Vă propun a teză


Indiferent cît de sfîntă sau de păcătoasă este o biserică, dacă din discursul său este alungată metafora, definind totul în termeni foarte stricţi şi precişi, lipsiţi de seminficaţie pentru contemporani, aceasta va duce la întreruperea comunicării cu lumea şi în cele din urmă la întreruperea comunicării cu Dumnezeu.

Un exemplu de comunicare: o rugăciune „veche de cînd lumea” pusă în termeni contemporani, a ţinut topul UK timp de opt săptămîni în urmă cu cîţiva ani. E un model, nu singurul.

Dragostea este un alt termen ce comunică mult, fără să fie precis. „Name above all names” e foarte imprecis, cu toate astea, spune comunică extrem de multe. În plus metafora asociată cu muzica comunică şi mai mult. Ce n-aş da să ştiu să comunica şi eu aşa! Cu toate astea Biserica se cramponează în a comunica adevăruri incomensurabile cu o limbă de lemn. Contemporanilor nu le mai trebuie aşa ceva. Cui îi trebuie? Nici măcar bisericii, dar nu prea îşi dă seama. Încerc să îmi dau eu seama.