Desanca chiar ne vorbește dincolo de mormînt?


“Fratilor,am urmarit in mare ceea ce ati scris voi si pot spune urmatoarele: cred din toata fiinta ca exista (imi place sa o numesc) bioenergie. am simtit-o pe pielea mea,a fost chiar de curind la tv un reportaj despre un pusti care a facut niste cursuri de reiki si vindeca cu palmele. aceasta ramura numita reiki,sa nu imi spuneti ca nu credeti,sa nu imi spuneti ca existe milioane de practicanti din asia ai acestei..esoterice manifestari. asadar nu ma intereseaza cine este desanca nicolai,sau oliver numaistiucum sau cum sunt numiti ei atita timp cat eu am simtit aceasta bioenergie de 100 de ori as putea spune in acel loc numit ‘templu’. cert este ca dupa prima experinta atit de ‘simtibila’ pot spune ca ma simt cel putin mult mai bine. stau sa ma gindesc daca pe Iisus il intereseaza aceste manifestari si opiniii contradictorii ale voastre atita timp, cat voi ca niste omeni buni si cuminti ce sunteti, exprimati in lumea compasiunea si iubirea fara nici o perdea. si mai am de adaugat ceva: daca bibilia e asa de importanta si de sfinta ( nu zic ca o parte din ea nu e),vrei sa imi spui tu mie ca budishtii sunt niste pacatosi si vor muri in iad? ( ce au facut cand preotii meditau acolo la ei si au intrat chinezii si au inceput sa traga in ei ca in caini?). ca sa inchei, nu conteaza cum se numesc oamenii de acolo cum se numesc sau s-au numit proprietarii acelui loc, important este cum te simti dupa ce pleci de acolo. nu crezi? ia loc frumos relaxeaza-te ,cat si mintea..si mai vedem.”

În 1992 un înalt personaj de la Oradea voia să-și ducă soția ce avea probleme la un specialist în bioenergie. Au sărit cu gura pe el niște creștini mai tineri și i-au spus că e de la Satana. Omul a zis că n-a știut. Probabil. Nu știu dacă după aia a mai fost la biomenul ăla. Am avut și eu un  cunoscut a cărui unic fiu suferea de maladie Duschene. Era nasol să-și vadă copilul de vreo 10 ani tîrîndu-se prin casă, suferind la școală și să se gîndească că pe la 19-20 de ani îl va pierde. S-a dus cu el la biomen. Se încălzea și el și gata. Nimic altceva. Apoi a emigrat în Germania. După alți ani am întîlnit un alt cunoscut ce apelase la un biomen pentru soția sa cu cancer. Îl plătise și mai trebuia să-l plătească. Tot nimic. El venea din Germania. I-am dat un NT în limba germană. Nu părea convins. Nu înțelegea despre ce era vorba în nici o direcție.

Citatul de sus aparține unui comentator al postului Desanca ne vorbește de dincolo de mormînt. Vreau doar să spun că unul din profii mei spunea că habar n-avem de ce e în stare creierul omului. Eu mă minunez doar de al meu și de visele cu personaje, situații și lucruri ce nu le-am văzut sau imaginat vreodată.

Că budiștii au murit nu știu cum în templu fiind hăcuiți de chinezi e posibil. Dar că budiștii fac prăpăd omorînd oameni de alte credințe nu e un secret, așa că nu văd care ar fi argumentul în favoarea lor. Dar în afară de asta, dacă cineva se simte bine undeva și merită să investească în acel loc, să-l apere sau să-l promoveze, eu n-am nimic împotrivă. Unii se simt bine la cinema, alții la bibliotecă, acasă sau în parc. Că unii se simt bine în templul Desancăi din Arad, evident e treaba lor, după cum unii se simt bine jucînd șah, fotbal, dînd peste cap un pahar de tărie sau urmărind ce se întîmplă pe net. Toți ne simtem bine, ca să mă exprim așa. Singura problemă cu Desanca este ciudățenia celor afirmate de ea. Ea era întruparea Duhului Sfînt. Ciudățenii de tipul ăsta se regăsesc la două categorii: la excroci și la schizofrenici. No, c-am spus-o! Dacă tu sau eu ne încălzim cu ce se debitează la templul Desanca însă, asta chiar că e o problemă total privată!

Desanca ne vorbeşte de dincolo de mormânt – Am „pângărit“ Templul Luminii


  Autor: A. C. 

În timpul vieţii, Desanca Nicolai le-a prezis „ucenicilor“ săi că sfârşitul lumii va veni în acest an, de Paşte. „Speriaţi“ de timpul scurt care ne-a mai rămas la dispoziţie, ne-am hotărât să intrăm în Templul său de pe strada Porumbiţei, care îşi continuă activitatea  şi după moartea celei care a înfiinţat secta nicolaiţilor, după numele său de familie Nicolai. Intrăm într-o curte cu mai multe statui, dintre care vreo două o întruchipează pe „doamna lumina“. Multă lume venită din toate părţile ţării se închină acestora, după care pătrund cu o adâncă pioşenie în faimosul „Templu“. Cu părere de rău că nu avem voie cu aparate foto la noi, intrăm şi ne aşezăm cuminţi pe una din bănci. Interiorul este într-un „stil“ ecumenic, amestecănd mai multe curente religioase: catholic, neoprotestant şi orthodox. „Altarul“ are în centrul său …un scaun modern de birou, pe care se află un tablou cu chipul „maicii“. Toţi cei ce intră, au obligaţia de a se prosterna în faţa scaunului şi de a se ruga la fotografie. „Scăpăm“ cumva de scaun şi ne aşezăm lângă o tânără, de la care sperăm să obţinem mai multe informaţii. Ne spune că e venită tocmai de la Braşov împreună cu mama sa. „Cum reuşim să strângem ceva bani, venim la Arad pentru a participa la slujbele de aici şi pentru a căpăta lumină. Stăm în gazdă şi rămânem câteva săptămâni“. Am întrebat-o ce ştie despre „apartenenţa la divinitate“ a Desancăi şi a fiului său – Oliver. „Atât doamna este Dumnezeu, cât şi Oliver. Amândoi sunt“, ne lasă cu gura căscată tânăra credulă. 

 Despre ceilalţi enoriaşi prezenţi, la prima vedere, ce să spunem… Păreau oameni normali. Ce ne-a surprins neplăcut a fost prezenţa multor tineri. Toţi erau tăcuţi. În încăpere domnea o linişte apăsătoare. Peste două sute de oameni luam parte la ceremonia, desfăşurată în fiecare după-masă în „templul” de pe str. Porumbiţei, la intrarea în care există o plăcuţă cu inscripţiile unui PF. Se face linişte. Nimeni nu mai rosteşte un cuvânt. O voce, ne îndeamnă să închidem ochii, pentru a primi… lumina. Sentimente contradictorii ne cuprind: curiozitate, teamă şi chiar milă faţă de cei cărora poate nu le-a fost dat să-L cunoască pe adevăratul Dumnezeu. O lume atât de… normală, la prima vedere, închinându-se la… nimic. Oameni care cred cu tărie, pe faţa cărora se prelingeau lacrimi în timpul rugăciunilor către Desanca ne-au primit în rândurile lor, mulţumiţi că au parte de noi adepţi. 

 Cum decurge o slujbă? 

După ce se încuie uşa, apare o blondă care ne pune o muzică banală şi prost interpretată pe versurile scrise de Desanca. Cu ochii „larg închişi“ asculţi vocea ţipătoare şi destul de enervantă a celei care „ne umple“ de lumină. Întreaga asistenţă stătea încremeită, ascultând „mesajul divin”. Mai reuşim să ne deschidem ochii, însă suntem repede ameninţaţi cu evacuarea de către pază. După ce reuşim să rezistăm o oră, la pauză ni se atrage atenţia că dacă mai deschidem ochii, vom fi mutaţi la copii. La început ne amuzăm de situaţie, dar realizăm pe urmă gravitatea acestui caz. Sărmanii copilaşi sunt educaţi de nişte oameni „cu probleme serioase“, viitorul lor fiind destul de incert în urma unei astfel de experienţe. Şi cum să nu fie sărmanii derutaţi, când părinţii lor o consideră pe Desanca un fel de Maică Sfântă, iar pe fiul ei Isus. Ei cred că acesta nu s-a născut din bărbat, ci prin putere divină. Va uni toate religiile pământului şi vor începe cei o mie de ani de pace, aşa cum scrie în Biblie. Alţii susţin că Desanca ar fi o parte a Sfintei Treimi şi că ar fi întruchiparea Sfântului Duh care s-a pogorât pe pământ să vindece oamenii.

continuarea la http://www.aradcity.ro/?x=stiri&id_tip=10&id_stire=2107