Luna de miere și Apocalipsa după Iohannis


Extaz pentru Iohannis și susținătorii lui. Eu sunt așa, mai temperat sau dacă vreți, flegmatic. Logic trebuia să cîștige. Tot logic, trebuia să nu cîștige. Pînă la urmă îmi place să cred că a cîștigat pentru ceea ce este, crede și reprezintă. Fără popîndăii din spatele lui.

Dar dincolo de extaz, începe luna de miere care se va termina. Îmi aduc aminte toate dezamăgirile de după victorie lui Constantinescu. Și nu numai. Șobolanii, nu popîndăii au ieșit la suprafață. Ce n-aș da să nu se mai repete… Dar bineînțeles acum situația e mult mai complicată. Cu Senatul. Cu Camera Deputaților și cu guvernul. Unde mai pui de oscilațiile tradiționale.

O să-l ia în brațe pe Iohannis și cine nu crezi… Să vedem ce spune Mihai, ce spune CVT, Kunor și marțofoii de pe la tembeliziuni.

Dar îmi mai place să cred, cel puțin pentru o zi, două, că a învins România bunului simț, a corectitudinii, a lucrului bine făcut. dacă chiar există așa ceva în țara noastră… Să sperăm că nu vor fi prea multe negocieri. Sau chiar deloc! Să sperăm că plagiatul va fi plagiat și nimic altceva. Cu furtul rămîne furt. Că mita și corupția e tot mită și corupție în teorie și practică și că toate acestea vor fi sancționate, nu acoperite.

Să sperăm că după luna de miere va urma altceva decît Apocalipsa după Iohannis.

Care ar putea suna cam așa: alegerea lui Iohannis a dezvăluit adevăratele intenții ale Germaniei la granița de vest a lui Putin.

Să continui? Mi-e frică… Nu-mi place să cred asta.

Un cititor întreabă: E păcat să furi?


Depinde. Evident, sunt ironic. Așa m-a făcut mama.

Unii spun că dacă furi de la un hoț nu e deloc păcat. Ba din contră. După principiu dar din dar se face rai, hoț la hoț se face tot așa. Și atunci la ce-am ajuns? Dacă nu te prinde cum se dovedește că e păcat? Păi e păcat să furi și să te prindă. Și mai păcat e să furi, să te prindă și să te condamne. Dar culmea păcatului e să nu furi și să te condamne. Că cică intră la categoria dosar politic.

M-am tot întrebat cum se face că mai demult nu erau atîția hoți. Dacă furai toată lumea te știa: o dată hoț, forevă hoț! Nu mai scăpai. Nu prea puteai să trăiești din hoție. Apoi vremurile s-au schimbat, averile au fost preluate de statul muncitorilor și țăranilor și mai toți țăranii și muncitorii au vrut să-și ia averea acasă. Statul s-a împotrivit.

Pe vremurile acelea aveam un coleg de serviciu ce zicea că o zi fără să scoți ceva din fabrică e o zi pierdută. Nu era păcat. El lupta pentru prăbușirea mai rapidă a sistemului comunist, capitalizînd ce nu era a lui. Ingenios! Păcat că n-a reuși să aducă mai repede revoluția.

Am mai avut și un alt coleg ce a fost vizitat la serviciu de doi civili anost îmbrăcați ce i-au percheziționat biroul. A doua zi am aflat că au prins-o pe nevastă-sa la aeroportul din Arad cu două valize de carne calitatea I. Mergea la București. Creșteau porci la bloc? Nu. El luase carnea de la abatorul de lîngă fabrică. Și l-au condamnat. Atunci am aflat ceva mai mult. Mai fusese condamnat cu ceva timp în urmă. Furase niște mațe din același loc. Prima condamnare dacă nu era ceva foarte grav o primeai la locul de muncă. Un fel de condamnare cu suspendare. Soția sa nu a intrat la închisoare.

Era unul dintre cei cu care discutam despre Dumnezeu, îl dusesem la o biserică, venise un evanghelist și în timpul predicii omul plîngea de se zgîlțîia tot rîndul de scaune și nu erau puține. La ortodocși cîntase în cor ca și copil. Tatăl său fusese jandarm. Era pe drumul cel bun, dar după episodul cu biserica, soția l-a somat: sau ea sau biserica. Mi s-a indicat să-i spun să o lase mai moale cu biserica. După ceva timp a ajuns pe mîinile miliției din cauza cărnii.

După închisoare se vedea pe figura lui că nu mai era același om. Îmbătrînise înainte de vreme. Am călătorit o dată cu același tramvai și mi-a povestit cam la ce te așteptai la închisoare. Mi-a dat și un sfat: Fă tot ce ști să nu ajungi acolo!

Nu după mult timp s-a sinucis. Aflase că cea care-l somase să aleagă între ea și Dumnezeu trăia cu un coleg de serviciu. Păcat. Dublu păcat? Mortal.

Nu-i rău să faci rost de bani, să încerci să trăiești mai bine. În societatea socialistă pe lângă hoție se sancționa și specula, adică obținerea de profit prin inițiativă privată ce acoperea niște nevoi neacoperite de stat. Dar furtul rămîne furt în orice tip de societate, cu sau fără Dumnezeu. Aici a fost vorba de un caz mai special. Furtul asociat cu depărtarea de Dumnezeu și cu acceptarea altor păcate. E clar că cei doi soți au beneficiat împreună de roadele furtului. Au alunecat pe pantă-n jos și nu s-au mai oprit. Unul dintre ei a plătit cu viața. Sau poate amândoi?