Scria odată Ioan Hrisostomul Despre statui…


Există un utopism teocratic care face biserica (sau bisericile) să se cantoneze nu în credința în adevăruri eterne și absoluturi inconturnabile, ci în certitudinea intrării în posesia lor. Această confuzie i-a făcut nu de puține ori pe oamenii bisericii să pretindă putere politică, încurcând cămăruța de rugăciune cu coridoarele puterii, prăbușind împărăția cerurilor pe pământ. În Occidentul secularizat, vremea acestui soi de patologii se stinge odată cu secularizarea. Rămâne cu rost implicarea bisericii de partea societății civile. Și, dacă societatea civilă este contragreutatea puterii politice (care poartă în ea germenii corupției), este tocmai locul în care biserica își poate întrupa menirea.