De ce nu vom schimba nimic în România?


Nici n-ar mai trebui să întreb așa ceva. Schimbăm ceva dacă ieșim în profit sau dacă suntem în mare, mare pericol. Altfel nu schimbăm nimic. Punem pariu? Pentru că așa suntem programați de mici copii. Chiar de foarte mici copii.

Pe vremea lui Ceaușescu o colegă mă întreba oarecum retoric de ce ar trebui să-i învețe pe copiii ei să fie buni, să nu fure, să nu mintă, să nu fie egoiști, cînd în viața adulților toate lucrurile stau altcumva. Se ajunge la un loc mai bun prin aranjamente, prin vînzarea sufletului sau cel puțin a aproapelui.

În poveștile de adormit copii (și viitorii adulți, de fapt) Făt-Frumos este bun. Zmeul este rău. Dar v-ați gîndit vreodată că poate lucrurile nu stau chiar așa?

De ce? Simplu. Vedem un film, două, zece, o mie. Și ne plac. Ne place eroul principal și-l urîm pe eroul negativ. Chiar dincolo de ecran John Wayne, Jean Marais, Alain Delon, 50 Cent, Bruce Willis sau Florin Piersic alias Mărjelatu sunt niște tipi faini, atractivi și probabil foarte cinstiți. Pentru că asta e impresia despre artistul profesionist: și dincolo de ecran e la fel de credibil. Swarzenegger a devenit guvernatorul Californiei, un stat cu bugetul cît Italia.

La fel se întîmplă și în cazul sportivilor. Și ei își conservă aura succesului sau mai bine spus și-o transformă într-una de politician, om de afaceri sau actor de cinema ca și Hagi, O.J. Simpson, Gheorghe Popescu, Ion Țiriac, Ilie Năstase.

Și ca să închidem cercul, să rămînem un moment la politicieni. Ne spun ce buni sunt. Ne conving să-i alegem. Nixon, Clinton, Iliescu, Năstase, Ponta, Putin și alte cîteva zeci de mii din toată lumea. Nu, nu suntem proști, doar condiționați. Credem că Făt-Frumos e cinstit, bun, viteaz.

Și că Zmeul, Cotoroanța și Scaraoțchi sunt răi.

Cu toate astea, oare de cîte ori am avut și confirmarea excepției ce întărește regula. Un personaj pozitiv a schimbat tabăra. S-a dus pe partea întunecată a Forței. A trecut de cealaltă parte. Dar asta nu contează prea mult pentru că vraja basmului ne supune.

O completare a istoriei faimei biblice sau al scurtului ghid despre cum să ai succes în viață dacă faci ca ei sau shi mai shi


http://en.wikipedia.org/wiki/Stylites

Cine a devenit faimos în istoria biblică? Toți cei ce nu au dorit. Iată o mare lecție pentru oameni ca Jiji Becally, Mazăre, Fasole, primari, prim-miniștrii și alți președinți de ceapeuri politice. Revenind la prima postare, mi-am adus aminte de Roboam și de neghiobia răspunsului său. Știți voi care! Păi dacă lichida armata de foste neveste și țiitoare ale tatălui său abia decedat obținea o reducere a taxelor cu circa 9,9 procente.

Iona a devenit cel mai faimos plimbăreț al epocii antice după ce nu s-a mulțumit cu mersul pe jos, nici cu vaporu, ci a luat peștele. A fost și primul individ care a zis la ce-i mai trebuie omului submarine dacă sunt pești atît de încăpători! Soluția lui era mai economică, mai ecologică și personalizată: omul și peștele. A fost atît de faimos în primele secole după Cristos încît creștinii au pus stichere cu peștele pe parbrizele mașinilor lor, obicei prezent pînă în ziua de azi…

Un alt individ faimos a fost Elisei, ucenicul lui Ilie, omul de care nu se putea pierde nimic că se găsea îndată. În România socialistă l-ar fi angajat la biroul de obiecte pierdute, în cea capitalistă la poliţie. A, nu acolo că ar fi găsit prea multe.

Aruncă unu un topor în apă, haț îl scoate Elisei. Aruncă unu niște lepră în Iordan, o scoate slujitorul lui care era la fel de talentat ca și șoferul lui Einstein. Ce bine că nu s-a umplut ditamai Izraelul de lepră!

Apoi Ilie a fost primul om care a experimentat cu succes dispariția cu mijloace proprii de bord, ceva ce nu s-a mai întîmplat. Astfel a infirmat legea gravitației, conform căreia orice aparat de zbor ce reușește să se ridice de la sol se va reântoarce la sol într-o formă sau alta. El nu şi nu, a decolat şi acolo a rămas. Ce motoare o fi având?

Un alt individ foarte faimos a pomenit ceva de niște oase, dar singurul care l-a luat în serios, după mii de ani a fost Nicolae Ceaușescu care a tot umplut magazinele de oase sperînd să împlinească prorocia lui Ezechiel. Pînă la urmă prorocia s-a împlinit, dar a fost spre pierderea păcătosului Ceaușescu. Cu puține eforturi ne putem întoarce la aceiași epocă cu magazine pline de oase, dacă politicienii români vor fi la fel de osificați. Orice, numai să nu rămînem doar cu umbra lui Mircea la Cozia.

După mai mulți ani, s-a schimbat un picuț registrul faimei și nu mai puteai să devi faimos omorînd un om, doi, mai ales dacă erau cam bătrîniori. Ca să preîntîmpine dispariția faimei ce nu se lipise încă de el, Irod a decis că era mai bine să omoare cîțiva copii mai evrei. Atît de tare i s-a dus faima peste secole că a fost imitat peste mulți ani (nu-i de mirare dacă era pomenit în fiecare an chiar de Crăciun!) de niște nemți cu apucături antisemite. Şi de unii români, unguri, ucrainieni, etc.  Să scuipăm în sîn!

Un pic mai la vale, tot la Iordan, un tip a devenit faimos că se apucase să critice pe toată lumea de parcă era Mircea Badea înainte de înființarea postului Antena. A devenit și mai faimos după o nu mai puțină faimoasă demonstrație coregrafică feminină ce a produs diverse reacții ridicând pe alocuri tensiunea sângelui lui Irod. Iar ăsta? Nu, ăsta e altu! Rezultatul nevinovatei exhibiții a fost pus în operă de mai mulți pictori (și nu numai) dintre care cei mai celebrii sunt Andrew Lloyd Webber, Zeffirelli și Caravagio. Performanța nu a putut fi repetată prea ușor, acum se dansează mai mult în ansamblu și cel mult moare o lebădă. Dar musulmanii ne mai dau o speranță și un fior catarhic. Uhh, sunt de-a dereptul morbid! Vorba aia, ce nu face omu să  devină faimos!

Isus a devenit cea mai faimoasă persoană de pe pămînt pentru că a avut la dispoziție 2000 de ani. Timpul este testul suprem și chiar dacă Madona, Bettles, Lionel Messi sau Bill Gates & co sunt cunoscuți de mai mulți oameni azi pentru că suntem mulți și comunicăm ușor, mîine s-ar putea să fie uitați după modelul bancului Cine a fost Ceaușescu? Un obscur dictator comunist în vremea marelui jucător de tenis Ilie Năstase.

Faima? Dacă nu rămîi într-o grand story sau o metanaraţiune, nu e decât efemeră. De aceea data viitoare apar personaje faimoase din istoria bisericii.