa. Din motive lesne de înțeles.

Relația ambivalentă love-hate cu internetul s-a manifestat și la vîrf. (Bineînțeles că asta nu exclude păcătoșenia personală, ascunsă, dar facultativă a vîrfurilor.) De pe o poziție dogmatică de vîrf puteai avea blog că dădea bine. Îți făceai publicitate, erai perceput mai tînăr și deschis și te puteai stropși în termeni mai puțin bisericoși la problemele… lumii, că nu erai la amvon. Asta e love. Dar cum dogmatica ta e găina de aur ce nu trebuia atacată de nimeni, cum să faci ca să nu fie atacată? Foarte, foarte simplu. Nu dai voie nimănui să posteze comentarii. Ca să nu discriminezi între aliați și critici îi interzici pe toți. Că de aia ești infailibil. Deși nu ești papa. Asta este hate.

Al doilea val de semi-demonizare și demonizare apare, se manifestă și se va manifesta în domeniul rețelelor de socializare tip Facebook, ca să-l menționez pe cel mai accesat la noi. Hate-ul provenea tot din libertate oferită. Apoi din limitările sale datorate interdicțiilor de genul comunitatea Facebook nu acceptă… mai știu eu ce. (Căreia i-am căzut și eu victimă.) Dar cel mai ciudat relația ambivalentă hate-love se manifestă în neputința unor pastori de a avea un cont pe o astfel de rețea (tot Facebook, că la noi dacă nu ești pe Facebook nu exiști). Deci love cu Facebook/internet cu biserica care are cont aici și hate cu Facebook/internetul cu liderul aceiași biserici care n-are cont pe sus-numitul site de socializare. Măi, să fie! aceiași lideri absenți de pe Facebook ce-i criticau pe cei prezenți pe Facebook. Aveau/au și ei informatorii lor…

Presupun, fără să dețin dovezi, că este vorba despre relația love & hate dintre vulnerabilitate & inviolabilitate. Modelul presupus este Isus Cristos. Dar cu noi oamenii, sfințenia și autoritatea nu au ajuns la armonie. Nu poți să fii Isus & Cristos. Adică se poate, dar unii nu vor. Nu te poți face vulnerabil (la orice) și în același timp să fii perfect astfel încît nimeni să nu atenteze la persoana ta augustă. Fără a uita că Isus a fost neînțeles, trădat, batjocorit, torturat și executat. Dar a vindecat fără să facă fund-raising, match-funding, fără să ceară zeciuială, membralitate sau mai știu eu ce.

Și veni pandemia. Mama-mia!

Se dădură pe față tot felul de presupuse herezii ale unor presupuși pastori heretici. Se interziseră interdicții și se călcară comunicate, statute, autorități și para-autorități. Pe internet. În văzul lumii. În orbirea fariserilor și fariseicelor.

Și aproape că trecu pandemia cu distanțare mai mult sau mai puțin fariseică. Cu expunere sau fără expunere pe internet. Cu biserici goale. Cum de nimănui de la noi nu i-a trecut prin minte să cîrpească locurile goale din biserici ca cele de pe stadioanele de fotbal? Cu înregistrări de aminuri, cu aleluia, cu cîntări comune și perș virtual? Ei, mai e timp că se anunță valul al doilea. Vorba vine al doilea: e tot ăla da cu mai mulți deștepți.

Totuși întrevăd multe schimbări. Unele radicale. De exemplu, biserica numai pe internet. Biserica de acasă. Biserica ca realitate virtuală. Că unele biserici chiar că se manifestă de parc-ar fi vorba doar de o realitate virtuală încremenită-n timp! Care ar fi urmările? Cine știe? Poate o adevărată democrație. Poate o copie a teocrației. O dispersare a autorității. O biserică a tinerilor pe internet? Alta a bătrînilor? Una a femeilor. Alta a adolescentelor. Poate o întrupare a prostiei cu sceptru-ntr-o mînă și cu crucea-n cealaltă. De orice gen. Orice este posibil. Mai ales în spațiul virtual. Pe care poate-l vom demoniza. Sau îl vom sfinți. În care cel ce vine iar poate fi văzut de întregul Pămînt în aceiași fracțiune de secundă.

Cert este că oricine este liber să aleagă. Pe internet poți alege cine să-ți predice sau cînd. Pe internet nu trebuie să ai abonament plătit la biserică, ci doar la accesul la internet. Dar și asta s-ar putea schimba. Vor exista clasamente. Cu cei mai accesați. Cu cele mai accesate. Oare nu vor putea predica femeile pe internet? Nici homosexualii? Cine-i va împiedica, regulile unei anumite comunități tip facebook? Tip uniunea bisericilor independente și neatîrnate? Hilar! Ce și cum se va valida convertirea? Ce va însemna biserică? Dar biserică mare sau mică? Va exista biserica negrilor? Sau a albilor? Care va fi limba liturgică, engleza? Hackerii vor fi demonizați și Satana-i va coopta? Și multe alte întrebări pentru viitorul post-pandemie.

Asta pînă-n pasul doi cînd dincolo de laptop, tabletă și telefon deștept va exista posibilitatea montării unei unități bio și oricine-și va putea accesa situl preferat cu comenzi neuro. Atunci poți să stai într-o biserică și să te afli-n alta. Dar oare n-am experimentat asta de atîta timp? Pentru că în ultimă instanță ceea ce contează este despre relevanța cu impact personal a bisericii. În esență internetul (la fel ca banii) nu va schimba nimic. Doar forma va fi afectată. Un Matrix din care cine știe cine scapă. Cum, se știe.

Citat

That’s the Spirit:

“Senator (Obama), you’ve had a rough week.” And he looked at me and said, which was typical of him, “No. The single mom trying to put food on the table had a rough week. I’m fine.” So I prayed with him before he went on, and after that we had a deep relationship.”

via Conversation with Conservative Pastor Joel Hunter, Spiritual Advisor to President Obama

Conversation with Conservative Pastor Joel Hunter, Spiritual Advisor to President Obama

A primi sau a nu primi, that is the question


Totdeauna am fost de principiul că Biserica care este altceva decît statul, nu ar trebui să primească bani de la stat. Politicienii noştri fac o greşeală gravă cînd consideră că Biserica este o instituţie a statului. Bănuiesc de unde provine această greşeală şi care este intenţia atunci cînd se proclamă că Biserica este o instituţie a statului.

Într-un articol din Christianity Today se poate citi o scurtă analiză a disputei baptiştilor referitor la fondurile primite de la stat. De exemplu, Bunaciu spune că  „While larger churches may have several Western partners who can support their efforts, many of the small churches do not have such friends and would accept support from local authorities.”

Întrebarea mea este de ce trebuie ca bisericile baptiste mari să aibă astfel de prieteni care să le dea bani tot timpul? Este o practică ce se regăseşte în Noul Testament sau în Statut? Să nu se înţeleagă greşit, nu am nimic împotriva ajutorării bisericii în caz de nevoie, dar de multe ori ajutorul financiar venit din vest se opreşte la sponsorizarea pastorilor sau la sponsorizarea construcţiei clădirii adunării sau a unei anexe a acesteia. Și pe termen lung la sponsorizarea școlii.

Oare liderii acelor biserici mari, dacă tot sunt mari, nu pot să se descurce  cu banii proveniţi de la proprii enoriaşi? Dacă le trebuie mai mulţi nu cumva biserica cade în capcana banului, face proiecte care vor depinde totdeauna de ajutorul din vest şi acele proiecte sunt  artificiale făcute de dragul banilor? Unde este izvorul evanaghelic ce stă la baza bisericii?

Și revin la spusele unui mare partizan al folosirii banilor pentru scopurile bisericii: Paul Negruț. Reverendul frate baptist, fost președinte al cultului timp de două mandate (Mamă, cîți bani erau pe vremea domniei sale!), rector cu mandate fără număr și evident pastor pînă la ultima suflare.

Refusing funds would not doom churches but may scuttle certain projects, said Negrut. „Just follow the future development of those churches that have accepted money to see which is doing better in witness, integrity, and impact. Western Europe speaks volumes.”

Eu aș spune că și aprovizionarea cu bani din partea sponsorilor spics volium. Aș da doar două exemple. Pe cînd făceam parte din personalul didactic al UEO un decedat frate mă trăgea de limbă promițîndu-mi un post în instituția sa bucureșteană. Interesant, nu?

Al doilea exemplu despre banii veniți de la un autor american ce a sponsorizat tipărirea ideilor sale la Oradea, să mai afle și poporul român cum stau lucrurile. La vremea respectivă cam 30000 de verzișori. Ce conteză banii dacă ni se dau. Bine că nu ni se iau!

Și închei cu memorabila scenă din biroul rectorului care, la acea vreme, tetatet cu un prieten, profesor, pastor, afacerist, afirma profetic: Cînd un proiect este de la Dumnezeu totdeauna se găsesc bani pentru a-l pune-n aplicare!

Se știe cît de adevărată este această afirmație. Pînă și Iuda a primit ceva bani pentru proiectul său. Mă tot întreb dacă același personaj mai crede în prorocia sa sau are impresia că acum Satana și-a băgat coada înbîrligată prin Oradea. Meic iu sink…

De ce de la o vreme nu prea se găsesc bani pentru proiectele din România?

Andrei Plesu – Avocatii lui Dumnezeu


Persona

In aceasta seara m-am bucurat sa vad ca domnul Plesu a publicat, In Dilema, un text in care se adreseaza multimii de aparatori ai lui Isus care au aparut ca cipercile dupa ploaie odata cu aparitia cartii lui Gabriel Liiceanu despre ‘Isus al lui’. M-am bucurat, spun, caci fara sa stiu de acest text, ceea ce am publicat astazi dimineaata pe acest blog rezoneaza in mare masura cu ceea ce spune domnul Plesu. Si cum nu mi se intimpla chiar in fiecare zi acest lucru, dati-mi voie sa celebrez putin acest lucru.

Iata aici prima parte a textului scris de Andrei Plesu:

Nu se acordă destulă atenție unui formidabil text vetero-testamentar: Cartea lui Iov. Foarte pe scurt, e vorba de consecințele unui pariu (!) pe care Tatăl Ceresc îl face cu Satana, în legătură cu dreptcredinciosul Iov, fără de prihană, temător de Dumnezeu, un model de cumințenie pravoslavnică. Satana…

Vezi articolul original 494 de cuvinte mai mult

Ligia Crut – Perceptions on Women in Romanian Evangelicalism: An Interview with Danut Manastireanu


Persona

Ligia Cruț – The Romanian evangelical communities have always promoted the idea of discipleship, of the importance of spiritual formation, mostly done in small groups of young people or students. At a certain point in recent history, we also witnessed the formation of women discipleship groups. How did this become a priority for evangelical leaders in Romania? Was there some institutional structure promoting it or was it a local initiative?

Dănuț Mănăstireanu[1] – Let me first set the record straight. Discipleship—the personal formation under the authority of a mentor, is a model that predates Christianity and was adopted into the new religion from Judaism, being the main “mechanism” for the religious formation of new converts. Yet, it was abandoned to a large extent when the Roman Empire became Christian by decree, in the 4th century. In majority Christian contexts, discipleship continued to exist, to this day, almost exclusively…

Vezi articolul original 2.825 de cuvinte mai mult

Cîteva gînduri despre școlile teologice din România


Multe dintre școlile teologice din România seamănă cu mănăstirile. Pentru că cadrele didactice în general și cele cu funcție (decan, rector, pastorul școlii) în special, se comportă de parcă ele chiar ar fi. Adică superiorul (arhimandritul, starețul) are întotdeuna dreptate. Superiorul nu poate greși. Și cînd greșește superiorul are dreptate. Ca urmare el, superiorul, este exemplu de comportament, gîndire, reacție și viziune.

Așa că nu văd cum acest model absolut necesar ar putea fi implementat prin degajarea socială, prin învățămînt la distanță via Internet. Pentru că dacă studenții și profii se distanțează, adio influență monastică. Mai bine citești o carte. Mai bine vizionezi un program de învățămînt gratuit (sau nu) de la o mare universitate. Una cu ștaif.

Cum ar mai putea și de ce ar mai putea să fie chemat la ordine studentul/studenta dacă nu mai există campus? Ce ne facem cu cantina? Da cu capela? În lipsa studenților indisciplinați comisia pastorală se va auto-spiona, auto-judeca și auto-sancționa făcîndu-și sepuku în direct. Să fie primit!

Unde și cînd se va mai re-edita intrarea teatrală a liderului maximus? Cum va mai trece el să fie văzut de mulțime, de piticime și de adoratori? Îi vor cădea epoleții, îl vor părăsi acoliții și își va pierde popularitatea în cult. Cel al personalității.

Unde mai pui că nu va mai fi imitat. Sosiile vor dezerta. Clonele vor dispare. Dar există și avantaje în cazul învățămîntului teologic ecranizat.

Dacă oricum apăreai la ore pe la jumătate, ca prof, acum poți să invoci șpe mii de scuze care de care mai aitiste: că rețeaua, că modemul, că laptopul, că microfonul, că etc… Nu mai merg alea cu „am crezut că sunteți în sala…”

Deci acum, Iuda studenților, sau cum i se mai spune, Pîrîșul, va trebui să se întrebuințeze mai serios, să fie mai activ și să primească recompense mai puțin personale. Doar că și asociației de spionaj îi va fi mai ușor să nege orice implicare. Cine să găsească dovezi, #memeuri.ueo?

Va fi mai ușor și cu consilierea. Poți să închizi convorbirea cu mărimile lor pretextînd că ți-a picat netul. Că nu mai ai credit. Din ăla la Vodafone.

Dar ce va face îndumătorul de an, comisia, factorii de răspundere? Va da un comunique. Două, trei. Apoi va lua măsuri. Și va rămîne cu mai puțini stundenți. După care va trece la minimalizarea pierderilor și la recuperarea investiției. Va începe să vîndă. Sau va pune la intrare o placă: Din motive obiective această mănăstire a fost închisă sine die.

Pentru că ei nu schimbă dispensația. Doar sunt teologi!

 

 

Relativismul pandemic


Relativism Cartoons and Comics - funny pictures from CartoonStock

Pînă nu de mult se spunea că știință face, știința drege. Știința ne explică, știința ne scoate din bucluc. Oamenii de știință au constatat, au tras concluzia și au ajuns la rezultatul că. Indiferent ce și cum. Dar se pare că știința nu este atît de atotștiutoare. Se poate consta asta de-a lungul istoriei: știința a fost doar una incompletă, parțială, de multe ori partinică, deloc exhaustiva și infailibilă. Cel mai bine parcă se dă de gol știința în această vreme. Vremea pandemiei.

Oamenii de știință caută soluții. Vin cu soluții. Ne spun una azi, alta mîine. Se contrazic. Știința a devenit (dacă nu ne-am dat seama pînă acum) ceva relativ. Relativ la ce am învățat. La ce credem. La ce am experimentat. La ce vrem să obținem. Sau să facem. Dar parcă totul este relativ. Așa că omul de rînd ce face?

Așteaptă.

Are impresia că i se ascunde adevărul. Și poate are dreptate.

Își imaginează ceva ce nu există. Pentru că nu i se oferă explicații pe limba lui.

Crede baliverne. Pentru că explicațiile primite sunt contradictorii sau/și lipsite de credibilitate.

Își scornește propriile explicații. Pentru că relativismul care-l înconjură îl exasperează.

Aderă la una sau mai multe teorii ale conspirației ce se acordează cu propria-i credință. Media chiar că n-a prea ajutat: plin de filme și articole cu trimitere la evenimente asemănătoare și la reacțiile din acea perioadă.

Ca urmare relativismul ambiental a produs reacții de contestare a realității susținute instituțional. Acestea au fost susținute de efectele secundare, adverse, ale interdicțiilor impuse în perioada de criză a pendemiei. Lipsa banilor, a hranei, tensiunile provocate de cadrul social și au produs (în unele cazuri) desolidarizări individuale și de grup. Motivate de spiritul de frondă, de zvonuri și de activitatea intransigentă a instituțiilor polițienești, tensiunile au răbufnit, ca în cazul SUA. Și au atras atenția asupra pericolului izbucnirii unor violențe majore în cazul menținerii interdicțiilor impuse de guverne. Există și încă se mai menține într-o oarecare măsură pericolul relativizării instituției statului.

În ciuda interdicțiilor de circulație, asociere și manifestare în grup, Internetul a făcut posibilă diseminarea informațiilor în plan orizontal, astfel că deși lipsite de puterea asocierii numerice, ideologiile extremiste au căpătat notorietate tocmai în ciuda controlului impus la exterior, i.e. în stradă. Oamenii au citit, au comunicat, au copt și au născocit idei. N-ar fi exclus să asistăm la nașterea unor noi forme de exprimare a voinței individuale și de grup, la apariția unor noi ideologii sau la resuscitarea unora mai vechi.

Noul, neașteptatul, neînțelesul, inimaginatbilul și imposibilul au devenit la fel de relative ca și existența noastră cea de toate zilele. Precis gîndim mai mult. Chiar dacă nu mai bine sau mai eficient. Precis ne spunem că contează mai mult ce vrem noi, decît ce vor alții. Chiar dacă vrem ceva rău. În schimb, pandemia a dovedit cît de relativă este viața și cît de prezentă, neașteptată, neiertătoare și inevitabilă este moartea.

Nu mai e nevoie ca Einstein să ne reamintească că timpul și spațiul sunt relative. Parcă trăim între două lumi. Între două evenimente. Suntem închiși într-un proiectil ce deja a fost catapultat din gura unui tun și se îndreaptă cu viteză către o țintă oarecare. Una relativă. N-am putut deține controlul asupra lansării: nașterea și copilăria noastră. Nu putem părăsi vehiculul cu care ne deplasăm – viața noastră. Nu știm unde vom ateriza și ce se va întîmpla la aterizare. Cert este că la aterizare vom muri. Și acum a mai apărut și posibilitatea morții înainte de aterizare.

Noroc că totul este relativ. Ne putem aduce aminte că și înainte de pandemie scenariul nu era cu mult diferit. Doar viteza de deplasare a proiectilului era mai mică. Doar că nu eram atît de stresați. Sau de atenți la toate șoaptele. Eram distrași de activitățile, preocupările noastre. De rutină sau accidentale. Așa că în ceea ce privește supremația relativismului într-un univers omenesc, cred că Arhimede ne-a dat o lecție acum peste doua mii de ani: “Dați-mi un punct fix și vor răsturna universul!”

Aștept universul răsturnarea Universului și învierea morțlor. Altfel viața n-are sens.

Se fini la comedy


Nu  vă obosiți, știu c-am scris tottal greshit. E scrisul meu după eliberarea de feisbuc. Se fini la comedy! Nu m-am dilit, doar am ales să mă contrazic. Cu cea mai mare seriozitate.

Deci de azi începe viața fără social-media. Cum s-ar zice mă întorc în timp cu cîțiva ani. Deja mă simt mai tînăr…

De cînd am aderat la afacerea lui Zuckenberg nu mai țin minte. Oricum dinainte de scandalu’ Analytica. Și am decis, după ce am postat mii de banalități, zeci de imagini și ponseuri, ba am dat și șeă la mii de articole din diverse publicații, să mă eliberez.

Ce mi-am zis? Gata cu pierderea timpului! De fapt, inițial, am început cu eliberarea de blog. Adică de eliberarea de blogul ăsta. Pentru că îmi lua prea mult timp. Și alte „lucruri” pe deasupra.

Deci nu că vreau să-i fac figura lui Zuckenberg, nici că nu vreau să-i fac ceva… Mai bine zis altceva…

Am pus capăt unui experiment social. Vreau să mă eliberez. Pot. O fac. Nu vreau să mai fiu dependent. Nu mai vreau să fiu în pas cu moda. Sau cine știe, lansez o nouă modă: eliberarea de divaisurile societății post-post-moderne.

M-am săturat de fapt de atîtea fake-niusuri. De atîția ‘deștepți’ mai mult sau mai puțin patentați. De atîtea păreri mai mult sau extrem de puțin avizate. De trecute, prezente și viitoare conspirații. Să nu mă-nțelegeți greșit: unele erau chiar distractive. Vorba cuiva în urmă cu cîteva zile (posibil CTP): „Și proștii sunt utili societății!” Evident!

Mă plictisesc însă disputele sterile. Din orice domeniu. Cu precădere însă din cel religios/teologic. Puzderia de teologi, inflațiunea, ca să zic așa, a culminat cu rugămintea unuia (auto-declarat) de a nu-l mai contrazice în cele dumnezeiești. M-am conformat. Domle, vrei să fii papa, îti dau nu una, ci trei coroane! Hai! Habemus papa evengelicus. Habemus papa dacorum-romanicus. Casătoritus… est!

Și cu cireașa asta de pe tortul bisericii, cine știe, poate am pus de-o schismă. Na, că deja mă simt mai important! A murit papa Ratzinger? NU? Păi atunci am re-editat schismonosirea cu trei papi catolici. Dacă mai fac rost de unu intru în cartea recordurilor: nicicînd n-au fost patru papi în viață în același timp.

Deci ca să nu vă las în ceață, vă comunichez pe această cale, destul de largă, că mă declar liber de contract. Fără de echipă eclesială. Out ecclesia, out nihil… Am început să scriu în limbi. E de bine? E de rău?  M-am eliberat de un alt Matrix. Cel ecclesial. Sunt Matrixless…

În altă dezordine de idei, pandemia asta cu hăis și cea, cu interdicții, declarații, uite virusu’, nu-i virusu’, cu China, fără China, cu carantină și fără, a pus capac la viața asta fără sens în domeniul virtual. Dac-o ținem tot așa intrăm pe poarta cea mare nu în rai, ci în Matrix!

Și fără să vreau v-am servit mai-sus încă cîteva teorii ale conspirației. Vedeți ce faceți cu ele. Eu le-am rejectat.

În rest, ascult muzică grecească, lucrez pe lîngă casa omului și aștept o nouă rundă de analize pe cînd se deschid barierele celor trecuți de 65 de ani cu diferite co-morbidități ca mine. Optimist!

La comedy e fini, începe alta. C-așa-i în comedia vieții.

 

 

 

O abordare critică a lucrării de predicare a pastorului Florin Antonie


Valentin Făt

 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

2 Timotei 3:16-17

De aceea, mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință și să nu se țină de basme evreiești și de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr.

Tit 1:13-14

  Am scris cu plăcere cele mai multe articole publicate pe acest blog. Nu și acesta. Aș împacheta cu bucurie laptopul pentru a face o plimbare lungă în livada de lângă casă sau pentru a urca pe deal, de unde se vede Țara Hațegului pe înserate (la ora publicării e prima parte a zilei. Am început să scriu cu mai multe zile în urmă). Nu mi-au plăcut niciodată controversele. Mă obosesc grozav. Așa cum remarca recent un…

Vezi articolul original 4.237 de cuvinte mai mult

Apocalipticieni din toate confesiunile, uniți-vă sau… Scaunul de domnie a lui Satan?


Prin anii 80 a apărut o cărticică de senzație. Nu-i mai țin minte titlul, dar asta n-are prea mare importanță. Autor? Un oarecare Ionescu (Nicolae?). Evident că era o carte ‘introdusă’, adică trecută ilegal peste graniță. Să nu fi aflat Securitatea de ea? De ce? Pentru că:
Cartea pretindea că acel altar al Satanei din Pergam menționat în Cartea apocalipsei a fost mutat de nemți în Germania, că ascensiunea lui Hitler și a Germaniei naziste avea legătură cu altarul. Apoi că sovieticii ce au cucerit Berlinul au luat altarul și l-au dus în subsolul Kremlinului unde un anumit număr (specificat de autor) de preoți ai Satanei făceau slujbe în beneficiul Uniunii Sovietice. Așadar concluzia era că sistemul sovietic, comunist, era malefic, satanist. Brrr!
De parcă noi nu știam de canal, închisorile comuniste, de Securitate, etc.
Mai apoi am aflat, nu știu dacă e adevărat, că autorul era Richard Wurmbrand. Printre cărțile scrise de el se află si una cu titlul Marx și Satan. Interesant. Ar trebui comparata cu cea a lui ‘Ionescu’. De unde avea autorul, oricare ar fi fost el, informațiile? Cine a pătruns în subsolul Kremlinului? Presupun că nimeni. Dar misterul trebuia cumva amplificat: nimeni din România nu putea verifica senzaționala informație. Ce era transmisă din gură-n gură printre ‘ai noștri.’ Sau conspirativ prin cărticica de cîțiva centimetri. Așa s-a sădit una dintre semințele conspirațiilor ascunse temeinic.
Argumentele logice n-au contat. Sau poate explicațiile inspirate din mediul creștin au contat mai mult. Care să fi fost legătura dintre altar și Hitler? Ocultismul. Care să fi fost legătura dintre ridicarea lui Hitler și distrugerea Germaniei naziste? Ei, Satana e mincinos: l-a ridicat ca să-l distrugă și să omoare milioane de oameni. Istorie, ceva? Nu contează. Contează ce credem, ce este dedesubt. Informația veridică este ascunsă, secretă. Nu trebuie să crezi datele istorice, ci ce este în spatele lor. Este ca o scriere secretă. Nu ce scrie contează, ci ce este ascuns printre rînduri.
Ciudat! Nu cumva ăștia sunt cei care interpretează LITERAL Scriptura? Dar ei cred că așa ne învață apocalipsa. Poate apocalipsele, nu Apocalipsa, bre!
Asta-mi trecea de dimineață prin minte. Și-am căutat pe net subiectul. Ce mi-a răsărit: https://vesteabuna.wordpress.com/2017/01/21/scaunul-de-domnie-al-satanei/ . Un site plin de profeții, de pro-Israel și iar de profeții claie peste grămadă de genul:
“Coronavirus, explicații profetice, duminică 22 martie 2020
De ce au venit aceste lucruri?   min 1:10
Ar trebui să fim în duhul profeților     min 1:27
Evreii sunt martorii lui Dumnezeu, ne uităm la ei  min 2:20
Evreii trăiesc acum al doilea exod   min 3:48
Există un paralelism între primul exod din Egipt și exodul de acum       min 4:03
Acum trăim o vreme în care evreii sunt fugăriți din Europa       min 5:16
Cele 10 urgii ale Egiptului     min 6:00
Îngerul Domnului este reprezentat printr-o epidemie      min 9:30
Dumnezeu îi scoate pe evrei din diaspora prin urgii   min 10:31
Sionismul   min 11:42
Dumnezeu își varsă urgia peste locurile unde sunt evrei
ca să îi facă să plece spre Israel   min 12:10
Trei feluri de urgii: sabie, foamete și epidemii   min 13:20
Cum îi va scoate Dumnezeu pe evrei din America?
…nu cumva prin epidemii? ultima urgie    min 14:25
3 categorii de oameni în lume: evreii, Adunarea și popoarele  min 16:30
Ce e de făcut? „Pocăiește-te dar…”  min 17:30
Trebuie să vestim tuturor că Dumnezeu
adună pe Israel înapoi   min 19:28
Să priviți profețiile cu toată seriozitatea   min 20:55
Nu știu cum va infuența această epidemie Aliyah
dar va continua  min 23:00
Noi suntem cele dintâi roade, nu evreii”
Cum să caracterizezi toate astea? De-a valma!
Nu sunt sionist, nici declarat contra Israel, dar așa talmeș-balmeș senzaționist n-am citit de mult. Că încerc să mă protejez de pandemia senzaționisto-apocaliptică. Și ce mai citesc pe articolul citat sus? Că altarul din Pergam al Satanei era a lui Zeus, de fapt și că a servit drept inspirație pentru tribuna stadionului din Munchen unde-și ținea Hitler discursurile importante. Nimic, da NIMIC despre Uniunea Sovietică, Kremlin sau alte influențe comuniste. Păi dacă a dispărut… Că doar nu e de actualitate.
Cu toate că de fapt – ATENȚIE! – altarul conservat de teama bombardamentelor aliate, a fost dus după căderea Berlinului la Leningrad – nu la Moscova – la Muzeul Ermitaj, apoi retrocedat Republicii Democrate Germane, adică Germaniei comuniste, în 1959, unde a fost expus.
În plus, imaginile altarului, de fapt un portic sau o colonadă de vreo 30 de metri, nu putea să încapă în subsolul Kremlinului. Cu toate că situri ortodoxe pretind că sub Kremlin s-ar găsi o sală uriașă, cu o bibliotecă gigantică unde se află toate secretele lumii acesteia. Nu știau Petrus Antonius Solaris și Marcus Ruffus, arhitecții italieni ce l-au proiectat de chestia asta, că ar fi cerut mai mulți bani… Dar numai megalomania sovietică de factură ortodoxă putea visa la ceva ca și gigantica catedrală a armatei cu icoane militare și dictatoriale. Crimei de stat i se poate închina o catedrală. Numai în Rusia? O sala gigantica sub Kremlin e nimica toată. Intră și altarul acolo. Doar să ne hotărîm: e loc pentru Satana sub Kremlin sau facem catedrale militare ortodoxe?
Ei, și cireașa de pe tort, a articolului pomenit, în lipsa URSS-ului, cin-să fie, cin-să fie? Cine poate sa-l ia pe Satana-n brațe? Nici mai mult, nici mai puțin decît Obama. Tribuna de la care vorbea Obama era inspirată de altarul lui Zeus, alias Satana, domnul lui Hitler, al (Biroului Politic al) URSS-ului și acum a lui Obama. Probabil pentru că e negru, democrat și ‘musulman’. Altceva? Nimic. Doar ca pămîntul e plat, avioanele împrăștie substanțe să ne omoare sau să protejeze Europa bogaților de efectul de seră – încă nu s-a ajuns la un acord – reptilienii pîndesc, meteoriți gigantici ne amenință și Dumnezeu nu face nimic. Ne-a abandonat Satanei și amenințărilor de tot felul. Dar pandemia e de la El!
Apocalipticieni din toate confesiunile uniți-vă sau… coronavirusați-vă!
PS Știți cine a cerut înapoi altarul? NU? Turcia!!!

Deci, sau despre Covid 19 și 5G:


Theories linking Covid-19 to 5G most common fake news Britons see ...
Am tot felul de prieteni pe Facebook.  Încerc să le limitez numărul undeva la 500 sau sub. Așa că dacă cumva vrei să ne împrietenim, nu te accept decît dacă ne cunoaștem personal. De ce? Din mai multe motive. Iată cîteva.
Nu mă interesează să fac reiting. Nu mă interesează să am muuulți prieteni. Sunt genul de om cu prieteni puțini dar de calitate. Dacă ți-am predat ceva, cîndva sau dacă am fost împreună undeva, tot cîndva, ai o șansă. dar pot să-ți spun că nici categoriile astea nu-s prea sigure.
Prietenia mea depinde și de prietenii tăi… Pentru că eu nu vreau să fiu prieten cu prietenii tăi. Mă interesează o prietenie personală, nu una informativă. Pentru mine prietenia ta este un privilegiu. Chiar dacă pare invers.
Ca urmare, i-am șters pe unii informatori (na, c-am ajuns și paranoic, o să spuneți – poate chiar sunt, vîrsta mă avantajează… 🙂 ) și pe altii, care din diverse motive susțin chestii absolut ilogice. Na, că acuma va țin si lecții de logică. Oricum sunt gratuite, deci urmeză o lecție despre Covid 19 și 5G. Semnalată asocierea de Manu Rusu.
1. 5G n-are nimic cu virusul.
2. un cretin de pastor evanghelic a născocit asta.
3. e mare ădvaizăr la guverne, expert economic și financiar ce zice ca zimbabwe ar ieși din criză dacă ar adopta o criptomonedă…
4. stă în Luton (are acolo audiență…)
5. mesajul său era privat chipurile…
6. el nu știa nimic de răspîndirea lui
7. nu are timp sa stea de vorba cu ziariștii că mari probleme de stat îl țin ocupat în următoarele 48 de ore…
8. a mințit că era mare boss la vodafone și că de acolo știa el ce știa… de fapt a lucrat la vodafone dar atunci 5G nu era de actualitate, așa că n-avea de unde să aibă informații secrete…
9. îl cheamă Jonathon James și vedeți mai mult pe Google…
10. VOI ce i-ați face? 🙂
a. io l-aș interna la glumeți pe viață cu regim alimentar low calories
b. aș da o lege care ar desființa orice fel de asociație condusă de un cretin ca ăsta și i-aș interna pe membri la dezintoxicare teroristă, că ce altceva este o gîndire atît de bolnavă?
Nu de alta, dar există riscul ca biserica evanghelica să fie confundată cu casa de nebuni!
c.???