M-aș face președinte! Da prim-ministru nu-ți ajunge?


Candidații țipă ca din gură de șarpe: M-aș face președinte! Cine mă alege? Dar după cum văd eu treburile unii strigă-n surdină ,,M-aș face prim-ministru!”

Bun și aia!

Cursa penibililor și penibilităților, ba și a penibilelor s-a deschis. Startul a fost dat. Cu toate astea am impresia că e un start multiplu. Ba că unii au un buton de reset. Trosc cu scrisoarea, dezvăluirea, mărturisire, filmulețu la gazetă, ecran și telefon.

Stabă cît cuprinde numai să se dea în ea. Oare de unde vine expresia asta cu alură proletară? O fi de dreapta?

Aproape toți candidații vor să pară cît mai anormali. Dansează cît mai sexi și parcă țin un trandafir în dinți. Uitați-vă la Ponta. Ce nu-i poate ține pe toți trei de pe sigla PSD? Îl înțeapă la limbă?

Ponta și jumătatea sa se bagă-n seamă la America cu Dumnezeu. Asta îmi aduce aminte de singura ceremonie de absolvire de la Facultatea Penticostală de Teologie Didactică Betania din Arad la care am participat. Toți politicienii au vorbit de cele sfinte. Toți penticostalii despre politică. Fiecare a vrut să demonstreze ceva. Că nu e specialist, da știe!

Exact asta a reușit și Ponta. Ce a spus americanilor s-a auzit și acasă. Dacă Iliescu a vorbit că ză dacs cam from ză tracs (I-a ieșit rățușcsa din gură, zău așa! Adică pe limba lui dacii se trag din traci, dar a spus rațele își dau drumul din camioane.), Ponta în schimb a excelat în enormități. Cică Dumnezeu e unul și toate religiile e bune.

Probabil că Dumnezeu e unul, dar atunci logic, doar o singură religie e bună, că celelalte diferă, altfel nu și-ar mai avea rostul. Mi se pare că s-a cam înțepat cu trandafiru ăla dansînd cu americanii. Măcar dac-ar fi dansat și cu lupii…

Probabil că tovarășul Ponta intenționa să producă o teză (încă una???), ca să apară niscaiva contradicții ce vor fi rezolvate prin lupta de clasă cu o nouă antiteză. Dar după cum s-a exprimat e posibil ca nici el să nu știe prea bine despre ce e vorba. Cat and peist!

Tov. Ponta, cum rămîne cu semnul crucii care vi-l faceți? O să treceți la altă religie, dacă tot nu contează? Vorba aia: L′importance c′est la rose, crois moi!

Nu știu care e cea mai bună metodă de a ajunge președinte. Dar cea mai bună metodă de a ajunge prim-ministru e metoda Boc. Să faci Boc pe jos în direct la televiziune. Să pici un etaj barem. Prin analogie dacă pici două-trei poate ajungi președinte. Dacă supraviețuiești…

 

Şapte pensii dintr-o lovitură


În urmă cu cîteva zile am făcut o afacere bună: mi-am cumpărat o basculă. A fost ieftină şi avea doar 5000 la bord. Din dotarea armatei. Am dat pe ea cam cît dă guvernul pe o rablă. Cu carnetul de profesionist a fost mai greu, dar ce nu se poate rezolva cu ceva ce începe cu E şi se termină cu uro? L-am luat şi pe ăla, că şi eu sînt doctor şi iac-şa, o mînă spală pe alta şi amîndouă obrazul.

Azi am ieşit un pic să mă mai dau cu basculanta. Nu prea înţeleg de ce unii sunt atît de grăbiţi! Cînd să zic şi eu că mă descurcam, a venit ploaia, aşa că am decis să mă duc spre casă. Am apăsat un pic pe pedala aia din dreapta, dar nu ştiu cum s-a făcut, că fiind mare de tot, mi-a cam rămas talpa pe ea. Se mai întîmplă.

Tocmai depăşeam o coloană de maşini oprite din ceva motive de şoferi amatori amărîţi la o zebră. Cînd să trec şi eu, văd că tocmai traversa o colecţie de moşi şi babe, floarea vîrstei a 3-a. Calc frîna, calc frîna, …calc frîna! Da cum bascula nu-i Trabant să oprească în patru metri, nici SLK să oprească în doi, mă duc sanie spre bulucul de pensionari ce intrase în panică dinamică, adică agitau o pereche de cîrje, patru proteze, din care două de ultimă generaţia, două auditive. Cînd or fi avut timp să le scoată? Sprinteni pensionarii ăştia! Li se trage de la pensiile bune ce le încasează şi de la exerciţiile de la sala de fitnes la care n-am ajuns niciodată că eu nu sunt la pensie, sunt doctor. Ce să faci, fiecare cu crucea lui…

Trag frîna de urgenţă (că acolo lucrez) dar nu ţine, că abseul era decuplat. Îi expediez pe toţi amărîţii ăia în şanţul plin cu apă de la ploile ce nu au încetat să cadă. Mă dau jos, ceilalţi şoferi se adună roată, mă apostrofează, mă ameninţă, mă înghiontesc. Cineva a sunat deja la 112 şi un echipaj de la circulaţie ajunge la timp pentru a mă scăpa din ghiarele celor ce aveau de gînd, dacă nu să mă linşeje, cel puţin să mă scalpeze.

Pe cînd demarăm apuc să văd duba procuraturii şi cea de la morgă, amîndouă blocînd sensul opus. Sunt debarcat la spital, mi se ia o probă de sînge (eram curat ca lacrima lui Ovidiu) şi apoi sunt transportat la secţie. Sunt escortat într-un birou la etajul doi. Mă veghează doar un poliţist mai tăcut, cu alură de K1 şi privire asortată. Pe cînd mă gîndeam ce să declar şi ce să nu declar, să cer un avocat sau să îl sun pe Nasul, apare un inspector plin, îl expediază pe poliţist cu un ordin şoptit şi se uită ţintă la mine.

Mă uit şi eu la el ca tot omul cu o muscă mare pe căciulă şi mă întreb ce vra să zică prin această tăcere. Brusc se ridică în picioare, încremeneşte în faţa mea în poziţie de drepţi salutînd. Mă ridic şi eu să văd unde se uită el, acolo în spatele meu şi prind o uşă ce se închide după ce a lăsat să treacă un personaj probabil foarte, foarte, dacă nu chiar extrem de important. Inspectorul îi comunică sec că am lichidat şase pensionari, din care trei cu asistenţi personali şi că încă doi sunt în comă profundă. Vorba croitoraşului cel viteaz din povestea fraţilor Grimm: „Şapte dintr-o lovitură!”

Mă iau căldurile, mă trec sudorile, pulsul îmi dispare, mi se moaie genunchii, limba şi unghia aia lungă de la degetul mic şi simt că se face întuneric. Personajul se uită la mine aproape vesel, îl concediază pe inspector şi după ce mă ancorează bine să nu o iau spre parter, îmi şopteşte aproape cu duioşie în glas:

–         Domle, aţi făcut ceea ce nici guvernul nu a reuşit: aţi lichidat total şapte pensii şi sunteţi pe cale să mai lichidaţi două, plus cele ale asistenţilor lor. Vă felicit! De fapt, vă rog să îmi daţi voie să vă comunic că dl prim-ministru vă felicită personal. Mă fac de asemenea purtătorul mesajului preşedintelui care vrea să vă cunoască tot personal şi să vă recompenseze. Mîine îl veţi întîlni la Cotroceni şi într-o mică ceremonie vă va decora cu ordinul Steaua României clasa a III-a. Tot mîine sunteţi invitat să vă alăturaţi guvernului patriei noastre în calitate de independent, cu funcţia de vice-prim-ministru şi ministru însărcinat cu situaţia pensionarilor. Vom rezolva noi situaţia de aici: pensionarii ăia au murit înecaţi în şanţul plin cu apă, aşa că ministrului mediului i s-a retras sprijinul politic şi şi-a prezentat demisia care i-a fost aprobată. Ne gîndim să preluaţi tot dumneavoastră şi ministerul acesta.

Am cerut două secunde să mă gîndesc şi am spus da. A venit o domnişoară blondă în uniformă, mi-a dat tot ce îmi trebuie să ajung în capitală, plus un card cu numele meu la BCR. Mi-am sunat soţia, i-am spus la revedere şi m-am îndrepta spre capitală acolo unde talentul, probitatea, cinstea, caracterul, competenţa şi loialitatea sunt într-adevăr apreciate. Eu am ieşit din criză, pensionarii au ieşit din criză, noi toţi am ieşit din criză. Voi aţi ieşit din criză. O să trăim bine!

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dedic această satiră tuturor pensionarilor ce au fost vînaţi pe vremea lui Ceauşescu că ascundeau prin cămară peste 10 kile de zahăr, ulei sau făină, că stăteau la cozi de dimineaţa pînă seara ca să aibă nepoţii ce mînca, cît şi actualilor pensionari care, după spusele guvernului au pus patria în pericol prin pensiile lor. Textul mai este dedicat tuturor bugetarilor competenţi ce merg deja acasă cu salariile reduse de cîteva luni şi au devenit adevăraţi eroi ai supravieţuirii, demni de un nou serial pe Discoveri.

Cum Ceauşescu transformase România într-o închisoare cu 22 de milioane înainte de 1990, felicit pe această cale guvernul Boc că a depăşit visul dictatorului şi a dictatoarei transformînd România într-un lagăr de concentrare în masă din care nimeni nu mai va avea resurse să scape. Mai dedic textul tuturor prelaţilor care au hotărît ca în acest ceas de cumpănă să împrumute peste 120 de milioane de euro pentru a construi cea mai mare biserică din România şi să o denumească Catedrala Mântuirii Neamului. Treaba se va putea rezolva cu o nouă taxă de 10 Euro pe cap de român. Vorba aia: Nihil sine taxe!

Fiul lui Obama, soluţia pentru criza actuală!


Mă bate gîndul, destul de tare, că dacă nu ar fi dat America tonul, oamenii nu ar fi ajuns atît de cheltuitori. 
Mă mai uit şi la Emirate. Cînd se va termina petrolul ce vor face? Ce au produs în afară de construcţii şi drumuri, adică ceea ce au cumpărat? Mai nimic. Altă consecinţă a consumului american.
Parcă şi criza din prima jumătate a secolului trecut s-a declanşat tot în America. coincidenţă? Să ne trezim cei responsabili şi să-i învăţăm pe oameni să nu facă ca „ăia”. Noi suntem responsabili şi n-am facut ca ăia, nu am învăţat pe alţii să facă ca ăia. Nu ar fi mai bine ca cei ce ne-au dus în criza asta să işi faca mea culpa? Să se infiinţeze o autoritate, ceva care să tragă semnale de alarmă. Nu mai daţi vina pe Dumnezeu, nici nu mai îi pasaţi responsabilitatea! A, să preia Dumnezeu cîrmele finanţelor? Care dintre ei, ăla ortodox, catolic, musulman, evanghelic sau altul? America n-ar fi mai bună? Tot işi asumă rolul… Parcă totuşi nu i-aş mai lasa pe americani. Am auzit că se face „dumnezeu pentru o zi revine”. Scenariu: cum să iasă america din criză. Propun să îl bage şi pe Iureş în distribuţie, şi pe Boc I, II, III si IV, Tăriceanu, Băsescu şi Geaonă. Cel puţin ca figuranţi. Să facă şi Puric ceva, dar şi Vântu, dacă se poate şi Flutur! Dar dacă mă gindesc mai bine, mai bine era înainte. Deci, să-l cloneze pe Ceauşescu şi să-i dea rolul fiului lui Obama. Tot n-are. Să fie 3- D sau chiar 4 sau 5-D. O să bată Avatarul la încasări! Pe pariu! Prima super-producţie româno-americană! Dar nu ultima! Vor urma alte clone, apoi cyborgi, dar să nu deviem. Fiul lui Obama, să-l numim Obamix, un fel de Asterix româno-american remixed, va rezolva criza.

Va urma.

Sunt mândru că sunt român!


Tocmai am ajuns de la Oradea. Am făcut jumătate de oră pe autostradă cu noua mea Dacie Duster cumpărată din economiile de anul acesta. La salariul meu de 4867 de euro net, mi se pare normal. Am luat masa cu prietenii noştri la restaurant, după care au vizionat la cinematograful duplex din mall „Avatar se întoarce.” Soţia şi-a cumpărat mai ştiu eu ce ţoale şi cu greu m-a convins să îmi ia costumul bleumarin visat încă din copilărie. Copiii şi-au cumpărat un câine, un aparat foto şi un fleac de maşinuţă teleghidată.

Acasă ne aştepta răcoarea, că de anul acesta avem aer condiţionat. Ca şi maşina. Ne putem permite că s-a ieftinit curentul. Ne gândim chiar să ne introducem gaz şi să abandonăm sistemul de încălzire centrală pe lemne. La aşa subvenţii din partea guvernului, nici nu e de mirare! Anul trecut am izolat pe cheltuiala guvernului şi casa; podul, l-am mansardat. Acum îmi pare bine că băiatul cel mare poate merge la facultate cu bursă de stat. Se gândeşte să continue cu masterul şi cine ştie, la facilităţile ce le oferă statul, să devină cadru universitar, că salariile din educaţie sunt de invidiat. Eu am început să beneficiez de ele doar de anul trecut. Acum mă gândesc să mă pensionez. Tocmai au crescut pensiile şi cadrele didactice au primit câteva înlesniri. Impozitele au scăzut. Soţia îşi va deschide mult-râvnitul magazin de delicatese din comună şi ne gândim să luăm încă o maşină în rate pentru livrări la domiciliu. De când economia merge atât de bine, oamenii abia mai au timp să gătească.

Ne-am decis ca anul viitor să ne petrecem concediu pentru prima dată în Hawai. Excursia de anul trecut din Europa ne-a plăcut, dar acum vrem un pic de linişte şi nu mai vreau să conduc. Ne-am săturat de autostrăzi, castele în Franţa, muzee în Italia şi Spania, restaurante în Londra şi schi în Austria. 

Bun guvern avem. Bun preşedinte. Parlamentul îşi face treaba. Am votat anul trecut şi sunt mândru că sunt român.

Deodată cutremur! Ei, casa e asigurată, maşina e asigurată, toţi avem asigurări de viaţă şi de moarte. Aud parcă o voce:

–         Alex, scoală, e ora 8! Trebuie să prinzi trenul să mergi la şcoală! Copiii au plecat deja cu trenul de 6.30. Hai. Eu mă duc în pivniţă să fac focul. Ne-au mai rămas 10 lei. Ia şi tu o pâine, să ne mai rămână şi pe mâine. Ne împrumutăm pe săptămâna viitoare, până la salar.

Raiz ănd şain! Tocmai l-au ales pe Băsescu. Tocmai avem guvernul Boc IV. Tocmai avem turism Udrea, drumuri Berceanu şi Blaga… Avatar, unde eşti? Avatar, …când te întorci?