Ce folosește Dumnezeu: amvonul, blogul sau gazeta de perete?


Se pare că Dumnezeu nu mai tună din ceruri. Ni s-a explicat că e vorba despre un fenomen al naturii. Dar chiar și asiguratorii țin seama de acts of God. Totuși cum se exprimă Dumnezeu azi pentru omul de rînd? Vorbește doar în anumite locuri sau i-am restrîns libertatea cuvîntului și îl lăsăm să vorbească doar în anumite clădiri, folosind anumiți oameni? Cum comunică el cu omul post-modern?

Cineva, nu se știe cine, a avut năstrușnica idee să-și expună ideile pe afișier. Sau cum se mai spune prin unele locuri, avizier. A ieșit o gazetă de perete, o idee franțuzească nedemnă de înapoierea autohtonă. La noi nici nu se citea prea bine, nu se scria prea mult și nici nu se îngăduia o asemenea boroboață intelectuală. Mai întîi îți trebuia curajul nebunesc, apoi aprobarea eminenței autorități, apoi îndurarea șicanelor celor limitați la orizont și neuroni. În concluzie, a trebuit să apară comuniștii care voiau să critice tot ce nu era comunist, ba își făceau și autocritică, un fel de a te face pe tine însăți de rușine ca să nu fi făcut de alții.

Dumnezeu apărea la gazeta de perete ca un exemplu negativ. Rău, rău, rău!

Blogul ar fi forma electronice, o gazetă electronică, tot timpul pe culoarea verde la citit. Desigur există și interdicții alese de autor, dar în esență blogul este forma computerizată globalizată a gazetei de perete. Sau este amvonul personal al vreunui personaj sau altul ce se vrea vociferînd pe un anumit domeniu, pe toate domeniile sau care pur și simplu delirează de ți-e mai mare dragul.

Pe blog îți poți da în petec, poți să modifici ce ai afirmat în trecut, poți să ștergi și să pretinzi că ceva n-a existat sau din contră poți fabrica un articol pe care să-l antedatezi. E un joc, e un moft, e o caznă sau o pierdere de timp după cum îți cataloghezi hobby-ul: îți este indispensabil, e doar o distracție, un accident sau un dram de inconștiență. Cei mai periculoși sunt aceia care pentru care blogăreala este o îndatorire. Civică, cultică, aproape mesianică, un adevărat sacrificiu neînțeles de plebe.

Pe blog poți să afirmi ceva ce se știe, ceva ce nu se știe, ceva ce este probabil sau improbabil, să bați cîmpii de să vadă stele verzi făcînd aurora boreală să pară un palid și întîmplător fenomen al naturii.

Mă întreb cum s-ar numi blogul lui Dumnezeu? Mulți și-au intitulat blogurile de parcă ar fi Dumnezeu în persoană, dar nu mi se pare că el ar avea preferințe. Dacă ar fi Dumnezeu cîte accesări ar avea? I-ar interzice Satanei să-l critice? Poate Satana are un anti-blog… Sau mai multe.

Și așa am ajuns la amvon. Obiect ros de invidia celor ce nu au acces. Considerat sfînt de unii. O tribună de unde ar trebui să vorbească Dumnezeu. (Chiar dacă n-a folosit așa ceva.) Un fel de gazetă, poate chiar de perete. Un fel de blog un pic mai intrusiv și efemer. Destinat comunicării, în special religioase, o tribună a celor mai buni dintre cei mai buni. De la amvon vine cunoștiința, apar declarațiile, se dau direcții, se imaginează viitorul și se reinterpretează trecutul. Amvonul are totdeauna dreptate. Nici nu s-ar putea altcumva…

Cine l-a văzut pe Dumnezeu la amvon? Poate l-au auzit, dar nu e același lucru… Apoi pot să pun pariu că Dumnezeu ar putea folosi orice ca amvon. Dacă ar fi cazul.

Așa cum se poate observa, toate aceste mijloace sunt vectori ai adevărului. Declară, mai mult sau mai puțin infailibil că știm, impunem, rezolvăm și decidem. Eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele. Toată lumea ce se respectă se prinde-n hora comunicării. Cine mai are timp să scrie o carte? Să gîndească dincolo de azi, de clipă, de efectul imediat al vorbelor sau al scrisului reflex? Tot mai puțini.

Comunicarea se micșorează aidoma filmelor ce nu au secvențe mai lungi de trei secunde. Cine mai poate urmări un discurs atît de lung? Ne pierdem atenția dacă ceva devine plictisitor. Și la așa diversitate normal că prezentăm sindromul creierului plictisit sau creierul de vîrsta desenelor animate.

Și ne mirăm că Dumnezeu a scris o carte. Cam lungă. Uneori plicticoasă. Dar strict necesară. Și Dumnezeu a scris un om. S-a întrupat ca să fie mai simplu. După aia am început noi să complicăm lucrurile. Și uite unde-am ajuns!

Guvern: se vor impozita blogurile?


După ce un alt guvern a eşuat mai acum cîţiva ani să impoziteze şpaga dată doctorilor şi plata prostituatelor, guvernul s-a gîndit că trebuie impozitate drepturile de autor. Cred că este o măsură dreaptă şi înţeleaptă. De fapt cred că guvernul încă mai are de unde lua bani. Cu toate că nu am prea mult habar de treburile finanţelor, voi încerca o scrisoare deschisă (că tot e moda) adresată primului ministru, ministrului de finanţe şi Băncii Mondiale în care le voi sugera cîteva măsuri financiare fără precedent în istorie. Dar prima dată aş vrea să testez câteva dintre aceste măsuri, vorba unui predecesor decedat, „iepocale”. Aşa că dumnevoastră veţi analiza, critica, aproba sau respinge aceste măsuri în premieră. Tot mondială. Ah, ce modest sunt (seamăn cu doamna Udrea) – e vorba de o premieră galactică! În cele ce urmează voi prezenta prima dintre aceste măsuri, urmată de oarecare raţionamente pe măsura propunerii.

Deci, şi prin urmare, guvernul va trebui,  să impoziteze, adică să ia bani (că statu e hoţ şi jmeker) sau să nu impoziteze, pe ici, pe colo prin părţile esenţiale, dar să interzică, folosirea blogurilor. Raţionament: de ce să îşi petreacă românii timpul într-o realitate virtuală, criticând guvernul şi preşedenţia şi serviciile secrete şi una şi alta şi să nu plătească pentru asta? Ia să revină cu picioarele pe realitatea  ne-virtuală. De ce să îşi folosescă românii calculatoarele, incusiv cele achiziţionate prin programe guvernametale împotriva guvernului şi a ţării? Dar, dacă totuşi vor să le folosească, să plătească pentru asta. Toţi utilizatorii de internet vor fi somaţi să se înregistreze la postul de poliţie cel mai apropiat cu: numărul şi capacitatea calculatoarelor, laptopurilor şi altor dispozitive informatice ce au acces la Internet. Omului i se va da un număr în baza căruia i se va permite să achiziţioneze (contra cost) un divais care să îi monitorizeze traficul şi să îl impoziteze live. La finele lunii omul va trebui să plătească suma afişată de divaiz pe ecran, la circumscripţia financiară la care este arondat. În caz că nu face asta, i se închide accesul la blog şi i se percepe o dobândă de 100% per zi. În caz că face, aparatul îi generează suma de plată estimată pentru luna viitoare în baza traficului realizat în luna precedentă. Dacă traficul se măreşte, se majorează impozitul. ş.a.md.

Ce ziceţi?

P.S. Cine a crezut că am luat-o razna, uite una mai moderată: http://www.times.ro/national/romania-introduce-taxa-pe-sex-premarital