„Ce-ar face Google?” Cine e anticristul? Cînd revine Cristos?


Să vă spun sincer nu prea mă interesează ce face goagle şi nici ceea ce va face în viitor. Pentru că nu ne învîrtim în acelaşi cercuri. Dar cu toate acestea mă afectează ceea ce a făcut şi va face Google. Titlul postului nu este altceva decît titlul cărţii lui Jeff Jarvis, de acum o carte veche despre Internet ce a primit în 2008 distincţia de „Cea mai bună carte despre Internet.”  Iarăşi, dacă e din 2008 în termenii Internetului au trecut …veacuri. Nu am terminat cartea, dar trebuie să spun că am găsit cîteva lucruri bune care vor lovi mai repede sau mai tîrziu (să sperăm că nu niciodată!) ţara noastră. De exemplu, va declanşa reacţia publică la prostie, furt, minciună, aberaţie şi altele de acest gen. Sper că în viitor Internetul o să îşi spună cuvîntul nu numai în numărul de infracţiuni cu autori români, ci şi în modificarea reacţiei faţă de politică, biserică, societate în general.

În deschiderea cărţii există un capitol care poartă tot titlul cărţii şi care printre multe lucruri pe care le-a schimbat Google şi care sunt de bun augur, Jeff Jarvis menţionează ceva ce de fapt există de cînd există omul, dar nu s-a manifestat la talie mondială, atît de rapid, atît de tranşant şi nu a creat un curent de opinie tot mai bine imprimat în conştiinţa omului actual. Enumerînd cîteva dintre noile reguli aplicate de Google, numite „regulile unei noi ere”, Jarvis zice, bineînţeles cu alte cuvinte: „Omul, consumatorul vrea să deţină controlul, să se vadă că el contează, să facă ce-i place.” Cu alte cuvinte masele vor să se exprime, să se vadă puterea democraţiei, ceva ce totdeauna am vrut să facem, dar nu am prea putut. Democraţia este creată de Google printr-o modalitate nouă. Iluzia democraţiei comuniste, care funcţiona doar cu lideri autoritari, sau cea liberală care mimează democraţia dar îndepărtează masele de obiectul democraţiei, deţinerea puterii şi impunerea voinţei, nu mai satisface. Nu mai poate fi nimeni convins de existenţa unor despoţi luminaţi, devreme ce mai toţi au ajuns paranoici, după cum nimeni nu mai poate fi speriat cu bau-baul unui zeu atotputernic ce ar interveni direct ca să, de exemplu, curme un al treilea război mondial, un cutremur cu magnitudinea 9,1 pe scara Richter, lărgirea găurii de ozon sau plimbarea de-aiurea a unuia sau mai multor nori radioactivi prin atmosfera noastră încălzită şi poluată. Cu toate astea, dincolo de scenariile fataliste sau oportuniste, se poate întrevedea cum în curînd Google (sau orice serch-engine asemănător, dar şi superior lui) va putea acţiona şi în sens invers: nu numai de la utilizatori la Google, ci de la Google la utilizatori. Este acelaşi procedeu de hipnoză utilizat de şarpe în grădina Edenului, de mangustă la prinderea cobrei şi de deştepţi la prinderea fraierului la alba-neagra. După ce te obişnuieşti cu o anumită mişcare, idee, etc., intervine o schimbare care te face să nu mai deţi controlul, ci totul să fie exact pe dos şi să …pierzi. Celălalt deţine controlul. Şi atunci te-a înhăţat, nu mai scapi pentru că tu te cramponezi de vechile reguli care de fapt nu mai sunt respectate.

Duminica asta la biserică (da, încă mai merg la biserică), am auzit că anticristul e aici, e el, e la Roma, e …papa! Clar, direct, convins, verde în faţă! Dacă Luther nu o lua razna (ca să mă exprim aşa), de unde am fi ştiut noi asta? Dacă Miller şi White ar fi stat în banca lor, poate papa ar fi scăpat de stigmat şi şi-ar fi văzut el liniştit de biserica lui tot mai mică. Dar aşa? Ei, destul şi cu anticristul şi cu Google. Am devenit confuz, aproape că nu mai înţelegeţi nimic, şi e firesc, pentru că în ultimele zile vor fi atîtea lucruri de neînţeles, încît poate tocmai eu am declanşat fenomenul „ultimelor zile”. Dar să nu mă dau grande, nici Prince, nici Maicăl Gecsăn, că nu garantez că la ora actuală nu i-o fi poftă după picătura aia de apă pe limba care a scăpat de atîtea modificări în beneficiul nasului său tip pinochio mark MCLII.

Deci, Jarvis, ceea ce face Google a făcut omul de milenii, nimic nou, eventual vechi şi de o calitate mai slabă. Deci, oameni, atenţie cu Google, s-ar putea să vi – ni se pregătească o mare surpriză. Şi în final, mărturisesc smerit că nu ştiu cine e anticristul nici nu cunosc data la care se va întoarce Cristos. Cu toate astea citîndu-l din memorie, ah, această memorie ce a ajuns şi pe feisbuc, după cum spunea proful meu de ente şi alte cîteva discipline inventate ca să stea la elbisi că era aşa de bun, dar era american, „Că n-o fi ştiut Fiul? Avea Isus ăsta un simţ al umorului domle…”

PS Nu eu au am pictat chestia aia cu coarne din deschidere 🙂