O poveste despre patru imperii: ce au reușit Marea Britanie, Franța și Spania și de ce a eșuat Rusia? (Forbes)


Imperiile britanic, francez și spaniol au dispărut, toate trei, iar aceste puteri imperiale istorice s-au împăcat de mult cu această evoluție, chiar dacă i s-ar fi putut opune, în timp ce aceasta se derula, scrie Forbes.

https://www.hotnews.ro/stiri-esential-25607045-poveste-despre-patru-imperii-reusit-marea-britanie-franta-spania-esuat-rusia-forbes.htm

D. Popa • HotNews.ro

Intelectualii în secolul XX…


Jordan Peterson spune că intelectualii francezi (şi probabil nu numai ei) din deceniul şapte al secolul XX au reinventat marxismul după falimentul clar al comunismului odată cu definirea post-modernismului. Care a dus la o altă catastrofă. Deci ăştia au fost de stânga.

De remarcat că un teolog elveţian a spus primul că intelectualii – adică profesorii săi de teologie – ce făceau parte din Reichstag au votat fondurile necesare Germaniei pentru declanşarea Primului război mondial. Se numea Karl Barth şi absolvise la Tubingen, în Germania. Probabil aceşti profi erau de dreapta, dar evident erau şi liberali, adică nu aveau o concepţie conservatoare cu privire la Noul Testament.

Regimurile totalitate – fie ele de dreapta sau de stânga – au vrut să creeze omul de tip nou, să instaureze noua ordine mondială, să impună dominaţia unei minorităţi asupra majorităţii sau a unei majorităţi asupra altor minorităţi. Lichidarea opoziţiei a fost o politică de zi cu zi. Spiritul de turmă, alinierea majorităţii sub presiunea unei minorităţi activiste şi violente a marcat poate cel mai nenorocit secol (în afară de cel în care a bântuit Black Death) din istorie. Şi n-a fost vorba de Evul mediu.

De aceea postmodernismul a căutat o scăpare: cum să justifici existenţa lumii după chipul şi asemănarea ta. În ciuda creării omului după chipul şi asemănarea Lui. Şi a căderii omului. care este evidentă în toate aceste tentative eşuate de a recrea omul.

Cum poate se mai poate justifica intelectual comunismul după existenţa URSS-ului, după Campucia, China comunistă, Coreea de Nord, după grozăviile impunerii Europei comuniste sau după agresiunea Rusiei asupra Ucrainei?

Unde-s verzii?


Mă întreb de ce nici acum Rusia, mare extractivă şi consumatoare de petrol, singura ţară agresoare din lume, nu provoacă reacţia activiştilor ecologişti? Hai, demonstraţi şi voi împotriva producţiei de petrol şi gaze din Rusia de unde vin banii pentru armata personală a lui Putin!

Eco teroriştii au distrus vreo două staţii de benzină din Anglia. Nişte adolescenţi înverşunaţi aidoma Gretei. Greta, unde eşti? De ce nu protestezi împotriva Rusiei ce atacă Ucraina şi poluează, consumă pentrol, etc? Greee-ta?

Au dispărut toţi marii şi mici activişti? S-au ascuns pe sub pătuţurile copilăriei fericite. O, vine bomba! Vine racheta! Mami, scapă-mă!

Păi unde vă este curajul? În şpilhozni? Era un articol unisex de îmbrăcăminte dedicat copiilor mici.

Şi în final, provocarea: vreau să văd un echipament, o maşinărie de război, ceva, un lansator de rachetă, tanc, tănculeţ, avionuţ electric. Pe baterii. Sau pe hidrogen. Să avem – chipurile – un război verde, ecologic. În care cei căzuţi pentru salvarea planetei s-o îngraşe la propriu, nu la figurat. Cinic? Poate. Poate realist.

Nu ne-am bate dacă n-am avea benzină. Sau bani. Sau arme. Asta mă-ndoiesc. Ne-am bate cu pumnii, picioarele, dinţii şi unghiile. Că asta e problema civilizaţiei omeneşti. Cineva vrea mai mult, mai roşu, mai la vest. Şi mulţi cred minciuna.

Iar după (aproape) fiecare război se încheie o pace. Păi era pace înainte de războiul ăla!

De ce lumea e sora românului, nu biserica?


Lume, lume soro lume,

C-așa-i lumea trecătoare
Unul naște altul moare
Lume, soră lume
Ăl de naște necăjește
Ăl de moare putrezește
Lume, soră lume.

Dar biserica e văzută ca o închisoare. Sau cel puţin ca arest la domiciliu. Că n-ai voie aia, nici cealaltă, la cutare nici măcar să visezi! Teofil Stanciu zice că sâmbăta dinaintea învierii caracterizează tensiunea dintre noi din lume şi noi ca creştini. Tot în lume. Dar şi în Biserică. Hmmm…

Noaptea


După ce am văzut atâtea orori în Ucraina, ce mi-am zis? Să mă destind cu un film. Am ales Night in Paradise. Ultimele minute le-am revăzut de câteva ori. Să-mi mai treacă supărarea. S-a făcut dreptate? Nu. Doar răzbunare.

Dreptate nu va fi niciodată în războiul din Ucraina. Pentru că morţii nu mai învie. Dar răzbunarea va veni. Chiar dacă nu din Ucraina.

Alegerile din Franța – o lume în pericol


La France: o analiză a alegerilor

O Româncă la Paris

Nu ne mai putem întreba din politețe unii pe alții: ce mai faceți, cum o duceți cu sănătatea sau ce planuri aveți pentru vacanță?

„Ora e gravă”!

Suntem antrenați îndirect la război, care este, ca toate războaiele : de cotropire și apărare. De multe ori sunt ”guerres fraternelles” – război între frați! De multe ori sunt războaie etnice, de multe ori sunt ideologice și religioase, de multe ori economice, dar de cele mai multe ori, toate la un loc!

Abia am intrat în cataclismul teribil al războiului din Ucraina, că suntem zdrobiți alături de ei, morți alături de ei! Unii dintre noi, cu suflet încă viu și compătimitor, primesc „fugarii”, dându-le primul ajutor. Alții, cu forță de decizie, încearcă toate soluțiile pentru stăvilirea conflictului.

Cât despre mine, inspirațiilemele de povestitoare vă mărturisesc că se sparg încontinuu în fața imaginilor apocaliptice: blocurile de locuințe spulberate, oameni uciși fără noimă pe…

Vezi articolul original 2.564 de cuvinte mai mult