Isus, Pavel şi armele: 2COR4:6 and JN8:12


sursa  http://news.bbc.co.uk/2/hi/americas/8468981.stm

British soldier uses the new Advanced Combat Optical Sight
 

Coded references to biblical passages are inscribed on gunsights widely used by the US and British military in Iraq and Afghanistan, it has emerged.

The markings include „2COR4:6” and „JN8:12”, relating to verses in the books of Corinthians II and John.

Trijicon, the US-based manufacturer, was founded by a devout Christian, and says it runs to „Biblical standards”.

But military officials in the US and UK have expressed concern over the way the markings will be perceived.

The company has added the references to its sights for many years, but the issue surfaced only recently when soldiers complained to an advocacy group.

Raised lettering

Versions of Trijicon’s Advanced Combat Optical Gunsight (Acog) are used by the US Special Operations Forces, the US Marine Corps and the US Army.

 

Britain’s Ministry of Defence has just ordered 480 Acog sights for use on its new Sharpshooter rifles – to be used by troops in Afghanistan. Other versions of the Acog sight are „widely in service”, the ministry says.

The inscriptions are subtle and appear in raised lettering at the end of the stock number.

John 8:12 reads: „When Jesus spoke again to the people, he said, ‘I am the light of the world. Whoever follows me will never walk in darkness, but will have the light of life.”

The nod to part of the second letter of Paul to the Corinthians, found on the company’s Reflex sight, references the text: „For God, who said, ‘Let light shine out of darkness,’ made his light shine in our hearts to give us the light of the knowledge of the glory of God in the face of Christ.”

An MoD spokesman told the BBC the ministry appreciated the biblical references could cause offence and was talking to its supplier, but was „not aware at the time of purchase that these markings had any broader significance”.

‘Propaganda tool’

The US Defense Department is a major customer of Trijicon’s, signing deals for $66m (£40.3m) of the company’s products in 2009 alone.

 

On 14 January, the MRFF received an e-mail, purportedly from a Muslim US Army infantryman, complaining about the markings.

„Many soldiers know of them and are very confused as to why they are there and what it is supposed to mean.”

The email adds: „Everyone is worried that if they were captured in combat that the enemy would use the Bible quotes against them in captivity or some other form of propaganda.”

MRFF president Mikey Weinstein says the inscriptions could give the Taliban and other enemy forces a propaganda tool.

„I don’t have to wonder for a nanosecond how the American public would react if citations from the Koran were being inscribed onto these US armed forces gunsights instead of New Testament citations,” he said.

The company states on its website: „We believe that America is great when its people are good. This goodness has been based on biblical standards throughout our history and we will strive to follow those morals.”

Faţă în faţă cu Ceauşescu şi băieţii lui (2)


După ce am terminat armata la o unitate mai cu moţ, la „surdo-muţi” (cine citeşte să-nţeleagă!) aflată după sistem bolşevic în cealaltă parte a ţării, la Tecuci, am ajuns şi la Gărzile Patriotice. Un fel de armată populară de rezervă. Nici o legătură cu National Guard din SUA uăt-so-evă! Uniformele erau confecţionate dintr-un doc de proastă calitate ce se şifona numai dacă te uitai la el. De cele mai multe ori colegii ne întrebau zîmbind dacă şi azi ne-a călcat tancul. Simptomatic faptul că odată îmbrăcat în uniformă nu ne mai recunoşteam între noi! Instrucţie nixt. Mai participam la o tragere cu armamentul din dotare, în speţă carabina SKS, semiautomată. La prima tragere, din cauza vibraţiilor mi s-a deschis închizătorul şi m-am pomenit cu capacul închizătorului în ochi. Şoc total. Maiorul ce ne dirija a început să ţipe la mine de mama dracului. Şi eu la el. M-am dus cu autobuzul la cabinetul medical. Asistenta m-a procopsit cu un bandaj de toată frumuseţea peste ochiul drept. Eram de invidiat! Cea mai bună afacere au fost cele trei zile de concediu medical.

Altă dată ne-a dus să tragem cu AG 7. Vorba vine, era o amărîtă de ţeavă de puşcă introdusă in interiorul unui AG 7. Trăgeai cu agheul, dar împuşcai cu un trasor. Am nimerit tancul! Apoi am mai făcut o aplicaţie în curtea fabricii. Comandantul de pluton, colegul meu, inginerul Mircea Movileanu, îmi dădu o mitralieră veche cu bandă şi banda cu gloanţe oarbe. Eram recompensat că îmi plăceau armele. Ne-am urcat sus pe acoperişul plat al Centrului de calcul. Îl apăram de un eventual desant inamic. După ce am epuizat muniţia şi am respins atacul (închipuiţi-vă!), cel mai periculos lucru în care am fost angajaţi a fost să ne dăm jos de pe acoperiş avînd în mîini armele a căror ţevi frigeau.

Cea mai bună distracţie era de 23 august sau mai bine zis ce se întîmpla în preajma zilei repective, cînd ne pregăteam de defilare. Defilările cu garda reprezentau un avantaj faţă de „oamnii muncii” obişnuiţi: eram primii care terminam, aruncam armele în camion şi valea! Dar o dată ne-au tras clapa. Imediat după defilare ne-au plasat în dreapta tribunei, astfel că am creat un cordon foarte substanţial. Ne-au minţit. Nu ne-au spus absolut nimic cu privire la asta. Eram toţi cu capsa pusă. În plus au mai băgat printre noi şi miliţieni. Eu tot clănţăneam închizătorul automatului. La acea defilare ne dăduseră pistoale mitralieră nemţeşti MP 40, denumite pe nedrept Schmeisser.

Zgomotul închizătorului l-a înebunit pe unul dintre miliţieni, cam în vîrstă, cu o faţă „inteligentă”. Se răsti la mine pe un ton ce nu putea fi contrazis. Ceva că dacă nu încetez el considera că este un atac împotriva sărbătorii, a celor care… Era o ameninţare deloc voalată că dacă nu încetez, va avea el grijă de mine! Am rămas ca la dentistul din copilărie. Nu mă aşteptam la un raţionament stalinist veritabil: eram prin 78-79! Am încetat instantaneu. Dar cel mai ciudat mi s-a părut că din toţi cei trei zeci de colegi, cei mai mulţi mai în vîrstă ca mine, nimeni nu a îndrăznit să zică ceva. De aici am înţeles că nimeni nu se va băga în foc pentru altcineva. Majoritatea erau comunişti. Eu, mai tînăr, eram doar utecist.

O altă dată am defilat cu o mitralieră cu crăcane pe umăr. Maşinăria cîntărea undeva pe la vreo cincisprezece, două zeci de kilograme. Ciudat, dar ce să facem, astea erau ordinele.

Dar cel mai ciudat eveniment a fost cînd am făcut parte ultima dată din Garda de onoare ce îl întîmpina pe Ceauşescu dîndu-i onorul. De cînd cu garda, eram mai tot timpul cu puşca în mînă la venirea sa în intreprindere. Dar ultima dată, cîndva prin ’80, a fost tare ciudat.

În primul rînd am făcut mult mai multă instrucţie. Apoi au fost echipele cu staţii ce s-au urcat pe acoperişurile secţiilor. Înainte de a sosi cuplul, comandantul gărzii de onoare, un coleg pe care îl cunoşteam de mulţi ani, un tip serios de felul său şi mult mai în vîrstă, îmi spuse:

vezi Faţă în faţă cu Ceauşescu şi băieţii lui (3)