Energia verde, biznisul şi dependenţa energetică… de Austria


…la preturile gazului, la un moment dat, centrala marginala era cea pe gaz (800 MW-OMV Brazi-gaz pret mare-bursa Baumgarten) cu mult mai mare decit CEOltenia !…normal, ar fi trebuit sa le incarc pe astea la max si sa scad gazul, mai ales ca, puteam sa platesc si emisiile din profituri mari dar,,,,
dvs. de ce credeti ca OMV vrea si, deja controleaza CEOltenia ?!?!??…este inadmisibil, in orice sistem din lume, ca o rafinarie de petrol (pentru ca asta este OMV !), sa ajunga sa controleze, cu carbune cu tot, 30-40% din piata de electrcitate a unei tari !!
„…pe lumea asta, sunt 3 combinatii periculoase:
– armele si drogurile;
– tusea si diareea;
– prostia si puterea…”

A propaga sau a nu propaga?


Comuniştii s-au prins că dacă omul este lăsat de capul lui începe să se ţină de rele. Aşa că au introdus propaganda prin mijloacele media. Ziare, reviste, programe radio şi tv au fost dirijate pentru a face educaţia redimului ce susţinea importanţa dictaturii proletare. Dacă ar fi fost numai proletari nici n-ar fi fost atît de rău. Spectacolele, discursurile, ceremoniile principalelor rituri de trecere erau marcate cu culoare roşie a comunismului.

Ulterior au mai apărut încă două culori ca să fie tricolorul complet: s-a trecut de la internaţionalismul proletar la naţionalismul ceauşist. Încet dar sigur. Şi a urmat în 1974 Codul principiilor și normelor muncii și vieții comuniștilor, ale eticii și echității socialiste. Încununarea relaţiilor în statul condus de PCR, forţa conducătoare.

După 1989 s-au aruncat la gunoi toate aceste practici şi principii. În teorie. Pentru că în practică ele au rămas întipărite în mentalul colectiv. Atît cît au fost urmate, dată fiind degradarea datorată familiei conducătoare. Dictatura a demolat în practică multe din principiile generice ale României democrate şi socialiste.

Şi am dat-o pe etica capitalistă. În care au apărut edituri private, posturi de radio şi tv private, în care te miri cine putea să-şi etaleze inteligenţa sau prostia. Reviste, ziare, conferinţe ne-au invadat fără nici o avertizare. A crescut însă gradul de abandon şcolar, analfabetismul, marile biblioteci ale intreprinderilor s-au desfiinţat, şi în ciuda libertăţii de exprimare românii a nu mai citeau cărţi. În plus statul a încetat cenzura refuzîndu-şi rolul de căluzitor în cultură şi etică. Relativ recent canalele madia de pe internet, influensării, maneliştii şi-au arogat acest rol. Un rol pe care chiar şi biserica pare să-l fi pierdut. Chiar dacă nu l-a abandonat total.

Ne întrebăm unde este patriotismul ce a dispărut? S-o fi dus prin Europa Occidentală în bagajele compatrioţilor noştri în căutarea unei vieţi mai bune? Poate. Dar totuşi improbabil. Nepremeditat.

În aceste condiţii întrebarea mea sună cam aşa: De ce este abandonat cetăţeanul de rînd? Cel fără o busolă care să-i indice nordul eticii bune, al comportamentului civic de bun simţ? Ce aşteptăm de la miile de copii fără părinţi lăsaţi în ţară?

Fără să mă transform într-un proroc al apocalipsei cred că în mod normal ei vor fi delicvenţii de mîine. Biserica este distantă şi de multe ori preocupată de alte obiective. Statul de cele mai multe ori vine cu amenzi nu cu măsuri care să preîntîmpine relele părinţilor. Sistemul de învăţămînt este setat pe performanţe în alte direcţii de nişte cadre didactice tot mai ocupate şi prea obosite ca să mai aibă şi un rol educativ în lipsa părinţilor.

Cine, în lipsa statului, de la care încă mai aşteptăm minuni, măsuri bune, legi drepte, soluţii pentru ieşirea din criza ce se numeşte tranziţie ar putea umple acest gol?

Pînă nu e prea tîrziu.

Făcând jocul Rusiei?


Germania bate în retragere în ceea ce priveşte tancurile Leopard II pe care spunea că le va trimite în Ucraina. Mai întîi a declarat că are nevoie de doi ani ca tancurile existente să fie puse în stare de luptă. Adică să fie demontate, verificate, reparate şi remontate. Ca şi cînd ai începe să le produci pe toate azi. Ca şi cînd n-ar exista. Sau aproape aşa.

Azi (18.01.2023) Germania spune că va trimite Leopard II în Ucraina doar dacă SUA va trimite tancuri Abrams. Asta în condiţiile în care deja Finlanda şi Polonia au spus că vor trimite Leopard II în Ucraina, doar că numai Germania poate da voia ca armamentul ei să fie folosit în terţe ţări, adică în Ucraina, chiar dacă este deja în posesia alteia.

Cu alte cuvinte, hei, America, nu vrei să trimiţi tancuri Abrams – ceea ce americanii au spus că nu vor face – nu trimitem nici noi tancuri. Şi aşa toată lumea se ascunde după America. Dîndu-i dreptate Rusiei care zice că este în război cu NATO. Care NATO este mai mult SUA decît altceva…

O observaţie:

Conform specialiştilor podurile din Ucraina nu pot permite trecerea tancurilor cu greutatea de 60 de tone ca şi Leopard şi Abrams. Probabil nici podurile din pontoane, calculate pentru tancurile sovietice.

Gîndiţi-vă la ce susţinere logică ar avea nevoie o mare formaţiune de astfel de tancuri… Poate dacă le ai de doi, trei ani vei putea să le arunci în luptă. Cînd le primeşti azi şi le trimiţi în luptă mîine, rişti să rămîi fără ele foarte repede. Şi nu numai din cauza inamicului.

Aţi ştiut că în Bătălia Angliei exista o listă a posibilelor pericole pentru un aviator ce zbura pe un avion de vînătoare Hurricane sau Spitfire? În acea listă inamicul era menţionat doar o dată sau de două ori. Deci greşelile piloţilor puteau mai mult şi mai repede să cauzeze moartea pilotului şi distrugerea avionului. Ştiu că tancul nu zboară, dar are un echipaj de 4 oameni ce pot greşi. Şi nu prea ai vizibilitate…

Interesant filmuleţul din Siria?

Ultima ştire: https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26032213-polonia-sfideaza-germania-spune-este-pregatita-trimita-tancuri-leopard-2-ucrainei.htm

Se profilează o ofensivă…


Citind lista ajutorului american pentru Ucraina vezi

Foarte interesante pentru o perspectivă viitoare este DEMOLITION EQUIPMENT FOR OBSTACLE CLEARING.

N-AI NEVOIE DE ASEMENEA ECHIPAMENT DACĂ EŞTI ÎN DEFENSIVĂ! Dimpotrivă, dacă eşti în defensivă trebuie să construieşti obstacole ca să întîrzi ofensiva inamicului. Dar ca să avansezi trebuie să demolezi orice obstacol care te-ar încetini sau opri. Mai ales cînd foloseşti mijloace mecanizate, adică tancuri, transportoare blindate şi camioane pentru aprovizionarea lor cu combustibil şi muniţie. dacă ele sunt nemişcate sunt ţintă sigură pentru inamic. Şi atunci ofensiva poate fi oprită.

Lege: liceul pedagogic va fi insuficient pentru a fi învăţător


Ei s-a ajuns şi la asta după 33 de ani de la moartea Ceauşeştilor. Dar nu toţi ceauşeştii au murit. Unii mai hălăduiesc printre noi. Ei susţin că poţi să foloseşti acelaşi sistem vechi ca să produci rezultate mai bune, mai noi.

Să o luăm de departe. Am cumpărat pe valută forte, peste 100 de milioane de dolari – pe vremea cînd milionul şi dolarul era ff scump şi mare pentru noi românii – licenţa Renault 12. Şi am produs maşina asta cam 30 de ani. Cu minime modificări. În final era o rablă pe lîngă alte autoturisme moderne. După ce ne-am trezit un pic am schimbat placa: a urmat Nova, Super Nova, Logan, etc. Şi am ajuns la Sandero şi Duster. Maşini demne de marca Renault. Deci ne-am modernizat cu succes. Cea mai vîndută maşină în UK a fost Sandero… What?

Şi acum revenind la Preparandii şi licee pedagogice ce pregăteau încă de acum peste un secol învăţători. Au făcut o treabă fff bună. Super! Ne-au scos ţara din analfabetizare. dar între timp civilizaţia omenească n-a stat pe loc. Între timp copiii s-au mai deşteptat. Meseria de învăţător – la modul general – s-a mai schimbat. Şi aşa şi-au dat unii seama că în epoca actuală e nevoie de mai mult, de mai bine. Adică învăţătorii trebuie să studieze mai mult nu ca să aibă aceleaşi rezultate la clasă, ci ca să aibă rezultate şi mai bune.

În ţările normal nu era vorba de a ţine în funcţie mastodonţi de profi universitare încremeniţi politic în nişte scaune. Era vorba de o necesitate. Aşa au apărut facultăţile de pedagogie. Nu mai puteai să fii profesor, să predai, dacă nu erai şi absolventul unei facultăţi de acest fel. Pe lîngă facultatea ta de alt profil.

La noi a apărut anul 0, adică zero. An ce nu avea cadre pregătite să predea la acest nivel. Forma fără fond. Şi acum se vehiculează ideea că e nevoie de o facultate pentru a fi învăţător. Eu supralicitez şi spun că e nevoie şi în cazul profesorilor pentru clasele V-XII de încă o facultate ca să predea eficient. Nu de alta dar în cazul meu, al unui absolvent de liceu industrial, am avut prea mulţi profi ce erau ingineri. Habar n-aveau să predea. Ba unii făceau experimente. Alţii ne abuzau. Alţii…

Am făcut şi eu modulul pedagogic. Să fim serioşi: a fost o formalitate, aveam nevoie de hîrtie ca să predau. Mi-au trebuit câţiva ani să-mi dau seama ce are nevoie studentul, că nu cursul e important, că lucrurile bătute-n cuie sunt principiile, nu desfăşurarea cursului, etc. Ar fi fost cu totul altceva dacă aş fi fost învăţat cîţiva ani ca studentul să nu suporte lipsa mea de cunoştinţă, diletantismul meu de voluntar în ale pedagogiei.

Deci ca părinţi, nu aţi dori ca învăţătorii copiilor dvs să fie mai buni, mai dedicaţi meseriei? Oricum cine nu vrea să fie învăţător după ce termină un liceu pedagogic nu va face facultatea asta pedagogică…

Împingerea limitelor: o tentaţie ancestrală


Una dintre lozincile care vând un produs, cel al autorealizării este cel al împingerii limitelor personale. Un sportiv va avea o performanţă mai bună dacă la antreamentul de azi a trecut dincolo de limita de ieri, dincolo de limita la care s-ar fi oprit că nu mai poate. Dincolo de limitele unei existenţe catalogată mediocră stă realizarea la care mai că nu visai. Dar este posibil. Totul este să-ţi învingi sau împingi limitele. Fă azi mai mult ca ieri. Fă mâine mai mult, ca azi. Şi aşa vei reuşi.

Aparent o lozincă bună? Prppagandă ieftină. De unde plecăm? Păi plecăm de la faptul că am fost făcuţi după chipul şi asemănarea cu Dumnezeu. Şi aşa făcuţi, a venit un şarpe şi ne-a tentat: să fim ca Dumnezeu. Creaţia să fie la fel ca Creatorul. Interesant. Posibil. Realizabil. Acum şi aici.

Şi am acceptat tentaţia. Cu rezultatele ştiute. Aşa am ajuns mai rău ca înainte de a dori să ajungem la limitele interzise.

Ce facem acum? Păi încercăm să ajungem la starea de dinainte de cădere. Reuşim? Punctual, individual unii tind să ajungă acolo. Dar limitele astea au fost depăşite cumva, de cineva, cândva. Acum aproximativ 2000 de ani. Şi noi încercăm să-l imităm pe Acesta pe altă cale. Şi nu prea reuşim. Din alte motive?

Mai are rost să ne împingem limitele? Cât ne costă? Ce sacrificăm? Bani, somn, relaţii, etc. Pentru cât timp? Şi cât ţine efectul? Până trecem dincolo. Dacă…

Şi aşa ajung unii la contemplare… Doar că nici aici nu se ajunge prea departe. În orice caz nu ajugem la prototipul Isus Cristos. Dar facem eforturi. Pentru că merită. Nu pentru merite.

Politician rus. Era beat?


Dputatul Serghei Karghinov, membru al Comisei pentru Orientul Îndepărtat și Arctica din Duma de Stat, a propus cumpărarea fostului portavion sovietic „Varyag” de la partea chineză.

sursa: https://www.hotnews.ro/stiri-razboi_ucraina-26025547-deputat-rus-propune-moscova-cumpere-primul-portavion-din-istoria-chinei-povestea-zbuciumata-liaoning-nava-sora-amiral-kuznetov.htm

Dacă trecem peste investiţia chinezilor într-o navă muribundă, ajungem la o navă adaptată Chinei: motoare electrice, înscripţionare comenăzi, dotare armament, poate chiat motoare propulsoare. Să nu uităm că acest tip de port-avion este foarte vechi, era uzat moral încă de când a fost pus prima dată pe linia de plutire. Vrei un portavion adevărat? Fă unul atomic.

Cam cît ar costa şi mai ales cît ar dura să rusifici o navă de tipul ăsta? Mult. Plus modificarea este mai grea ca construirea de la zero. O demonstrează actualul portavion rus aflat în reparaţii şi sub blestemul incendiilor, al metalului din care este construită nava şi a întreţinerii sub orice critică.

Sau poate că politicianul rus nu era sub influenţa băuturilor alcoolice. Era doar un politician rus. La cîte prostii au spus şi vor mai spune, nu-i de mirare că s-a produs aşa.

Chinezul arată cam aşa. Rusul cam aşa:

Dar poate portavionul apare de vânzare pe Alibaba sau Bangood. Cine licitează?

Întrebări


,,Viața mea a atins limita extremă; încerc dezgustul pentru existență, căci este fadă, fără sare și fără sens. […] Aşa cum cineva îşi înfige degetul în pământ ca să recunoască ţara în care este, la fel încerc existența: miroase a nimic. Unde mă aflu? Ce înseamnă asta: ,,lumea”? Ce semnifică acest cuvânt?

Cine mi-a jucat festa să mă arunce într-însa şi să mă lase acum acolo? Cine sunt? Cum am intrat în lume; de ce nu am fost consultat, de ce nu mi s-au făcut cunoscute datoriile şi obiceiurile, în loc să mă încorporeze în şiruri, de parcă aş fi fost cumpărat de un negustor de suflete? În ce calitate sunt
interesat în această întreprindere care este numită realitate? De ce trebuie să-i fiu părtaş? Lucrul acesta nu este o afacere liberă? […]

Dacă existența trebuie luată întocmai așa cum este, nu era mai bine să știu cum anume este ea? ”


Sören Kierkegaard, La répétition. Essai d’expérience psychologique,

Soledar sau noul Stalingrad?


Ucrainenii pierd Soledar, dar câştigă bătălia din est? Acum vreo două săptămîni discutam cu cineva despre situaţia din Bakhmut. Întrebam de ce ucrainenii n-o iau la fugă vreo 20 de km să-i lase pe ruşi să înainteze, apoi să-i atace din flancuri, să-i încercuiască şi să-i lichideze. Mi s-a răspuns că din motive politice… Din motive politice se poate pierde războiul.

Dar acum în Soledar ucrainenii ar trebui să se retragă rapid, apoi să încercuiască gruparea Wagner şi s-o distrugă. Wagner nu poate face recrutări, ci doar angajări private şi se va reînfiinţa cu alţi amatori de senzaţii tari. Nu acelaşi lucru este valabil pentru armata Rusiei. Ea are nevoie de recrutare/mobilizare oficială dependentă politic. Wagner este – chipurile – o companie privată. E bine că cele două se luptă pentru influenţă. Ceea ce dezvăluie că Rusia nu a abandonat sistemul comunist marxist-leninist cu doctrina tezei şi antitezei. În vreme ce armata rusă este teza, Wagner este antiteza. De unde tensiunea dintre cele două. Conform teoriei, lupta (de clasă) dintre cele două va duce la o teză superioară, evoluţia ducînd la progres. Hm… Mă cam îndoiesc. Comunismul a falimentat tocmai din cauza acestei filozofii greşite referitoare la evoluţie.

De aceea nu cred că este vorba de acum ori niciodată. Este vorba de a gîndi mai bine, de a fi strateg înainte de a fi tactician. Pierde bătălia şi cîştigă războiul! Soledar are o mică importanţă strategică. Distrugerea grupării Wagner alta. Dar ea se subordonează câştigării războiului. O fi Soledar sau Bakhmut noul Stalingrad. Al cui?

Soledar sau Stalingrad, adică orice încercuire sau luptă de uzură este importantă pentru că fixează trupe superioare ca număr şi capacitate de luptă de obicei în faţa unor forţe inferioare ca număr, dar de multe orin nu şi ca armament. Vezi războiul pierdut al burilor din Africa de Sud, Stalingrad, Leningrad. Pe de altă parte trupele care nu manevrează, sunt încercuite pierd de cele mai multe ori iniţiativa şi supravieţuirea lor depinde de forţele exterioare de despresurare.