Ipocrizia terorismului islamist sau apocalipsa islamică selectivă


Îl ținem minte pe Baiazid. Cum să-l uităm dacă Eminescu l-a făcut celebru? Iaca, un nebun. Nu Eminescu, Baiazid.

Noroc cu serialul ăla turcesc, vorba unui prieten, nu a arătat mult invidiata viața sexuală din harem, ci adînca înțelepciune a lui Soliman, ce voia să cucerească lumea. Alt nebun!

Și tot așa apar nebuni din ăștia ce vor să facă ceva. Nu știu exact ce, că nu sunt lăsați să vorbească. Sunt uciși. Sau se sinucid. Mai ieri-alaltăieri un nebun deschide focul asupra oamenilor, se sinucide, un altul se aruncă-n aer! Probabil că dacă-i lăsau să se exprime verbal, deznodămîntul ar fi fost altul. Musulmanii ăștia nu au învățat să se exprime corect.

Cei doi nebuni ce-au intrat într-o biserică catolică taie gîtul unui preot. Pînă la un anumit nivel, înțeleg. În fine își lichidează concurența. Dac-ar  fi fost doi imami, doi ayatolahi sau muezini, ba chiar un cadiu și un coșcogeamite hogea, vreo doi califi, aș înțelege și mai bine, ba chiar le-aș găsi circumstanțe atenuante. Dar doi musulmani anonimi să omoare un preot, să ia ostatici pe unii mai anonimi ca ei? Nebuni, domle!

Uite aici publicitate: o acțiune cu adevărat de efect! Niște musulmani dau buzna într-o piscină cu nudiști, îi amenință că-i extermină (pariez că se va întîmpla în curînd) și ca să fie siguri de asta îi scuipă puțin. Na că le-au infectat piscina cu germeni asiatici… Eu în locul lor aș fi făcut pipi în piscină. Așa, demonstrativ. Să vezi ce-ar fi ieșit nemții din piscină. Mă întreb pe unde ar fi fugit musulmanii la vederea atîtor piei nude? Poate s-ar fi aruncat în aer… (http://www.ibtimes.co.uk/muslim-gang-storm-nudist-pool-germany-threating-exterminate-women-infidels-1572918?utm_source=yahoo&utm_medium=referral&utm_campaign=rss&utm_content=%2Frss%2Fyahoous%2Fnews&yptr=yahoo&ref=yfp)

Acum mă prind și eu de ironia dezbrăcării prizonierilor din Abu-Ghraib… Un terorist islamic nu se va arunca în aer și nici nu va lupta la nudul gol. Din mai multe motive. Acest post nu își propune să le dezbată însă.

Dar de ce atacă musulmanii bisericii cu nane și preoți, de ce se omoară islamiștii cu nemții de gît prin moluri și spectacole? De ce nu se duc în Hamburg? De ce nu în St Pauli? De ce nu se aruncă în aer prin cartierele ce expune sexul în vitrine? De ce mai ard felinarele roșii prin unele cartiere? De ce se mai fură în Germania? De ce mai există corupție? Ei, e și ăsta un mister. Probabil apocaliptic.

Un calif, un războinic inervat de sexul pă bani nu se va apuca să dea publicității un mesaj mai țintit împotriva dezmățatei culturi apusene? Nu dă cineva,un înțelept o fatwa ce interzice bordelurile, masajul erotic, col-senturile și magazinele csî-csă-lî. Unul mai moderat probabil că ar da o fatwa împotriva porcilor, cîinilor, manualelor ce susțin că pămîntul e o sferă și că femeia e totuși om.

Chiar mă întreb: pînă cînd vor ignora cyber-teroriștii islamici siturile porno? Dar pe consumatorii lor? De ce nu dau atacuri la cei ce accesează acest viciu neimpozitat de miliarde de dolari? Nu miroase a petrol? Nici a fundamentalism? Ataci biserici, omori preoți și enoriași la vîrsta senectuții, pașnici consumatori ai societății de consum? Să fim serioși! Așa nu se instaurează islamul la nivel mondial. Sau ca să fiu mai precis, nu în următoarea mie de ani…

La fel ca și morala selectivă a vreunei religii, în acest caz apocalipsa nu poate fii decît selectivă. Mor doar unii. Cei aleși de teroriștii islamici în vederea apocalipsei  selective. Ori un dumnezeu ce lasă ca treaba selectării victimelor să-i fie făcută de niște bezmetici, nu trece de asemănarea lui Hitler și Mengele, Stalin și Beria, Castro și Che Guevara. Un astfel de dumnezeu nu este decît un biet idol, un drac sau ceva mai rău. În acest caz, ca în multe altele, ipocrizia religiei sau ipocrizia adepților unei ei, indiferent care este ea, nu trebuie căutată cu microscopul electronic între paginile unei scripturi, al unui coran.

Ea devine evidentă atunci cînd se impune cu forța. Prin teroare. Mai ales prin teroare selectivă. Apocalipsa la meniul zilei. Ce mai luăm azi la prînz? Iaca lichidăm niște indivizi din tribului pieilor-goale. Mîine seară niște închinători ai lui Ball. Foot-Ball.

Uomo religiosus fricosus e mai jalnic decît un animal fricos. Nu de alta, dar dacă omul rațional se coboară sub nivelul animalului condus de instincte, e limpede că religia sa nu e religie. Este altceva. Adică NIMIC. Dumnezeu nu este terorist. Mai jalnic ca Dumnezeul impus prin frică de către oameni este doar dumnezeul ce se impune el însuși prin frică. Un dumnezeu ne-bun.

Fascismul din retorica lui Putin


Nu mai este o noutate că Putin minte. A mințit despre uniformele rusofonilor, despre faptul că Rusia n-are nici un amestec, despre faptul că nu există trupe ruse în Ucraina, despre faptul că rușii vor pace, etc. Dacă stau bine să mă gîndesc, cu toate că el vrea să semene cu Stalin, nu prea aduce cu tătucu, ci cu unul dintre personajele basmului românesc: cu Gerilă! Minte de îngheață apele. Dacă n-ar fi așa de tragic, mai că-ți vine să rîzi…

Mă tot uitam pe net, motivat de retorica lui Putin, a ministrului lui de externe (ăsta cu cine vrea să semene?) și a aparatului lui de propagandă referitor la fasciștii din Ucraina. Am văzut babuște nevricoase cu fanioane rusești manifestînd cu sîrg și cu gură mare împotriva fascismului ucrainean. O fi, nu contest. Dar mă tot întreb cam cum erau anti-fasciștii ăștia acolo de unde provine hitlerismul sau altfel spus fascismul lui Hitler? Ceea ce m-a făcut să sap mai departe.

Peste ce dau? Peste niște poze din 1927 a liderului Partidului Comunist din Germania, Ernst Thälmann în fruntea detașamentului cel mai devotat al partidului, o Securitate pe cale de devenire dacă pune mîna pe putere:

sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Rotfrontk%C3%A4mpferbund

Ah, ce frumos se îmbina în 1927 asfaltul cu șinele de tramvai! Dar astea nu sunt  atît de importante. Ce mai vedem însă?

Vedem uniforme, vedem cisme, centuri, diagonale, chipie, bransarde, tobe, paradă cu cetățeni pe margine. Stînga cu Frontul Roșu ce saluta cu pumnul stîng ridicat la tîmplă, gata să impună dictatura proletariatului asupra fasciștilor cu care se asemăna atît de mult. Fasciștii însă nu s-au ascuns de frică.

În vechile cărți de istorie editate în România lui Dej se spunea că la alegerile ce au urmat Partidul Comunist German conta pe 3 milioane de voturi. Era inexplicabil de ce a ajuns la putere Hitler! A ajuns (și aproape nimeni nu a știut și nici nu știe acum, dar și dacă știe e prea tîrziu) pentru că Stalin a decis să scufunde Partidul Socialist. El a decis ca simpatizanții comuniști să voteze împotriva socialiștilor. Ca urmare a cîștigat Hitler. Ori dacă Stalin chiar voia să evite o confruntare cu nazismul german putea să o facă. Dar el miza pe revoluția roșie… Apoi am aflat că banii rușilor l-au sprijinit tot pe Hitler. Să nu uităm că deja mai multe companii germane construiau și testau în RSFSR avioane, tancuri, armament.

Deci N.S.D.A.P. sau partidul nazist a cîștigat alegerile, Hitler a devenit cancelar și așa mai departe. Apoi Germania atacă URSS și este înfrîntă de Aliați. Armata Roșie ocupă Berlinul. S-a zis cu nazismul. Naziștii sunt judecați, lichidați, torturați. Nu numai ei, ci cea mai mare parte a poporului german. Cine vrea să se convingă să se uite pe http://pictureshistory.blogspot.ro/2011/01/massacres-by-russian-soldiers-during.html Da, n-am uitat de crimele nemților în țările ocupate, inclusiv în URSS.

Vreau să spun doar că atunci cînd sunt în joc banii și puterea nu mai contează culoarea politică, neamul, ci altceva. În esență fascismul a fost rău, dar mă gîndesc că ar trebui să existe niște nuanțe. Nu toți cei de dreapta sunt fasciști, chiar dacă comuniștii i-au catalogat și pe socialiști ca fiind fasciști și i-au lichidat. Nu credeți? Documentați-vă! Apoi nu toți cei de stânga sunt comuniști, chiar dacă stînga, mai ales în SUA este catalogată ca fiind comunistă.

De aceea ar trebui ca Putin, ministrul său de externe, babuștile și filo-rușii să se uite prima dată în propria ogradă, să-și caute și să-și declare fasciștii acolo. În Rusia neo-fasciștii declarați serbează ziua de naștere a lui Hitler. Maltratează străinii pe stradă. Declară că-i vor lichida. Au adoptat salutul fascist. Instigă la ură, crime. Se antrenează cu arme. Susțin că holocaustul este un mit și distribuie literatură despre acest subiect. Musulmanii, evreii și imigranții sunt cel mai mare pericol pentru Rusia. Și strigă în gura mare salutînd în chip  fascist: Slavă Rusiei!!! Cam tot ce spun și fac filo-rușii sau rusofonii din Ucraina. Ciudat măi!

Și atunci cum și cînd mai poți să-l crezi pe Putin, guvernul său, media rusă? Cetățeanul rus ce are la dispoziție doar surse sovietice și ex-sovietice crede tot ce i se spune. Și mai susține și extrema dreaptă. Doar că este ciudat să fi fascist în Rusia. Dar nu imposibil! Mai rămîne doar să-ți conciliezi sentimentele naționale cu invadarea unei alte țări pe care o declari tot fascistă. Dacă stau să mă gîndesc, cineva-i nebun în toată treaba asa. Sper să nu fiu eu!

Și încă ceva, așa ca cireașa de pe tort sau crema de ciocolată de pe înghețată. Precis vă aduceți aminte de străzile cu denumirea Gheorghe Dimitrov. Dimitrov a fost conducătorul Partidului Comunist Bulgar din 1946, secretar al Federației Sindicatelor înainte de război, parlamentar înainte de Primul Război Mondial, întemnițat pentru că a votat împotriva intrării în război, condamnat la moarte în contumacie pentru că s-a opus noului guvern militar în 1923. Fugit în Rusia el devine conducătorul Internaționalei a II-a sau a Comniternului, fiind prieten cu Stalin. În 1933 pe cînd se afla în Germania este arestat și judecat pentru incendierea Reichstagului, dar este declarat nevinovat. Contribuția sa la teoria marxist-leninistă constă în teza ce susține că fascismul este dictatura celor mai reacționare elemente ale capitalismului financiar. Asta mi s-a spus din pruncie la școală.

Ei, din ce familie provine Dimitrov? Ați ghicit! Dintr-o familie protestantă. Cel puțin mama sa, Parashkeva Doseva era.

Și în final, preluînd definiția fascismului a lui Dimitrov și ceea ce face Putin, mă tot întreb cum stă treaba cu fascismul ăsta. Mai ales în Rusia.

Noblesse oblige


sursa:http://www.keepcalm-o-matic.co.uk/p/keep-calm-and-noblesse-oblige-5/

Expresia se aplică în situația în care cineva face un gest mărinimos, neașteptat, ceva frumos cu toate că era de așteptat ceva rău. Noblețea obligă sau într-o altă formă mai actuală, dacă ești nobil nu faci ce face toată lumea, ci cu totul altceva, pentru că prin asta te deosebești de alții. Spunea cineva că tot din zona asta își trage originea cuvîntul fraier. Fraierul era gentlemanul austriac. Era domn, iar românii i-ar fi spus fraier, adică prost, că nu profita de situație. Mă uit azi la Austria, mă uit la România și încerc să văd cine a fost de fapt fraierul… Noblesse oblige!

Și acum despre politică și națiuni.

Primul război mondial a început nu din cauză că moștenitorul tronului a fost asasinat. Nu-i păsa nimănui în Austria de el. A început pentru că Austria voia teritorii și Rusia se opunea. Germania a intrat s-a amestecat unde nu-i fierbea oala. Dar în general, la declanșarea conflictului era vorba despre onoarea pătată a Austriei și de repararea ei. Cine nu crede să citească ultimatumul Austriei (http://wwi.lib.byu.edu/index.php/The_Austro-Hungarian_Ultimatum_to_Serbia_%28English_translation%29). Continuă lectura

De ziua MRS din Octombrie


Adică de 7 noiembrie ziua Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. Cîndva se făceau bancuri că revoluția din octombrie se sărbătorea în noiembrie. Nu mai conta că nu se mai sărbătorea, dar am prins zile în care se poavaza, se dădea muzică sovietică, la radio erau programe despre așa ceva și la școală activități pentru pionieri și utemiști. Țin minte un teatru radiofonic ce m-a marcat prin tragismul și absurdul situației. Dar era ceva normal în Uniunea Sovietică, ba chiar în țara noastră. Era vorba de Tragedia optimistă. Acum îmi dau seama că a fost și un film, dar eu nu l-am văzut la vremea aceea.

Scena ce mi-a rămas în minte (n-am găsit-o încă în film) este executarea de către matrozii revoluționari a doi foști ofițeri ce se întorceau de pe frontul de vest. Unul dintre ei era surd. Se contramandează execuția, dar ordinul ajunge prea tîrziu. Tipic pentru cei ce voiau să credem că lucrurile rele se întîmplau pentru că destinul își băgase coada, comuniștii nu erau așa de răi. (min 07 după 1 oră)

În 24 octombrie/7 noiembrie 1917 bolșevicii atacă prin surprindere sediul guvernului democratic al Rusiei. Lenin apăruse de curînd în Rusia din Finlanda, fiind finanțat cu banii germanilor ce urmăreau să scoată Rusia din război. Ca urmare între cele două puteri se încheie pacea de la Brest-Litovsk, Rusia cedînd mari suprafețe de pămînt.

Revoluția pune capăt războiului Rusiei, trupele ruse dezertează în masă, astfel că rămasă singură pe frontul de este România este nevoită să accepte pacea de la Buftea cu Puterile Centrale. Dar revoluția declanșează teroarea împotriva burgheziei, nobilimii și clerului, extinzîndu-se ca o molimă spre est pînă la Vladivostok. Armata Roșie organizată de Trotsky învinge orice opoziție. Apare poliția secretă comunistă, sunt invadate țările vecine. Se practică exportul revoluției, scopul fiind ca toate țările să fie molipsite de acest microb mortal.

Afiș cu revoluționarul roșu ce atacă fiara aidoma sfîntului Gheorghe. Pe Bastionul comunist (ce negru este!) pe cele două flamuri (oare de ce nu au pus doar una în vîrf?) stă scris RSFSR, adică Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă. Cam un fel de Statele Unite Sovietice, dar ce diferență! La trei ani de la revoluție.

Poate traduce cineva textul.

Tovarăşi, să triplăm avântul nostru, Călcând pe arme şi păduri de suliţi Cu bucurie sărbătorim, luptînd la sânge, Aniversarea a treia a revoluţiei din octombrie. Ea e garanţia apropiatei noastre victorii Noi niciodată nu vom mai fi robi Ignorând eşecuri şi necazuri trecătoare Noi mărşăluim în luminoasa împărăţie a Muncii. Răpus de sabia proletariatului Dragonul imperialist îşi dă suflarea Republica sovietică, federativă, socialistă, Mondială – trăiască autoritatea ei!

Au tradus-o Dana și Yan Sisoev. Mulțumesc!

Țările Baltice, Germania, Ungaria, Armenia, Gruzia, Georgia, Ucraina, Belarus cad victime acestei epidemii. Nu și Moldova ce se unește cu România, dar Rusia nu va uita acest lucru, pedepsindu-i pe moldoveni. Și Polonia rezistă în 1920, generalul Pilsudski reușind în ultima clipă să întoarcă soarta războiului chiar în fața Warsoviei. Rezultatul în 1939 este pactul Molotov-Ribbentrop cînd Polonia este împărțită în secret de Stalin și Hilter, creîndu-se astfel premizele pentru al doilea război mondial. La scurt timp Basarabia este alipită forțat de URSS. Țările Baltice sunt ocupate, se declanșează războiul fino-sovietic.

Apoi, la terminarea celui de-al doilea război mondial Poloniei i se iau mari întinderi de pămînt din est și i se dau teritorii în vest. Prusia, Danzigul dispar.  Țările Baltice devin republici ale URSS. Cît pe-aci să devină și România. Rușii își exportă orînduirea comunistă în Bulgaria, România, Polonia, Cehoslovacia, Germania de Est și Yugoslavia. În cartea Ultima republică Suvorov, fost cadru GRU explică eșecul lui Stalin și a URSS din 1945. În loc să reușească exportul revoluției comuniste conform directivelor lui Lenin, URSS nu reușește decît o clară delimitare est-vest ce nu mai permite înghițirea Europei de vest și extinderea mondială a domniei proletariatului, de fapt domnia terorii.

Cu toate că Stalin l-a crescut pe Hitler și l-a folosit ca să macine resursele vestului și să pregătească intervenția URSS pentru eliberarea Europei, lovitura preventivă a Germaniei ce nu era pregătită de război cu URSS, îi dă planurile peste cap. URSS era pregătită de un război ofensiv dus pe teritoriul străin, nu de unul de apărare. URSS, ce conform tezei oficiale nu era pregătită de război, depășea la momentul atacului german, 22 iunie 1941, la toate capitolele Germania despre care tot teza oficială pretinde că era pregătită de război. Cu doar un an și ceva înainte URSS cîștigase războiul cu Finlanda la temperaturi de minus 41 C forțînd cu tancurile o linie fortificată amplasată pe o adîncime de circa 100 kilometri. Realizase imposibilul. URSS avea de 7 (șapte!!!) ori mai multe tancuri ca și nemții, avea sub arme de două ori mai mulți oameni. În timp ce URSS avea în jur 1000 de tancuri mijlocii ultramoderne (T 34, KV 1) Germania nu avea nici unul. Germania nu avea nici un tanc cu tun de 75 de milimetri, rușii aveau. Și așa mai departe…

Erorile exportului revoluției, a conducerii bolșevice ce a mizat pe un război de export la care ar fi participat cel puțin 500000 de parașutiști (îmi aduc aminte cărțile despre parașutiștii sovietici citite în copilărie…) au făcut ca nemții să ajungă pînă la porțile Moscovei. Asaltul sovietic al vestului miza pe înglobarea tuturor țărilor, nu numai a celor din Europa, ca republici sovietice a URSS. Ați auzit de Palatul Sovietelor ce nu a mai fost construit? Dar de statuia lui Lenin a cărui cap ar fi încăput o sală de congrese? S-a lucrat la așa ceva. Palatul se construia ca în el să fie primită ultima republică, poate RSS Argentina…

Cîteva versuri sovietice de tristă amintire, unele chiar pe muzică din 1918:

O ultimă luptă, o luptă totală, Arde-n arena mondială. Cu baioneta-n atac voinicesc Răsturna-vom întreg glob pămîntesc!

Sau e deajuns să citim versurile Internaționalei, imnul proletarilor de pretutindeni:

Sculați, voi oropsiți ai vieții,
Voi, osîndiți la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrșiți odată cu trecutul negru,
Sculați, popor de osîndiți!
Azi nu sînteți nimic în lume,
Luptați ca totul voi să fiți!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!

Sculați, nu-i nici o mîntuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Și lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
Să ne unim toți proletarii,
Să batem fierul cît e cald!

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!

Țărani și muncitori, noi sîntem
Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneși plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrățirii soare sfînt.

Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaționala
Prin noi s-o făurim!

Obiectivul comunismului mondial i-a rămas de pus în aplicare și lui Hrusciov care îi condamnă la moarte mai întîi pe temutul Beria (devenit primul om în stat) pentru deviația de a afirma că în țările ocupate din Europa nu trebuie să se facă colectivizare și că Germania trebuie să devină o țară neutră, și ca urmare trupele sovietice ar trebui să părăsească această țară. Apoi este lichidat Malenkov ce ințial era de acord cu Beria, dar l-a trădat și a fost acuzat de deviere de la linia marxist-leninistă. El a afirmat public (ce drepate avea!) că în cazul izbucnirii celui de-al treilea război mondial nu vor există învinși și învingători, planeta fiind distrusă de efectul bombelor atomice. Ca urmare revoluția mondială nu își mai avea sensul, ci doar rezolvarea problemelor în care se zbătea populația de sclavi sovietici: alimentele, hainele, locuințele, educația, etc.

Malenkov a mai înțeles că revoluția mondială n-avea sens pentru că în întrecerea cu capitaliștii îndemnul mobilizator Să-i ajungem din urmă și să-i întrecem, a lui Lenin, ordinul Să-i ajungem din urmă și să-i întrecem, a lui Stalin și repetarea isterică Să-i ajungem din urmă și să-i întrecem a lui Hrusciov au avut efectul contrar. Niciodată un sistem socialist controlat de stat nu va birui unul liber capitalist!

Auschwitz, Treblinka, Mathausen sau hermeneutica urii


În finalul Primului război mondial germanii cad victimă propriei lor propagande naționaliste ce a construit și miturile revanșei și declanșării celui de-al doilea război mondial. Propaganda germană spunea că armata nu a fost înfrîntă pe cîmpul de luptă, ci evreii și comuniștii au subminat țara din interior. O mare parte a germenilor a acceptat acest mit, mai ales că în est germanii ajunseseră pînă la Odessa și ocupaseră Ucraina. Pe teritoriul Germaniei nu se dăduseră lupte astfel că populația nu a putut constata pe viu înfrîngerea. Militarii nu au avut interesul să spună că au fosat înfrînți, deși comandanții lor au știut că intrarea în luptă a Statelor Unite va duce în mod inevitabil la sfîrșitul războiului.

Rapida ascensiune la putere a lui Hitler și răspîndirea doctrinei național-socialiste, dar mai ales susținerea mitului trădării din interior de către evrei și comuniști în cartea sa Mein Kampf, asociată cu succesele politicii dictatoriale în interior și cu cele militare de la începutul războiului, i-au făcut pe cei mai mulți germani să creadă și să sprijine o politică a urii susținută și de așa-zisa supremație a rasei ariene. Intrarea, din nou, în război a Statelor Unite și Stalingradul au făcut să se întoarcă valul fluxului german.

Hitler și acoliții săi trec la aplicarea soluției finale ce presupunea lichidarea tuturor opozanților, deja aplicată conform ordinului Nacht und nebel (noapte și ceață) presupunea distrugerea tuturor dovezilor și acțiunarea în urma ordinelor nescrise bazate pe loialitatea, ascultare oarbă de aparatul de stat și mai ales implicarea elementelor loiale dresate încă din anii 20 de la instituirea trupelor de asalt SA.

Efectele secundare ale acestei politici generalizate a războiului total s-au concretizat în folosirea milioanelor de sclavi pentru continuarea conflictului. Dar greșelile lui Hitler, ce acaparase conducerea militară, au făcut ca în scurt timp Al treilea Reich să nu ajungă la mult-trîmbițata prosperitate de 1000 de ani. Zvastica, simbolul reîncarnării nu a făcut altceva decît să marcheze sfîrșitul unui ideal utopic al unei extreme drepte care a cultivat ura ca politică de partid și de stat la scară mondială.

Împreună cu principalii ei aliați de aceiași factură, Italia lui Musollini și Japonia lui Hirohito, Germania a condus lumea spre cea mai mare catastrofă din istoria omenirii. Nu trebuie uitată contribuția României, Ungariei (a cărei armată a capitulat doar la 8 mai 1945) Bulgariei, Croației și în general a tuturor voluntarilor înrolați în trupele SS la crimele comise în numele unui ideal plin de ură.

Nu am fost la Auscwitz, nici la Treblika, nici la Maidanek, dar am fost la Mathausen. Am rămas fără cuvinte cu toate că am citit cîteva cărți bune despre lagărele de exterminare și concentrare. Gîndul mi-a zburat însă la președintele Iranului ce încerca să spună într-o întîlnire cu studenți americani că lichidarea evreilor este o chestiune ce ține de hermeneutica academică. La fel face azi și un alt Mustafa în legătură cu lagărul de exterminare de la Trablinka pe situl Daily Mirror spunînd că de fapt moartea acelor oameni trebuie explicată prin cauzele izbucnirii celui de-al doilea război mondial.

Chiar așa. Acum că le-am explicat, oare dacă familia cuiva este lichidată fără motiv ar trebui un eventual supraviețuitor sau o rudă sau un procuror care investighează un asasinat în masă să caute doar o eventuală explicație istorică sau să caute asasinii și autorii morali? Sau punînd lucrurile în altă perspectivă, cine este oare de vină de exemplu pentru lichidarea armenilor din Turcia în timpul Primului război mondial? Sau sunt oare de vină vikingii, Columb sau Isabela de Castilia pentru lichidarea indienilor din Americi?

Politica urii și a genocidului propagată de Iran (de exemplu – și care are mare priză la musulmani) în conjuncție cu miturile unei conspirații la nivel mondial împotriva republicii islamice, împreună cu politica de negare a holocaustului seamănă de minune cu miturile enunțate, acceptate și dezvoltate de naziști după înfrîngerea suferită în Primul război mondial. O hermeneutică a urii bazată pe transformarea în minciună a adevărului. Cui servește? Aș da un alt exemplu elocvent. Războiul dintre Iran și Irak s-a oprit în cele din urmă din lipsă de bani. Sute de mii de musulmani s-au omorît fără remușcări, mii de copii au murit, mii de bărbați au rămas schilodiți fizic sau mental. Cui a servit?

Trîmbițată de mai bine de junătate de secol, lichidarea statului evreu nu ar duce la lichidarea evreilor, așa că ar trebui ca cei care susțin declanșarea ostilităților să își pună o întrebare foarte simplă referitoare la efectele unui război nimicitor în zonă: cui folosește și ce rezolvă? Care sunt mijloacele pentru asigurarea succesului și ce se va întîmpla după? Hitler asigura Germania că va beneficia de 1000 de ani de prosperitate și pace și de aceea sunt necesare sacrificii. Să spunem că statul Israel va fi lichidat. Care va fi beneficiul? Eliberarea Ierusalimului către care se închinau în urmă cu 1300 de ani și musulmanii? Parcă acum se închină spre Mecca… Răzbunarea palestinienilor morți și rezolvarea greșelilor făcute de un oarecare lord englez în urmă cu o sută de ani? E tot de domeniul trecutului și ține tot de o hermeneutică a urii.

Nu cred că propagarea unor mituri sau rescrierea istoriei în chip totalitar ar duce la rezolvarea sau aplanarea unui conflict (ce ține de prea mult timp), așa după cum nici implantarea de așezări în teritoriile ocupate (și altele de acest fel sau mai agresive) și politica duplicitară a statului Israel nu contribuie cu nimic la întărirea poziției evreilor în lume pentru că se bazează tot pe o hermeneutică a urii în stilul Nacht und nebel. În opinia mea trebuie schimbată hermeneutica.Sau pe înțelesul tuturor, ar trebui să încercăm cu altfel de sentimente. Și atunci s-ar putea descuta și despre adevăr și dreptate.

Auchwitz, Treblinka, Maidanek, Mathausen? Nu trebuie uitate. Trebuie să schimbe ceva, să ducă la ceva dincolo de răzbunare, dincolo de dreptate. De unde să începem?

Piscina ofițerilor de la Mathausen era în afara zidurilor, cu toate că Dunărea nu era prea departe. Zidurile din piatră ale lagărului păreau că vor supraviețui chiar și Reichului de 1000 de ani. Încă o dovadă că panta alunecoasă a lichidării celor nedoriți nu s-ar fi oprit niciodată. Mai întîi opoziția, apoi evreii, țiganii, slavii, apoi cei mai puțin blonzi, cei cu altfel de ochi decît albaștri… și tot așa se vor găsi impuri care nu merită să facă umbră pămîntului.

Mi se pare ciudat că cea mai pură ființă ce a existat pe suprafața pămîntului nu a impus standarde de puritate și nu a chemat la lichidarea necredincioșilor. Ba nici nu a fondat un partid, ci a fost omorît de ciudă de cei ce se credeau campioni în materie de puritate, religie, adevăr și dreptate. O hermeneutică a urii care a anunțat că are ca soluție moartea pentru lichidarea hermeneuticii iubirii. Eroare! Numai o hermeneutică a dragostei poate să aibă ca soluție moartea, pentru că moare în locul cuiva, nu pentru că se răzbună.

Ar fi aceasta o soluție sau soluția?