M-am convertit din nou: sunt musulman baptist!


Am devenit musulman baptist. Eram musulman și m-am botezat într-u Allah. Am strigat “La ilaha illa Allah, Muhammadur rasoolu Allah,” în momentul cufundării și atunci s-a produs minunea. Pesemne din cauza lichidului intrat pe nas și pe gură în același timp. Acum nu mai sunt sigur de mîntuirea mea, pentru că deviza convertirii a fost cam gîlgîită. Mă întreb cine mă va înțelege: Allah sau Dumnezeu?

 

Soția mi-a dat să mănînc un rasol, dacă tot am strigat lozinci, și iată, mi-am schimbat obiceiurile alimentare. Sper să nu mă radicalizez.

Mi-am pus și minaret la casă și cum nu este muezin prin apropiere am și giobul ăsta. Mă urc în minaret de cinci ori pe zi și mă chem la rugăciune. Că sunt atîta de ocupat că aproape uit de rugăciune. Apoi iau covorașu lui Moxi, foxterierul de companie al copiilor și mă proștern. La început nu știam de cîte ori trebuia. După un timp mi-am dat seama că dacă mă doare căpățîna de atîta bănguit, a trecut timpul de rugăciune. Plus persecuția lui Moxi: Are niște colți…

Vineri mă duc la geamia baptistă. Aici ascult propria mea predică despre tradiție, locul femeii în moskeie, învelirea capului femeii, rolul femeii în societate și eliminarea apostaților. Sîmbătă fac pauză în semn de respect pentru religia falsă a înaintașilor și duminică pun de un mic jihad. Dacă era unul mai mare se întindea peste săptămînă, dar așa, limitat, e numai bun. Se poate aplica individual sau în grup.

Jihadul meu de musulman baptist este personal, adică eu lupt. Și este și colectiv, adică luptă și ei. Nu cu mine! Cel personal este la peluza terenului de fotbal al comunei. Cel colectiv este după meci, cînd împreună cu alți coreligionari în devenire jihadăm albitrul dacă nu ne iese meciul. Săptămîna trecută era cît pe ce să luăm beregata celui de centru, dar nu l-am putut prinde. S-a autobotezat în pîrîul local care fiind iute l-a luat la vale.

Presa a scris despre un creștin înecat, dar eu cred că am reușit să-l convertesc, cu toate că n-am mai reușit să-l salvez. Am fi fost doi musulmani baptiști, că el s-a botezat în ultima clipă ca tîlharul de pe cruce. Io cred că-i mîntuit… Allah e mare.

Cu hajul stau cam rău. Nu pot să mă duc la Mecca, că secta mea nu e recunoscută oficial, dar am hotărît să mă duc la Arad, care este considerat Ierusalimul baptiștilor. Baiu-i că deși este Ierusalimul baptiștilor, Aradu nu-i bun la închinare: e la apus și la Coran scrie că tre să ne închinăm către răsărit.

Dar poate dau acolo de un muftiu, un cadiu, un hoge sau un aiaholah de pastor care îmi pune o pilă unde trebuie. Adică la Mecca. La Medina am fost, dar nu mai vreau să fiu plimbat de la Ana la Caiafa. Apropo, am instituit o petiție onlain cu protest: să se corecteze cărțile sfinte ale creștinilor. Marele preot nu putea fi Ana, o femeie.

Deci religia mea este superioară și o să cucerească întreaga lume. Primul pas a fost făcut. Mă duc la o manifestație pașnică de interzicerea explozivilor. Voi manifesta în fața tuturor instituțiilor. Pot să trec pe la toate cu tramvaiul. Nici nu mă dau jos. Dacă nu văd ei protestul meu, e problema lor. Cine mai vine?

Dacă umplem un tramvai facem turul Ierusalimului pe gratis că nu poate să urce nici un controlor. Și punem de o eclesie musulmană suis generis. Nu ne poate detecta nimeni, nu ne trebuie spațiu, nu plătim facilități. Cu un bilet de 2 lei avem la dispoziție o oră de comfort. De ce nu s-a gîndit nimeni la asta pînă acum? Bag seama că în Arad se construiește o nouă moskeie cu vreo 4 milioane de euroi. De banii ăștia cuceream toată lumea, ba aveam și bonus Luna. Sau cel puțin semi-Luna…

Ha!

Biserica, credinţa, credincioşii şi păcătoşii


De pe blogul Pinguinulfurios’s Blog, ce are ca motto homo homini pinguinum est,  am copiat un post. Nu eu sunt autorul lui. M-a intrigat şi m-a contrariat. Nu cumva observaţiile de mai jos sunt universale şi se pot aplica şi altor biserici, dincolo de anumite practici specifice? Ce părere aveţi?

„Cea mai mare putere în stat e Biserica. Clar. Neoficial evident. Dar asta nu e o noutate. De fapt eu nu vreau să zic nimic nou. Mi se rupe. Credinţa nu e credinţă. E îndoctrinare. Părerea mea. E un şantaj emoţional şi financiar până la urmă.

Dar până la mine nu a ajuns semnificaţia gestului de închinăciune a unora ( şi nu sunt puţini) de fiecare dată când trec prin faţa unei biserici. Mergi şi tu ca omul pe stradă şi te loveşi de “credinciosul” din faţă care se opreşte brusc să facă repede câteva cruci. Să le vezi faţa! Zici că în acel moment sunt cei mai smeriţi oameni de pe faţa planetei. Dar doar preţ de câteva cruci. Că ei or fi crezând că doar atunci îi vede şeful, că de altfel cum au băgat mâinile la loc în buzunar au liber la orice. Că gata, s-au crucit, sunt iertaţi până la următoarea biserică. Unde reiau ritualul.  Sau acelaşi gest făcut din mers, un fel de <<doamne iartă-mă, nu am timp să mă opresc că întârzii la treabă>>. Sau din mijloacele de transport în comun. Sau din maşinile proprii. Asta cred că e un fel de <<uite, chiar dacă sunt în mişcare tot mă crucesc>>.

Sărbători, post, preoţi, împărtăşanie, rugăciune, mers la biserică. Un ritual. Personal l-aş compara cu mersul la bereBiserica e crâşma. Sărbătoare e însăşi ziua. Postul e reprezentat de zilele fără această activitate. Preot = barman. Împărtăşanie = prima gură de licoare după o zi de muncă. Rugăciunea e ceva de genul…”sper ca azi să fie barmaniţa aia bună”, sau ruga de sâmbătă seara “sper să găsim mese libere”!

Unii ar arunca cu roşii în mine. Alţii ar zice să ma ierte dumnezeu că nu ştiu ce zic. Alţii ar zice că sunt atee. Alţii ar fi de acord cu mine.  Eu aş zice doar că în afară de manipularea maselor nu văd rostul bisericii. Credinţa o are fiecare. În ceva. Că e Dumnezeu, e Allah, e Buddha, e Ra, e Shopenhauer, etc.  Pentru că nu cred că e nevoie de o instituţie care să-mi spună în ce să cred şi să-mi reamintească acest lucru după un calendar tot de ei stabilit.

 Şi dacă nu ar fi fost biserica, cum ar fi lumea acum?”

Allah (este) şi Dumnezeul creştinilor


de Alexandru Nădăban

Agenţiile de ştiri anunţă escaladarea violenţei împotriva bisericilor din Malaezia, o ţară musulmană. De ce se întîmplă asta? Justiţia din Malaezia a decis că numele Allah poate fi folosit şi de alte religii, inclusiv de către creştini. Această decizie a dus la incendierea mai multor biserici din Kuala Lumpur. Deocamdată nu a murit nimeni. Când va începe şi cine va fi primul? Sau prima.

Mă întreb de ce nu s-au pus bombe la Ministerul de justisţie sau la judecători acasă. Poate pentru că sunt musulmani? Poate. Şi mă mai întreb, cum ar putea Biserica lui Cristos să fie lichidată cu bombe? Demolînd clădirea, nu distrugi Biserica, nici nu îl distrugi pe Dumnezeul creştinilor, dacă el este altul decît Allah. Dar, dacă el este tot Allah, atunci vei avea mari probleme. De unde? De la Allah-ul tău!

Logică creştină contra logică musulmană, extremistă. Greşesc?

Iată ce zice un specialist autohton: http://news.bbc.co.uk/2/hi/asia-pacific/8455044.stm

Waihon Liew, university lecturer of global religions, Rawang

Waihon Liew

The attacks are very sad because we have managed to live harmoniously in the past. I was a bit nervous that they could escalate and get bigger, but I am happy that didn’t happen.

The government is taking a lot of security measures around places of worship and I don’t feel scared about going to church. Our government is doing the right thing, they are looking to promote dialogue and better understanding of religious issues.

I believe there might be a different agenda behind these attacks, not necessarily to do with the religious issue. It’s still early to make a final decision, but it’s possible that behind it are people who do not want to see the country as a tolerant and harmonious society. But this is a small group of people.

I think the government is in a tricky situation, it is not an easy task to govern a multi-racial society and it’s not possible to please everyone. We need to find a middle ground, we need to cultivate peace and harmony, but we don’t want to compromise in terms of religious doctrine.

The name Allah belongs to Judaism, Islam and Christianity. Some Muslims may not even realise that it’s been used long before Mohammad by Jews and Christians. Allah cannot be called anything