Eu cu cine votez? – turul II (1)


Caragiale a dezbătut tema alegerilor foarte bine. Chiar și atunci cînd România avea un rege, nu un președinte. Dar metehnele politicienilor au rămas aceleași și noi, cetățenii cinstiți ne punem din nou aceeași întrebare. Poate unii dintre noi au beneficiat de alte foloase decît bere și vin de la unul dintre candidați. Sau din contră, am încasat-o de la unul dintre ei, dar am votat în primul tur. Acum ce facem?
Ei, ai votat pe altcineva decît Dăncila sau Iohannis… Nu-i rău. Bine c-ai fost la vot. Dar acum îți pui întrebarea Eu cu cine votez? Nu cred că ești cetățeanul turmentat, dar cred că întrebarea ta este una cinstită. Nu e rău că te întrebi cu cine să votezi, dar în primul rînd vreau să îți spulber (dacă pot) cîteva prejudecăți. Două pentru început.
Încerc să-ți răspund la întrebare, ca unul care n-a fost convins de Iohannis, dar și unul ce n-ar vrea să fie reprezentat de Dăncilă. Nu de alta, dar mă simt complexat de un intelectual ca ea…
Nu te duci la vot sau votezi Dăncilă pentru că Iohannis te-a jignit categorisindu-te într-un anumit fel și că te-a flituit.
Iohannis n-a fost prea diplomat atunci cu flituiala, dar să fim drepți, ți-a plăcut cînd guvernul Dăncilă a gazat și a bătut manifestanții? Vei spune că nu se compară 3,5 milioane cu cei cîțiva din fața guvernului. Ai dreptate. Doar că nici o jignire verbală nu se compară cu folosirea abuzivă/ilegală a trupelor de jandarmi. Un discurs nu e tot una cu un atentat public la integritatea fizică a cetățeanului de rînd. Fii drept: de cîte ori n-ai fost jignit și n-ai reacționat, ci ai înghițit jignirea? Care era miza atunci și care e miza acum? Merită orgoliul tău cinci ani cu Dăncilă președinte a României? Dar dacă orgoliul tău o aduce pe Dăncilă la Cotroceni, atunci mai fă un pas: înscrie-te în PSD. Hrănește-ți mai departe orgoliul! Și fii în continuare creștin…
Crezi că Iohannis n-a făcut nimic cinci ani de zile și de aceea nu mergi la vot sau de-a dracului, votezi Dăncilă sau îți anulezi votul, că niciunul nu merită să fie președinte.
Și eu cred că cei doi ar putea sta pe tușă cîțiva ani ca să reflecteze la ce au făcut sau ce nu au făcut și puteau face. Ar fi mai sănătos pentru ei și pentru toată lumea. Dar nu prea trăim vremuri sănătoase… Din această perspectivă însă mi se pare că Iohannis cel semi-paraplegic e mai de dorit decît activa Dăncilă. Președintele ce provine dintr-un partid ce nu deține majoritatea în parlament este aproape unul paralizat. El nu are putere. De aceea nu a fost un jucător ca Băsescu cu PD. Sau Iliescu cu cameleonicul partid comunist ce a devenit în cele din urmă PSD. Ai văzut cum se făcea de baftă Dăncilă ca si prim-ministrul condamnatului Dragnea. Am rîs de ea. Vrei acum să rîdă de noi o lume-ntreagă cu ea președinte? Dacă vrei să formezi cu ea un cuplu în stilul Stan și Bran, ești liber s-o faci. Dar merită? Viața și politica externă a României nu este o continuă comédie! Ceaușescu a murit. N-o scoate pe Lenuța sa din mormînt, că nu merită. Ne-a fost deajuns o savantă de renume mondial!

Cu teleguța prin gropi…


Mă gîndeam să scriu despre căruță. Sau cocie. Dar nu mai e o căruță. Nici cocie. E doar o teleguță. Dacă aveți chef și un pic de inspirație, încercați să citiți rîndurile de mai-sus cu vocea lui Aiurel din Winnie the Pooh. Mie mi-a ieșit!

Beton! Beton nemțesc.

Dar de pomană sau de amorul artei.

Pentru cei ce nu sunt la curent cu mijloacele de locomoție mai arhaice, căruța (sau cocia) e un fel de remorcă de lemn (mai ales), cu patru roți tot de lemn, pe cînd teleguța are doar două roți și e trasă de un cal sau de doi. Nemții, mai deștepți au înlocuit roțile de lemn cu roți de automobil, făcînd transportul mai confortabil, mai rapid și mai puțin gălăgios. Nemții! Iar ăștia dom-le?

Merg unii cu teleguța pentru că au pierdut două roți la căruță. Acum au varianta mini. Și merg prin gropi cu brișca precum ăia de calcă-n strachini.

Baiu, nu-i că merg. Ci că stropesc cu noroi. Nu pe mine, nici pe tine. Stropesc istoria. Aia. Știți voi. A Bisericii. Cu separarea Bisericii de stat. Sau stat cu sî mare și Biserică cu bî mic. Și a banilor statului în Biserică. Avea clasicul Caragiale o vorbă. Iat-o tălmăcită. Nu-mi place cine o tălmăcește, dar o zice bine.

Nu-mi place pedeleul…