Retrospectiva perspectivelor…


Au unii obiceiuri. Nu-i bai că le au. E bai că rezultatu-i prost. De-a binelea.

Şi ca să se afle-n treabă – şi-n atenţia muritorilor, ei specialii – îi dau cu semi-apocalipsa. Sau cu apocalipsa. Dar au mierlit-o. Adică apocalipsa lor i-o mierlă. Ce-a debitat prostii. Ce concluzii poţi trage când se jură că dau buzna apocalipsele peste noi? Că-s la amvon. Şi la amvon nu se minte. De la amvon vorbeşte Dumnezeu… Personal n-am cunoştiinţă de vreun caz în care El să se fi pus la amvon şi să fi anunţat ceva. Dar nu le ştiu eu pe toate…

La semi-apocalipsă specialii zic: Anul ăsta ce tocmai a început se va întâmpla aşa… Şi după ce trece anul – ce bun e internetul ăsta! – dacă verifici ce-a zis (i)luminatul ăsta sau ăla, ce constaţi? Constaţi că a dat în bobi, a ghicit în cafea, a consultat horoscopul sau mai rău, s-a jucat cu cărţile de Tarot. Un titlu mai potrivit ar fi fost Balivernele mele referitoare la anul ics-igrec-zet. În nici un caz perspectiva. Deloc profetică.

Exhibiţionism profetic? Ego masaj asistat comunitar? Caz patologie? Unde s-ar încadra cineva trecut de adolescenţă, umil de mândru că proroceşte-n public? Suferă de prorocită, de prorocistită, de prorofilism şi are nevoie de o pro-filaxie? O boală de care nu se vindecă anumiţi apocalipticieni nervoşi nevoie mare. Semnalmente? Căutaţi pe Youtube.

Revenim la retrospectivă. Mi se pare că martorii lui Jehova sunt mai cinstiţi în necinstea lor decât barzii apocalipselor înecate-n imaginar. Martorii cel puţin fac tot ce pot să-şi susţină perspectiva eliminând toate materialele pe care le-au produs anterior şi contrazic perspectiva actuală. De exemplu, dacă au spus că Isus s-a întors şi mai sunt în viaţă cei aleşi, în prezent ei elimină aceste afirmaţii – distrug orice urmă că au afirmat aşa ceva – pentru că a trecut prea mult timp ca de la data reîntoarcerii lui Isus să mai trăiască cineva. Au o idee, de ea ţin. Şi recunosc că ce-au spus în trecut e greşit pentru că-şi retrag spusele. Chiar dacă pe şest. Semi-apocalipticienii actuali n-au niciun bai c-au dat-o-n bară cu fiecare proclamaţie senzaţionistă anterioară. Nu retractează. Nimic. Nu îşi fac mea culpa. Nu se opresc. Ba din contră. Abia face planeta un tur în jurul soarelui că hop, mai apare-o perspectivă. Ce ţine fix – da fix, fix – un an. Şi d-aia zic că-i ceva patologic aici. Adică acolo.

Şi ce să vezi, analizează anul ce a trecut. Să dea greutate spuselor ce vor urma. Dar de cele mai multe ori trecând la perspectivă fac o greşeală de începători. De diletanţi. De habarnişti. Ei spun că interpretează textele – Vechiul şi Noul Testament – DIN perspectivă profetică. Dacă tot e vorba despre viitor, el se poate interpreta ÎN sau ÎNTR-O perspectivă profetică.

A interpreta ceva DINtr-o perspectivă înseamnă a explica ceva dintr-o realitate trecută, cunoscută, însuşită, trăită. Ceva foarte banal. După cum urmează:

Din perspectiva mea de spectator al meciului de fotbal Steaua – Dinamo pot spune că meciul a fost bun, s-au marcat en goluri şi rezultatul a fost sau nu echitabil. Bun! Profetic puteam să spun că meciul se va încheia cu victoria uneia dintre echipe sau că va fi egal, în caz de egal va fi scor nul sau egal la mai ştiu eu câte goluri. La fel şi în caz de victorie. Şi mă bazez să fac profeţia mea – sau să joc la pronosport – pe rezultate anterioare, analize, ştiri că un jucător are Covid, că va ploua sau că arbitrul va părtini sau nu una dintre echipe.

Este vreo diferenţă între o prorocie fotbalistică şi una pretins spirituală pentru anul ce vine? Mă îndoiesc. Mai ales când analiza trecutului se bazează pe ce-mi pică mie bine, ce-mi place mie şi ce aş vrea eu să se întâmple. Şi în cazul fotbalului depinde cu ce echipă ţin, nu?

Dar în ceea ce priveşte o perspectivă întinsă pe un an, cu evenimente viitoare ce depinde de climă, ştiinţă, 8 miliarde de oameni unul mai nebun ca altul, un an nu poate fi interpretat dintr-o perspectivă anterioară pretins profetică. Ceva ce nu există nu poate fi interpretat din ceva ce a trecut. Eventual poţi să-ţi dai cu părerea, să ghiciceşti sau să fabulezi rătăcind cu mintea pe coclauri. Chiar şi pe coclaurile Bibliei. De unul singur sau în grup. Amândouă sunt periculoase. În primul caz s-ar putea să sari de pe fix şi să(-ţi) provoci cine ştie ce daune. În al doilea caz să induci în eroare alţi oameni ce s-ar putea să fie nevinovaţi.

Perspectiva – dacă ea chiar există – nu se poate interpreta. Perspectiva presupune un viitor. În perspectivă evenimentele se vor desfăşura. Evenimentele ce se vor desfăşura nu sunt interpretabile.Ele sunt realităţi. Aceste realităţi ne fac să luăm decizii sau să suportăm deciziile altora care interpretează realitatea şi iau măsuri ca să prevină sau să cauzeze anumite rezultate în realitate. Cu greşelile de rigoare. Nu mai fă pe Dumnezeu. Că habar n-ai. Oricine poate repeta ce-a spus Isus cu privire la sfârşitul vremurilor, la semne, la mai ştiu eu ce de prin Vechiul Testament.

Eventual perspectiva se poate descifra dacă este încifrată sau se poate destăinui dacă este ascunsă. Dacă eu îmi dau cu presupusul cu privire la construcţia celui de-al treilea templu în Israel, dacă vin cu versete din psalmi, în general din Vechiul Testament şi spun că asta este o perspectivă profetică făcând legătura cu spusele lui Isus despre zilele lui Noe asta nu este o perspectivă profetică, ci o RETROSPECTIVĂ. Deloc profetică. La fel ca toate lucrurile pe care le bolmojesc despre anul care a trecut cu jihad, CIA, guvernul, sinedriul, hamasul şi alte pericole mai mult sau mai puţin închipuite.

În ceea ce priveşte anul viitor – de fapt anul în curs – că eu îmi dau cu părerea, că altul îşi dă cu părerea şi facem o prognoză generală pe care o batem în cuie cu versete aiurea scoase din context, praf în ochi! Un alt fel de bla-bla cu iz religios, pseudo-spiritual, semi-doct. Aşa ceva nu înseamnă în nici un caz perspectivă profetică.

N-a venit un înger să ne informeze, nu ne-a sunat Cerul direct pe mobilul personal sau de servici şi nici măcar nu ne-au picat din cer nişte tăbliţe de aur pe care scria – evident într-o limbă cunoscută nouă – ce are de gând Dumnezeu, Satana, nou ordine mondială, iluminati, masonii, casele regale, reptilieni, extratereştrii, sinedriul evreiesc, Soros, Bill Gates, omul de Neanderthal şi marile laboratoare ce se ocupă cu studii genetice sau cu noile vaccinuri.

Şi domu Gog, prima vorbire-n alte limbi nu este mene, mene… vezi la 1:07. Poate daţi o erată. Adică o corectură. Dacă tot citiţi Biblia. Dacă tot citaţi Biblia.

Uitaşi dă şarpe ce stă de vorbă cu Eva, dă măgăriţa lu nenea Balaam. Acuma nu pot jura că animalele-au vorbit pe limba oamenilor sau oamenii pe limba animalelor, dar clar era vorbire-n alte limbi.

Şi apropo, dacă Dumnezeu va turna Duhul său peste orice făptură asta înseamnă numai peste penticostali? Făptură e tot ce are viaţă. Cam ca la creaţie? Parcă nu numai omul are viaţă. Şi cum rămâne cu cei de altă religie decât penticostalii? Hmmm…

Zicea proful: What is not assumed is not healed…


Acum mai bine de 20 de ani proful ne amintea o frază cu bătaie lungă. Multora ne-a rămas în memorie și ne-a marcat viața. Era What is not assumed is not healed. Proful era Graham McFarlane. Locul era London School of Theology, iar cursul era de Cristologie.

Dar de ce tot acest deranj?

Pentru că e nevoie să se spună aceste cuvinte într-o lume ce banalizează întruparea. Într-o biserică ce nu mai știe de unde își trage doctrina. Pentru un public neavizat ce nu are de gând să citească doctrină pentru că e prea complicată, pentru că n-are timp sau pur și simplu pentru că nu-l interesează.

În particular, pentru cei ce neagă că Isus s-a întrupat ca singurul Fiu al lui Dumnezeu. Mai ales pentru adepții unor Anticriști ca și Nelu Vlaic ce habar n-au cine este Isus Cristos și care sunt fermecați de o nouă evanghelie dovedită de o falsă smerenie.

Dacă o luăm pe românește am putea traduce într-o limbă de lemn destul de aproximativă că Ceea ce nu este asumat nu este vindecat. Sau cu alte cuvinte, pentru a fi mântuit, salvat, răscumpărat de sub incidența păcatului, trupul omului împreună cu întreaga sa umanitate, așa cum a fost proiectată și realizată de către Dumnezeu, trebuie să fi fost total, fără nici un dubiu, întrupat de către Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, ce a murit pe cruce, a înviat și apoi s-a înălțat la dreapta tatălui din ceruri.

Dacă nu ar fi așa, atunci nu ar exista nici necesitatea recuperării trupurilor sfinților. Nu ar fi necesară o înviere și mai ales nu ar fi posibilă viața în sfințenie. Dar tocmai pentru că Isus Cristos a fost 100% om și 100% Dumnezeu, trăind o viață sfântă și recuperând același trup după moarte și înviere, purtând umanitatea (noastră) de-a lungul întregii sale aventuri terestre, demonstrează că și-a asumat identitatea noastră extraordinară, dar în același timp extrem de limitată (față de ceea ce a lăsat el în cer).

Isus Cristos nu a aflat cum este să fii om doar trăind ca și mine și tine. El este cel care a proiectat omul pentru că el este Înțelepciunea lui Dumnezeu și prin el a fost creat totul. El nu a mimat întruparea ca și când Dumnezeu ar fi pus stăpânire de la botez la răstignire pe un trup omenesc. El a fost conceput ca om, s-a născut, a crescut, s-a maturizat trecând prin același proces ca și noi, după care și-a îndeplinit misiunea pe care o avea pe acest pământ. Isus n-a fost o energie, o hologramă perfectă sau o clonare reușită, ci a fost o simplă întrupare la care însă Dumnezeu a participat 100%.

Dovada acestui complex fapt este învierea, ridicarea la cer și trimiterea Duhului Sfânt. După cum spune autorul epistolei către evrei, să lăsăm aspectele elementare ale adevărului despre Cristos şi să ne îndreptăm spre maturitate! Să nu mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte şi credinţa în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică.

Și un pic mai înainte spune același autor: Aşadar, fiindcă avem un Mare Preot Care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem tare de mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot Care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul Care a fost ispitit în toate felurile, ca şi noi, dar fără să păcătuiască. Aşadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim har care să ne ajute la timpul potrivit.

Și din nou:

El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.

Ne place sau nu, asta este realitatea, pentru că această realitate a fost una istorică. Ea nu poate fi modificată după 2000 de ani de niște indivizi ce habar n-au despre ce vorbesc. Iată New Age a venit și la noi. Acum cu o vorbire mieroasă și cu o pretinsă sfințenie. Poate și cu minuni, pentru că și dracii fac fapte catalogate minuni dumnezeiești de către neștiutori.

Cu toate acestea Dumnezeu n-a schimbat nici legământul cu noi prin Isus Cristos, nici nu a ales un alt agent care să facă legătura cu el. Isus Cristos este același și unicul Mare Preot ce mijlocește pentru noi. Dacă n-ar fi avut un trup omenesc n-ar fi suferit. Dacă n-ar fi suferit nu ne-ar fi răscumpărat trupul. Iar dacă nu ne-ar fi răscumpărat trupul mântuirea ar fi fost incompletă.

Ajungem din nou la o mai veche situație. Totuși este foarte ciudat și destul de greu de crezut, după 2000 de ani de creștinism, că acum, în secolul XXI, cineva să vină cu aberații eretice ca și când ar fi descoperirea adevăratului creștinism. Adevăratul creștinism este cel atestat istoric, începând cu Scripturile. Și pentru că ar fi multe de spus, vin cu tratamentul Bisericii Primare:

Cu privire la aceasta avem multe să vă spunem, dar este greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la pricepere. De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu; aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. Oricine se hrăneşte cu lapte nu este obişnuit cu învăţătura despre dreptate, pentru că este copil. Însă hrana tare este pentru cei maturi, care, prin practică, şi-au antrenat capacitatea de înţelegere pentru a distinge binele de rău.

Proroci mincinoși ca și Desanka, Nelu Vlaic et co au un mare zel: să-i învețe pe alții. Păcat că ei nu s-au lăsat mai întâi învățați…

„Ce-ar face Google?” Cine e anticristul? Cînd revine Cristos?


Să vă spun sincer nu prea mă interesează ce face goagle şi nici ceea ce va face în viitor. Pentru că nu ne învîrtim în acelaşi cercuri. Dar cu toate acestea mă afectează ceea ce a făcut şi va face Google. Titlul postului nu este altceva decît titlul cărţii lui Jeff Jarvis, de acum o carte veche despre Internet ce a primit în 2008 distincţia de „Cea mai bună carte despre Internet.”  Iarăşi, dacă e din 2008 în termenii Internetului au trecut …veacuri. Nu am terminat cartea, dar trebuie să spun că am găsit cîteva lucruri bune care vor lovi mai repede sau mai tîrziu (să sperăm că nu niciodată!) ţara noastră. De exemplu, va declanşa reacţia publică la prostie, furt, minciună, aberaţie şi altele de acest gen. Sper că în viitor Internetul o să îşi spună cuvîntul nu numai în numărul de infracţiuni cu autori români, ci şi în modificarea reacţiei faţă de politică, biserică, societate în general.

În deschiderea cărţii există un capitol care poartă tot titlul cărţii şi care printre multe lucruri pe care le-a schimbat Google şi care sunt de bun augur, Jeff Jarvis menţionează ceva ce de fapt există de cînd există omul, dar nu s-a manifestat la talie mondială, atît de rapid, atît de tranşant şi nu a creat un curent de opinie tot mai bine imprimat în conştiinţa omului actual. Enumerînd cîteva dintre noile reguli aplicate de Google, numite „regulile unei noi ere”, Jarvis zice, bineînţeles cu alte cuvinte: „Omul, consumatorul vrea să deţină controlul, să se vadă că el contează, să facă ce-i place.” Cu alte cuvinte masele vor să se exprime, să se vadă puterea democraţiei, ceva ce totdeauna am vrut să facem, dar nu am prea putut. Democraţia este creată de Google printr-o modalitate nouă. Iluzia democraţiei comuniste, care funcţiona doar cu lideri autoritari, sau cea liberală care mimează democraţia dar îndepărtează masele de obiectul democraţiei, deţinerea puterii şi impunerea voinţei, nu mai satisface. Nu mai poate fi nimeni convins de existenţa unor despoţi luminaţi, devreme ce mai toţi au ajuns paranoici, după cum nimeni nu mai poate fi speriat cu bau-baul unui zeu atotputernic ce ar interveni direct ca să, de exemplu, curme un al treilea război mondial, un cutremur cu magnitudinea 9,1 pe scara Richter, lărgirea găurii de ozon sau plimbarea de-aiurea a unuia sau mai multor nori radioactivi prin atmosfera noastră încălzită şi poluată. Cu toate astea, dincolo de scenariile fataliste sau oportuniste, se poate întrevedea cum în curînd Google (sau orice serch-engine asemănător, dar şi superior lui) va putea acţiona şi în sens invers: nu numai de la utilizatori la Google, ci de la Google la utilizatori. Este acelaşi procedeu de hipnoză utilizat de şarpe în grădina Edenului, de mangustă la prinderea cobrei şi de deştepţi la prinderea fraierului la alba-neagra. După ce te obişnuieşti cu o anumită mişcare, idee, etc., intervine o schimbare care te face să nu mai deţi controlul, ci totul să fie exact pe dos şi să …pierzi. Celălalt deţine controlul. Şi atunci te-a înhăţat, nu mai scapi pentru că tu te cramponezi de vechile reguli care de fapt nu mai sunt respectate.

Duminica asta la biserică (da, încă mai merg la biserică), am auzit că anticristul e aici, e el, e la Roma, e …papa! Clar, direct, convins, verde în faţă! Dacă Luther nu o lua razna (ca să mă exprim aşa), de unde am fi ştiut noi asta? Dacă Miller şi White ar fi stat în banca lor, poate papa ar fi scăpat de stigmat şi şi-ar fi văzut el liniştit de biserica lui tot mai mică. Dar aşa? Ei, destul şi cu anticristul şi cu Google. Am devenit confuz, aproape că nu mai înţelegeţi nimic, şi e firesc, pentru că în ultimele zile vor fi atîtea lucruri de neînţeles, încît poate tocmai eu am declanşat fenomenul „ultimelor zile”. Dar să nu mă dau grande, nici Prince, nici Maicăl Gecsăn, că nu garantez că la ora actuală nu i-o fi poftă după picătura aia de apă pe limba care a scăpat de atîtea modificări în beneficiul nasului său tip pinochio mark MCLII.

Deci, Jarvis, ceea ce face Google a făcut omul de milenii, nimic nou, eventual vechi şi de o calitate mai slabă. Deci, oameni, atenţie cu Google, s-ar putea să vi – ni se pregătească o mare surpriză. Şi în final, mărturisesc smerit că nu ştiu cine e anticristul nici nu cunosc data la care se va întoarce Cristos. Cu toate astea citîndu-l din memorie, ah, această memorie ce a ajuns şi pe feisbuc, după cum spunea proful meu de ente şi alte cîteva discipline inventate ca să stea la elbisi că era aşa de bun, dar era american, „Că n-o fi ştiut Fiul? Avea Isus ăsta un simţ al umorului domle…”

PS Nu eu au am pictat chestia aia cu coarne din deschidere 🙂