O palmă mai importantă ca o agresiune?


Duminică noaptea un actor american i-a dat o palmă unui comediant american. Ambii de culoare. Ambii plini de bani. Ambii pe scenă. Pe aceiaşi scenă. La Hollywood. Unul dintre ei era prezentator, altul premiat cu râvnitul idolaş numit Oscar.

Dacă mi s-ar fi întâmplat mie pe stradă în văzul tuturor nu cred că s-ar fi deranjat nimeni. Poate din greşeală poliţia locală. Aia ce unii zic că nici nu e poliţie.

Dar palma a ajuns pe prima pagină a tuturor ziarelor. Pe minutul numărul unu al tuturor canalelor TV. Pe frontispiciul fiecărui site media. C-aşa e-n biznis: nu contează că sunt asasinaţi oameni, copii, femei, că agresiunea Rusiei distruge vieţi şi face pagube de până (acum) la vreo 450 de miliarde de dolari. Contează onoarea nereperată a coanei Miţa Americanca…

Ce se reperă cu o palmă-n plen.

Mă întreb faptele criminalului Putin cum vor fi reparate şi când? De către cine? Pe pariu că Putin nu va fi tras la răspundere!

Jurnal (5): Minciunile nebunilor


Din antichitate ne-au rămas cele trei declaraţii cu privire la adevăr. Cine nu se conformează este condamnat la moarte.

  1. Cine nu spune adevărul să moară.
  2. Cine nu spune tot adevărul să moară.
  3. Cine nu spune adevărul la timp să moară.

Mă gândesc la atâtea minciuni spuse de Rusia în ultimii ani. Dar nu vreau să moară Rusia. Vreau să-şi dea seama ce provoacă minciunile pentru că minciunile aduc moarte. Cel puţin moartea adevărului.

Şi dacă acceptăm minciuna ca adevăr nu mai are sens să trăim. Pentru că o viaţă trăită în minciună nu are sens. Minciunile au sens doar pentru nebuni. Eşti nebun dacă minţi: te condamni singur la moarte.