America’s nuts in the White House


Efectul de hallow sau de aură are loc când cineva are prea mare încredere în altcineva care i-a făcut un bine. De exemplu după ce Scufiţa Roşie este salvată de vânător, Scufiţa să îi ceară sfatul vânătorului în materie de investiţii imobiliare ca să facă o investiţie bună.

Cu sau fără Covid, este de la sine înţeles (în ciuda reclamelor cu Ronaldo ce se simte mare şi tare pentru că se spală cu un anumit şampon, a vreuneoi alte somităţi ce face reclamă la pasta de dinţi sau la investiţii bancare) că dacă vrei ca ceva să aibă o susţinere pozitivă implici un martor competent. Nu iei interviu pe o reţea naţională de ştiri tipului ce se clatină pe picioare în faţa crâşmei la ora 9 dimineaţa, nici pacienţilor de la spitalul de psihiatrie, indiferent de subiectul pe care l-ai abordat. Şi totuşi…

Iată, SUA, sau mai bine zis Casa Albă, a venit cu ideea nemaipomenită să impulsioneze vaccinarea anti-Covid cu un măscărici. S-or fi inspirat din Ucraina unde preşedintele este un actor de comedie? Din România unde BNR a angajat-o pe doamna Dăncilă ca să le rezolve nişte probleme sau cine ştie, din Ţiganiada lui Ion Budai-Deleanu?

Nu e nici un mister. Nu e de mirare că nebunul Trump este urmat de un altul, Biden, care-(şi) completează menajeria. Chiar stau şi mă gândesc, cine mai are încredere într-o astfel de Americă? Americă? Ce Americă? Turnul Babel sau Babilon mai degrabă!

Trăiască… Statele Uimite ale Americii!


Trump stormtroopers break into US Capitol after defeated ...
Protesters Storm Senate Chamber: 'Trump Won That Election!'
MTA worker who was part of MAGA mob that stormed Capitol ...
Capitol rioter Richard 'Bigo' Barnett arrested after ...

Trăiască toate rețelele sociale, media, și de alte comunicații! Din Statele Uimite ale Americii. Pe care nu le folosesc sau din care am ieșit. Iată, încă o dată s-a dovedit veridicitatea spuselor doctorului meu de familie. Ce zicea că dacă am elimina indicatoarele de circulație am scăpa lumea de o mulțime de proști.

Cum altfel să reacționezi la mulțimea ce a pătruns în Capitoliu acum câteva zile și s-a auto-fotografiat, auto-filmat sau au fost fotografiați (cam perimat termenul… că nu e nici un fel de grafie în joc) și filmați de unii și de alții, bașca câteva zeci de camere video în uz în clădire.

Acum știm cine este individul ce a intrat în biroul purtătorului de cuvânt și și-a odihnit într-un absolut stil american obosite-i picioruțe zâmbind satisfăcut de bravada anti-democrată și trumpistă. Știm cine a rămas preț de o clipă atârnat de balconul camerei pentru a ateriza pe covorul albastru. Riscul i-a fost răsplătit nu numai cu o poză de toată frumusețea, ci și cu un mandat de aducere. Vivat!

Știm și cine este individul zâmbăreț, angajat MTA ce s-a declarat beteag pentru a da un brânci democrației cu propriul telefon în circumstanțele pomenite mai sus. Și ce dacă l-au suspendat? Găsește el de lucru.

Grație internetului și aplicațiilor dezvoltate pentru filmare și fotografie, dar mai ales grație programelor de identificare facială știm că un fost locotenent-colonel, acum pensionar, echipat ca de război s-a vânturat, credea el anonim, prin biroul aceleiași Pelosi, unde chipurile ar fi găsit niște brățări de plastic bune de cătușe. Absolut întâmplător!

Pariez că mai știm și cine este zâmbărețul acela ce a plecat acasă cu pupitrul cu sigiliul american de unde vorbea purtătorul de cuvânt. Pe lângă șamanul QAnon și alți proști pârliți la intelectul personal de diferite teorii conspiraționiste.

Și mai știm că un politician republican din Oregon le-a deschis una din ușile Capitoliului din statul respectiv activiștilor de dreapta ca să facă și acolo ce se făcea la Washington. Vivat TV cu circuit închis. Cineva va fi închis…

Mă gândeam la isteria maselor, la spiritul de turmă (sau să-i zicem duhul de turmă ca să fie mai de speriat?) și la efectul rețelelor de socializare. Domle, de ce l-ați suspendat pe bietul looser? Ce-ați avut cu el? De ce nu-l-ați lăsat să mai debiteze niște prostii ca să fie cazul cât mai bine documentat? Păi acum când până și cei MAGA s-au scârbit de el subiectul ar fi fost mai interesant. Să aibă un final telenovela. De fapt internetovela.

Unul apoteotic demn de un președinte cum n-a mai fost. Cum Statele Unite n-a mai avut. Pentru că trebuie s-o recunoască toată lumea, proastă sau deșteaptă, așa ceva nu s-a mai văzut, nu s-a mai auzit, nu s-a mai făcut. Și trebuie s-o recunoaștem și noi, ăștia aflați între aceste două extreme că și de data asta America a dovedit că evenimentul este, vorba americanilor, the most unique!

Luați-i nebunului codurile că cine știe, ăsta e în stare să atace Elveția că vreo bancă de acolo i-a blocat conturile. Asta dacă nu bombardează Twiter și Facebook pentru același motiv…

Și ar putea urma, că mi se pare că la așa unicitate merită, încă o chestie la fel de unică, dacă nu și mai unică: o a doua încercare – și probabil reușită de data asta – de suspendare a președintelui în exercițiu. Să pălească cea a lui Nixon, ce nu s-a finalizat. Cea a lui Clinton, la care s-a mințit bine mersi. Și să nu mai existe echivalent, precedent sau ce…

Să nu ne fie cu bănat, eu aș vrea să-i văd și pe polițiștii ăia ce s-au lăsat pe tânjală la asaltul maselor republicane indignate și incitate cercetați și suspendați cam ca la omorârea din greșeală a unui cetățean american nevinovat.

Ce ziceți?

Și ziceți că nu este Covid în America? Că este doar o gripă? Păi să vedem câți din ăștia de la marele miting trumpist o să dea colțul pentru că au ignorat toate indicatoarele. Cele văzute și nevăzute.

Domn doctor sper să aveți dreptate!

PS Și BBC-ul după câteva ore: https://www.bbc.com/news/world-us-canada-55578092

Ali Wenthorth, you got it wrong! Sau cum își subminează albii americani trecutul. Re: Comediants în Cars Getting Coffee Ali Wenthworth: I’m Going To Take A Percocet And Let That One Go


Am fost inoculat cu Jerry Seinfeld prin anii 90 de un misionar american înnebunit după el și după misiune. Tocmai trebuia să mergem în State să facem fund-raising. Cum eu nu mă prea pricep la ridicarea fundului n-am mai ajuns misionar. Cum de ce? Păi de exemplu existau asigurări pe care le plăteai cu circa $ 1400/lună (Ai zice că nu pe Pămînt, că din $100 puteai mînca o Lună pe Pămînt la noi…) ca să fi extras cu helicopteru. Că cică făceai treaba aia pentru Cristos ce-a murit pe cruce!

Jerry, evreu, un pic burlac, comic și viețuitor al planetei ce-și trăia viața în compania prietenilor, prietenelor și a noastră care ne uitam la el. Și-l și ascultam.

Ei s-a dus americanu, s-a dus în cele din urmă și Jerry ce și-s încheiat serialul de comedie într-un episod dezamăgitor, dar care a transmis esența comediei mai departe: poți să rîzi de orice.

Apoi Jerry s-a căsătorie și pe lîngă spectacole face și altele. Printre altele este un șou numit Comediant în cars getting cofee. Adică el ia o mașină (sau două dacă se strică cea aleasă) și un comediant (pe vremuri se zicea comic, dar probabil cineva a considerat că e derogativ co-mic…), se plimbă un pic cu ei pe undeva mergînd chipurile să bea o cafea. Și de cele mai multe ori să mănînce ceva bun.

Și dacă nu ești băutor de cafea fei fi după ce ai trecut de jumătatea serialului ăstuia. Și dacă n-ai știut nimic despre mașini (americane, italiene, nemțești), vei ști cîte ceva despre ele, dar te vei întîlni cu o droaie de oameni ce s-au făcut de comédie. Unii pe scenă, alții pe lîngă ea și cam toți pe micul și/sau marele ecran. Unii plictisitori. Alții de-a dreptul comici. Și un președinte – acum fost. Oare cum ar ieși un episod cu Trump?

Dar în esență ce ni se transmite: că ei, comicii, munceau sau muncesc. Că perseverează în ciuda insuccesului și așa au ajuns unde au ajuns. Adică faimoși, bogați și realizați. Exemple. Și că poți face haz de orice, oricine, oriunde.

Ceea ce mi-a plăcut în serialul aceasta a fost umorul și lecțiile de viață. Niciun comic nu-și neglija familia, nu-și bătea joc de muncă (Chiar m-am întrebat dacă ceea ce făceau ei se putea numi muncă. Hmmm. Ei bine…) și știa cînd să se oprească. Ba cineva și-a cerut scuze că de Paște a făcut o glumă despre viol. A fost o neînțelegere.

În fine, bani, succes, mașini rare, frumoase și scumpe, mîncare foarte bună de-mi venea să rup ușa frigiderului și ce repede trecea timpul…

Ce nu mi-a plăcut so far. Alba Ali Wenthorth într-un Mercedes (sper să nu începeți să boicotați compania… Nemții oricum au pierdut ultimele două războaie mondiale!) decapotabil condus de Jerry, zice la un moment dat de pe la 2:13 cu Jerry:

-Do you want to be a WASP today?

– Yeah.

-Everybody would go Oh WASP… Oh my Gosh, your ancestor was the captain of Mayflower… But everybody on the Mayflower were pims and thieves.

Acuma, era clar că se discuta despre comedie în sine, ci despre albii ce erau prea constipați ca să accepte comedia așa cum era. WASP era o trimitere la cultura hard rock și la în discuție se contesta bățoșenia și respectabilitatea dată de tradiționalismului snobilor: nu poți să ai un moment de nebunie pentru că strămoșii tăi au însemnat ceva. Corect pîn-aici. Doar că Ali vine cu un argument ce n-are nimic de-a face cu comicul, dar nici cu argumentarea logică. Afirmă și Jerry nu zice nimic că habar n-are sau nu vrea să nu fie de acord că el vrea să fie de acord cu toată lumea. Deși în vreo două-trei episoade ale cafelei cu comici s-a văzut că n-a ieșit nimic din cauză că se contra cu partenerul de dialog. Un fel de clash of personalities… Revin. Ali zicea că toți de pe Mayflower, corabia ce-i adusese în Lumea Nouă pe englezii ce nu mai erau acceptați în propria țară datorită convingerilor lor religioase ce contraveneau doctrinei Bisericii anglicane erau proxeneți și hoți.

Madam, e o minciună. O minciuna necombătută. Nu e nimic comic. Nimeni n-a rîs. Nici măcar Jerry. Dacă cel puțin el ar fi rîs, am fi înțeles c-a fost o glumă. Proastă, dar glumă. Dar n-a fost așa.

Madamă (dacă tot vorbim de pimps…), tocmai îți subminezi istoria. Da, știu: nu mai e la modă să spui că America a fost fondată de creștini. Creștini evanghelici, albi. Dar istoria nu poate fi schimbată. Poți să-ți bați joc de ea, ceea ce și faci, poți să încerci s-o interpretezi altcumva, ceea ce n-ai reușit că habar n-ai sau poți s-o ignori. Nici asta n-ai reușit. Doar ți-ai dat cu firma-n cap!

Ne mai mirăm că valorile creștine sunt abandonate… Sau nu sunt apărate. De cine? De comicul catolic care era cel mai clean și de aia-a ajuns să spună glume-n așteptarea papei?

Ei da. Acum o să spuneți să prea bag de vină. Că sunt dintre cei ce se ofensează. Că vreau un alt gen de political correctness. Nain! Vreau umor nu comentarii politice la un serial cu mașini, mîncare și comici. Nu alba-neagra. Pentru că atunci cînd faci o afirmație ieșită din context ea-ți rămîne în memorie ca un cui bătut în cruce. Pentru că contextul este foarte important. Determinant.

Dacă în serialul tău cenzurezi murdăriile (vorba vine…) cu bipuri, de ce nu cenzurezi și minciunile astea că din cîte-am înțeles aici, în Comediants în cars getting coffee e vorba despre adevăr/adevăruri pe care nu le-am aflat pîn-acum. Și despre haz, nu despre măsluirea istoriei și minciuni. Sau vrei și tu Jerry să fii political correct? Că Ali Wenthworth și-a dat silința.

Joaca de-a Dumnezeu…


Omul ucide ca să mănînce mai bine. De cînd lumea… Ucide animale sălbatice și domestice.

Unii fac salam din cai. Alții se enervează din cauza asta. Britanicii.

Unii își potolesc foamea cu cîini, pisici sau șerpi, rîme, broaște. Mie nu-mi plac scoicile, caracatițele și calmarii.

Ai noștri se delectează cu momițe de porc, ai voștri cu diverse măruntaie de tigru sau jaguar.

Americanii fac alergie la slana, ficatul și pateu nostru cel de toate zilele. Să-i vadă pe ăia ce mănîncă șobolani prin junglă și tot n-ar crede că în timpul Comunei din Paris din 1871 se mînca pateu de șobolaine…

Ei, cam mîncăm ce omorîm. Deci mîncăm cadavre. Dar nu e voie să mîncăm cadavre de oameni. Nici de lebede. Nici de lei. Nici de alte animale protejate.

Acu ceva timp un dentist alb din America s-a dus în Africa să vîneze. Pă bani. Probabil food shopul local era în inventar.

Baiu-i că n-a omorît animalul care trebuie. Sau, ghinion, l-a omorît tocmai pe Charlie! A făcut orfani o duzină de pui și a lăsat o juma duzină de văduve foarte feline.

Dacă era negru, dacă nu era dentist, adică poate era sărăcuț sau îl chema 50 de cenți (americani), lumea mai înțelegea. Nu s-ar fi supărat nici dacă era jucător de fotbal, că ăia dau cu piciorul, nu cu capul! Da dentist!?

E lată! Un alb, unul well off trebuie pedepsit! Să fie extrădat. Să fie judecat. Să fie linșat. Să fie dat la lei. Unde am mai auzit eu de asta?

Activiștii vorbesc în numele animalelor. Doar în numele unor animale. Pentru că nu pot vorbi în numele tuturor animalelor că s-ar contrazice. Să aperi gazelele contra leilor și hienelor? Nu se poate, trebuie să mănînce și bietele carnivore.

Să aperi broaștele de berze? Cineva trebuie să aducă copiii! (Copiii broaștelor nu sunt aduși tot de berze? Nu. N-am știut!) Pot să apere leii contra altor lei? Nu? De ce? Ăia n-au dreptul să-și împlinească destinul?

Și zi așa, nu ne place să ne jucăm de-a Dumnezeu? Că Dumnezeu nici nu există… să fim corecți politic pînă la capăt!

 

Uan păteită, tu păteităs, tri pateităs, fo!


Eram prin clasa a V-a sau a VI-a cînd într-o zi de școală ne încolonează pe toți și ne ducem la cinema. Veselie mare, am scăpat de ore. Gălăgie cît cuprinde, sala arhi-goală, locuri rezervate pentru țoci. Începe filmul cu Sidney Poitier, Un cartof, doi cartofi.

America mașinilor late, a mașinilor care dacă le calci se ridică botul. Nu Moskviciuri rablagite, nu Volgi cu trei viteze și Pobede răpciugoase. Și tipa asta blondă ce se țuca cu un negru. Și băiețelul ăsta alb, mai mic ca noi, al cărui tată apare aut ăv năuueă cu un animal mare de nu-ți puteai închipui… Că el nu mai stătea cu blonda. Și clișee americane cu badi, cauboi și partnăr…

Probabil că au vrut să ne bage pe gît cum se rezolvă rasismul în stil american. Sau că divorțul nu e atît de rău.

La noi divorțul era tabu. relațiile cu cineva de culoare tot așa. Știam doar o mamă singură, divorțată. Oameni negri nu vedeam. Dar am fost șocat. Mi-a rămas un fel de amăreală de la un film pe care la vîrsta aia nu puteam să-l discern. Nici măcar incorect. Nu m-au făcut mai tolerant cu cei de culoare, nici mai permisiv. Nici mai comunist.

Oare de ce nu ne-au dus la un film sovietic anti-rasist, pro-divorț, cu Pobede, Volgi, Katiușa, Mașa și Serioja? Dădea de bănuit?

A doua zi la școală, colegul meu de bancă, cu mai multă ținere de minte și cu mai mare aplicație spre limba americanilor conversează cu dira, o nemțoaică biiine făcută și bine îmbrăcată stîrnind gelozia: Uan păteită, tu păteităs, tri pateităs, fo! Eu nici nu pricepusem despre ce era vorba. Eram încă șocat!

PS Am găsit încă o cacofonie acceptabilă: etiCĂ CApitalistă. Se pune?

Pulsul zilei 30 aprilie


sursa: http://connotemagazine.com/departments/pulse-marketing-people-places-proofpoints/

Rusia își completează cuceririle în Ucraina. Ucraina sapă șanțuri prin est. Putin își ia în posesie fieful achiziționat la parada de 9 mai din Crimea. Să nu uităm că rușii n-au comemorat victoria asupra Germaniei decît după mortea lui Stalin. Pe cînd și o paradă a victoriei asupra comunismului, această politică teroristă de stat? Oricum Fondul Monetar prevestește o recesiune economică locală, iar eu prevestesc una mondială dacă Putin nu se astîmpără.

Păgubiții încă mai caută Boeingul 777 prin ocean. Degeaba! Seamănă cu păgubiții FNI de la noi…

Bayern Munchen o încasează în stiluri de la Real Madrid ca o echipă din România. La noi mare caz că un băiețel ce joacă la Dinamo a apărut în poză cu mămica a cărui soț e antrenor la Steaua. Rivalitatea prost înțeleasă dintre Dinamo și Steaua ce nu mai reprezintă Securitatea și Armata ne caracterizează înapoierea mintală.

În America Twitterul pierde bani la bursă. Dacă o să meargă tot așa în curînd în SUA nu se va mai produce nimic în afară de reclame. Cum chinezii cumpără la preț de fier vechi toate mașinile unelte din Asia în curînd nu va mai exista industrie prelucrătoare în afara țărilor fost comuniste. Dar noi am scăpat de așa ceva din lipsă de manageriat. Ce bine că Băsescu îi anunță pe investitori că economia noastră e tot mai tare. Dacă aude Ponta iar o să inventeze niște taxe, cum ar fi taxa pe gîndit…

La Teatrul din Arad începe Festivalul Eurounderground pe cînd se deschide strandul local. Bine că s-a terminat o lună de reprezentații fără orizont a trupei locale. De joi 1 Mai românii își văd de grătare după Paștele morților de duminică. Ia mititelu și berea neamule! Trăiască distracția! Ne vedem la Vama-Veche!

La exact zece ani de la publicarea în New York Times a torturării prizonilerilor irakieni de către soldați americani la închisoarea Abu-Ghraib din Bagdad, unii creștini conservatori din State s-au ofuscat că Sarah Palin glumea pe seama water-boarding-ului, spunînd că torturîndu-i pe teroriști pînă la înecul iminent este o metodă bună de botez. La noi nimeni nu s-a indignat, ba dimpotrivă încă se mai rîde la întîmplarea cu țiganu care botezat fiind se chinuia să țină deasupra apei mîna cu care mai voia să păcătuiască. O fi o politică de cult pusă-n scenă de pastorii ce au asistat la eveniment…

Tot în State un tip de culoare a fost executat murind în chinuri timp de jumătate de oră că niște companii europene nu au mai vrut să livreze serul injecțiilor letale. Era mai bine să fie chemat unul dintre îngerii morții ce au eutanasiat asistat mai mulți amatori de moarte demnă tot din Europa. Lumea ajunge să-și atingă scopul în cele din urmă, dacă ne gîndim la interese. Sau poate ar trebui utilizată mașina aia de tocat fetuși pentru condamnații la moarte. Care-i diferența?

În Marea Britanie amploiați ai guvernului se bagă în timpul programului pe Wiki unde editează textele despre islam comunicînd că toți musulmanii sunt teroriști. Clar! Asta în timp ce bietul prinț Harry și Cressida se despart. De-a dreptul tragic! Evenimentele sunt marcate de reîntoarcerea halbei de bere în puburile de pe insule. Probabil așa sărbătoresc 1 Mai!

Măi, planeta asta pare mică și redusă: în afară de America, Ucraina, Rusia și Marea Britanie nu mai e pe lume decît România… Și cînd te gîndești că acum 100 de ani Eleanor Elkins Widener își pierde fiul și soțul în naufragiul Titanicului, dar apoi se recăsătorește ajungînd cu soțul său ce era chirurg în Amazonia unde picior de femeie albă n-a ajuns…

 

Dac-ar fi așa de simplu…


Media anunță apariția unui video pe internet. O întîlnire Al-Qaida în care liderul aproape maximus afirmă că trebuie să elimine crucea, iar purtătoarea crucii este America. Dac-ar fi așa de simplu…

Pe de o parte se pare că arabii ăștia habar n-au nici de istorie, nici de istorie. Și bineînțeles nici de teologie. Nimic anormal. O droaie de creștini n-au nici ei habar de așa ceva.

Acuma să elimini America o fi cam greu cu ce mijloace au ei. N-au putut alții mai mari și mai tari.

Să elimini America cînd America nu mai stă la ea acasă e și mai greu. Dar, ce să zic, noroc că se mai duc americanii prin străinătate că să fie lichidați de teroriști!

Și dacă pînă și Iranul vrea să vîndă gaze Europei, aliata Americii, încă o complicație…

Dacă Al-Qaida și-ar face temele ar observa că statul american face cele mai mari eforturi să lichideze crucea, fără să îi pese de terorism. Al-Qaida ar trebui nu să atace America, ci s-o sprijine. Az simpl ez zet! Dar așa cum știm toți Al-Qaida habar n-are de diplomație, istorie și teologie. E ca un Hitler musulman, dar fără Germania, ca un Tyranosaurus Rex chior. O să vină meteoritu și-o să dispară.

De cealaltă parte văd Ucraina (fără Ucraina nu se poate, că e și ea în prima linie) unde un pastor încearcă să conducă o țară pe butuci. Dac-ar fi așa de simplu…

Nu știu dacă butucii ăștia sunt din Rusia sau din UE. Dacă dispar o fi mai rău. Din simulările de laborator am constatat că o conducere de culoare protestantă imită cu aplomb dictatura fără să-și dea seama cît de restrictiv este un astfel de regim pentru cei ce au alte idei. Iar intră crucea în ecuație? Poate…

De acord că în Ucraina este nevoie de o mînă forte la ora actuală, dar în situația dată ar trebuie dublate eforturile în plan diplomatic. Estera a făcut mai mult decît o armată într-o situație limită cînd nu mai era timp…

Și la noi acasă văd cum doi, trei tembeli se iau de gît, la figurat, în public făcînd fel de fel de afirmații de parc-am fi la circ. Ceea ce-i face pe nostalgici să să gîndească la binecuvîntările unei invazii ce i-ar scoate din ecuație definitiv pe toți trei. Dac-ar fi așa de simplu…

Conjugarea verbului „a găsi”: între micro şi macro (2)


În urmă cu cîţiva ani Al Quaida a lovit America. America nu s-a mulţumit să îi găsescă soldaţii la ea acasă, ci s-a dus să îi caute în Afganistan. Ştiau ei ce ştiau. Au bombardat Afganistanul pe care cu puţin în urmă tot America l-a înarmat să lupte împotriva sovieticilor. Şi l-a bombardat temeinic. Apoi au invadat Afganistanul ca să îi găsească şi să îi anihileze pe talibani şi pe membrii Al Quaida ce se aflau pe teritoriul său. Se presupunea că erau foarte mulţi ce voiau să moară cu americanii de gît. I-au căutat, dar nu prea i-au găsit. Cel mai căutat a fost Osama Ben Laden. Inutil să mai menţionez ceea ce cu toţii ştim: încă nu l-a găsit nimeni. Ce bine era dacă îl găseau şi se termina circul! Dar  n-a fost aşa de simplu. Aici micro s-a întîlnit cu macro. Pe de o parte individul, pe de altă parte statul. Şi ce stat! A cîştigat micro ce tindea să fie macro: Osama cu Al Quaida. Cu toate că spune că a cîştigat, America şi soldaţii ei n-au găsit ceea ce au căutat. Cred că se poate spune că a pierdut. Oare nu cumva toată afacerea asta se situează dincolo de percepţia obişnuită a individului vis-avis de teoria conspiraţiei?  

Păcat că nu l-au găsit pe Ben Laden, mare păcat! Dacă îl găseau nu mai era nevoie să atace Irakul. Americanii, întreaga alianţă ar fi vrut să găsească „arme de nimicire în masă”, adică arme atomice. Irakul a fost atacat a doua oară, a fost bombardat mai ceva ca Afganistanul, că cel puţin aici au avut ce să bombardeze. Apoi a fost invadat. Bush a zis că pericolul e mare şi armele se vor găsi. Pînă la urmă nu au găsit armele, dar l-au găsit pe Saddam, cu toate că s-a ascuns.

Cu tot respectul faţă de forţa militară a Americii, faţă de cei ce au căzut la datorie, scenariul seamănă cu cel a unui film poliţist prost, unde în lipsa dovezilor se încearcă plantarea unora false. Oricînd şi oricui. Ce mai contează? Scopul (bun) scuză mijloacele (rele)!

Dar revenind la teoria conspiraţiei, la cheltuielile enorme cauzate de întreţinerea unei armate ce nu se aprovizionează local, mă gîndesc încă la ceva: oare toată afacerea asta nu este cumva inspirată, dacă nu cumva orchestrată şi folosită de Rusia? Cine voia să plătească o poliţă Americii? Rusia! Pentru ce? Chiar pentru Afganistan! Chiar şi pentru Irak unde îşi vindeau armamentul. Cu foarte puţină imaginaţie o să ne putem închipui cum America slăbită de război va schimba macazul. Dar în ce direcţie? Şi cînd? Şi cine îi va lua locul?

Fiul lui Obama, soluţia pentru criza actuală!


Mă bate gîndul, destul de tare, că dacă nu ar fi dat America tonul, oamenii nu ar fi ajuns atît de cheltuitori. 
Mă mai uit şi la Emirate. Cînd se va termina petrolul ce vor face? Ce au produs în afară de construcţii şi drumuri, adică ceea ce au cumpărat? Mai nimic. Altă consecinţă a consumului american.
Parcă şi criza din prima jumătate a secolului trecut s-a declanşat tot în America. coincidenţă? Să ne trezim cei responsabili şi să-i învăţăm pe oameni să nu facă ca „ăia”. Noi suntem responsabili şi n-am facut ca ăia, nu am învăţat pe alţii să facă ca ăia. Nu ar fi mai bine ca cei ce ne-au dus în criza asta să işi faca mea culpa? Să se infiinţeze o autoritate, ceva care să tragă semnale de alarmă. Nu mai daţi vina pe Dumnezeu, nici nu mai îi pasaţi responsabilitatea! A, să preia Dumnezeu cîrmele finanţelor? Care dintre ei, ăla ortodox, catolic, musulman, evanghelic sau altul? America n-ar fi mai bună? Tot işi asumă rolul… Parcă totuşi nu i-aş mai lasa pe americani. Am auzit că se face „dumnezeu pentru o zi revine”. Scenariu: cum să iasă america din criză. Propun să îl bage şi pe Iureş în distribuţie, şi pe Boc I, II, III si IV, Tăriceanu, Băsescu şi Geaonă. Cel puţin ca figuranţi. Să facă şi Puric ceva, dar şi Vântu, dacă se poate şi Flutur! Dar dacă mă gindesc mai bine, mai bine era înainte. Deci, să-l cloneze pe Ceauşescu şi să-i dea rolul fiului lui Obama. Tot n-are. Să fie 3- D sau chiar 4 sau 5-D. O să bată Avatarul la încasări! Pe pariu! Prima super-producţie româno-americană! Dar nu ultima! Vor urma alte clone, apoi cyborgi, dar să nu deviem. Fiul lui Obama, să-l numim Obamix, un fel de Asterix româno-american remixed, va rezolva criza.

Va urma.