Vatican II – Sovata II


În 1962 se deschidea la Vatican ultimul congres al Bisericii Catolice ce redeschide comunicarea cu celelalte biserici, aduce un aer proaspăt cu aggiornamento și conviventza. Cînd lumea și Biserica catolică credeau că nu mai are niciun rost să se convoace un conciliu catolic pentru că papa proclamase la conciliul Vatican I dogma infailibilității papale, Ioan XXIII ce predase istoria bisericii schimbă soarta Bisericii și deci a lumii. Un gest ce nu a rămas fără răspuns, un gest ce a însemnat un mare pas înainte pentru Biserica Catolică. De atunci multe lucruri s-au întîmplat și se pare că nu s-a terminat.

De partea cealaltă, la Sovata, tot o biserică apostolică, cea penticostală, refuză aggiornamento și convinentza și se închide. Refuză termenul dogmă, dar se închide în dogmă, ridică ziduri pentru a se apăra și înscrie în propria-i constituție unele adevăruri existente în Biblie, contra altor adevăruri din aceeași Biblie. Sovata e inversul conciliului Vatican II. În locul deschiderii este legiferată închiderea. În locul vulnerabilității a acelui Ece Hommo din istorie,  apare cu duritate bățoasă hommo penticostalis. O duritate pătrățoasă a unei instituții la care Isus Cristos n-ar fi fost bun nici de ucenic. Nu că n-ar avea ce să învețe de la participanții la congres. Unii dintre cei ce au luat cuvîntul ar putea să-i dea clasă!

Ecumenismul este eliminat, materialismul înfierat. Afacerismul ridicat la rang de politică primește binecuvîntarea și iată, Spiritul își va face lucrarea în care frații sunt îndemnați să creadă și să dăruie.

Mi se pare interesant că o biserică cu 2000 de ani de istorie, cu dogme și putere se smerește acceptîndu-i pe unii pe care îi considera eretici și deschizîndu-se în beneficiul aproapelui. De cealaltă parte, tot o biserică apostolică ce are mari șanse să schimbe ceva devine o instituție oarbă la chemarea Duhului. Mireasa pare să fie în proces de divorț cu Mirele? Asta dacă nu se va întîmpla o minune…