Prezumția de nevinovăție

Sau calitatea de vinovat doar dacă cineva este condamnat definitiv a dispărut. Nu degeaba știa Țepeș ce știa, iar noi îl invocăm necontenit.

Recent am participat la o discuție între pușcăriași. Pușcăriași soft. Adică doar internați de bună voie și nesiliți de nimeni. Eventual de familie sau boală… Se discuta despre o măgărie politică. Nici nu mai țin minte care. Și nici nu contează. Erau voci ambalate, se cereau măsuri, aproape că se strigau lozinci.

Un tip ce se ținea tare, foarte vehement și drept întreba mai mult sau mai puțin retoric: De ce nu face guvernul nimic? De ce nu-i arestează? Să-i…

Dar chestiunea nu ținea de guvern. Era o chestie a parlamentului. Am tot încercat să-i spun că guvernul nu are atribuții în domeniul ăla. Că România nu mai funcționează pe principiul dictaturii proletariatului. M-a privit ca și cînd ar fi aterizat de pe altă planetă sau s-ar fi trezit dintr-un somn de 30 de ani. Doar că n-a zis Tovarășul Ceaușescu ce păzește? Dar era clar că nu avea habar cum funcționează mașinăria statului, a politicii și a justiției. Pentru el teveul și ziarul spuneau adevărul și numai adevărul so help him God. Și nu era singurul…

Omul era sincer, era pornit și voia să se facă dreptate. De parcă-i furaseră peste noapte grădina din spatele casei și-o puseră pe cealaltă stradă…

Era clar că pentru participanții la discuție nu exista prezumția de nevinovăție. Dreyfuss era o nimica toată. Oamenii se ambalau într-un J’accuse contemporan ]n sens invers. Evident că Dreyfuss n-ar mai fi ajuns la judecată. Ar fi fost linșat de mulțimea justițiară. Ca-n Texas! Dar eram în România AD 2014.

Și atunci ce facem cu Udrea? O mai înjurăm? Îi mai urăm pușcărie fericită? Mai mergem să-i aruncăm cartofi copți cu praștia peste zidul arestului?

Nici mie nu-mi place cucoana. Cînd mă uit la interviul ăla din 2005, îmi dau seama că este un om fără scrupule, că nu are pic de considerație pentru alții și că este o profitoare clasa I! Dar cam ca ea suntem majoritatea din specia Homo sapiens.

În același timp nu pot să uit că am dezvoltat ca specie ceva ce nu există la alte specii: amînarea recompensei. Hai s-o aplicăm și în cazul Udrea. Ce frumos va fi la final! Poate pînă atunci îi vine mintea la cap. Poate se pocăiește de relele făcute. Poate îi va părea rău și se va îndrepta. Ce frumos ar fi. Judecătorul suprem așteaptă. Noi ce sperăm?

Alinierea concepțiilor cu valorile sau licitație de politicieni, azi Radu Mazăre

sursa:http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/LifeStar/218148/mazare-pe-coperta-playboy.html

Am postat ceva asemănător despre Gigi Becalli și ce să vezi, n-a trecut mult timp și l-au pus la adăpost. Semn că vor să îl vîndă la export. Ziceam atunci cam așa:

„Văd la televizor cum se vînd lucrurile pe care unii și le-au depozitat și nu le mai vreau. Cei ce licitează caută chilipiruri, alții fac calcule cu cît vor vinde lucrurile, alții caută comori. Eu vreau să-i scot la licitație pe politicieni. Nu vreau chiar să-i vând, chiar dacă mi-au vândut țara, ci vreau să văd cât valorează. Un post, un politician. Vă încurajez să faceți la fel: cu profii, cu doctorii, cu funcționarii, cu polițiștii, cu popii și de ce nu, cu cine credeți că are vreo valoare. Am decis să fac asta pe când ascultam simfonia a 5-a de Lv Beethoven. Așa că, succes!

Primul scos la mezat este domnul Gigi Becalli.”

Al doilea, este domnul primar al Constanței Radu Mazăre. Cine, cît crede că valorează?

Predestinat parcă mai mult pentru o carieră în domeniul legumiculturii, domnul Radu Mazăre ne face în ciudă afișîndu-se cu gagici și cu uniforme bizare în locații exotice. Ce să mai spun de afirmațiile belicoase la adresa unuia și altuia? Ca o apoteoză a personalității sale marcante primarul Constanței îl apostrofează pe un bătrîn revoluționar ce tot protesta sub nasul premierului cu epitetul MILOGULE!

Era doar o banală enunțare a realității. Trebuie să recunoaștem cinstit: pe lîngă dumneavoastră, dom primar, toți locuitorii Terrei ne simțim niște milogi. Mici, insignifianți, fraieri și ratați. De frică nici nu îndrăznim să ne uităm în oglindă!

Dar, pentru că aveți o valoare atît de mare ca om, o valoare de megaloman, mă gîndesc că ar trebui să fitzi pus la adăpost ca nu cumva vreun comando îmbrăcat în uniforme ale Mosadului să vă răpească și să vă ducă în Țara Făgăduinței sau în Lumea viselor. Nu m-am hotărît încă. Oricum am putut vedea valoarea domnului Radu Mazăre și a doamnei Elena Udrea cînd au jucat într-o echipă vestită: echipa Playboy. Așa somități, așa jucători! Adică așa plai, așa boi! Oh boy!!!

Începem licitația. Cine oferă mai mult de… Cît ați spus?