Mîna uscată a României


În Israel lucrurile mergeau cum nu se putea mai bine. Aveau autostrăzi pe care puteai merge două mile în loc de una, pensiile se plăteau ritmic pentru că fiecare pește venea cu rubla-n gură, asistența socială își făcea datoria avînd grijă mai ales de copiii sub doi ani din Betlehem, săracii ajungeau în sînul lui Avraam și chiar dacă bogații mai strecurau cămila printre urechile acului, se făcea dreptate văduvelor ce știau să insiste și jandarmii romani nu gazau pe dai boje, la întîmplare.
Așa că Isus se adresează strict conaționalilor săi ce se înghesuiau în sinagoga cu aer condiționat, program monitorizat și în căutare de lider. În acea sinagogă se afla un om beteag de-o mînă. Putea să fie de amîndouă sau de-un ochi. (Chiar m-am întrebat de ce tocmai de o mînă și oare de care?)
Isus pune o întrebare încuietoare: „Este îngăduit în ziua sabatului să faci bine sau să faci rău? Să scapi viața cuiva sau s-o pierzi?”
Asta le mai lipsea!
Mă deranjează că punea întrebarea într-o zi de sabat, cînd știa foarte bine și el că sfinții (de fapt soțiile lor) nu mișcau nimic, în afara de oalele de mîncare și focul de sub ele. Dar presupun, așa cum m-am exprimat și-n introducere, că în rest, în fiecare zi, peste săptămînă, toate mergeau strună. Israelul era Grădina Maicii lui, papa era din Israel, se țineau frecvent seminarii inspirate din practica și teoria lui Solomon, așa că Isus n-avea nici un motiv să se ia de vulpi, șacali și alte lighioane.
Bine că n-a început direct cu „Și cine e aproapelui tău?”
Și totuși ultima propoziție mă face să mă gîndesc că Isus deranja dincolo de zidurile sinagogii și dincolo de ziua de sabat: „Fariseii au ieșit afară și s-au sfătuit îndată cu irodianii cum să-l piardă.” Era corupție în Israel că și Solomon zicea că-i bine să te duci cu un dar acolo unde trebuie și că darurile sucesc mințile judecătorului. Este corupție și azi în Israel. Dar nu numai în Israel. Pe mine nu mă interesează Israelul. Pe mine mă interesează România.
Despre omul cu mîna uscata ați mai auzit ceva, dar totuși, cînd ați ascultat o predică despre corupție? Cînd ați citit o carte despre corupție tradusă din altă limba sau scrisă de un creștin de pe la noi? De ce? Pentru că noi nu facem politică? Pentru că noi nu avem vulpi, șacali și alte lighioane?
Pe vremea comuniștilor (vulpile de acum 30 de ani) era clar că unele biserici făceau un tip de politică. Făceau rezistență la sistemul comunist ce ne dusese țara pe rîpă. Și știam că în afară de Albania, noi eram ultimii din Europa.
Atunci se predica despre Dumnezeu, implicarea lui în istorie, în viața personală a românului, minuni și mîntuire personală. Pentru că asta intra în contradicție cu politica partidului ce propaga ateismul și nega activ existența lui Dumnezeu. Acum se predică cam la fel, dar s-a pierdut încadrarea în contextul cotidian. Adică contactul cu realitatea zilnică. Corupția este noul ateism. Corupția neagă existența lui Dumnezeu pentru că înlocuiește dreptatea sa. Dreptatea și neprihănirea lui Dumnezeu sunt cumpărate cu bani azi. Și culmea, cu bani din visteria statului. Adică cu banii pe care trebuie să-i dăm statului ca taxe. Și noi nu pescuim pești cu ruble-n gură, ci ne plătim taxele ca să nu-l înșelăm pe Dumnezeu.
Azi suntem tot la coada Europei. Și suntem poate pe primul loc la corupție. Unici în lume cu desființarea justiției. Cine știe, poate desființăm și autostrăzile, că ne-ar fi foarte ușor. Și așa nu avem prea multe… Dacă tot am desființat alte mari domenii cum ar fi învățămîntul, sănătatea, mediul… Unde bîntuie corupția, minciuna, înșelătoria.
Deci, ce ar trebui să se predice ca fariseii deranjați să se alieze cu politicienii întru pierderea lui Isus? Sau a bisericii? Deocamdată biserica primește subvenții de la politicieni. Și dacă nu-i decorează, cel puțin nu-i deranjează. Culmea e că nici bisericile care nu primesc subvenții de la stat nu-i deranjează. Ele au o altă misiune.
Prin anii 90 un oarecare mitropolit ortodox autohton spunea, răspunzînd la întrebările unui reporter TV, că nu este cazul ca Biserica Ortodoxă să se implice prea mult în ajutorarea celor nevoiași pentru că ea este singura care realizează legătura pe verticală. Celelalte biserici pot să se ocupe cu așa ceva că ele n-au darul corespondenței verticale. Interesant!
Ei, oare este o anume biserică care ar trebui să se adreseze acestui popor? Este doar o biserică orizontală care să-i țină la poarta sa, să nu le administreze sacramentele, tainele, actele de cult lighioanelor zilei? Sau e nevoie de Ioan Botezătorul? Asta în cazul în care omul cu mîna uscată din ziua de azi nu este cumva chiar biserica, și trebuie vindecată…

La Sfîntu-așteaptă… sau dedicație de 1 Mai


La Sfîntu-așteaptă… era o expresie din bătrîni, mai puțin uzitată azi. Că nu e cul. Adică la calendele grecești sau cînd o zbura porcu. Porcu o zburat, cu tot cu nevastă-sa, dar ne-am umplut de purceluși mulți, hrăpăreți și corupți.

Ce o fi la Sfîntul ăsta? La Sfîntul ăsta PSD va ajunge la punctual terminus. Tot la Sfîntul ăsta va ajunge opoziția la putere. Și cam tot atunci va fi România o țară normală. Fără corupție. Cu învățămînt normal. Nici măcar mai avansat. Doar normal. Cu drumuri. Nici măcar cu autostrăzi.

Nu vă spun în ce calendar se află Sfîntu-așteaptă ca să nu dați iar vina pe Biserică. Cum care? Oricare! Că doar noi și voi suntem biserica. Cum care? A noastră!

La Sfîntu așteaptă o să văd România din ceruri. Nu că o să fiu acolo. Ci că văzută de departe pare mai frumoasă. Și mai nelocuită. Și mai curată. Și mai europeană.

Oare ce se întîmpla dacă aici era Ungaria? Sau Austria? Sau Turcia? Sau Serbia? Sau Polonia? Sau Statele Unite ale Transilvaniei? Asta la Sfîntu-așteaptă! Să fim ca și China și Taiwanul? Ca Moldova și Valahia? Ca Belgia? Am vrea noi, dar nu vor ei.

La Sfîntu ăsta se vor desființa pușcăriile sau se vor închiria statelor limitrofe. China, Usa și Rusia.  Tot de ziua asta se va lichida datoria externă. Pe bune.

La Sfîntu-așteaptă Parlamentul și Senatul  României va avea circa 100 de aleși, nimeni în țara asta nu va mai avea pensie specială, nu va mai exista cumulul de funcții și anaful se va desființa pentru că-și va pierde obiectul muncii. Toată lumea își va plăti dările în primul trimestru al anului cu această sărbătoare.

La Sfîntu-așteaptă poliția te va ajuta să treci drumul și polițistul te va saluta primul. Sistemul de sănătate va trata americani, britanici și români pe gratis, rapid, eficient și politicos.

În prima zi de Sfîntu-așteaptă, care este o sărbătoare perpetuă de cum ajungem la ea, învățămîntul se va da de trei ori peste cap și va deveni mai correct, mai bine pregătit și mai modern decît în Finlanda, Danemarca și Norvegia la un loc.

Și așa mai departe…

Să ne rugăm în Biserica noastră ca dracul să nu-și bage coada, că iar se va amîna sărbătoarea asta!

Ptiu, piei Satano!

Luna de miere și Apocalipsa după Iohannis


Extaz pentru Iohannis și susținătorii lui. Eu sunt așa, mai temperat sau dacă vreți, flegmatic. Logic trebuia să cîștige. Tot logic, trebuia să nu cîștige. Pînă la urmă îmi place să cred că a cîștigat pentru ceea ce este, crede și reprezintă. Fără popîndăii din spatele lui.

Dar dincolo de extaz, începe luna de miere care se va termina. Îmi aduc aminte toate dezamăgirile de după victorie lui Constantinescu. Și nu numai. Șobolanii, nu popîndăii au ieșit la suprafață. Ce n-aș da să nu se mai repete… Dar bineînțeles acum situația e mult mai complicată. Cu Senatul. Cu Camera Deputaților și cu guvernul. Unde mai pui de oscilațiile tradiționale.

O să-l ia în brațe pe Iohannis și cine nu crezi… Să vedem ce spune Mihai, ce spune CVT, Kunor și marțofoii de pe la tembeliziuni.

Dar îmi mai place să cred, cel puțin pentru o zi, două, că a învins România bunului simț, a corectitudinii, a lucrului bine făcut. dacă chiar există așa ceva în țara noastră… Să sperăm că nu vor fi prea multe negocieri. Sau chiar deloc! Să sperăm că plagiatul va fi plagiat și nimic altceva. Cu furtul rămîne furt. Că mita și corupția e tot mită și corupție în teorie și practică și că toate acestea vor fi sancționate, nu acoperite.

Să sperăm că după luna de miere va urma altceva decît Apocalipsa după Iohannis.

Care ar putea suna cam așa: alegerea lui Iohannis a dezvăluit adevăratele intenții ale Germaniei la granița de vest a lui Putin.

Să continui? Mi-e frică… Nu-mi place să cred asta.