timesnewroman.ro: Pe locul accidentului aviatic se va ridica Monumentul Prostiei, în cinstea incompetenţei oficialilor


sursa:http://www.presaonestilor.com/2014/01/04/niste-explicatii-pentru-toti-prostii-care-ma-acuza-sunt-singurul-jurnalist-independent-din-judetul-bacau-nu-am-venituri-dar-statul-imi-ia-pielea-de-pe-mine-2/

E de jale, dar e și de rîs. Dacă nu ar fi murit degeaba doi oameni, am fi rîs și cu, scuzați, posteriorul!

De ce să se ridice un monument care să atragă doar turiști și îndurerații membri ai familiilor decedaților? Conform practicilor statului român, adică incompetență, prostie, șpăgăială, mităială, finăială, policăială și altele de acest gen, eu propun să se facă un templu. Mare!!! Și lat!!!

Ar fi mult mai bine. Statul să angajeze pe schemă: preoți, ușieri, pr-iști, istorici, directori, paznici, administratori, manageri, femei de serviciu, instalatori, electricieni, giesmiști, profi, consilieri (cca 100), contabili, conțopiști, ajutori de băgători de seamă, etc. În primă fază să-i ia de la parlament și senat. Să-i facă un buget de cheltuieli și salarii. Faza a doua să facă un hotel, o biserică, niște restaurante, o școală, două. Apoi o universitate. Și să facă o autostradă pînă acolo. Cu licitație cadou pe linie politică. Și o cale ferată de mare viteză pe care o să circule trenuri de mică viteză. Un depou. Cîteva pompe de benzină. O secție de poliție, o unitate de jandarmi, una de pompieri, una de armată. Ba și una de submarine. Și de portavioane. Să o lege de cea americană de la Deveselu.

Să se predea incompetența cu metode științifice. Și prostia să studieze la nivel universitar. Să se cheme profii cei mai buni în materie. Rector onorific, Victoraș. Știți voi care. Șă i se dea un titlu de doctor stultitia. Nu mai merge cu honoris causa.

Apoi să dea o lege că e obligatoriu ca toți cetățenii României să se ducă în hagialîc cel puțin o dată la doi ani. Să vină lumea la specializare, la studiu că nu suntem destul de proști să le înghițim minciunile. În ultimă fază să pună un gard de jur-împrejur și la poartă o firmă mare luminată: Prostia Land. Atracții: Castelul  incompetenței, montagne-rusul în care mori cu-adevărat, fîntîna fără apă, re-editarea accidentului aviatic cu alte victime, labirintul din care ieși doar dacă ai smartphone cu GSM, etc.

Măi, parcă nici nu trebuie plan pentru așa ceva. O să meargă de la sine. Dar numai la noi. Sper să nu transpire nimic în presă. Dacă vrea și ea în Prostia Land?

Pesee: ăia de la templu să aranjeze ca în preajmă să fie și niște pădurari. În caz de nevoie…

Anatomia lui Grey, …Nicolaescu și Stroe


Americanii au făcut un serial de succes ce se numește Anatomia lui Grey. Ironia sorții a făcut ca în finalul sezonului 8 o echipă de chirurgi să zboare pentru o operație complicată. Avionul cade și există supraviețuitori. Moare doar unul dintre doctori. Cam același scenariu și în România, dar de data asta live, iarna, avion mai vechi, hibe mari de sistem. Incompetență, nepăsare, neprofesionalism, ghinion, birocrație și celelalte boli ale unui sistem ce nu face față civilizației europene prezente. Ne tot dotăm, dar nu ajungem niciodată la zi, ba chiar nu avansăm. Cu toate că avem mașini 4×4 bune, produse în România și deci ieftine. La fel cu avionul BN 2 Islander ce a fost produs tot în România, deci tot ieftin. Mă face să trag concluzia că viețile noastre sunt ieftine.

Cînd România este țara cu una dintre cele mai performante rețele de internet, nu funcționează baliza de semnalizare radio de urgență a avionului. Cînd elevii au iPhonuri ultimul tip, organele abilitate să-i găsescă pe supraviețuitori nu comunică. Epava avionului este găsită de pădurarul local după ce auzise la televizor că prin apropiere a căzut un avion. Cu toată tehnica din dotarea a cinci echipe județene de intervenție, un pădurar fără prea multă dotare găsește avionul.

Să facem abstracție de toate greșelile, de lipsurile din dotare, de plusurile din dotare nefolosite (noul avion ce a zburat doar de două ori, dotat cu dispozitiv de degivrare a aripilor), de brambureala șefilor și de ineditul situație și să vedem ce e de făcut în viitor. Nu știu dacă ar trebui schimbat un ministru sau doi pentru pierderea unui avion și a două vieți. În decembrie 89 au murit mai mulți oameni și cine a plătit pentru asta?  Nu știu dacă s-a simulat un astfel de caz, dar din toată această întîmplare s-ar putea învăța. N-ar trebui ca un asemenea caz să se repete.

Nu știu ce ar trebui făcut. Alții cum rezolvă situații din astea? Poate ar trebui să existe în cîteva centre chirurgi care să poată preleva organe, fără să fie nevoie să zboare o echipă întreagă în condiții meteo dificile. Poate ar trebui să existe mijloace de transport rapid pentru așa ceva. Uite la ce ar fi bune autostrăzile. Poate ar trebui achiziționat un alt tip de elicopter pentru situații de genul acesta cu vizibilitate redusă și cu accesibilitate dificilă. Poate un Black Hawk dotat cu aparatură de zbor fără vizibilitate ar fi mai indicat. Scump? Dacă viețile noastre sunt ieftine o să spunem că nu ne permitem. Dar și această întîmplare a dovedit că viețile sunt foarte scumpe și că e mult mai ieftin să previi în loc să suporți costul unui astfel de incident.

Americanii au făcut un film, și-au imaginat cum e să se întîmple. Era doar arta cinematografică. Au luat bani buni pe film. La noi există organe ale statului ce sunt plătite să facă asta și le-am plătit degeaba. Iar intră în discuție ocuparea funcțiilor pe criterii politice, după mustață, după gradul de rudenie directă sau prin alianță. Nu e corupție? Ba este, din aia morală. Nu se mai termină cu asta, murim. Cu ce mi-e mie mai bine că cutărică a ocupat postul pe șpagă sau că a vrut partidul? Eu mor. Tu? Mori. El? Moare. Toți putem, muri din cauza unor deficiențe știute ale sistemului. Nu ne-am săturat?

Spre deosebire de Anatomia lui Grey cea a specialiștilor Nicolaescu și Stroe ucide.

Temperatura zilei


Halloween? Începutul Reformei în 1517? Tradiţie şi trecut. Există lucruri mult mai importante în această perioadă. Ziua ce începe săptămîna nu ne aduce însă prea multe veşti bune. Fotbaliştii şi fanii lor s-au acoperit din nou de acea materie de culoare maronie şi rău mirositoare. Pagubă-n ciumperci! Băsescu şi-a făcut poză cu popii, de arată – mi-ar place să zic – ca măgarul între oi, dar oare de ce am senzaţia că arată ca şi lupul chel între lupi bărboşi, nu ştiu! O fi de vină chestia aia cu Buda, albina şi cu fagurele scoasă din expoziţie (http://www.neacsu.org/2011/10/caterinca-interzisa-buddha-base-si.html)! Români venind din Spania sunt făcuţi terci precum dreptcredincioşii iudei peste care căzu cîndva turnul Siloamului. Apoi la toate astea vin străinii care ne iubesc mai mult decît ne iubesc ai noştri să ceară bani să ne scoată aurul din ţară şi să ne recomande „prudenţă”. Ei cu aurul, noi cu cianura şi cu prudenţa. Oare de ce nu le-au recomandat grecilor la fel de ortodocşi ca noi, ba chiar şi mai şi, prudenţă, dacă nu chiar vigilenţă. Şi din nou ajungem la discuţia despre bogaţii care  fură de la săraci. Eu zic să schimbăm ceva!

Dar avem şi veşti bune: se termină recensămîntul. O altă mostră de dilentantism acut, dar scăpăm de el. La ce ne-o fi trebuit nouă recensămînt acum? Pană de ştruţ la pălărie de paie!

În fine, după ce am terminat cu internele, să vedem ce spun externele: încă nu ştim dacă aspirina face mai mult bine sau mai mult rău, dar încă o producem şi o înghiţim. Rusia va intra în WTO (bună glumă!), UK-iul a fost ţinta unui atac al heckărilor, în vară!!! Acuma cică s-au băgat în sateliţii americani. Pe noi de ce nu ne atacă nimeni?Jeremy Paxman se confesează spunînd că ‘I am part of the most selfish generation in history and we should be ashamed of our legacy’, ceea ce probabil că este corect! Pe coasta de est a SUA a venit iarna cu multă zăpadă, să se bucure şi ei.

Nu ştiu dacă este o veste bună sau rea: am aflat că suntem peste 7 000 000 000 de bibezi pe planetă. Cu menţiunile de rigoare: India intră în criză de femei, că le-au tot omorît pe fetele nedorite, probabil că şi China. Dar cu toate că sunetm mulţi, abundă orfanii, cererile de fecundare in vitro şi încă noi nu am dat drumul adopţiilor internaţionale. Probabil că ştiţi că la noi practic e imposibil să decazi un părinte din drepturi! În China 12000 de chinezi au fost arestaţi pentru comercializare de droguri. Cam cît 12 penitenciare la noi. Dacă s-ar face asta în România, ar trebui înfiinţate nişte lagăre de concentrare, pentru că puşcăriile noastre sunt pline. O altă propunere ar fi să se comaseze deţinuţii rezultaţi în urma violenţelor de tot felul de pe terenurile de fotbal cu cei de pe urma traficului de droguri şi lagărele de concentrare să fie chiar terenul de fotbal. Sună cinic, sună cam ca în Chile şi Argentina, dar ar fi o soluţie ieftină. Cît mai costă o viaţă de om pe aici? Avînd în vedere că un salar de funcţionar debutant la primărie e de 560 de lei în mînă, o viaţă ar trebui să fie mai ieftină. Păi nu ştiu de ce se va construi la Şag, în judeţul, Arad un mega-spital de 86 de milioane de euroi cu TVA inclus! La un spital aşa de mare (se va întinde pe 14 hectare) cu zece secţii, cu 40 de paturi, deci 400 de pacienţi, va fi nevoie de personal. Mamă, ce şpagă se va încasa pentru a fi angajat acolo! Şi ce doctori şi asistente mişto vor lucra acolo: numai unul şi una. Angajarea se va face prin concurs, dar despre ce fel de asistenţă medicală va fi vorba cînd acum, la clinica PRIVATĂ Genesis, tot din Arad, pe lîngă consultaţie îi mai bagi doctorului 50 de lei în buzunar ca să nu te ignore. Culmea corupţiei în România: trebuie să mituieşti privatul! Schimbă doctorul române!

În rest temperatura este normală pentru această perioadă a anului, că vine iarna.

Cum am cunoscut-o pe Tanti Milly (1)


  Am aterizat într-o după-masă în comuna noastră formată din trei sate aşezată pe şapte coline ca celebra metropolă de unde îşi trage parţial neamul nostru paternitatea. În ceea ce priveşte maternitatea se fac în continuare săpături. Aterizat puţin spus. Să rememorăm faptele.

Toate acareturile noastre adunate în ultimii zece ani de după revoluţie se aflau depozitate într-o casă de la periferie, că în garsonieră nu mai încăpeau. Am încărcat mobila într-o ifă redegistă condusă de un amic într-ale pescuitului şi am dat buzna să-mi anunţ consoarta de fericitul eveniment: ne mutăm! Am depăşit o babă pe bicicletă pe ultimii metri ai străzii mele, am răsucit volanul pe dreapta în sudalmele babei ce făcu cunoştiinţă cu asfaltul proaspăt turnat de subalternii lui Băsescu. De, o fi căutând banii conform devizei ministrului „Aici sunt banii dumneavoastră!”

I-am urat ceva pe engleză ce în limba română începe cu şi, şi am dat bice cailor daciei care zburda nebună, de parcă nu ştia că ne mutăm la ţară. Adio asfalt, adio semafoare, adio zebre, tâmpiţi, pietonţi şi pietoante. Suntem în procesul mutării! Evenimentul a început şi nu numai că se transmite în direct, ci participăm cu trup, suflet, dacie şi transpiraţia autohtonă. Opresc în faţa blocului, dar ca făcut, frâna nu ţine şi câteva tomberoane o iau la goană mânate de bara din faţă a vehiculului mai sus-menţionat. Pagubă-n ciuperci! Poate că în ciuperci nu, dar în tomberoanele noi de plastic ce costă un milion bucata, cred că da. Urc în fugă scările, pun mâna pe telefonul cu disc rotativ tip 1969 şi răcnesc după ce la celălat fir s-a ridicat receptorul: „Am plecat, vin după tine după ce descarc!”

Refac drumul în sens invers şi la colţul străzii într-o grămadă dezorganizată una bucată babă îşi trăgea sufletul de pe unde i se dusese, adică din adâncimile asfaltului negru ca abanosul şi creţ ca şuviţa ministrului. De ce n-o taie? Mă rog, poate îi place să fie pletos. Văd baba, mă vede şi ea pe mine, încerc o manevră de evitare, dar prin geamul deschis aud mai multe cuvinte cu referiri anatomice, se face apel la ginecologie, la Barth, ba chiar şi la arborele meu genealogic. Câtă răutate în oamenii ăştia! N-am pus decât o amărâtă de frână în vreme ce luam curba. Da’ curba am lăsat-o acolo. Ce vrea baba cu mine? Trag pe dreapta, mă dau jos din chestia aia cu nume de patrie antică şi mă îndrept hotărât spre grămada care între timp se organiză. N-am făcut rugbi în viaţa mea, dar am văzut câteva meciuri. Cum băteam Franţa pe vremuri! Acum parcă avem o echipă de babe! Mda, dacă ar fi ca babele astea din faţa mea, poate tot ar mai câştiga un meci, două cu All Black. Îmi analizez şansele şi trec la defensivă. Apelez pe mobil poliţia. Babele nervoase la culme mă apostrofează direct proporţional cu costul mobilului:

– Credeai că ai scăpat? Acuma … încerci să aranjezi cu prietenii tăi de la poliţie? Las’ că vezi tu! Ai plecat de locul accidentului. Ai lăsat-o aici cu piciorul rupt! Mă, te…

Norocul (so tu spic) vine de unde nu te aştepţi şi cel neprihănit are parte de apărători pe măsura faptelor sale. Ca un făcut, o maşină rătăcită de poliţie apăru când decibelii celor de vârsta a treia tindeau spre pragul dureros. Albă-neagră, roz-bombon, rămân fără permis, baba plecând călare pe „Carpaţiul” de damă răpciugos, de parcă făcuse armata la infanteria călare, cu un surâs malefic tip „Îţi arăt eu curbă, mă arătură!”

Cu banii şi cu permisul luat, mă simţeam ca Moromete senior după vizita perceptorului. Să mor! Ei, ce să faci, asta e! Cu dovada în mână şi cu pedala de acceleraţie undeva la o altă parte anatomică a fiecărei vieţuitoare pământeşti, goneam să prind din urmă ifa rablagită ce luase deja drumul exilului, spre „la ţară.”

Fatalitate: coloană, tiruri. Apoi, gâşte, raţe, găini, gropi, noroi, gropi, şi bineânţeles, babe, babe şi iar babe. Nu am vazut ifa, dar am ajuns totuşi primul. Mă întorc la intersecţie, vorba aia, jast in cheis! Îmi trec prin minte evenimentele, ce zi! Toată mutarea luase o turnură cu iz de geriatrie fără tratament ana aslan. Îmi venea să îmi dau demisia. Vorba aia: de unde? În fine, după jumătate de oră apare ifa. Descărcăm povestindu-i păţania şoferului, aşa ca de la şofer la şofer.

Va urma