Si vis pacem, para bellum sau ce să faci cînd n-ai armată


sursa: http://www.entrepreneurdex.com/page/sun-tzu-the-art-of-war

Găsită în scrierea De Re Militari a lui Publius Flavius Vegetius Renatus din secolul IV-V, expresia Si vis pacem, para bellum se poate traduce cu „dacă vrei pace pregătește-te de război.“ Sugestivă zicală. Pe deasupra și înțeleaptă. Se pare că nu i-a fost străină nici lui Plato. Bineînțeles că de-a lungul timpului au existat și alte variante, dar în esență ideea e că dacă vrei să nu-i surprize, adică război, trebuie să te îngrijești de înarmare, armată, arme, etc.

Mă gîndesc la zvonurile cu mobilizarea, cu apropierea trupelor ruse de granițele României și de eventuala dezvoltare a conflictului în afara granițelor Ucrainei. În război, după cum bine se știe apar surprize și acestea sunt foarte neplăcute.

Doar ca să vă liniștesc: fiul meu a fost deja la recrutare acum cîteva zile, nu este mobilizare, relaxați-vă. Cît puteți, că FNI nu lucrează pentru mine, nici MApN. Trenurile pline de tancuri românești (ultimul nostru răcnet) și transportoare blindate se deplasează ziua, așa că nu vă faceți grijă. Grijă să-și facă deștepții ăia din Rusia ce trec de pe o orbită pe alta satelitiții spion și-i dirijează deasupra noastră să ne numere tancurile. Cînd tancurile s-ar deplasa noaptea, cu pază, cu trupe, atunci va fi cazul să ne alarmăm. Vorba cuiva la zecile de tancuri de pe tren: un vagon, un tanc; un tanc, 50 de tone; 3 zeci de vagoane, 150000 de tone plus masa vagoanelor. Care locomotivă trage în România așa ceva?

Și din nou la conflict sau război. Nu trebuie să-l citim pe Sun Tzu ca să ajungem la concluzia că un război, chiar și cîștigat este extrem de scump. Pe vremea sa cam 200 de oameni lucrau pentru doi militari. Parcă. Pe vremea lui Frederick supranumit și cel Mare Prusia a ocupat Pomerania ce aparținea Austriei, dar costurile războiului s-a ridicat la sume astronomice.

Ca urmare, diplomația este o cale mult mai ieftină și mai bună. Chiar și cînd ai o armată bine echipată și instruită, ceea ce nu e cazul nostru.

Ce va face România în cazul unui conflict cu Rusia? Va fi în linia I și dacă vrea și dacă nu vrea. Dar, pînă acum Rusia duce un război ieftin în care nu s-au tras prea multe gloanțe. El se desfășoară în afara granițelor sale și nu implică distrugeri masive. Cu toate acestea nimeni nu trebuie să fie păcălit de sloganul rus cu privire la statele tampon. Exact așa s-a întîmplat și în 1939. Polonia, statul tampon a fost înghițit într-o lună. Puțini știu că în tratativele eșuate cu Marea Britanie și Franța Stalin a cerut coridoare de trecere spre Germania. Dacă i s-ar fi dat Polonia era ca și ocupată înainte de declanșarea războiului și rușii ar fi fost la o aruncătură de tanc de Berlin, apoi Paris.

Apoi să nu uităm nici lecțiile pe care ni le-au servit Ungaria (1956) și Cehoslovacia (1968), unde rușii s-au retras ca să reintre în forță. Cu chiu și vai au ieșit.

În războaiele moderne ceea ce contează este informația. Un stat bine pus la punct alocă cel mai mare buget serviciilor de spionaj, supraveghere, cifru și contraspionaj. Numărul analiștilor, a specialiștilor în general, este tot mai mare. Cînd mă uit la serviciile noastre văd că se alocă bani. Sper să fie și rezultate. Războiul electronic și informatic nu este o joacă a unor hackeri în stil holiudian. E ceva pe viață și pe moarte. Dacă tot avem tineri capabili în domeniu poate le dă cineva de lucru. Miram-aș, că tocmai se întreba cineva dacă ar mai fi cazul ca cei antrenați în așa ceva să mai fie scutiți de anumite impozite. Și așa pierdem și pacea și războiul…

Fără armată și fără informeișîn nu o să rezistăm chiar dacă ne bazăm pe NATO. E mai ieftin să investești în prevenție decît să lupți un război pe care n-ai cum să-l cîștigi. Poate se gîndește cineva la asta și pe la noi. Poate face ceva, dacă se tot gîndește. Sper să nu așteptăm după chinezi…

Așa ar fi normal, nu?