Ceușescu asculta romanțe


Tot felul de piriști (PR) și mai ales piriste îi aranjează acum pe politicieni să cîștige voturi. Zadarnic. Munca de jos o face aparatul de partid. Ceva a mai rămas de la tata Ceaușescu. Îmi aduc aminte cum după decembrie 89 (observați că nu am spus nici revoluție, nici lovitură de stat) unii massmediști îi scriau numele cu literă mică. Acum l-ar pupa și-n mai știu eu ce, numa să se ajungă

Dar să ne întoarcem la lideri. Ceaușescu nu avea concurenți. El candida pentru un post ce era a lui fără nici o opoziție, fără nici un alt celănger sau contendăr. Ce era a lui, era a lui. Chiar și Leana.

Ieșea în piețe, ieșea în șantiere, în ceapeuri, fabrici și uzine și îi lăuda pe cei ce construiau socialismul străduindu-se spre visul de aur al întregii omeniri. El cu aurul, noi cu visul. Dar tă cat ză stori șort, Ceaușescu știa să fie popular. A renunțat la Mercedes, a purtat mai tot timpul șapca muncitorească tip 1940 ce nu o mai purta nimeni în breaslă (poate era o șapcă ferrari…), și asculta romanțe. Era demodat: nu avea nici amante, nici nu practica jocuri de noroc, nu spărgea milioane la cumpărături în străinătate cu excepția unor proiecte magalomane (probabil că nu el avea ideile alea ridicole) și nici nu deținea vreo echipă de fotbal. Scorniceștiul l-au promovat lingăii, de ridicat în slăvi tot ei. Deci dacă ar fi să îi facem radiografia morală, Ceaușescu s-ar descurca mult mai bine decît majoritatea liderilor de azi. Era din popor, lupta pentru popor, ba acum cînd mulți dintre noi și-au dat seama ce voia acel Apus sau acel Răsărit, mai ne scapă și cîte un adjectiv drăguț la adresa sa.

Îmi amintesc că în deceniul de glorie 65-74 romanțele ne chinuiau cîteodată timpanele seara tîrziu la radio și teve. Nu era chiar așa de rău. În zona mea puteai să faci efortul de a schimba antena de București cu cea de Budapesta și aveai parte de Robin Hood vorbind limba lui Atilla. Depidea de gusturi. Chiar și radio Beograd avea muzică bună. Căci tonul face muzica…

Revenind la piriștii și piristele de azi și la nereușitele lor de a confecționa noul mesia pentru salvarea neamului românesc de toate nenorocirile secolului abia început, mă gîndesc că ar trebui să înceapă de la tipul omului din popor. Asta dacă ar vrea să atragă voturi. Nu de la diplome, nu de la titluri, nici de la avere. Adică de la ceva ce nu necesită bani.

În primul rînd un candidat trebuie să fie ortodox, dar nu ultraortodox că aleg numa românii care pupă moaște și sunt prezenți la vecernie: adică babele. Dar să fie așa ca noi toți: să nu neglijeze biserica la paști și la crăciun.

Să facă ce fac toți românii, să nu facă ce nu fac toți românii. Să bea, da să nu se îmbete, să aibă bani, da să nu risipească, să aibă bloc sau să stea la țară într-o casă ce nu depășește 100 mp. Să nu aibă conturi la bancile din străinătate, nici datorii la cele de acasă. Preferabil să aibă o mașină arătoasă, dar veche, lăsată moștenire.

În al doilea rînd ar trebui să nu fie politician: toți  românii îi urăsc pe politicieni. Chiar și politicienii îi urăsc pe politicieni: uitați-vă cum se fac prin televiziuni.

Să aibă o meserie decentă, preferabil să nu fie patron, nici să nu lucreze la stat, ci mai degrabă să trudească undeva ca pălmaș (fie el intelectual, fie nu). Să nu fie nici doctor, să nu fie nici fost milițian, securist sau politruc. Să fie imaculat ca laptele nesmântînit. Preferabil să aibă o soție, nici prea chioară, nici prea fotogenică, așa cum are toată lumea. Soția să nu aibă o meserie care să desa de bănuit: să nu fie șefă pe undeva, mai ales la stat. Să nu aibă rude sus-puse, nici în străinătate.

Să nu se îmbrace strident, nici scump (de unde ar avea bani?) și nici să nu fie pupilul vreunui mahăr. A mai încercat Măgureanu cu Marian Munteanu și nu i-a mers… Apoi să nu aibă copii prea mulți, nici prea puțini. Unu cel puțin, doi, cel mult. Să fie normal. Eventual copiii să fie victime ale unuia din sistemele pe care le urăște românu: poliție, sănătate, bănci, mai știu eu care și el să dea de înțeles că îi are în vedere pe vinovați. Să fie justițiar, dar nu prea tare.

Să nu facă pe cultul, să nu meargă la concerte de muzică simfonică, ci să asculte manele. Ca poporul. Să mănânce mititei, să iasă la iarbă verde și să cumpere mîncarea de la magazinul din colț. Să nu se laude că a consumat droguri, dar să fi făcut armata. Nu trebuie să fie tînăr, că ce ne-ar putea învăța e noi tinerii și ce știu ei, mai ales dacă nu au mîncat salam cu soia, nu au stat la coadă la lapte, ci la vize să lucreze în vest… Dacă ar avea vreo 50 de ani ar fi numa copt!

Să dea impresia de om serios care chiar dacă nu ascultă romanțe, e trist din cale-afară pentru că soarta poporului român e și soarta sa. Dar să nu se asocieze cu nici un alt partid. Să fie independent ca omu dîn popor!

În fine, acest portret robot nu se poate încheia fără o descriere fizică. De aia psihică nu e nevoie că e sănătos la cap ca tot românu. Totuși să își permită mici nebunii nevinovate. Deci fizic: Să fie bărbat, nu altceva. Înalt ca bradu, da nu ca Ghiță Mureșan, bine făcut, da nu ca Moroșanu, să aibă un pic de gît, nu ca Petre Roman, să caute drept, nu ca Victor Ciorbea și să nu fi avut mătuși suspecte ca Adrian Năstase. Preferabil să nu fi copiat la bac, la licență (dacă are vreo una) și să fi fost atît de deștept încît să nu-i trebuiască un doctorat.

Închei trăgînd o linie virtuală. Aproape oricine poate atrage mai mult de 40% – ce spun eu? – poate 80% din voturile tuturor românilor, fără să fie politician profesionist: doar să se identifice cu poporul și să dea impresia că îi va da tot ce își dorește. Ca să fiu un pic ironic (de parcă pînă acuma n-am fost…), oare nu știm ce vrem? Tot românu vrea să trăiască mai bine, dacă se poate să muncească ca francezu, să se plimbe ca americanu, să aibă școli ca finlandezii, curățenie ca elvețienii, asistență socială ca suedezii, clinici ca austriecii, trenuri ca japonezii și putere ca americanii.

Trebuie să apară doar omul potrivit ca să ne dea toate astea. Să nu uităm că pe vremea cînd se ascultau romanțe noi munceam pe trei schimburi. Mai dați domle romanțe la radio!

Meditaţia zilei: etichetarea


sursa: http://www.europarl.ro/view/ro/press-release/actualitatea/actualitatea-2011/actualitatea-2011-mai/actualitatea-2011-mai-16.html

Etichetarea cuiva este o caracterizare extrem de concisă, de obicei un singur cuvînt, bazată de obicei pe cele mai vizibile calităţi sau defecte. Părinţi  şi copii, toţi îi etichetăm pe prietenii sau duşmanii noştri. Etichetarea este dăunătoare pentru că dă impresia unui destin ce nu poate fi schimbat: tu eşti aşa şi nu poţi fi altcumva. Au existat copii care au fost etichetaţi cu etichete ce i-au urmărit toată viaţa. Mai ales la sat, unde cam toate familiile aveau o poreclă: A cui eşti tu mă? A lu Văruie-cai. Asta pentru că în anii 1900 bunicul cuiva s-a dus la veterinar cu calul bolnav şi acesta i-a spus să-i dea apă de var. Omul a dat cu apa de var pe cal în loc să i-o dea să o bea. Are vreo legătură cu copilul, nepotul omului? NU!

Etichetarea pozitivă spune că tu eşti Preaînaltul. Asta era etichetarea lui Adrian Năstase pe cînd făcea şi desfăcea totul în PSD. Poate asta i-a spus mătuşa Tamara, Victor Ponta ca student la doctorat şi alţi bine intenţionaţi ce voiau să îi recunoască influenţa. Credea că îi merge la nesfîrşit, conform etichetei. Şi totuşi nu a fost aşa. Putea să spună eu nu sunt Preaînaltul, nu mă mai faceţi ce nu sunt. A greşit şi el, au greşit şi ei. Dar numai el plăteşte. La propriu şi la figurat.

A mai fost şi Desanca. Chipurile tămăduitoarea, întruparea Duhului Sfînt, cu un copil pe nume Isus. Veneau oamenii să fie vindecaţi şi să fie amăgiţi. A reuşit, dar a murit de cancer. Rapid. Nu i-a ajutat izvorul cu apă vie de pe propria-i proprietate. Cine i-a pus eticheta de vindecătoare şi de dumnezeu n-a ştiut ce face. Ea era un om, un biet om. La fel ca noi toţi. Dar n-a ştiut să scape de etichetă. Dacă cineva vindecă (şi asta spun şi doctorii ce i-am întîlnit), acesta este Dumnezeu. Dacă ar fi ştiut să-i dea lui Dumnezeu eticheta asta…

Apoi au fost cei cărora li s-a spus că nu sunt buni de nimic. De către specialişti. Şi cu toate astea au reuşit. Unii mai repede, alţii mai tîrziu. Iată cîteva exemple:

Tu din ce categorie faci parte?

Ce nu mă interesează:


Să fiu sincer (de parcă pînă acum nu eram) nu mă interesează că „Preşedintele Traian Băsescu a ieşit, marţi, la o plimbare în staţiunea Covasna, împreună cu soţia sa, Maria, cu primarul din Arad Gheorghe Falcă şi familia acestuia, şeful statului ţinând-o la un moment dat de mână pe fiica lui Falcă, iar alături de ei s-au plimbat şi Elena Udrea şi soţul acesteia.” Din partea mea putea să iasă la plimbare cu Michi Maus, Nae Pokeristu sau Brigit Bardo. Mai interesant era poate dacă aflam că preșu a ieșit la plimbare trăgînd după el o ață de care ar fi fost legat un ceainic, el uitîndu-se speriat înapoi și îngăimînd fără noimă „Ce-ai Nicu cu mine? Ce-ai Nicu cu mine?” Sau dacă într-un exces de bunătate s-ar fi repezit la primul bosketar rebegit și-ar fi dat jos paltonul  și l-ar fi îmbrăcat cu forța, chiar dacă boschetaru ar fi tot protestat „Lăsați șefu io-s Nicu dă la sepepe!”

Nu mă interesează nici că „Fostul premier Adrian Năstase, aflat în detenţie în urma condamnării din dosarul „Trofeul calităţii”, a fost vizitat, marţi, la Penitenciarul Jilava, de soţie şi de ce doi fii ai săi, care i-au adus corespondenţa.” La fel ca toată lumea știu și eu că dacă o afacere oneroasă se poate conduce din închisoare și o țară ca a noastră se poate conduce (la fel de rău) din închisoare. Mai ales cînd ai și blog… Pariez că Trofeul calității va mai fi acordat și în viitor. Poate sub un alt nume.

Nu mă interesează că „Peste 90.000 de oameni au petrecut Revelionul 2013 la cele şase evenimente publice organizate în Capitală, cei mai mulţi alegând să asiste şi să se distreze la concertele organizate în Piaţa Constituţiei şi Piaţa Revoluţiei.” Din partea mea puteau să fi petrecut toți în Taim Scueă din Niuiorc, în piața Teiamien sau în Piața Roșie. Trăim într-o lume liberă. Dacă chiar mai crede cineva așa ceva….

Nu mă interesează nici că „Deputatul PDL Elena Udrea notează, pe contul de Facebook, că la Covasna, unde s-a aflat de Revelion, turiştii au petrecut şi s-au bucurat de ceea ce gazdele au pregătit – „un meniu rafinat, muzică şi mai ales dans” – şi că la miezul nopţii a ciocnit o cupă de şampanie cu cei din restaurant.” Așa banalități puteau să consemneze și pruncii mei de 10 ani plus, dar ei nu sunt nici deputați nici udrii. Sunt doar nădăbani. Ce chestie!

Cum trebuia ca prima blondă a țării să fie pusă de o altă primă blondă a altei țări, dacă se poate cea mai importantă țară, totuși nu mă interesează că „Secretarul american de Stat, Hillary Clinton, spitalizată la New York, are un cheag de sânge localizat între creier şi cutia craniană, dar medicii săi asigură că acesta nu a avut consecinţe din punct de vedere neurologic şi mizează pe o „refacere completă”.” Ca să vezi: de ce nu a fugit madam Clinton în Austria pentru o operație așa de importantă? dacă o lichida cineva în somn? Poate Monica Levinschi…

Nu mă interesează că o doctoriță a fost predestinată să raporteze numărul de victime ale exceselor de tot felul: „Ambulanţa Bucureşti-Ilfov a înregistrat, în noaptea de Anul Nou, aproape 600 de solicitări, majoritatea urgenţe, printre care cazuri de leşin în spaţii publice şi de comă alcoolică, căzuţi în stradă, traumatisme şi cinci naşteri, a declarat pentru MEDIAFAX managerul SABI, dr. Alis Grasu.” Urări de sănătate, cumpătare și felicitări familiilor cu nou-născuți! Asta se putea întîmpla și în Congo. Alegeți dvs care…

Nu mă interesează nici că „Românii petrec la cumpăna dintre ani cu veselie, păstrând o parte dintre practicile păgâne – despre care spun că îi apără de rele şi îi ţin sănătoşi şi prosperi pentru un an întreg -, dar şi cu obiceiuri noi, împrumutate.” M-ar fi interesat dacă românii și-ar fi dat seama că țara noastră e bîntuită de multă prostie, de șefism, de șobolanism și alte practici extrem de păgîne. Nu de alta da unii zice că de două mii de ani românii e creștini și că e creștini aproape sută-n-mie! Spre exemplificare o mostră de obicei păgîn de anul nou la români surprins cu prețul vieții: 

Și ca să nu înkei într-o notă pesimistă, nu se poate să nu remarc că nici de data asta România nu a fost prima la intrarea în noul an 2013. Nu pot să concep că „Noua Zeelandă şi Australia sunt primele ţări care au sărbătorit Anul Nou 2013, cu un foc tradiţional de artificii în Golful Sydney.” Cum să intre ele primele? Ce, cînd vine iar sfîrșitul lumii, tot ele să fie primele?

Hai noroc și la mulți ani! – că nu mă interesează…

Politica ștruțului


Nu știu cine a avut ideea să scoată la lumină teza de doctorat a lui Ponta. Nu știu nici dacă Ponta a scris-o sau nu. Ce știu, e că dacă (dacă!) ai scris o astfel de teză trebuie să ai un obraz gros să spui că n-ai plagiat și că aștepți decizia cuiva care să spună că ai plagiat sau nu. Ba mai mult, e ciudat cum o droaie de oameni ce mai mult ca sigur n-au văzut teza lui Ponta să susțină ba că cutare comisie nu avea dreptul să se pronunțe, ba că e o răzbunare politică, ba că s-a exagerat că se politizează.

Nu îți trebuie mai mult de un an de facultate să îți dai seama că teza lui Ponta e varză de cea mai slabă calitate. Dar dincolo de disputele politice sau academice ce nu pot eu înțelege este această politică a ștruțului promovată de cei care se fac că nu s-a întîmplat nimic. Zic ei: Și ce dacă teza lui Ponta (în cazul în care a scris-o el) e plagiată? Noi ținem cu el, el e mare și tare, noi suntem mari și tari și de aia ce spunem noi e  adevărul!

Cam așa face și ștruțul: cînd are probleme ce îl depășesc își bagă capul în nisip având impresia că dacă el nu vede nimic, nici pe el nu îl mai vede nimeni! Trebuie să fi mare ștruț să faci asta, mai ales că pe internet teza lui Ponta există. Uită-te și spune dacă e albă sau neagră.

Apoi, cine mai e și Adrian Năstase ăsta ce apare ca și îndrumător al tezei lui? Am început să schimb canalul după o apariție a lui Năstase prin anii 90, cînd se rățoia la niște naționaliști belicoși ce voiau să luăm înapoi Moldova: ,,Cu ce să trecem Prutul, cu taburile?” Săracu ministru de esterne nu știa că taburile plutește! Și gata!

Mă tot întreb cine i-o fi pus în mînă teza aia s-o îndrume? Piaza rea? Mama Omida? Iliescu, dom Marean sau cine? Nu știu ce teză a scris Năstase, nu știu nici dacă chiar a îndrumat-o pe cea a lui Ponta, dar chiar dacă și-a pus doar numele , e destul de grav pentru un prof universitar. Acum știu că ștruțul ăsta are și belele pe cap și e la mititica…

Ce păcat însă că cei din comisia ce i-au dat titlul de doctor lui Ponta nu spun nimic. Alți ștruți!

Domnilor ștruți, v-ați fluturat penele mari și pufoase în văzul lumii atîta timp și acum vă ascundeți capul în ceva ce miroase cam urît. Cît o să rezistați? Scoateți capul din nisip sau de unde l-ați băgat și spuneți cum l-ați făcut doctor în drept pe Ponta. Ar fi interesant și în același timp instructiv.

Apoi, dacă e plagiat în materie de drept, e ciudat. Cum să furi la drept? E sinistru. Iar dacă nu e plagiat, aia nu e teză! Zice în final la concluzii că ,,această descriere…” Păi dacă e descriere nu e teză! Și gata. Cine i-a dat titlul de doctor să răspundă, ăia sunt autorii morali. Iar dacă s-au făcut presiuni asupra lor, să răspundă și atunci.

PS Oare de ce pînă acum nu s-a observat plagiatul lui Ponta?