Războiul, încotro?


Ambasadorul Rusiei la ONU Vasily Nebenzya, 05.04.2022: „The corpses in Boutcha that didn’t exist before the Russian troops arrived … er, er, left, sorry – before they left …”

A trecut mai bine de o lună de când a început războiul Rusiei cu Ucraina. Ceea ce se anunţa oficial pe ruseşte ca o operaţiune specială a devenit foarte clar pe ucraineşte că e război în toată regula. Şi pentru că la război e ca la război, nu lipseşte masacrarea populaţiei civile. Să vedem când se vor descoperi şi masacre ale prizonierilor de război.

În ceea ce-i priveşte pe civili lumea a uitat deja moartea celor doi pensionari în primele zile ale invaziei, lichidaţi cu tunul de un blindat sovietic. Ca să nu se spună că trupele speciale ale ucrainenilor i-au omorât.

Războiul ăsta a dat peste cap toate calculele strategilor. Mai puţin cele ale ucrainienilor ce n-au făcut mari greşeli, dar nici n-au mari realizări. Un egal cu Rusia ar fi o victorie. O înfrângere a Rusiei ar semăna mai degrabă a victorie-n deplasare.

Rusia vrea să ocupe partea de sud-est a Ucrainei. Asta e clar. Ar fi ocupat şi Kievul, dar nu s-a putut. Totuşi, n-ar fi imposibil dac-ar încerca a doua oară mai bine.

La ora actuală prima mişcare a Rusiei ar fi cu totul altceva, în altă direcţie. Ar forţa – cu toate riscurile, adică de a avea pierderi mari, de a fi încercuit şi lichidat – să taie aprovizionarea cu armament din afara Ucrainei. Adică ar executa o operaţiune masivă de desant aerian pentru interzicerea aprovizionării pe cale terestră din Rsezsov. Nu cred că NATO va interveni. Cu cât întârzie mai mult, cu atât mai bine pentru ucraineni. De ce?

Pentru că situaţia s-ar schimba dramatic dacă Ucraina ar intra în posesia unui sistem anti-aerian pentru combaterea ţintelor la mare altitudine. Aceasta va face posibilă deplasarea fără repercusiuni a trupelor ucrainene şi posibilitatea unui contra-atac masiv în est.

Dacă aprovizionarea cu armament occidental ar fi blocată în vest, este posibil ca ea să se mute la Suceava. Mai departe, mai greu, mai complicat. Dar nu imposibil. Nu în Kosice pentru că este o regiune prea muntoasă, transportul în continuare în Ucraina tot în zonă muntoasă. Ce va spune Ungaria în cazul survolării? Ce a spus şi până acum: nimic.

Vrea Rusia o zonă fără arme, neutră chiar prietenoasă? Toţi vrem asta. Doar că Rusia este monstrul care şi-a mai arătat adevărata faţă şi-n Ucraina, aşa că nimeni nu vrea să-i fie acest tip de prieten. Dezarmat şi neutru în faţa Rusiei înseamnă mort. S-a văzut la Bucha.

Azi Rusia a anunţat că se vor descoperi masacre şi în alte oraşe ce au fost ocupate de trupele invadatoare ruse. Cine este mai în măsură să spună asta decât ocupantul rus?

Un aspect interesant, posibil, deşi foarte puţin probabil: trupele Rusiei, aflate pe front, să plece acasă cu tot armamentul. În stilul revoluţiei din 1917 după încheierea păcii de la Brest-Litovsk. Dar libertatea de atunci era mult mai mare, îndoctrinarea şi propaganda mult mai mică. Oricum nimănui nu-i va trece prin minte aşa ceva acum.

Poate vă înşelaţi mister Bronk!


Bronk afirmă că trupele ucrainene ar putea fi încercuite în Dombas dacă cade Mariupolul. El mai spune că şi trupele ucrainene pot face acelaşi lucru în zona Kyivului contra-atacând.

https://www.dailymail.co.uk/debate/article-10639385/Russia-Ukraine-tactics-Vladimir-Putin-pincer-cut-Volodymyr-Zelenskys-forces.html

Şi totuşi, ca să spargă apărarea, ruşilor le-ar trebui cam două divizii de blindate suplimentare în sud, poate şi cooperarea cu armata 14 din Transnistria. La două divizii de blindate e nevoie de multă infanterie, servicii, elicoptere.

Dar atunci este nevoie de combustibil, de masarea forţelor şi de o operaţiune de curăţire care ar ţine cel puţin încă două-trei săptămâni. Ce am văzut până acum este împrăştierea forţelor, nu concentrarea lor. O încercuire presupune o deplasare rapidă, o re-grupare şi acoperirea a circa 1000 de kilometri. Cam mult, cam ambiţios planul ca variantă B.

Acoperirea aeriană va fi dificilă şi deficientă pentru că aşa cum am văzut până acum trupele ucrainene poartă mai degrabă un război de guerilă decât unul strict convenţional. Ca urmare blindatele vor fi în continuare expuse. Într-o astfel de operaţiune pierderile se pot ridica la circa 30-50% din efectiv în ceea ce priveşte mijloacele motorizate. Înarmaţi cu rachete anti-tanc şi anti-aeriene ucrainenii în grupuri de 3-5 luptători vor fi greu de găsit şi distrus, dar foarte eficienţi în apărare.

Dacă se întreprinde o astfel de operaţiune de încercuire, bombardarea oraşelor s-ar dovedi inutilă şi după cum orice strateg ştie, oraşele chiar distruse sunt moartea blindatelor. În loc să ţină frontul spre vest trupele ucrainene ar putea face joncţiunea cu cele aflate deocamdată sub asediu, situaţia rezumându-se la cea iniţială. Un oraş încercuit de trupele de invazie, dar cu destule trupe autohtone capabile să manevreze şi să taie – din nou – aprovizionarea trupelor de încercuire.

E drept că s-ar putea ca ucrainenilor să le lipsească mijloacele de atac convenţional (tancuri şi transportoare, elicoptere de atac) şi de aceea este puţin probabil că se vor încumeta să atace pe un front larg tentativa de încercuire a capitalei lor. Să nu uităm de ameninţarea pe care o prezintă trupele din Belarus. Din această cauză Belarusul ar putea deveni cheia acestui război sau a căderii lui Lukaşenko cu o mare infecţie democratică.

La fel trebuie interogată cooperarea cu armata 14 din Transnistria a cărei plecare la război s-ar putea să ducă la eliberarea definitivă a Moldovei de ruşi. Evenimentele s-ar putea precipita la graniţa de est a ţării noastre.

Ca urmare aştept să văd ceva armament nou în Ucraina. Unde este tancul T 14/T 15 Armata? Unde sunt mijloacele moderne de bruiere a comunicaţiilor şi unde este vestita eficacitate a desantului ex-sovietic?

Posibil ca Ucraina să achiziţioneze arme din alte ţări decât NATO. Cum de s-a reaprovizionat cu drone turceşti? Şi Israelul are drone bune. Indonezia şi Chile s-ar putea să vândă tancuri Leopard unor cumpărători ce le-ar dona Ucrainei. Algeria ar putea face acelaşi lucru cu sistemele ei anti-aeriene de fabricaţie rusească. Dar mai mult mi-ar fi plăcut ca cele două submarine ex-sovietice aflate în dotarea marinei noastre să fi fost donate Ucrainei dacă erau în stare de funcţionare. Dar nu sunt.

În cele din urmă banii sau lipsa lor vor dicta continuarea sau încetarea războiului. Deocamdată nu sunt o problemă.

Dar situaţia ar putea escalada. În orice direcţie.

From Russia with love…


Acum cîteva zile mă tot întrebam unde sunt geims bonzii britanici, remboii americani sau alți exponenți ai stilului liber de exprimare a succesului pe linie mortală pentru luarea prin surprindere și anihilarea forțelor ruse din Ucraina și/sau de la granițele ei vor să dea buzna tocmai la Kremlin ca să-i facă un implant de păr lui Putin. N-au reușit să-l facă spîn pe Castro, cu un spîn ca Putin poate ar avea șanse mai mari…

Dar nu, Occidentul își vedea de uichend cînd forțele ruse interveneau în Crimea, după principiul noroc c-avem babe, uite și pieptenii! NATO… NATi-O frîntă că ți-am dres-o.

În ceea ce urmează aș vrea să atrag atenția asupra pașilor făcuți de ruși, ex-sovietici pentru a pune în operă ocuparea unui obiectiv. Evident ar trebui să existe diferențe între obiectivele principale și cele secundare, dar întotdeauna rușii au fost maeștri în arta disimulării/minciunii.

Aș adăuga o întîmplare povestită pe cînd eram la Tecuci într-o unitate de rachete scoasă de mult la fier vechi, ce făcea o dată la doi trageri reale în cosmodromul/poligonul din Kazahstan: unul dintre ofițerii de stat major povestea că la o aplicație de stat major a tratatului de la Varșovia se punea ipoteza apărării unui obiectiv major. Aliații estici urmau să fie atacați de inamicul reprezentat de URSS. Totul era un joc de război simulat pe hărți. A fost pusă situația pe hărți și românii au sugerat necesitatea unei unități de intervenție rapidă în cazul unui desant aerian masiv. Au fost priviți cu scepticism pînă în momentul cînd pe situația tactică și-a făcut apariția un desant masiv într-o zonă complet neapărată. Era prea tîrziu. Nu mai trebuie să menționez cine a învins.

Uitîndu-ne un pic în urmă trebuie să ne aducem aminte că rușii au trupe ce pot acționa independent, pot ocupa prin surprindere cam orice și oriunde, pot captura sau anihila pe oricine. (Nu mai au forța URSS-ului, dar nu prea au cu cine să se compare în zonă.) Pentru a face acest lucru ei au studiat din timp obiectivele, le-au evaluat și au întocmit scenarii care au fost analizate și răs-analizate. Au învățat lecția asta despărțirii de Estonia, Lituania, Letonia, au exersat în Georgia și în alte conflicte regionale.

Ca urmare nu m-aș mira dacă Kievul va fi împînzit cu agenți ce vor paraliza activitățile vitale, dacă va începe războiul electronic și informatic, dacă anumite instituții vor fi ocupate de cetățeni înfuriați în uniforme de armată fără însemne și dacă unitățile ucrainene vor fi imobilizate înainte de a trece de porțile propriilor cazărmi. Dacă mă gîndesc că numai China a deplasat patru sateliți pentru un amărît de avion ce a dispărut recent, sutele de sateliți spion ai Rusiei veghează din înaltul cerului ca nimic neprevăzut să nu se întîmple. Nimic neprevăzut pentru trupele ruse, singurele ce se mișcă cum au chef în Ucraina.

Totuși nu știu dacă în toate mișcările astea pro-rusofone și anti-rusofone ar trebui să identificăm întreg poporul rus sau ucrainean cu această zbîrlire naționalistă cu iz totalitarist sovietic. La urma urmei, mai sunt și alte valori ce ne definesc ființa în afara limbii. Cu globalizarea asta parcă umanitatea a acceptat să-și minimalizeze identitatea lingvistică de dragul altor interese mai presante și mai actuale. From Russia with love… cîteva secvențe.