În numele lui Alah Cel Milostiv, Îndurãtor


În Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător…

A trecut un pic din Charlie-mania momentului. Dacă cumva o fi fost pe la noi. În Franța e explicabil. Și în Marea Britanie ar fi explicabil. Ar fi fost explicabil și în SUA. Dar n-a fost. De frică? Din considerație față de circa 8 milioane de musulmani autohtoni? Încă nu se știe.

Nu am fost Charlie, pentru că am ales să nu fiu Charlie. De felul meu sunt un pic mai greu de cîștigat pentru o cauză evidentă sau foarte evidentă. Menționez că sunt flegmatic și ca atare trebuie să fiu foarte și extrem de personal afectat ca să dau în fierbere. Dar pot să simpatizez cu unii care fierb mai ușor. În cazul de față am simpatizat cu cei ce au dat în fierbere în faza a II-a.

Prima a fost cea a răzbunătorilor musulmani. Mi se pare că ar trebui să-i numim cinstit musulmani, așa cum erau. Sau islamici, nu islamiști. De ceva timp se face distincția între un islam coercitiv, agresiv și punitiv numit islamism și un alt islam, mai calm, numit doar islam. Alții susțin că ar fi două curente în islam: unul radical sau terorist și unul moderat și pașnic. Cred că se înșală. Islamul nu operează cu astfel de categorii.

Spectrul existenței umane a produs reacții pro și contra Charlie. Am încercat să le înțeleg (fără să susțin că mi-e clar ceea ce susține fiecare, și cu atît mai puțin singur că sunt singur în acest proces) și să fac ceva. În cazul meu să mă exprim. Am încercat o abordare a evenimentelor pro și contra Charlie în cîteva posturi.  E greu de sintetizat un fenomen ca acesta. Pentru orice individ cu oarecare habar de istorie europeană evenimentele din Paris nu se limitează doar la asasinatele comise… Lucrurile sunt chiar mai complicate decît ar vrea islamiștii să le facă și să ne facă să credem.

În primul rînd, nu se poate da vina peste tot în lume cînd musulmanii dau foc, omoară, jefuiesc sau iau sclavi dintre creștini pe o nenorocită de revistă de doi bani de care n-am auzit pînă cînd i-a fost lichidată aproape toată redacția. Mi se pare un pretext bun doar pentru cei cu un IQ redus.

În același timp, avînd în vedere incendierea unor clădiri creștine din Niger în mod fals numite biserici, probabil că ar fi cazul să se redefinească ce înseamnă aia biserică. Din nou, biserica nu este clădirea, indiferent cît e de mare, scumpă, de catedralică sau antică; biserica e oamenii! Poate asta ar face ca în ceasul al 12-lea să se pună accentul pe om nu pe pietre. S-a auzit și la proiectul catedralei mîntuirii neamului? Cînd o să arunce-n aer musulmanii catedrala aia, ce se va întîmpla, va ajunge tot neamul nemîntuit? Intrarea în rai e oare pavată cu bani de la guvern, adică cu bani luați de la toată lumea pentru o banală lucrare omenească cu parcare subterană și cu șopuri de profil? Și Hitler a fost mai deștept la capitolul ăsta: au botezat un crucișător Deutschland. Hitler i-a întrebat ce o să se întîmple dacă va fi scufundat. Probabil că la întrebarea mea de mai sus ar trebui să răspundă patriarhul sau sfîntul sinod.

În altă ordine de idei, cum poți fi atît de cretin, iertată-mi fie expresia, pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… încît să ai impresia că dînd foc la niște biserici anonime, dintr-un stat de la capătul pămîntului o să influențezi ceva în… Franța? Sau că omorînd niște evrei sau creștini într-o țară (poate) musulmană o să faci ca cineva din Franța, țară eminamente seculară, sau de la Charlie Hebdo, să se simtă pedepsit sau vinovat. Musulmani, degeaba omorîți în stînga și-n dreapta, n-are nici o legătură cu religia voastră, cu profetul sau cu dumnezeul vostru. Are legătură doar cu dumnezeul lor. Citiți istoria culturii și civilizației!!! Cel puțin a Franței!

Pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… omorînd creștinii din țările islamice, musulmanii nu fac decît să confirme un stereotip: nu sunt interesați să descopere adevărul și adevărații vinovați (ce nu au putut fi creștinii din țările lor), ci sunt în căutarea unei răzbunări ieftine. Nu știu dacă islamul are noțiunea țapului ispășitor, dar e clar cine sunt agresorii și cine sunt victimele. Pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… degeaba țipă unii din gură de șarpe că dumnezeul și profetul lor au fost batjocoriți. Creștinii nu au fost batjocoriți de același Charlie Hebdo? Nu sunt în aceiași oală? Ar trebui creștinii din sahel să plece în Franța să se răzbune ca să vă simțiți voi răzbunați?

Și tot mai bat unii apa-n piuă: pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… de ce o fi Franța mai importantă ca Nigeria? Sunt europenii mai șmekeri? Mai buni la piar? Evident că sunt. Dar mai sunt buni și la altceva. Tot istoria (pe care musulmanii au falsificat-o pretinzînd că la început toate popoarele aveau religia islamică, dar în răutatea lor au început să se închine la idoli) mărturisește că Franța a adus un aport mult mai important decît Nigeria la cultura mondială. Mai important decît toată Africa la un loc. De aia e mult mai important un eveniment în Paris. Ne place sau nu, ăsta e adevărul. Asta nu înseamnă că o viață în Africa nu e la fel de importantă ca una din Franța. NU! Dar de asta ar trebui în primul rînd să fie convinși africanii.

De fapt poate nu ar trebui să ne oprim la Nigeria. În 1932 pentru 5 (cinci) călugări japonezi maltratați la Șanghai, mor 18000 și rămîn fără adăpst 280000 de chinezi datorită raidurilor aeriene japoneze. În 1937 japonezii au exterminat sute de mii de civili și au violat între 20 și 80000 de femei doar în Nanjing. A zis cineva ceva în Occident? A intrat SUA în război din cauza asta împotriva Japoniei? La vremea respectivă se duceau tratative ca Japonia să primească de la olandezi o parte din Sumatra  ca să o colonizeze. Nimeni nu i-a tras la răspundere pentru chinezii omorîți de japonezi?

China n-a făcut nimic pentru chinezi. Nigeria n-a făcut nimic pentru nigerieni. Tot religia a fost pretextul. Dar cauza? Aceiași: corupția!

Pentru Numele lui Alah cel Milostiv Îndurător… nu mă mai bateți la cap cu chestii din astea!!!

Bucureștiul nu merită o liturghie!


Se povestește, dar nu este adevărat, că regele Henric IV ar fi spus că Parisul merită o liturghie. Parisul nu voia un rege hughenot la circa 20 de ani după noaptea Sf Bartolomeu. Catolicilor le era teamă de răzbunarea hughenoților.

Adevărat sau ba, Parisul a meritat, cu cîteva secole în urmă o liturghie în umbra nopții Sf Bartolomeu. Ce nu face cineva să pună mîna pe putere? Este permisă trecerea unui rege de la secta calvină la cea catolică? De ce? Cum? În ce condiții? În beneficiul cui? Multe ar fi de dezgropat, dar dincolo de întrebări se pare că 80% din populația Franței a dus-o mai bine sub noul rege. Sperăm și noi?

Acum întrebarea este De ce ar trebui hughenotul (lutheranul de fapt) Iohannis să facă cadou o liturghie ortodoxă unei Românii în care ortodoxia și în general religia creștină, este maimuțărită de mai toți politicienii? Inclusiv de cei aflați la Mititica. Și asta chiar dacă Bucureștiul a fost supranumit Micul Paris.

În primul rînd, nu există un precedent al președinților. Iliescu era, după cum el însuși mărturisea, liber-cugetător, adică ateu. Nu s-a convertit la ortodoxie. A fost destul că era român. Îl credeam de bună credință în decembrie 89, ca și toți pesediștii și generalii ce l-au proptit în funcție.

Mă gîndesc că ar trebui o judecată, un serial cu avocați, un săpun televizionist ca să fie dezbătută necesitatea convertirii unui luteran neamț ce deja a ajuns președintele unei nații eminamente (era să zic agrară, dar m-am abținut…) ortodoxă.

Din pî de vedere tehnic, nu cred că poate fi vorba de un nou botez. Botezul lutheran nu este un simbol, nici doar un act de cult. Este un sacrament și este de obicei administrat copiilor curînd după naștere. Deci, nu va fi nevoie de un alt botez, ortodox, pentru că botezul nu este repetabil. Adio botez cu președintele!

Imaginați-vă ce de selfie am fi văzut! Cu părintele, cu mitropolitul, cu patriarhul, cu alți trepăduși… Cu nașii!!! Cine ar fi ăștia? Mari ortodoxi? (Așa cum scriu unii ce nu-s…)

Deci și prin urmare, în caz că vrea să se facă ortodox, președintele Iohannis va fi ortodoxat la fel ca și alt creștin: în privat sau nu, după liturghie.

Dar se pune întrebarea: Este oare necesar?

În secolul 18 răsculații lui HC și C îi botezau pe nemeșii prinși. Ca să-i mîntuie? Sau ca să-i „mîntuie”? Care o fi grija celor ce vor cu d-a sila să-l facă pe Iohannis ce nu e? Să-l mîntuie sau să-l „mîntuie”? Grija pentru sufletul neamțului mă emoționează pînă la lacrimi. De compasiune. De cît sunt unii de curați și bine-intenționați.

În ajunul primei votări am vorbit discuții cu niște prieteni foarte ortodocși. Dar prieteni. Îl voiau pe Ponta. Io nu. Ziceau că Iohannis nu-i român. Și io i-am cealăngit cu comunismul. De ce ar trebui să ne asumăm o orientare de stînga acum, cînd în România nu a fost vorba de așa ceva înainte de 1944? Dacă nu avem impuneri străine din est, de ce să mergem tot spre stînga conform tradiției comuniste impuse împotriva spiritului național român. Am rămas fără răspuns. Eu am votat și am cîștigat. Poate ei au trecut în opoziție.

A fi cetățean modern nu înseamnă a fi de o religie sau alta, ci a urmări binele cetății. A fi burghez. Nu burjui cum ne înfierau comuniștii și uneltele lor. Cetatea sau burgul dă un raison d’être în Europa mea. S-au dus colhozurile, sovhozurile, și alte importuri contra naturii. Românul nu e sovietic. Nici în Muntenia. Nici măcar în Moldova. Sau mai ales nu în Moldova. Ne-am săturat. Liturghia roșie la coșul de gunoi al istoriei!

Deci, Bucureștiul nu are nevoie de o liturghie. Fiecare poate exista, poate alege și poate fi ales așa cum ființează.

Cu Bau-baul la plimbare sau What’s next? (2)


N-aveam de gînd să scriu mai mult pe acest subiect, mă chiar gîndeam că e un pic tras de păr, dar… Am început să am vedenii. Nu din alea clasice, ci din alea neo-clasice, adică mă gîndesc şi uite domle, chiar se întîmplă! Ceea ce mă duce un pic cu gîndul (din nou GÎNDU, nu Vîntu) la bănuiala că şi alţii au această abilitate. Delir, nu alta! Azi dimineaţă pe la ora 15, la ProCinema era o emisiune de craimtaim în care un oarecare Farcaş (în traducere din limba maghiară, Lup) abera (despre aceiaşi temă abordată de mine cu cîteva zile mai devreme în Cu Bau-baul la plimbare sau What’s next?) cu o duduie cu un fond de ten de la alb spre alb deschis (în poză). Franţa, auziţi pînă şi Franţa, a avut faliţii ei, generali, şefi de poliţie, oameni  din prima linie, ce s-au ocupat de misterul OZN-urilor şi au scos o carte în genul „Ce trebuie să facem cînd ne invadează extratereştrii”. Fraanţa – zicea domnul Farcaş, un tip pe la vreo 60+ ce se chinuia să citească din pomenita cărticică tradusă în limba noastră naţională în urmă cu vreo cinşpe ani – a fost prima ţară din lume care a avut o agenţie naţională care s-a ocupat de acest fenomen. Adică, vorba aia, plătită din banii francezilor (că acolo domnul Farcaş ar fi fost monsieur Loup, că Franţa nu are naţionalităţi conlocuitoare) şi a francezelor. No şi? Păi asta e: noi în România suntem în rînd cel puţin cu Franţa dacă nu chiar înaintea ei. La noi parcă vreo 70-80% din aparatul instituţiilor de stat s-ar ocupa tot de această problemă dacă judeci după rezultatele obţinute. Sau dacă mă înşel, şi aş putea să mă înşel, că la noi în ţară cam toată lumea înşală pe toată lumea, şi deci ar fi greu să dau greş, ca să zic aşa să nu mă înşel pe mine însumi, vă daţi seama că dacă o asemenea instituţie nu există, trebuie inventată, că nu pot explica cine ne pune nouă beţe-n roate de merg toate pe dos, în afara extratereştrilor şi extratestrelor! Nu mai există sabotaj, nimeni nu a fost dovedit că a devalizat bănci, că a furat miliarde de ieuro, lei şi alte animale mai mult sau mai puţin domestice. Tre să fie ozeneurile astea de bîntuie pe aici. Dom prim-ministru, dom preşedinte, stimat senat şi adunare a deputaţilor, e pericol mare! Dacă ne pomenim cu ei în bătătură? Io zic că şi Osama, fie-i apa uşoară, a fost lichidat de oarece extratereştrii în dizgais, că prea le-ncurcă americanii ăia. Prea nu le ştie, de parcă nici nu au fost pe acolo. Că cică elicoptere invizibile. Vezi-ţi domle de treabă! Ozeneuri cu ozenişti sau cu ozeniste, că alea numai că le-o fi venit de hac unor terorişti şi teroriste care n-aveau nici măcar un  telefon în casă să fie şi ei ditectaţi cu mijloace clasice, omeneşti şi umaniste. Dovada că ozeneul l-a luat pe Osama este imposibilitatea sua de a produce o fotografie, fie ea şi trucată a celui lichidat. Curat lichidat, că zice că l-au şi băgat la apă!

Deci, ca să zic aşa, fără să mai fac zarvă mare că cine ştie, poate mă înhaţă şi pe mua, şi mă aspiră în helicoperu lor ilizibil, ei na, am greşit, indivizibil, mai bine încetez emisiunea, că e poznă mare. Dar vă promit, voi urmări subjectul că e hot, mincinos, acoperit de tot (andăcavă) şi imprevizibil, aproape invizibil, cam ca o perdea de fum după principiu „Aşa ca vernilul. Şti tu, vernil ca …vişina putredă!” Uăţ next?

Violenţa, în familie


 Din Telegraph.co.uk

France ‘to criminalise shouting at your wife’

Married couples could be arrested and charged for insulting each other under a new law in France banning ‘psychological violence’.

 The proposed legislation would punish partners who ‘overstep the mark’ during verbal spats in the home.

The law would apply to husbands and wives, as well as cohabiting couples.

It is expected to cover every kind of slur from repeated rude remarks about a partner’s appearance, false allegations of infidelity and threats of physical violence.

Police are being urged to issue a caution in the first instance of a reported crime, but repeat offenders could face a fine, electronic tagging or jail.

The law, being put forward by the prime minister, Francois Fillon, is aimed at protecting women who are the main victims of abuse in the home.

But men would also have the right to report their wives for verbal abuse.

Mr Fillon said: „It’s an important move forward as the creation of this offence will let us tackle the most insidious situations, the ones that leave no physical scars but which still injure the victims inside.”

But some experts have called the law a gimmick that will be impossible to enforce, and that the government should not be interfere in non-violent domestic squabbles.

Anne Giraud, a psychologist, said: „Squabbling couples will allege all kinds of things about each other, but they won’t necessarily be true.

„The police are likely to be called out more and more when this law comes into force this year, but often it will be a case of one person’s word against the other.

„Psychological violence is a very serious matter, but punishing it through the courts is a very different matter altogether.”

Pierre Bonnet, a sociologist, added: „Next they will be making rudeness a crime, and the police and courts will be overrun with work.”

In 2008, 157 French women and seven French men were killed by their spouses or partners, with hundreds more injured in outbursts of domestic violence. Mr Fillon said the new law had the support of the majority of the government and could come into force within six months